Home » Opinie »Politica & Doctrine »Societate/Life » Citesti:

Rade ciob de oala sparta

Adrian Preda august 8, 2012 Opinie, Politica & Doctrine, Societate/Life
30 comentarii 3,200 Vizualizari

In comentariile la articolul meu “Paza buna trece primejdia rea” am fost intrebat daca, in calitatea mea de medic psihiatru, ma pot pronunta diagnostic cu privire personalitatile politice ale momentului.

Cu riscul de a dezamagi trebuie sa clarific ca diagnosticarea personalitatilor publice reprezinta o incalcare a codului deontologic al medicului psihiatru.

Nu pot da diagnostice dar in acelasi timp nu imi pot lepada obiceiul de a analiza comportamentul uman si a incerca sa inteleg care ar putea fi cauzele si consecintele, poate mai putin evidente, actiunilor unora dintre semenii nostri.

Nu cunosc istoria personala a domnilor Basescu, Ponta, sau Antonescu (pe care, din motive de convenienta editoriala ii voi grupa sub numele simbolic de “trimuvirat”). Dar putem substitui anameza psihiatrica cu o analiza ad-hoc a aparitiilor mass-media a distinsilor politicieni. A analiza pe care o voi ilustra prin cateva “exercitii de intelegere”.

Discursul textual

Pentru inceput, luati articolele scrise de oricare din membrii triumviratului. Inversati numele autorilor si aplicatii urmatoarele reguli la editarea de text: inlocuiti USL (si variantele PSD, PNL) cu PDL si viceversa; inlocuiti de asemenea Basescu cu Ponta/Antonescu si viceversa. Ce descoperiti?

De exemplu, haideti sa citim urmatoarele pasaje si sa stablim care este originalul:

“Presedintele interimar nu mai vorbeste despre ce a facut in fruntea acestei tari, ci declara ca, daca el nu mai este presedinte, Romania este data afara din Europa, Romania este aruncata in mare”, a afirmat Traian Basescu.

“Presedintele suspendat nu mai vorbeste despre ce a facut in fruntea acestei tari, ci declara ca, daca nu mai este presedinte, Romania este data afara din Europa, Romania este aruncata in mare”, a afirmat Crin Antonescu.

Comunicarea Non-verbala

Cand unul dintre politicienii zilei apare la televizor taiati-i sonorul si uitati-va la limbajul corporal. Asemanari, deosebiri intre politicienii apartinand diferitelor tabere?

Comunicarea Paraverbala

Alteranativ, dati sonorul atat de tare ca nu mai puteti intelege ce spun si in loc de cuvinte, ascultati sunetul discursului. Cum suna?

Nivelul Emotional

In sfarsit, pentru exercitiul final, alegeti (aleator daca se poate) un discurs de cap de caciula de politician actual, fost, interimar ori suspendat prim-ministru sau presedinte (incluzand multi altii pe langa acerbul trio Basescu-Ponta-Antonescu) si numarati numeral de adresari la persoana a doua singular, insulte si invective la adresa partii adverse.

Analiza de text arata ca este greu de separat intre discursuri politice care in esenta ar trebui sa reprezinte principii si valori diferite.

Analiza comunicarii paraverbalesi nonverbale indica o proeminenta a discursului sentimental-emotional in detrimentul discursului rational, cu alte cuvinte o proeminenta o discursul irational, caracterizand in egala discursul celor trei.

In sfarsit, cantitatea si intensitatea jargonului agresiv indica un nivel de primitivism al interactiunii sociale ingrijorator din punctual de vedere al sanselor reale de resolvare a conflictului.

Concluzia se impune de la sine. Conflictul actual, in momentul de fata, nu este un conflict de valori si principii, nu este un conflict “rational”.  Partile implicate sunt in mod egal motivate de anihilarea reciproca, o situatie care in teoria jocurilor este caracterizata ca lose-lose (pierd/pierd).

Ne aflam intr-o situatie de conflict extrem. Si daca istoria ne-a invatat ceva, lectia este ca in astfel de situatii strategiile lose-lose sunt intotdeauna sortite esecului.

Cand sentimetele sunt aprinse si emotiile sunt la un nivel maxim de turbulenta si negativitate (dispret, dezamagire extrema, furie si ura) ideea de a schimba o strategie de tip lose-lose (pierd/pierd) cu o strategie win-win (inving eu, invingi si tu) poate parea dubioasa si chiar poate infuria mai tare. Ideea de a ceda un castig cat de mic unui adversar care e gata sa moara cu tine de gat poate apare ca o extravaganta teoretica, buna numai pentru dezbaterile academice. In realitate, intorcandu-ne iarasi la lectia de istorie vom descoperi ca in situatii de conflict major tocmai strategiile de tip win-win garanteaza in mod consistent rezolvarea temeinica si stabila, de lunga durata, a conflictului.

Ramane de vazut cine va avea intelepciunea (sau poate presenta de spirit) de a face primul pas.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "30 comments" on this Article:

  1. victor L spune:

    Intrebarea (mea) este: care e acel prim pas?
    Sa cedeze Basescu si sa spuna: romani, si eu cred ca il meritati pe Antonescu presedinte, asa ca ma retrag.
    Caci pentru cei doi, Ponta-Antonescu, nu exista retragere, ci doar infringere.
    Desi pare interesant ce spuneti, nu-i vad aplicabilitatea.

    • Mih spune:

      Eu sper ca instituiile statului (care si cate or mai fi) capabile si OBLGATE sa vegheze la respectarea si aplicarea Legii (incepand cu Constitutia Romaniei) si la asigurarea functionarii Statului de Drept, sa faca primul pas, si anume, STOPAREA puciului USL, concomitent cu aducerea pucistilor in fata Legii pt a raspunde pt faptele lor si pt consecintele pe care le vom suporta cu totii. Este singura sansa a Romaniei si a romanilor de a iesii din DEMENTA in care ne aflam la ora actuala.

  2. Dan spune:

    Cu tot respectul domnule doctor, personajele nu seamana, nici in discurs nici in comportament. In timp ce unul e autentic, ceilalti doi sunt doar o succesiune de masti sociale, masti pe care nici chiar purtatorii lor nu le mai disting de propria persoana. Daca cineva va avea curiozitatea sa faca o analiza de discurs pe cele trei personaje, rezultatele vor fi complet diferite. Cu siguranta ca cel putin unul intra in sfera patologicului.

    • Luk spune:

      Cu siguranta ca domnul doctor a remarcat asta. Doar ca a ales sa intre in logica lui “toate e la fel, aia bunii n-are noroc!” (sic!). :)

      Nu-i asa domnule doctor? Nu-i asa ca limbajul non-verbal este elocvent si atunci cand politicienii romani nu se adreseaza natiei? :) )

  3. silicon_v spune:

    Dincolo de toate filozofiile, la obiect. Ce pas inapoi poate sa faca Basescu in acest moment?
    Caci are doar doua optiuni, mari si late:
    Pasul mare: isi prezinta demisia
    Pasul mic: ii cheama la ceas de seara pe Ponta si Antonescu la negocierea singurei monede de schimb cu valoare pe care o mai are: numirea sefului la DNA si la Procuratura generala. Si le zice celor doi: Baieti, o sa accept pe cine propuneti voi, hai sa ne impacam

    Exista si alte cederi din partea lui Basescu care ar putea sa calmeze situatia si sa duca la o rezolvare pe termen lung? Probabil ca eu sunt sunt stupid, caci nu le vad.

    Finalmente, actiunile de mai sus or sa duca intr-o situatie win-win, dupa parerea dumneavoastra? Si daca da, win-win pentru cine?

  4. Observantul spune:

    Dvs. vedeti doar conflictul personal, real de altminteri. Este exact ceeace urmaresc “interesatii”. Doar ca el se vrea a fi suprapus celui esential, pe care parte a romanilor atenti il vede in toata crucialitatea sa: ramanem “aici” sau reusim “revenirea” ? Adica: towards the light of the Est, or the shadow of the West? (Pentru exercitiul propus chiar de Dvs., inversati termenii).

    • Adrian Preda Adrian Preda spune:

      Sper ca, indiferent ce, “the light of the West”. Din acest punct de vedere fortarile democratiei din ultimele cateva saptamani sunt foarte ingrijoatoare.

  5. Gabriel Varga spune:

    Da, de acord cu nivelul primitiv si emotional-irational al discursurilor.

    Totusi, in ceea ce priveste posibilitatea de detensionare a situatiei, de normalizare a raporturilor institutionale (parlament-presedintie, guvern-presedintie), este de observat ca una din parti a facut propuneri, refuzate constant de cealalta parte:
    1. oferta publica de a demisiona , facuta de Basecu asta iarna, in schimbul consacrarii legislative a vointei populare – parlament unicameral si 300 de parlamentari; Ponta a rupt scrisoarea respectiva la congresul PSD…
    2. desemnarea lui Ponta ca prim-ministru a fost, de asemenea, o mana intinsa pentru linistirea apelor (Basescu ar fi putut sa numesca un independent, fortand, finalmente, perfect constitutional, dizolvarea parlamentului si organizarea de alegeri anticipate – cu cateva luni inainte de cele programate); la o luna dupa aceea, Ponta lua avionul spre Bruxelles, in pofida avizului negativ al Curtii Constitutionale…
    3. oferta din plicul rosu, inmanata discret lui Ponta cu putin inainte de declansarea procedurilor de suspendare (continand o reeditare a ofertei din iarna, conform spuselor lui Ponta); desigur ca si aceasta incercare a ramas fara efect, coalitia USL preferand sa porneasca un razboi in care, cu scopul demiterii presedintelui, a atacat furibund statul de drept si a adus incomensurabile deservicii imaginii tarii pe plan extern (caci pe plan intern nu mai are rost sa comentam – e suficient sa aruncam o privire la cursul leu-euro)…

    Intr-adevar, toata lumea a pierdut (mai ales populatia). Dar cum putem sa ajungem la o situatie win-win daca o parte refuza cu obstinatie sa negocieze, sa discute…?! Cine este “ciobul” si cine “oala sparta”…?

  6. Gamma spune:

    Da , conflictul este extrem .Pentru prima oara inalti oficiali ai UE au luat pozitie in privinta evenimentelor ce s-au intamplat la noi . De care parte a baricadei s-au pozitionat se stie . Nici vorba de “Conflictul actual, in momentul de fata, nu este un conflict de valori si principii” – este unul in care se pune la propriu la indoiala existenta statului de drept . Iar daca nu sunteti de acord dau 10000E cuiva sa hackereasca site-ul si sa imi dea dreptate mie ( paralela la CNATDCU :) )

  7. El Dorado spune:

    Stimate Domn,

    Apreciez foarte mult opiniile dvs. si, in acest spirit, va rog sa va exprimati vis-a-vis de urmatoarea declaratie:
    “Traian Băsescu şi aceşti oameni de mine nu scapă, decât dacă mă omoară, ceea ce nu e cazul, sper. De mine nu scapă până când nu dau socoteală politic, că eu nu mă ocup cu altceva, în faţa cetăţenilor României, pe care i-au minţit şi-i mint, pe care i-au furat şi-i mai fură încă pe unde mai sunt şi pe care mai noi îi sfidează, îi intimidează în fiecare seară domnul Traian Băsescu (…) Asta până nu se termină, eu nu mă opresc, oricâte ameninţări, oricâte insulte, oricâte calomnii”.
    Si Dl. Antonscu continua:
    “Mesajul meu este: nu vă temeţi oameni buni, nu e sat fără câini România, nu poate fi condusă banditeşte de Traian Băsescu cu ameninţări, cu insulte şi intimidări. Suntem aici şi ne batem până la capăt pentru lege, pentru drept şi pentru votul vostru. (…) Le dau cuvântul meu de onoare milioanelor de oameni care au mers la urne pe 29 iulie că votul lor nu va fi uitat, ignorat, indiferent ce va decide Curtea Constituţională, decizie care va fi respectată”.

    Cred ca diferenta intre Antonecu si Basescu este majora – haosul in care va fi aruncata foarte curand Romania nu a fost niciodata scopul Dlui. Basescu ceea ce, in opinia mea, trecand peste particularitatile de limbaj, releva doua caractere total diferite. Este absoulut ingrijorator ca actualul presedinte – fie si interimar – sa declare razboiul civil in tara care nici macar nu l-a ales.

    • surssa spune:

      Nu exista win-win – trebuie sa fim naivi pentru a crede intr-o asemena varianta. USL pregateste masive miscari de strada pentru situatia in care, cel mai probabil, CCR va invalida referendumul. Aceasta strategie este cunoscuta si de CCR, motiv pentru care a fost amanat verdictul – luna Septembrie este mult mai potrivita pentru a organiza proteste decat August. Daca vom intelege ultima fraza a lui Antonescu “Le dau cuvântul meu de onoare milioanelor de oameni care au mers la urne pe 29 iulie că votul lor nu va fi uitat, ignorat, indiferent ce va decide Curtea Constituţională” vom intelege ce urmeaza… Pentru cine win-win domnule?

      • hoara spune:

        pentru noi cei 7,5 mil care am votat demiterea lui basescu ales cu 5,2 mil de voturi.. daca voi credeti ca merge cu smecherii, va inselati.

    • Adrian Preda Adrian Preda spune:

      @El Dorado
      Limbajul dlui Antonescu este a tipica (si trista) ilustrare a scenariului pe care l-am discutat. Din punctul meu de vedere, la fel de trist este ca in aceaste situatie de crize dl Basescu a ales sa raspunda cu “ameninţări, insulte şi intimidări”. Ideea de “prosti dar multi” este la fel de gresita ca ideea de “multi dar prosti”. Ambele pozitii sunt in mod fundamental bazate pe o exacerbare a interesului personal dusa la extrem, la un nivel unde interesul public inceteaza sa mai conteze.

      Inca o clarificare: articolul meu nu este despre meritele sau problemele ultimilor ani. Nu pentru ca nu m-ar interesa contextul ci pentru ca, in opinia mea, ceea ce se intampla in Romania in ultimele cateva saptamani, nu este o dezbatere despre obiective strategice (liberale sau populiste, de stanga sau de dreapta, etc.) ci o lupta oarba in care titanii si ciclopii politici uita ca factura de plata este din pacate achitata inzecit tocmai de cei multi.

      • El Dorad spune:

        Stimate Domn,

        Va multumesc in primul rand pentru onoarea de a imi lua in considerare postul. Inteleg punctul dvs. de vedere pe care, trebuie sa recunosc, cu toate eforturile mele nu il pot agreea, aceasta neinsemnand ca nu este corect. Eu imi permit sa observ putin diferit aspecte sesizate de dumneavoastra. Traian Basescu, un personaj cu un caracter “pitoresc”, a ajuns presedintele Romaniei tocmai datorita discursului deschis, popular, neinhibat si presarat din plin cu atacuri directe la adresa adversarilor politici. Cred ca va duceti aminte celebrele fraze – LA TEPE IN PIATA VICTORIE, sau – MAI ADRIANE, CU CE A GRESIT POPORUL ASTA PENTRU A FI CONDAMNAT SA ALEAGA INTRE DOI FOSTI COMUNISTI. Traian Basescu nu este nou – este acelasi pe care parte din noi l-am ales tocmai pentru modul direct de a ataca ceea ce simteam ca este rau in aceasta tara (dupa epoca Iliescu dominata de limbajul de lemn care, corect, polic si politicos, arucase Romania in mainle mafiei generalizate). Ceea ce ma frapeaza este ca dvs., parand ca nu cunoasteti personajul, il indemnati sa fie altcineva doar pentru a castiga o batalie politica nedreapta, o batalie politica in care Romanii ar trebuii sa aleaga intre un fost capitan de nava ce nu se poate dezbara de autoritarismul consacrat de meserie si un nou tip de om politic, rational, complex, intuitiv… Din pacate aceasta varianta nu a fost oferita acestui popor. Rezultatele Romaniei legate de justitie, traversare crizei economice (cu toate durerile si stangaciile guvernarii), reformele din invatamant, etc. se datoreaza tocmai acestui stil direct si fara compromisuri pe care dvs, il dezavuati. Doresc sa va reamitesc ca eleganta lui Constantinescu sau stilul doctrinar Iliescu au impus necesitatea unui Basescu. Sigur, Romania trebuie sa depaseasca aceste momente dar ele, in mod firesc, sunt impuse istoric. Cu riscul de a ma repeta – nu Basescu a divizat Romania – dovada realegera dansului – ci agresivitea cu care se doreste inlaturarea unui om caruia i se poate imputa (din pct. dvs. de vedere) exact ceea ce l-a impus ca si conducator ales al acestui popor chinuit. O analiza sumara, o fotografie a a momentului va poate da dreptate. Dar atat….

        • Adrian Preda Adrian Preda spune:

          In primul rand: din punctul meu de vedere conteaza mai putin stilul. Sunt de fapt de acord ca stilul direct al dlui Basescu a fost poate necesar. Problema, in momentul de fata, este nu o problema de stil ci de intentie. De fapt aceaste este intrebarea cea mai dificila in momentul de fata: Care sunt intentiile actorilor politici?

          Am propus exercitiile de intelegere numai pentru a ilustra cum intentiile echipei dlor Antonescu-Ponta ca si ale dlui Basescu, in momentul de fata, par sa fie de anihilare a adversarului.

          Aleg cuvintele cu grija: retine-ti va rog “par sa fie”. Pentru ca in realitate nu cunoastem intentiile (sigur putem specula dar imi voi lasa colegii de pe colaborators.ro cu mai buna expertiza in analiza politica decat am eu sa conduca aceasta discutie). Dar acest “par sa fie” este din punctul meu de vedere esential. Nu din grija pentru sanatea psihica a politicienilor ci a cetatenilor care sunt din pacate audienta captiva a a acestor aparente de intentie.

          In acest context specific conteza mai putin cine are dreptate si care sunt cauzele generatoare ale conflictului. Nu pentru ca n-ar avea importanta – dar discutia despre cine are dreptate si cum s-a ajuns aici este relevanta pentru un conflic “rational”. Din punctul meu de vedere, conflictul ultimelor saptamani s-a plasat in “irational”.

          Sigur, este o categorizare simplistica dar informativa pentru ca ca strategia de abordare a conflicului este fundamental diferita in functie de etape.

          Si un punct final: in situatii de criza tocmai fotografia momentul este cea mai informativa. Criza acuta schimba preponderenta informatiei care conteaza: de la informatia istorica la informatia recenta.

  8. victor L spune:

    Banuiesc ca dl Adrian Preda nu stia discursul plin de candoare redat de @ El Dorado; nu-mi vine sa cred ca l-a ocolit cu buna stiinta.
    Pornind de la asemenea discurs care ar fi primul pas?

  9. euNuke spune:

    “Concluzia se impune de la sine. Conflictul actual, in momentul de fata, nu este un conflict de valori si principii, nu este un conflict “rational”. Partile implicate sunt in mod egal motivate de anihilarea reciproca,”

    Concluzia care se impune: orice individ care trage concluzii asupra unui conflict societal analizind exclusiv galceava nebunilor dintr’un ring improvizat este departe de orice intelepciune, pe din’afara oricarei stiinte. Cine sta cu urechea pe vorbe si nu priveste deloc faptele potentatilor cetatii nu poate fi banuit de spirit civic, ci de curiozitate de mahala. Printre cei prinsi in conflictul generalizat sint si oameni care observa ca noianul de ocari nu este altceva decat o ceata menita sa mascheze loviturile cu barosul in zidurile si institutiile cetatii. Zgomotul, chiar infundat, al demolarii poate fi astazi sesizat datorita reverberatiilor externe, din afara oricarui partizanat bastinas. Cei care reactioneaza in Occident nu sint psihiatri, ci oameni politici, jurnalisti, constitutionalisti. Dumneavoastra, in raspar cu toti acestia, ne propuneti pur si simplu o noua versiune a realitatii: pasamite, procesul la care asistam nu ar fi un atac de o gravitate exceptionala asupra institutiilor si valorilor statului de drept, ci un banal conflict de tip care-pe-care intre niste politicieni lipsiti de orice substanta. Argumentul, unic: asa vi s’a parut ca suna discursul politicianist din tara [chit ca noi de 20 de ani il ascultam si stim ca nu s'au schimbat prea multe note, iar stridenta isterica o continua pe cea din 90, 96, 2000]. Dezgustul dumneavoastra ne anihileaza pe noi, cetatenii neinteresati de scandal dar tare ingrijorati de soarta cetatii, pentru ca dintr’un elan reductionist reusiti sa ne varati intr’un partizanat fara miza [din moment ce amandoua taberele sint compuse din indivizi croiti pe acelasi calapod]. Poate pe ecranele din America nu a ajuns si urmatoarea informatie: in tabara guvernamentala se afla un sindicat militarizat [care a a si uzurpat conceptul de societate civila] care si’a propus, programatic, intr’un document scris, desfiintarea unor institutii ale statului, printre care si Curtea Constitutionala. Aceasta grupare sindicala a fost gazduita in ringul urmarit probabil de dumneavoastra [o televiziune locala cu emisiuni retransmise de CNN, prin afiliere], promovata intens si incurajata in studiouri in adevarate cenacluri ale isteriei colective. Acum veniti si ne spuneti ca e vorba de aceleasi cioburi [decolorate, dezideologizate] si ca nu e niciun motiv de alerta pentru ca cei contestati de gloata isterizata in direct, la tv, sint aidoma celor care orchestreaza aceste miscari. Cum sa va explic? In Romania sint milioane de cetatenii care NU isi doresc anihilarea adversarilor politici, care cred in democratie, care isi exprima public opiniile, intr’un mod civilizat, fara a instiga la violente si la comiterea unor infractiuni; noi nu iesim in strada ca sa scandam “iesi afara, javra ordinara!”, nu am facut’o nici atunci cind prim-ministrul Nastase se folosea de institutii publice pentru obtinerea de fonduri de campanie prin jecmanirea firmelor din constructii, nici atunci cind un escroc isi tocmea functionari, politicieni si jurnalisti pentru a construi pirghii de presiune asupra justitiei, nici atunci cind un admirator al violentei stradale si al anarhiei ajuns presedinte inlatura un guvern cu ajutorul unor hoarde de mineri. Nu toti romani traiesc in logica aversiunii extreme, si chiar daca ii dispretuim pe cei care tolereaza si voteaza asemenea specimene penale nu ne apucam sa le batem in poarta si sa racnim la ei reprosuri, nu ii urmarim si nu ii luam la bataie pe nevolnicii care, captivi inconstienti ai propagandei televizate, colporteaza fara voie si fara stiinta dusmania politicienilor, marotele si balivernele lor; nu, doar inchidem televizorul sau schimbam canalul cind incepe soul marilor scrintiti, iar atunci cind e vorba de rudele noastre, poate chiar de parintii nostri, ingjitim in sec si ne abtinem de la divagatii politice doar ca sa nu provocam scandaluri si rupturi in familie. In timpul liber, pentru sanatatea noastra, noi, partizanii tacuti ai statului de drept si ai democratiei, ne clamam apolitismul, doar pentru a nu tulbura spiritele si mai rau. Si o facem cu delicatete, pentru ca, in pofida manifestarilor lor politice primitive, rudimentare, noi stim ca fixatiile apropiatilor nostri sint cauzate de forte exterioare, fara nicio substanta politica sau valorica. Ar fi si absurd sa luptam cu nevrozele bietilor batrani apostrofindu’i si injurindu’i asa cum ei injura boicotistii [fara sa stie ca multi dintre noi am boicotat tribunalul poporului infiintat la urne de o gasca de scelerati]. Ca sa evitam subiectul sensibil ne pronuntam impaciuitor: “maica, is toti o apa s’un pamant”, asta ca sa atenuam criza de nervi si sa’i indepartam de radicalismul sciziunii provocate artificial. Nu putem sa’i vindecam pentru ca ura sadita in ei e prea adinca si ne depaseste, profesional si intelectual [ca nu toti avem talente de psihologi si nici timpul unui mercenar propagandist], dar nici nu ne dorim o ruptura totala, sint ai nostri, cu toate pacatele si bubele lor, asa ca eschivam cit putem, mai cu o vorba buna, mai cu o gluma nevinovata, cu recomandari subtile de lecturi si emisiuni alternative. Asa procedati si dumneavoastra [dar fara sa va stapaniti imboldul elitist], numai ca istericii carora doriti sa va adresati nu sint la aceasta masa si nici in acest salon. Majoritatea publicistilor si comentatorilor de pe contributors nu sint stapiniti de febra asta ucigasa de nervi, asa ca va rog respectuos sa nu ne mai tratati ca pe niste pacienti.
    Va multumesc

    • IDB spune:

      Dincolo de faptul ca se penibilizeaza ZILNIC

      (detalii aici: http://www.rtv.net/cum-vorbeste-crin-antonescu-in-engleza-asculta-aici-ce-a-spus-delegatiei-fmi-video_39178.html)

      Crin ANTONESCU probeaza, prin comportament si prin ceea ce spune, grave probleme psihice. Ar putea fi diagnosticat fara nici o problema cu “delir acut in fomra maniacala” (apropo de mania pe care a dezvoltat-o la adresa lui Traian BASESCU) cat si cu “delir de persecutie” (detalii aici: http://stirileprotv.ro/stiri/politic/crin-antonescu-traian-basescu-nu-scapa-de-mine-decat-daca-ma-omoara-trebuie-sa-dea-socoteala.html)

      Situatia actuala din Romania este de o gravitate exceltionala si, din pacate, nu vad cale de rezolvare amiabila/rezonabila.

      Trist…
      :(

    • Adrian Preda Adrian Preda spune:

      Apreciez opinia Dv. Mi se pare ca putem cadea de acord cu ideea ca intr-adevar asistam la o “galceava de nebuni intr-un ring organizat”. Intrebarea Dv. pare sa fie daca se pot trage concluzii despre un conflic social – si poate descoperii solutii – analizand “galceava nebunilor”? Din punctul meu de vedere, cu care inteleg ca Dv. nu sunteti de acord, cand se ajunge la “nebunie”, indiferent de cauze, primul lucru care trebuie facut este regasirea rationalitatii. Intr-o situatie de urgenta conteaza mai putin daca sangerarea a fost provocata de on injunghiere accidentala sau un atac voit – sangerarea trebuie oprita; analiza cauzala, intotdeauna necesara, este inutila cand pacientul a murit.

      Inteleg ca ideea de a “sta cu urechea la vorbe” vi se pare nu numai rizibila dar o indicatie clara a lipsei mele de intelepciune, spirit civic, si mai mult, o indicatie a unei “curiozitati de mahala”. Va ca ma diagnosticati Dv. Cred ca aici este problema. Cand discursul se transforma in atac la persoana, dialogul dispare. Va inteleg frustrarea. Si eu sunt frustrat – de aceea scriu. Dar va rog, daca nu sunteti de acord cu punctul meu de vedere, sa imi aduci argumente in loc de a ma ataca personal.

      Va citez:
      “[Propuneti] o noua versiune a realitatii: pasamite, procesul la care asistam nu ar fi un atac de o gravitate exceptionala asupra institutiilor si valorilor statului de drept, ci un banal conflict de tip care-pe-care intre niste politicieni lipsiti de orice substanta.”
      Nu am discutat (ori disputat) atacul de “gravitate exceptionala asupra institutiilor”. Aici sunt de acord cu Dv. Ceea ce propun este ca conflictul “care-pe -care” este o cauza, iar nu un efect al atacului. Sunt de acord ca nu este singura cauza. Sunt de acord ca sunt cauze si interese politice care joaca in rol important in geneza “ataculului”. Sunt suficienti comentatori, cu mult mau multa competenta decat am eu in analiza politica, care examineaza conflictul actual din aceasta perspectiva. Ceea ce propun in analiza mea nu este o “noua versiune a realitatii” ci o noua perspectiva, o perspectiva dintr-un alt punct de vedere.

