joi, martie 28, 2024

… rationalitatea morii de vant. In alegeri.

… haideti sa presupunem, de dragul argumentului, ca Iohannis n-are nici o sansa in aceste alegeri, ca sondajele reflecta realitatea de astazi pana duminica viitoare si va pierde cu zece procente in fata lui Ponta. Pariez ca nu va fi asa, dar sa presupunem. Argumentele sunt precum copiii si cainii – suntem gata sa sacrificam orice pentru un argument, un copil sau un caine.

Acceptam, asadar, premisa ca Iohannis e sortit infrangerii umilitoare, Ponta e sortit victoriei zdrobitoare.

Pentru orice om „normal”, un asemenea argument ar fi depresant. Pleacand de la aceasta premisa, omul „normal” s-ar da cu tzacalia de toti peretii, si-ar smulge parul din cap, s.a.m.d.. Plecand de la aceasta premisa, omul „normal” ar sta, rational, acasa si si-ar bea mintile in spirit mioritic si-n cel al Povestei Prostiei, in care drobul de sare urmeaza sa cada peste copil, copilul moare, ce ne facem, fetelor? (Pardon, e din Toparceanu.)

Exista, insa, o alternativa – una rationala in nebunia ei. Alternativa Don Quijote (Quixote, pentru inamoratii anglofili). Pentru necunoscatori, titlul e „Ingeniosul gentleman Don Quijote de la Mancha” iar cartea e considerata de catre majoritatea criticilor literari nu doar primul roman, ci si primul roman post-modern (cartea e gasita de catre un altul. gata scrisa, si „reprodusa doar” de catre Cervantes). E totodata cartea care, luand aparent in deradere literatura „cavalereasca”, a salvat-o de la uitare. Ingenios. Fara cavalerul nebun nu mai stiam nimic despre aia frumosi si destepti si „normali” (in treacat fie spus, Lancelot du Lac vi se pare normal? Sau Percival?). De Don Quijote rad toti, numai el nu rade de nimeni. El ii ia pe toti in serios. Cu alte cuvinte, e singurul normal in intreg romanul din romanul ca o matriosa. Si moare de-abia cand (re)devine normal, fara ghilimele. Ingenios. Cine are urechi de auzit, sa auda.

Se prea poate ca lupta cu Ponta si PSD-ul sa fie o lupta cu morile de vant. Si? Tocmai asta o face mai excitanta.

Se prea poate ca jocurile sa fie deja facute. Dar asa a crezut si Goliat. David a fost de alta parere. El n-avea muschi. Avea prastie. Ingenios. Nici Iohannis n-are doctorat, ca Ponta. Da’ are prastie. Are pietrica mica, aia de rastoarna carul mare. De aia trebuie sa mearga la dezbateri – oriunde, oricand, cu price moderator. Ca degeaba ai prastie. Daca nu apuci s-o folosesti cand trebuie, ramai la pascut oile. Asta l-a facut pe David din cioban, rege. A stiut ca are o prastie – si n-a stiut ca e imposibil sa-l bati pe Goliat. Ingenios.

David, ca si Don Quijote, ca si Hristos, daca vreti, au fost rationali tocmai pentru ca au incetat sa mai fie rationali.

Vine o vreme cand e rational sa nu mai fi rational.Ingenios.

Vine o vreme cand e rational s-o dai in spuma marilor de rationalitate cuminte, asezata. Daca va uitati inapoi, asa s-a schimbat istoria. Pardon, asa – si numai asa – s-a scris istoria. De catre oameni care n-au stiu ca asta e imposibil.

Inutil sa mai spun, asta e valabil si pentru noi, alegatorii. Pe langa inevitabliul Sancho Panza, exista, bine ascuns in fiecare dintre noi, un mic Don Quijote, facandu-si ochii roata dupa o moara de vant, sa se lupte cu ea.

Nu mai cautati. Ati gasit-o. Woosh!

Distribuie acest articol

16 COMENTARII

  1. Da, dar nu chiar oriunde ci aproape oriunde caci nu poate legitima prin prezenta cele doua oficine care sunt mai degraba agenturi ale ocupantului intern si al celui posibl extern,
    . dar sa refuze exact cu aceste argumente si cat mai bine auzite.

    • Dle Johannnis, puteti merge oriunde sa va intalniti cu Ponta dar nu la sediile partidelor PSD et co sau ACL et co si nici la telviziunile de partid A3 sau orce antena si nici Romania TV . Caci sunt de partid aceste TVuri fara nici-o indoiala.

  2. Şi dacă nu are nicio praştie? şi dacă nu visează nimic? şi dacă e la fel ca noi, un biet nebun?
    De va câştiga Goliat, ştim de pe acum – ne va pune piciorul pe grumaz, până vom fierbe, ne va uni atât de tare încât ne va dezumaniza; dacă nu, vă întreb: chiar credeţi că e David?

  3. „Inutil sa mai spun, asta e valabil si pentru noi, alegatorii. Pe langa inevitabliul Sancho Panza, exista, bine ascuns in fiecare dintre noi, un mic Don Quijote, facandu-si ochii roata dupa o moara de vant, sa se lupte cu ea.”

    Admirabila perspectiva! Si introspectie! Si extraspectie! V-as vota cu doo maini. Pe Iohannis cu stampila.

  4. Perfect de acord!
    Cu tot respectul pentru solemnitatea si importanta momentului istoric, si eu as sugera sa „rationalizam” mai putin, ca, de 25 de ani ne tot concentram si ne incruntam si…iata unde am ajuns!
    Nu stim ce va fi in Ro cu KI presedinte? Adevarat, dar avem o idee despre ce va fi cu VP!
    Deci, nu mai avem nevoie sa aprofundam tema, putem sa ne oferim o pauza de o saptamana, dupa care, duminica viitoare, sa aratam lumii ca „imposibil” nu este un cuvant romanesc!

    • Octavian Paler spunea ca „Pentru mine, moartea este doar hotarul unde încetează să mai existe „mâine”. Numai până acolo poţi să iubeşti, să visezi, să regreţi. Brusc, tot ce n-ai făcut va rămâne pentru totdeauna nefăcut.
      Îmi dau seama că a contempla continuu „nimicul” care va ridiculiza, necruţător, toate ambiţiile şi vanităţile nu e deloc o probă de inteligenţă. Ar însemna să prelungim în absurd gestul acelui papă care dădea foc, seara, unor câlţi pentru a privi cum se duce viaţa. Important e să nu iroseşti „posibilul” înainte ca misterul hidos al morţii să te înghită şi pe tine.”

      Da, sa aratam lumii, duminica viitoare, ca este posibila alungarea tuturor sobolanilor rosii aducatori de moarte, pt ca un om, mai spune Paler, trebuie sa traiasca in spiritul unor valori ce sprijină viaţa, ca adevarul, cinstea, bunatatea si nu dupa cum ne indeamna sobolanii rosii, in minciuna, ura, lupta de clasa, care sunt opusul vietii.

  5. „Inutil sa mai spun, asta e valabil si pentru noi, alegatorii. Pe langa inevitabliul Sancho Panza, exista, bine ascuns in fiecare dintre noi, un mic Don Quijote, facandu-si ochii roata dupa o moara de vant, sa se lupte cu ea.”

    Frumos.

    Merg in boxa sa scot lancea cea ruginita, nici nu stiu de cat timp zace acolo.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro