joi, martie 28, 2024

Război şi pace în Era Trump. Competiţia Marilor Puteri pentru supremaţie globală şi deruta strategică a UE

Puncte cheie:

  • Distanța între război şi pace se reduce dramatic, diferențele se șterg iar strategiile, limbajul, practicile şi graniţele conceptuale actuale amestecă şi întrepătrund tot mai mult teoriile şi definiţiile clasice, consacrate, cu versiunile noi şi confuze ale confruntării generalizate pentru putere, influenţă și resurse;
  • Pacea începe să semene cu războiul iar războiul începe să le pară unora pace, diferenţa între cele două stări esenţiale din sistemul relaţiilor internaţionale fiind tot mai greu de făcut, pe fondul competitivităţii agresive, intransigenţei, tranzacţionalismului cinic şi radicalizării discursului politic care marchează aceste vremuri;
  • Statele Unite, Rusia şi China înţeleg cel mai bine noile realităţi ale (dez)ordinii globale şi dau semne că se adaptează eficient la acest nou realpolitik al lumii, care combină pragmatic pârghiile soft ale competiției (comerţ, diplomaţie publică şi culturală) cu expansiunea hibridă a intereselor proprii (investiţii strategice, intelligence, protecţionism economic, condiţionări dure în zona marilor contracte, influenţă politică externă) dar şi cu puterea militară amenințătoare, în timp ce Uniunea Europeană pare derutată strategic şi confuză, refuzând realismul politic, pendulând între un anti-americanism aproape infantil, tentaţia plină de pericole a apropierii de Rusia şi reiterarea unor valori liberale lipsite tot mai mult de mecanismele convingătoare de susţinere practică, între un stângism ecologist uşor naiv (un fel de „Imagine all the people…” în versiune politică) şi puseele crispate de conservatorism, suveranism isteric şi abordări identitare renăscute, neştiind dacă şi cu cine ar fi bine să se alieze în noua configuraţie a sistemului internaţional, pentru a nu rămâne cel mai slab şi ineficient actor global din cei patru giganţi;
  • În pofida unor lideri tradiţional autoritari/dictatoriali sau care își proclamă zgomotos atașamentul pentru ideile iliberale, SUA, Rusia și China sunt, paradoxal, mai coerente și mai articulate în acțiunea lor externă decât UE, cu ale sale (încă) 28 de democrații prinse în dezacorduri interne, în capcana populismului democratic și în dilemele unor principii contradictorii;
  • Războiul Iran-SUA este un bun agent de developare a crizei sistemului relaţiilor internaţionale, o „hârtie de turnesol” a adâncirii fisurilor între SUA şi UE, a adaptării sau inadaptării – de la caz la caz – a actorilor globali la starea mixtă de război-pace (sau pace-război), a disoluţiei Occidentului politic şi strategic din secolul XX, a clivajelor din interiorul UE şi a slăbiciunii/neputinţei Bruxelles-ului de a acţiona mulţumitor pentru toate statele membre, a derutei în care intră blocul european odată ce Înaltul Reprezentant pentru Politică Externă şi de Securitate îi întinde covorul roşu şi îl invită la discuţii pe ministrul de Externe al Iranului, în timp ce Marea Britanie, Germania şi Franţa (cele trei ţări europene semnatare ale JCPOA) activează mecanismul de atenţionare a regimului de la Teheran pentru nerespectarea prevederilor Acordului nuclear, dând practic semnale contradictorii între capitalele naţionale şi Bruxelles, ca să nu mai vorbim între Washington și Bruxelles, americanii considerând Teheranul un regim terorist, criminal și destabilizator în Orientul Mijlociu iar europenii (încă) un partener de dialog politico-diplomatic;
  • Nu trebuie uitat că democraţiile europene au o nefericită tradiţie istorică a iluziilor pacifiste şi acordurilor laşe cu puterile agresoare şi regimurile dictatoriale, cel puţin dacă privim după Acordul de la München (1938) prin care Europa de Vest îi dădea aripi lui Hitler, la regimul colaboraţionist francez de la Vichy (1940-1944), la bunele relaţii pe care europenii le aveau cu Gaddafi (care primea scrisori de felicitare de la Tony Blair, „Dragă Muamar”, sau îşi instala cortul în centrul Romei, beneficiind de ospitalitatea premierului Berlusconi, cu doar câţiva ani înainte de a fi fugărit prin canale şi ucis oribil de libieni, ca un criminal de rând linşat de popor) sau, mai recent, la politica de acomodare cu Rusia lui Putin, care a răpit Ucrainei Crimeea în 2014, apropiere încercată în ultimii ani de Paris, Roma, Viena, Budapesta, Praga, Atena, parţial de Berlin (prin vocea social-democraţilor aflaţi la guvernare dar şi a preşedintelui Steinmeier) dar şi în alte cazuri de non-combat sau silenzio stampa faţă de regimuri precum cele din Coreea de Nord, Iran sau Venezuela;
  • România s-a poziţionat matur în războiul Iran-SUA, cerând bineînţeles dezescaladare şi calm dar rămânând cu fermitate, ca principiu de politică externă, de partea aliatului său strategic şi chiar „înţepând” uşor UE pentru lipsa unei reacţii clare împotriva unui regim autoritar, criminal şi profund anti-occidental;
  • Pentru România şi alte ţări mijlocii şi mici din Europa Centrală şi de Est va fi tot mai greu să navigheze în anii care vin printre aisbergurile oceanului politic planetar fără să supere nici UE (nucleul Franţa-Germania), nici SUA, nici Rusia, nici China şi fără să fie lovite colateral (de exemplu, economic) în ciocnirea acestor uriaşe corpuri contondente, având în vedere că marii actori internaţionali joacă din ce în ce mai clar pentru interesele proprii iar altruismul şi enunţarea simbolică a unor valori universale rămân tot mai des fără acoperire în practica procesului decizional;
  • Baletul diplomatic printre jaloane al celor mici devine un sport periculos. Opțiunile stabile și ferme ar putea deveni curând mai protectoare pe termen lung decât slalomul lipsit de orice articulare și predictibilitate. Cu alte cuvinte, făcându-şi o analiză lucidă şi riguroasă, non-emoţională, România ar trebui să-şi definească foarte clar şi cât mai repede interesele pe termen mediu şi lung şi să decidă pe cine poate conta în apărarea acestor interese, respectiv de ale cui interese ne apropiem cel mai mult în cadrul organizaţiilor internaţionale din care facem parte. Fiind parte atât a UE cât şi a NATO, avem posibilitatea să ne spunem cuvântul mai apăsat şi să luptăm argumentat pentru opiniile noastre, și într-o parte și în cealaltă, chiar dacă uneori putem supăra Parisul, Berlinul, Washingtonul, Londra, dintre aliații cei mai importanți, ca să nu mai vorbim de Moscova sau Beijing, dintre non-aliați. Dar o voce clară şi o viziune coerentă trebuie să avem;
  • Timiditatea, fofilarea sau ambiguitatea nu mai sunt demult atitudini de succes, cu atât mai mult în Era Trump, a opţiunilor puternice, dihotomiei şi combativităţii. Probabil că, definindu-ne propria viziune asupra ordinii europene şi internaţionale, aşa cum au făcut și alte țări, vom câştiga mai mult profil şi identitate politico-diplomatică şi, de ce nu, inclusiv respectul şi luarea în considerare de către partenerii şi aliaţii noştri vor fi mai mari. Conflictul SUA-Iran este o ocazie în acest sens. Nedorită, dar totuși o ocazie. La fel şi fractura relaţiilor transatlantice sau propunerea preşedintelui Macron de parteneriat UE-Rusia. Vor mai fi și altele, curând. România dă semne că începe să gândească autonom în politica europeană și internațională, adică de maturizare ca membru al UE şi NATO, evitând greșelile inutile, pripite (cazul propunerii PSD de mutare a Ambasadei din Israel, insuficient pregătită de fostul guvern, ipocrită prin așteptările politice pe care le avea legate de agenda internă, făcută într-un moment inoportun și bineînțeles costisitoare în final pentru interesele ţării) sau tentațiile facile ale anti-americanismului care își face loc în acești ani în Europa de Vest, sub pretextul suveranității europene;
  • Dacă, din păcate, anti-americanismul se „legitimează” tot mai frecvent prin curentul anti-Trump, trebuie înţeles că există America și dincolo de Trump (chiar dacă „Era Trump” va avea cu siguranţă consecințe şi o anumită continuitate de abordare în administraţiile post-Trump, precum și moșteniri greu de șters de către următorul președinte american, fie el/ea peste un an sau doar peste cinci ani, aşa cum se pare, având în vedere fragilitatea candidaţilor democraţi aflaţi în prezent pe primele trei locuri: Biden, Sanders şi Warren) iar lucrul acesta l-au înțeles foarte bine cei care gândesc și fac politica externă a României. Tot așa cum există UE dincolo de Brexit sau Germania dincolo de Merkel.

*

Este oarecum surprinzător cum a ajuns să fie perceput şi utilizat astăzi termenul de „război”. Pe de o parte, abundă versiunile mai mult sau mai puţin forţate ale războiului – război hibrid, război comercial, război informaţional, război rece, război asimetric, război psihologic, războiul declaraţiilor, războiul prin fake news etc.

În schimb, atunci când vine războiul adevărat (sau cel puţin un act de război autentic), consacrat în teoria relaţiilor internaţionale, adică agresiunea militară propriu-zisă, atacul unei armate asupra altei armate, nimeni nu mai vrea să recunoască faptul că este război. Pentru că în prezent interesul și doar interesul face ca un guvern să spună oficial dacă este în plin război sau pe timp de pace. Uneori e preferabil politic să le spui oamenilor în vreme de pace că ţara lor este în război, alteori e mai bine să le spui că este pace, deşi este război.

Lucrurile nu mai sunt la fel de clare ca în secolele trecute. Ce altceva dacă nu un act de război formal (oficial), în deplină concordanţă cu definiţia de manual, este din punct de vedere teoretic atacul cu 22 de rachete al Iranului asupra unei baze militare americane? Când în istoria americană s-a mai pomenit ca SUA să încaseze 22 de rachete împotriva unei baze militare (chiar dacă militarii fuseseră avertizaţi în prealabil) iar președintele să spună că „totul este OK”? Cândva, în alte vremuri, gesturi mult mai mici echivalau cu un casus belli. Bineînţeles că nu numărul de victime dă definiţia războiului. Dar nici să nu credem că absența lor înseamnă pace.

Războiul și pacea se amestecă astăzi într-un mod înșelător, care nu s-a mai întâlnit în nicio altă epocă istorică. Pe vremuri, lucrurile erau clare, toți oamenii știau când este pace și când este război. Când a început și când s-a terminat. Astăzi poți crede că trăiești un timp al păcii și să fii de fapt în plin război, sau să ți se pară că războiul în care te afli arată ca o pace. Uniformele militare, loviturile de tun, lupta la baionetă și sângele vărsat însemnau război, acum o sută de ani sau mai mult. Un bombardament, la fel, acum 70 sau 50 de ani. Nu ai fi avut niciun dubiu. Dimpotrivă, liniștea relaxantă a nopții, larma obișnuită a străzii la miezul zilei, afacerile care curg cu aparența normalității, lumea care bea bere la terase sau merge în concedii însemna, de bună seamă, pace. Astăzi nu mai este aşa. Nici într-un sens, nici în celălalt.

Va trebui probabil, ca state şi ca cetăţeni, să ne obişnuim să trăim şi să avem rezultate acceptabile în starea de pace-război sau război-pace în care a intrat sistemul internaţional de câţiva ani. Aceasta este noua ordine mondială: o pace care seamănă cu războiul sau un război care în aparenţă este o pace.

Era Trump şi ciocnirea puterii americane cu ambiţiile globaliste ale Chinei lui Xi Jinping şi Rusiei lui Putin şi au accentuat aceste caracteristici – combativitate, competitivitate dusă la extrem, agresivitate politică şi discursivă, dihotomie şi opinii puternice, tranzacţionalism dur, jocul pe cartea totul sau nimic, apetenţă redusă pentru compromisuri diplomatice, pentru negocieri şi multilateralism, în schimb posibilitatea unor înţelegeri spectaculoase şi suprinzătoare dar temporare în relaţia 1:1 (vezi „acordul de pace” economică şi comercială SUA-China de ieri, care va dura maxim un an, cam cât a durat prietenia Trump-Kim), o combinaţie detonantă de populism, naţionalism şi suveranism, slăbirea interesului pentru valorile liberale universale, radicalizări la dreapta şi la stânga, o continuă stare de tensiune şi nesiguranţă pe plan global şi european, şi în general intrarea actorilor politici în „stare de luptă permanentă”, un fel de război al tuturor împotriva tuturor, ca o reiterare a Leviathanului lui Thomas Hobbes de acum aproape patru sute de ani, dinaintea naşterii doctrinei liberale a lui John Locke.

Revenirea la caracteristicile esenţiale ale lumii pre-liberale (sau, dacă vreţi, trecerea la paradigma unei lumi post-liberale), conflictuale, intransigente şi autoritare, prinde Uniunea Europeană nepregătită din toate punctele de vedere – concept, viziune, strategie, tactică, mijloace, resurse. Ca un adolescent romantic întârziat, idealist, predispus la crize de maturizare şi inadaptat lumii în care trăieşte, pe care ar vrea să o schimbe şi să o facă mai bună dar nu poate pentru că este prea slab, UE este în prezent derutată şi confuză, neştiind dacă şi cu cine ar fi bine să se alieze şi pe cine să combată, cum să acţioneze în viitor, dacă e bine sau nu să se desprindă de SUA şi să devină autonomă, dacă să păstreze „Occidentul” de după 1945 (cuibul cald al familiei transatlantice în care a crescut şi a prosperat, ferită de primejdii, sub umbrela americană) sau să îşi ia lumea în cap şi să încerce viaţa pe cont propriu, dacă să intre în combinaţia Proiectului Eurasiatic al lui Putin sau nu, dacă să cocheteze cu Dragonul Roşu de la Beijing sau nu, dacă să îşi facă o armată proprie sau nu. Cum nimic nu mai este astăzi limpede şi clar iar argumentele pro şi contra abundă, opţiunile şi deciziile privind drumul pe care trebuie să mergem în viitor vor trebui luate în condiţii de ceaţă densă.

Distribuie acest articol

101 COMENTARII

  1. Interesant cum reuseste Rusia sa tina pasul, cu un GDP care o pozitioneaza pe locul 12, echivalent cu suma tarilor din Benelux, cam 1400Bn USD. Cum se explica efectul de multiplicare ? Da, rusii o duc prost, prea multa investitie in armament, etc…

    • Tocmai ca Rusia nu tine pasul. Armata rusa valoreaza ceva doar datorita armamentului nuicelar mostenit de la URSS. In rest sunt satele lui Potiomkin. Bugetul de aparare al Rusiei e dea ltfel destul de prapadit si in buna parte rispit de coruptia endemica a armatei ruse.
      Rusia e intr-adevar un pericol mortal pentru state esuate sau semiesuate asemeni ei (explicatia succeselor sale in Ucraina, Moldova, sau Georgia), dar e practic neputincioasa impotriva unui stat functional si responsabil asa cum e Polonia (dar din pacate nu si Romania).