      “Dezgustul dumneavoastra ne anihileaza pe noi”. ” Gloata isterizata in direct, la tv”. “Ii dispretuim pe cei care tolereaza si voteaza asemenea specimene penale”. O serie de afirmatii care nu sunt reprezentative pentru spiritul “milioane[lor] de cetatenii care NU isi doresc anihilarea adversarilor politici, care cred in democratie, care isi exprima public opiniile, intr’un mod civilizat” din care inteleg ca faceti parte si Dv. Dar discursul Dv. tocmai a confirmat ideea fundamentala a articolului meu. Dezbaterea publica dispare cand interlocutorul este discreditat prin folosirea excesiva de epitete colorate; cand sentimentele, chiar daca justificate, sunt scapate din frau. Descalificarea celor care nu-ti impartasesc opinia prin calificative de genul “nevrozele bietilor batrani “, ura sadita in ei e prea adinca si ne depaseste”, “pacatele si bubele lor” este in esenta un alt atac ad hominen.

      Ma puteti eticheta ca fiind un idealist. Cred intr-adevar ca diplomatia si spiritul civilizat, indiferent ce, sunt ingrediente absolut necesare rezolvarii unui conflict. A intelege pozitia adversarului nu inseamna ca o aprobi. Iar cand conflictul se muta de la nivel de principii la nivel personal discutia la nivel de principii este o pierdere de timp. Conflictul personal trebuie mai intai rezolvat.

      “Sfaturile mele”, evident, sunt exact pentru aceia dintre noi sunt cuprinsi de “febra de nervi”. Ma bucur ca Dv. nu sunteti in aceasta categorie – dar nu cred ca va puteti erija in a fi purtatorul de cuvant al intregii audiente de pe contributors.ro.

      Speranta mea este tocmai ca mesajul meu sa fie auzit de aceia dintre noi care cauta in mod activ solutii. Plec de la premisa ca solutii intotdeauna exista si ceea ce poate pare ca un conflict iremediabil azi va fii materie de studiu in 50 de ani de aici inainte.

      • euNuke spune:

        Domnule Preda, mi’e teama ca ati fost si dumneavoastra atins de flama conflictului. Cine stie…poate mania persecutiei este doar simptomul unei maladii virale. Unde anume v’am acuzat eu pe dumneavoastra de spirit de mahala? Eu doar am pus concluzii intr’un registru cit se poate de impersonal si de general, intr’un domeniu cu totul nemedical, asa ca nu vad de ce a vorbi despre intelepciune va poate atinge intr’un asemenea hal. “Atac la persoana”, “diagnostice” sint semnele uluitoare ale coborarii intr’un discurs extrem de personal. Va rog, recititi ce’am scris si consultati un dictionar, caci referirea mea la batranii abuzati de propaganda nu are cum sa fie, prin definitie, un atac ad hominem. Oricum, va multumesc pentru raspuns, amabilitate si civism, chiar daca se intelege ca “sfaturile” dumneavoastra se adreseaza unui public ce balteste in irational, aici, pe contributors. Sper ca ingrijorarile dumneavoastra sa fie legate de soarta tarii si nu a sanatatii mentale a autorilor platformei.

        • Adrian Preda Adrian Preda spune:

          Va citez:
          “Concluzia care se impune: orice individ care trage concluzii asupra unui conflict societal analizind exclusiv galceava nebunilor dintr’un ring improvizat este departe de orice intelepciune, pe din’afara oricarei stiinte. Cine sta cu urechea pe vorbe si nu priveste deloc faptele potentatilor cetatii nu poate fi banuit de spirit civic, ci de curiozitate de mahala.”

          Mi-e greu sa inteleg cum acest paragraf nu este un atac la persoana cand in mod evident va referiti la mine. “Curiozitate de mahala” au fost cuvintele Dv. nu ale mele.

          “Descalificarea celor care nu-ti impartasesc opinia prin calificative de genul “nevrozele bietilor batrani “, ura sadita in ei e prea adinca si ne depaseste”, “pacatele si bubele lor” este in esenta un alt atac ad hominen.” Imi mentin pozitia. Nu am nevoie de DEX pentru a va explica ca ad hominen se poate referi la o persoana sau un grup. A descalifica opiniile unui intreg grup pe baza de epitete in loc de argumente este un perfect exemplu de ad hominem. “Bietii batrani” ar avea dreptatea sa va replice ca daca aveti o problema cu pozitia lor trebuie sa prezentati argumente, nu calificative de genul “bietii”, “gloata isterizata” ori “abuzati de propaganda”.

          • euNuke spune:

            Domnule Preda, va citez:
            “Nu cunosc istoria personala a domnilor Basescu, Ponta, sau Antonescu (pe care, din motive de convenienta editoriala ii voi grupa sub numele simbolic de “trimuvirat”). Dar putem substitui anameza psihiatrica cu o analiza ad-hoc a aparitiilor mass-media a distinsilor politicieni. A analiza pe care o voi ilustra prin cateva “exercitii de intelegere”. [....]
            Pentru inceput, luati articolele scrise de oricare din membrii triumviratului. ”
            De aici rezulta foarte clar ca dumneavoastra NU va ocupati [si nici preocupati] cu conflictele societale, ci cu cele PERSONALE, ale membrilor acestui “triumvirat”. Deci, in concluzia mea nu aveam cum sa ma refer la dumneavoastra. Dumneavoastra nu vorbiti de clivajul ce se casca in societate, ci strict despre galceava unor indivizi inflamati, despre nu stiti nimic, dar nu va puteti abtine sa insinuati ca ar fi nebuni de legat [ati uitat? afirmati despre ei ca sint stapiniti de dorinte distructive, anihilatoare]. Insa atunci cind ajungeti la concluzie deveniti dintr’odata ambiguu: conflictul cel irational pare sa fie extins catre ‘tabere’ fara insa sa va asumati deschis opinia. Eu atat am vrut sa ma lamuresc: daca dumneavoastra extrapolati diagnosticul ascuns sub pretext deontologic , dar prezent in subtext, asupra unor categorii de cetateni aflati intr’un real litigiu de drept cu clasa politica si intre ei. Nu eu sint de vina ca va adanciti in astfel de judecati periculoase -invesmantarea prin sofisme a cetatenilor romani in camasi de forta ridicole- si ca va simtiti vizat de concluzia mea totalmente impersonala. Romanu ar zice asa: “cineva se simte cu musca pe caciula”, eu zic ca exercitiu dumneavoastra extins la cititori [sa va readuc aminte ce ati spus despre autorii contributors?] risca sa se transforme intr’o problema de moralitate: se poate oare pronunta in agora asupra gradului de irationalitate si de asemenea asupra absentei valorilor si principiilor intr’un conflict in care interlocutorii ar putea fi prinsi fara ca asupra acestora sa planeze aceeasi acuza a scrantelii ce o face sa planeze asupra liderilor lor, subliniez – alesi? Eu chiar vreau sa stiu acum: ce credeti desprei noi [ma scuzati ca maerijez in reprezentantul cititorilor contributors], haideti va rog, riscati o caracterizare, nu un diagnostic: sintem sau nu parte in acest conflict ‘irational’? daca va asiguram ca noi sintem preocupati de laturile politica, constitutionala, juridica, si nu de scandalul televizat, ne credeti pe cuvint? daca noi vedem dincolo de altercatia verbala o grava alterare a statului de drept, daca noi sesizam ca una din parti a facut deja pasul inapoi [ba chiar mai multi pasi: numirea prim-ministrului din tabara adversa, propunerea de a demisiona in caz in care guvernul usl se angajeaza sa respecte vointa cetatenilor exprimata in precedentul referendum], daca noi privim angajarea democratica, prin opinii, prin vot sau boicot, in conflict ca parte a obligatiilor noastre de cetateni…asta ne face suspecti in ochiul dumneavoastra vigilent?

            • Adrian Preda Adrian Preda spune:

              @euNuke

              Ma bucura ca ati raspuns si continuati dialogul.

              Cateva precizari: pentru ca sunt medic psihiatru nu ma joc de-a diagnosticul. A da un diagnostic psihiatric implica a tulburare psihopatologica. Deotologia de o parte, nu am date suficiente pentru a diagnostica personalitati publice ori audiente virtuale. Asadar nu vorbesc de etichete diagnostice nici la propriu, nici la figurat.

              In acelasi timp, tot ca psihiatru inteleg “normalitatea” ca pe o combinatie de rationalitate si irationalitate. In mod ideal, sanatatea mintala poate fi vazuta ca o stare unde irationalitatea este nu absenta ci subservienta ratiunii. In acest context am afirmat intr-adevar ca lupta politica a momentului mi se pare caracterizata de o dorinta reciproca de anihilare, o intentie in esenta destructiva, “irationala”. Aceasta nu inseamna ca atunci cand irationalitatea domina, diagnosticul psihiatric urmeaza. N-am diagnosticat pe nimeni ca “nebun” si cu atat mai putin “nebun de legat”. Sunt intr-adevar de opinia ca ceea ce observam este o extindere a unui conflict personal “la varf” in taberele sustinatorilor. Dovada: faptul ca acest conflict social, in teorie la nivel de principii, a rezultat in practica in conflicte personale la nivel de prietenii, relatii, familie. Oameni care se iubesc se cearta dle euNuke din pricina dlor Basescu si Ponta. Copiii nu mai vorbesc cu parintii,, prietenii de o viata s-au stricat. Aceaste sunt indicatiile ca nu mai asistam la un conflic social de norme, valori, principii.

              De aceea raman de opinia, pe care inteleg cu dv. nu o agreati, ca in momentul de fata “conflictul personal” are (din pacate) intaietate.

              Parerea mea este ca inceputul integerii cere:
              1. Ca toate taberele sa fie de acord ca obiectivul este intelegerea, convietuirea, iar nu distrugerea reciproca.
              2. Depersonalizarea conflictului. Daca eu ma lupt cu dv. pentru ca sunt iritatat de euNuke ca persoana, lupta asta nu se va sfarsi atata vreme cat unul din noi ramane in picioare. Daca in loc sa ma lupt cu dv. ma lupt cu ideile dv., lupta devine treptat un dialog, in care avem o sansa reala de a ajunge la o stare de compromis, partial in acord, partial in dezacord.

              Sigur, se poate sa sfarsim prin a conclude civilizat ca diferentele de opinie sunt iremediabile. Dar chiar daca aceasta este concluzia, tot ramanem cu o mai buna intelegere reciproca rezultand din dialogulul premergator.

              Iar aceastea intelegere reciproca este o conditie necesara (chiar daca nu suficienta) pentru gasirea unei pozitii comune, unde putem coexista chiar daca “we agree to disagree”.

              In esenta, exact opusul a ceea ce se intampla pe scena politica in momentul de fata.

  10. Omuldepestrada spune:

    Domnule Preda, “exercitiile de intelegere” propuse de dvs. tradeaza fie eludarea, mai mult sau mai putin constienta, a fondului chestiunii, fie grave lacune profesionale.
    Minciuna sistematica, incalcarea regulilor, manipularea, detasarea emotionala s.a.m.d. sunt indicii evidente ale conduitei sociopate.
    Let’s face it:
    un grup de sociopati sminteste tara de doua luni incoace.
    Ca sa nu mai amintesc consecintele economice si politice ale derapajelor democratice. Iar dumneavoastra, ca expert, ne propuneti “exercitii” utilizabile in conflictele conjugale sau de munca…Trist.

    • Adrian Preda Adrian Preda spune:

      @Omuldepestrada
      Subliniez: Nu ar fi corect, din motivele pe care le-am explicat in articol, sa pun etichete diagnostice unor personalitati publice. In acest context, intr-un comentariu de altfel echilibrat, ma surprinde atacul sub centura (“grave lacune profesionale”).

      La obiect: “Minciuna sistematica, incalcarea regulilor, manipularea, detasarea emotionala s.a.m.d. sunt indicii evidente ale conduitei sociopate.”

      Aveti dreptate, la modul general. Dar diagnosticul sociopatiei, pe langa caracteristicile de personalitate pe care le mentionati, cere ca toate lumea sa fie de acord ca X este sociopat. Cu alte cuvinte, daca X ar fi supus unui vot pentru sociopatie, iar voturile sunt impartite, sociopatia este, prin definitie, eliminata.

      Aceasta exceptie importanta (clauza majoritatii daca vreti) este creata tocmai pentru a elimina abuzul diagnostic. Altfel, majoritatea politicienilor, nu numai din Romania, ar putea fi diagnosticati.

      ““Exercitii” utilizabile in conflictele conjugale sau de munca”. Inteleg ca asta este parerea Dv. Programul de pregatire in negocieri de la Harvard Law School nu este de aceeasi parere. Pentru o serie de materiale pdf gratuite care sunt puse la dispozitia publicului vedeti http://www.pon.harvard.edu/free-reports/

    • Qwert spune:

      ideea de compromis circula – cu variante – in internet. Si ma cam intriga, ca desi aparent duce la pace, e o pace schioapa .Aspectele penale chiar psihanalizate, tot penale raman..au fost savarsite fapte cu implicatii juridice, ele nu pot si nu trebuie sa fie trecute cu vederea.Un stat nu e o carciuma, vii, consumi, spui prostii si te duci sa te culci..si a doua zi iti ceri scuze ca ai vorbit cam urat.

      ps. pasul a fost facut, chiar repetat, dar nu s-a raspuns .

  11. Adrian Preda Adrian Preda spune:

    Sunt de acord. Comparatia cu cele doua femei care sunt gata sa taie pruncul in doua este adecvata.