      In rest povestea „puterii Rusiei” e un amestec de dezinformare, propaganda si prostie. Carmuirea de la Kremlin e flatata de importanta care i se da si de asemeea povestea bau-baului rusesc e mana cereasca pentur consumul intern. In Occident povestea „puterii rusesti” a devenit un pilon al propagandei „progresiste” de ce mai joasa speta si in incercarea de impunere a regimurilor politiesnesti „liberale” – daca cineva poate pricepe aceasta monstruozitate. De aici gargara isterica vis a vis de „implicarea Rusiei in alegeri” si „fake news”, etc. etc. Rusia incearca sa influenteze lwegerile din lumea libera de pe vremea lui lenin cu efecte 0. Rusia raspandeste dezinformare tot de atunci si in mare cam cu aceleas efecte. Interesant e ca tocmai cei ce se tanguie 24/7 de dezinformarea ruseasca preiau si raspnadesc cu entuziam temele sale favorite, cum ar fi de exemplu noua glaciatiune/incalzirea globala, nascutae la sfarsitul anilor ’60 in urma unei intersante intalniri intre Brejnev, Andropov (seful KGB), Ponomariov (seful sectie ingternationale a PCUS) si Mastislav Keldas (presedintele academiei sovietice)…

    • Raspunsul este evident, resursele financiare la care are acces Rusia sunt mult mai mari, de exemplu; poate fi crezut ca Rompetrol a fost cumparat de Patriciu cu 50 mil.$ de la Adrian Nastase, vandut cu 1,2 miliarde de $ catre Kazastan, cu datoriile de 600.000 mil.$ sterse de Victor Ponta si ulterior vandute chinezilor? ….sau Rusia a preluat prin intremediar ( Dinu Patriciu ) compania, dupa ce anterior “castigase” in instanta dreptul de a nu plati petrolul luat de la CRP ( un fel de Bancorex, inaintea privativarilor industriei petroliere a Romaniei), inaintea mortii intermediarul (Dinu Patriciu ) a “ vandut” catre un alt intermediar Kazmunai Gaz ( compania prin care se exploateaza resursele de petrol si gaze in fosta republica sovietica in care Rusia are singurul cosmodrom) si ulterior vandut unei companii de stat Chinezesti si pe tot parcursul anilor a beneficiat de avantaje din partea unor politicieni pe care ii controla, pentru bani sau, in alte schimburi la nivel mondial ( vezi cresterea nivelului de colaborare Rusia- China.
      Tot intamplator OMV a vandut 25% din actiuni Rusiei, pe care ulterior i-a “investit” in campurile petroliere al Rusiei, cu putin inainte de a “cumpara” cu 650 mil.$ Petrom si rezervele de petrol si o parte din cele de gaz ale Romaniei cu o redeventa ridicola pentru 10 ani. Vazute astfel lucrurile poate intelegem si relatiile de prietenie si inrudire intre politicienii de frunte din Austria si oligarhia rusa si as putea continua presupunand ca acelasi lucru s- a intamplat l- a diferite nivele in toate fostele tari fost conuniste.
      In urma “ cataclismului” destructurarii comunismului, Rusia a ramas f. bogata.

      • @Dan – In urma “ cataclismului” destructurarii comunismului, Rusia a ramas f. bogata

        Rusia a rămas cu agenți de influență plantați peste tot prin Europa de Vest. Iar Austria e un caz special, neutralitatea ei perpetuă (obținută de Hrușciov în 1955, în schimbul retragerii tancurilor sovietice din Viena) a permis o implicare mult mai mare a rușilor în politicile și în economia țării.

        Lucrurile astea au nevoie de încă o generație pentru a se rezolva. Astăzi nu mai există un echivalent FSB al lui Putin la Dresden, deci peste 30 de ani nu va mai exista o nouă Merkel la Berlin. Nici un nou Gerhard Schröder, nici un nou Frank Steinmeier. Dar asta peste 30 de ani, nu acum.