    Atata vreme cat cine invinge conteaza mai mult decat supravietuirea pruncului suntem intr-o situatie fara iesire. Deblocarea cere ca ambele parti sa realizeze mai inainte de toate ca a te alege cu o jumatete de prunc este un scenariu inacceptabil, cum la fel de neconceput este si scenariul ca pruncul va fi in intregime numai al uneia dintre ele.

    Inceputul dialogului va veni cand ambele tabere vor intelege ca a trai impreuna, a convietui este singural mod de a iesi din criza. Nu ma refer la convietuirea dlui Basescu cu dni Ponta-Antonescu ci a dlui Basescu cu sustinatorii (multi) ai echipei Ponta-Antonescu si a dlor Ponta-Antonescu cu partizanii (aproape la fel de multi) ai dlui Basescu.

  12. Ghost spune:

    Tabula rasa
    Teoria jocurilor ne spune clar care ar fi cea mai bună abordare sau strategie pentru rezolvarea unei dispute – chestiunea numită win-win, adică eu câştig tu câştigi. Psihologia ne spune că deşi această variantă este de preferat, nu va fi întotdeauna luată în calcul datorită amestecului emoţional, sau mai pe şleau sentimentele ne vor influenţa deciziile mai mult decât logica rece dacă aceste sentimente, emoţii sau cum doriţi să le spuneţi sunt de o intensitate mare. În mare, înseamnă că la nervi nu-i tocmai de preferat să luăm decizii.
    Oricât de logic ar gândi o persoană în general, când sentimentele faţă de persoana cu care are o dispută sunt deosebit de puternice (fie dragoste, fie ură), adică la marginea obsesiei sau mai departe, acestea îi vor îngrădi capacitatea de a judeca lucrurile corect.
    Prin urmare, luate cum par cel puţin la prima vedere, n-avem nici o şansă să credem că dacă Băsescu revine la Cotroceni lucrurile se vor linişti. Dimpotrivă. Psihologic vorbind, orice nereuşită a guvernului USL se va răsfrânge asupra acestuia ca ţap ispăşitor – lucruri deja probate. Nu reuşim să guvernăm pentru 75% din timp ni-l petrecem încercând să contracarăm ameninţarea numită Băsescu. Nu putem atrage fonduri europene şi de asta vinovaţi sunt cei dinainte de la minister. Nu putem face mini-referendumul că primarii PDL ne stau în cale. Etc. Puţin găunoasă gândirea însă n-avem ce-i face pentru că n-avem cam cu cine, disonanţa cognitivă din gândirea populaţiei României găsind aceste motive plauzibile.
    Ca să explic mai bine ce doresc să comunic, voi defini un pic disonanţa cognitivă sub forma existenţei unei situaţii conflictuale la nivelul emoţional, a existenţei mai multor procese mentale contradictorii simultane. Teoria disonanţei cognitive susţine că la nivelul mental persoana care experimentează asemenea situaţii conflictuale îşi va modifica procesele mentale pentru a acomoda această situaţie conflictuală sau mai bine zis îşi va crea cadrul mental pentru a explica această situaţie. Cum era povestea cu vulpea şi strugurii – dacă vulpea nu poate ajunge la struguri, decide că sunt acri şi de fapt nu-i vrea. Se caută scuze. Se caută factori externi care să explice situaţia. Da, dar… aceasta e modelul de gândire de fapt. Nu am învăţat matematică pentru că profesorul n-a ştiut să explice. Am plagiat pentru că de fapt de la Platon încoace toţi au făcut-o. Nu dăm legi, nu îmbunătăţim mediul economic pentru că avem un cetăţean în tricou albastru care deşi suspendat face presiuni. Oamenii cred că un ministru al justiţiei din România demisionează pentru că Băsescu a făcut presiuni asupra sa, chiar din postura de preşedinte suspendat şi chiar dacă majoritatea parlamentară, guvernul şi, să zicem, majoritatea populaţiei este USL.
    Populaţia îşi proiectează propriile frustrări asupra celui găsit vinovat de orice, de la vânzarea flotei la seceta din ţară, pentru că i-a fost servit pe tavă ca ţap ispăşitor. După cum s-a putut vedea pe diverse pancarte, referendumul a avut ca motivaţie nu niscai incălcări de mare gravitate a constituţiei, ci tăierea pensiilor, a salariilor. Poporul asta a fost informat. Mi-a tăiat pensia, mi-a tăiat salariul, mi-a tăiat ajutorul social, aşa a fost instruit să gândească cetăţeanul. Iar acesta s-a conformat. Antonescu, Ponta, USL ca formaţiune sunt consideraţi salvatorii României de către o grămadă de cetăţeni. Jos cu dictatorul – se strigă pe oriunde se poate. Însă a fi salvatorul României nu prea corespunde cu atitudinea, cu fapta acelor inşi. Iar populaţia prinsă în hora disonanţei cognitive preferă să considere presiunea asupra CCR, încălcarea regulamentelor Senatului şi Camerei Deputaţilor etc, drept urmarea firească a abuzurilor comise de Băsescu. Nu poţi face omletă fără a sparge câteva ouă, nu-i aşa? Scopul scuză mijloacele.
    Sentimentele de ură instigate în populaţie de vreo câţiva ani îşi produc acum roadele – distrug orice urmă de logică. Eu unul n-am de gând să comentez cine are dreptate. Ceea ce doresc să evidenţiez este că drumul pe care îl urmăm este deosebit de periculos. Distrugător, aş prefera să îl caracterizez. Cine fură azi un ou mâine poate fura chiar un bou. De ce am acoperi orişice abuz l-am observa sub mantia legalităţii?
    Revenind la discuţia în sine, revenirea sau demiterea lui Băsescu deja a devenit irelevantă.
    Dacă demiterea lui reuşeşte, eu unul mă îndoiesc de succesul politicilor sociale ale guvernului USL – ţări mai mari ca noi sunt în plină criză iar bruma de importanţă şi credibilitate a României a fost distrusă. Acest lucru se traduce prin creşterea costurilor de finanţare a deficitului bugetar (care creşte şi tot creşte) şi părerea tot mai vocală a acelor state din zona Euro care consideră, tradus în vorba populară, că „fiecare pasăre pe limba ei piere”. Adică vom fi lăsaţi în pace să picăm iar eforturile financiare vor viza strict zona Euro pentru că, nu-i aşa, experienţa Greciei ne arată că dispoziţia creditorilor de a restructura o datorie este legată de adoptarea unor măsuri de austeritate destul de dureroase – exact ceea ce un guvern social nu doreşte să facă.
    Dacă demiterea nu reuşeşte, toate degetele vor arăta spre Băsescu, exact cum a fost înainte de suspendare. Acest individ nu ne lasă să guvernăm. Iar această propoziţie va fi înghiţită pe nerăsuflate de o populaţie care nu poate face altceva decât să caute un ţap ispăşitor în loc să-şi vadă propriile deficienţe. Şi sindromul „True Believer” pe care îl observ tot mai mult în Ponta, Voiculescu şi Antonescu nu-i va lăsa să coabiteze – ba mai mult, am impresia că acele mişcări sociale anunţate de Antonescu vor apărea, dorite ori ba.
    Prin urmare, ce ne aşteaptă? O tabula rasa – buclele de feedback vor fi tot mai violente până când vor exploda – singura variantă pe care o văd eu ar fi o tabula rasa în domeniul politic. USL guvernează şi cel mai probabil va guverna şi după alegerile parlamentare. Însă nu ştiu pentru cât timp – întrucât experienţa ţărilor care cheltuie mai mult decât produc ne garantează apropierea de faliment – iar în acest caz, dacă PDL şi Băsescu sunt distruşi iar USL compromişi, e posibil să vedem apariţia unei noi forţe politice care să preia frâiele conducerii. Doamne fereşte de vreun Hitler, zic eu, România fiind ţara tuturor posibilităţilor.

    • Adrian Preda Adrian Preda spune:

      @Ghost
      Va multumesc pentru un comentariu excelent. Sper sa nu aveti dreptate – ideea ca oricum s-ar termina alea jacta est. Adica chiar nu mai conteaza ce sa intampla, jocurile deja sunt facute.

      Va propun un scenariu alternativ:

      Daca Basescu pleaca orice nereuşită a guvernului USL se va răsfrânge asupra acestuia. Nu va mai exista un ţap ispăşitor , scuza ca “Nu reuşim să guvernăm pentru 75% din timp ni-l petrecem încercând să contracarăm ameninţarea numită Băsescu. Nu putem atrage fonduri europene şi de asta vinovaţi sunt cei dinainte de la minister. Nu putem face mini-referendumul că primarii PDL ne stau în cale. Etc. ”

      Este in interesul tuturora ca dl Basescu sa revina.

      Daca dl. Basescu revine varianta de “tap ispasitor” pe care o descrieti va fii intr-adevar cea mai facila solutie. Dar aceasta va fi valabil pentru ambele tabere. Iar alegand aceasta varianta se va ajunge iarasi in “lose/lose” si blochare.

      Repeterea este implicita pana cand partile se vor misca din aceasta situatie de sah mat intr-o situatie in care con-vietuirea productiva va fi acceptata ca cea mai rezonabila solutie.

    • Sergiu Simion spune:

      Incercarea de a analiza evenimentele recente de la noi prin prisma teoriei jocurilor si disonanta cognitiva este o analiza captivanta in forma , dar nu si in continut.
      Aplicarea teoriei jocurilor si a strategiei “win-win” in lupta politica de la noi respectiv politicienilor romani din zilele noastre starneste zambetul ( imaginati-va cam ce replici ar da domnii Antonescu , Ponta , Sova, etc. la asa ceva ! ). Un alt zambet starneste incercarea de a explica comportamentul liderilor politici prin “ambivalenta emotionala”,etc. sau comportamentul maselor prin “disonanta cognitiva” :

      „ Ca să explic mai bine ce doresc să comunic, voi defini un pic disonanţa cognitivă sub forma existenţei unei situaţii conflictuale la nivelul emoţional, a existenţei mai multor procese mentale contradictorii simultane. ”).

      Politica e ceva foarte real care se bazeaza pe interese extrem de pragmatice , nu pe sentimente sau pe logica lui Aristotel . In cele mai multe cazuri nu prea are legatura cu conceptele si teoriile invatate prin facultatile de psihologie sau sociologie cu atat mai mult cu cat, cum spunea foarte plastic cineva , la noi „ au existat si facultati de prostit oameni” .
      Pe de alta parte, ideea ca putem controla si manipula „stiintific”comportamentul multimilor a fost cultivata asiduu la Academia Stefan Gheorghiu sau la Baneasa unde in acele vremuri se predau cadrelor de conducere si ziaristilor cursuri speciale de „ psihologia maselor ”. In
      prezent , psihologizarea si psihiatrizarea fortata a vietii publice si politice din Romania ultimilor ani , cultiva aceeasi iluzie a controlului social si a manipularii eficiente a comportamentului multimilor .
      Oricat de atractiva poate parea psihologia celor care cred in asemenea iluzii , a explica domeniul politic numai prin intermediul ei duce la ridicol :

      „ În mare, înseamnă că la nervi nu-i tocmai de preferat să luăm decizii.Oricât de logic ar gândi o persoană în general, când sentimentele faţă de persoana cu care are o dispută sunt deosebit de puternice (fie dragoste, fie ură), adică la marginea obsesiei sau mai departe, acestea îi vor îngrădi capacitatea de a judeca lucrurile corect.”

      In aceasta varianta, cetatenii pot ajunge sa creada ca politica e un fenomen atat de complicat si de ezoteric incat poate fi descifrat numai cu ajutorul parapsihologilor sau flacarii violete, cand de fapt totul depinde numai de votul in cunostinta de cauza ( sau nu !) al cetatenilor. Recent , la un post de televiziune , si pentru cine era dispus sa creada, parapsihologul Aliodor Manole isi asuma deschis controlul asupra comportamentului lui Traian Basescu de la precedenta campanie electorala si explica greselile acestuia prin faptul ca s-a aflat la o distanta mai mare de x metri de influentator , respectiv de „influenta distala” ( sic !).
      In final, inca o observatie care merita citata :

      ” Sentimentele de ură instigate în populaţie de vreo câţiva ani îşi produc acum roadele – distrug orice urmă de logică.”

      Sigur ca in aceasta actiune de manipulare criminala ( si nu este singura ! ) este implicata si psihologia , dar injectarea masiva intr-o populatie a urii , a pornografiei , s.a.m.d. este in primul rand o decizie politica , sociala,administrativa, etc. pentru care sunt responsabili anumiti factori non-psihologici. Psihologii si sociologii mercenari ( cand exista ) intra in scena numai ulterior.
      In alta ordine de idei, daca secolul trecut a demonstrat cu prisosinta ca pedagogia urii a fost una specifica prin definitie nazismului si comunismului , respectiv unor sisteme politice si sociale criminale si primitive in acelasi timp, atunci intrebarea fundamentala este ce cauta toata aceasta „pedagogie” aici, acum, si intr-o tara ( inca ) din Uniunea Europeana .
      Cu toate ca nu putem niciodata explica totul numai prin grile psihologice , concomitent cu abundenta interpretarilor psihologizante din mass-media , la noi a aparut si mania ( inexistenta in statele UE ) a examinarii psihologice ( fara nici o eficienta sociala reala -n.n. ) a unor intregi categorii sociale si profesionale . Ambele nu au nici o legatura cu altruismul sau deontologia , ci exprima si promoveaza numai interesele unor grupuri obscure care au transformat psihologia intr-o afacere extrem de profitabila. Cei interesati pot afla oricand detalii, Internetul este inca liber :) ).



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Adrian Preda


Adrian Preda

Adrian Preda este medic psihiatru si profesor de psihiatrie la University of California Irvine. Dr. Preda este absolvent al Universitatii de Medicina si Farmacie Carol Davila (1992... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)