        ”Bogăția” Rusiei și metodele ei de a o obține în prezent o vor duce la destrămare. Practic, va pierde teritoriile obținute în jurul anilor 1800.

  2. Admirabilă sinteză a situaţiei politice internaţionale.
    În legătură cu teza „război-pace”, părerea mea este că suntem în plin război. Lumea s-a săturat de atâta pace şi vrea, în condiţiile globalismului şi a existenţei mai multor centre de putere, o Nouă Ordine Mondială şi împărţirea zonelor de influenţă. Pe lângă cei trei mari-SUA, China, Rusia- mai apar tot felul de puteri locale ca Turcia, Arabia Saudită, Iran, chiar Japonia şi Germania care emit pretenţii de hegemonie cel puţin locală.
    Dar, da, „Europa noastră” pare încremenită în proiect şi incapabilă să-şi definească interesele şi scopurile. Autorul descrie foarte bine ambiguităţile Europei, ridicole şi sinucigaşe. Chiar aşa, de ce o mai trebui să existe o Uniune Europeană cu 27 de state condusă de Germania şi Franţa?
    Da, România trebuie să-şi limpezească politica externă şi să se alieze ferm la o putere mai mare. Avem multe lucruri rămase „în aşteptare”, de ex. situaţia teritoriilor din străinătate, dezvoltarea economică, schimbarea arhitecturii statului, etc. Ca părere, singura opţiune de securitate este SUA+UK+NATO, orice altă propunere este periculoasă pentru România. Fiindcă, de exemplu, poţi avea încredere în binomul Rusia-Germania predispus la o alianţă care înspăimântă ţări ca Polonia, România, Ţările Baltice, etc? Amintirile trecutului sunt prea recente pentru a fi uitate uşor.
    O soluţie posibilă ar fi şi Intermarium, o structură politică, economică şi militară în Estul Europei, cu Polonia şi România, poate Ucraina totul sub patronaj SUA+NATO.
    Sau poate altă soluţie ar fi ceea ce mi se pare că este în curs de realizare, ” un cordon sanitar” între Rusia şi Europa de Vest pe aliniamentul Finlanda- Ţările Baltice- Polonia- România+Moldova- Bulgaria- Grecia- Cipru, totul sub control SUA+UK+NATO.
    Vin vremuri grele.

  3. Unanimitatea de voturi ale miniștrilor de externe în consiliul ministerial al UE.27 face imposibilă o politică externă comunitară. Reprezentantul de externe Josep Borell al UE.27 are cadrul administrativ și personalul necesar. Înlocuirea principiului de unanimitate de voturi cu o majoritate dublă calificată în consiliul ministerial al miniștrilor de externe ale statelor „naționale” e un prim pas necesar pentru a vorbi cu un glas în lume.

    În unele conflicte internaționale UK & Franța & RFG acționează (practic e un consiliu de securitate) împreună. Brexit slăbește UE.27 dar nu împiedică alianța strategică militară în special a Franței cu UK, au interese strategice asemănătoare în conflictele din orientul apropiat și Africa.

    O apărare proprie UE.27 nu există fără NATO. Un scut nuclear propriu al UE.27 nu se va realiza în viitorii 15-20 de ani.

    Războiul cibernetic e problema arzătoare pentru UE.27. Atacurile asupra unor instituții, firme și instalații din UE.27 din partea rusă și chineză sunt realitatea de azi. Politicienii din UE.27 se ceartă pentru apărarea ”datelor personale” în internet. Numai 4 % din date în internet www din RFG sunt pe servere germane. 96 % sunt pe servere din SUA și China.
    Dependență?

  4. „Pacea începe să semene cu războiul iar războiul începe să le pară unora pace, diferenţa între cele două stări esenţiale din sistemul relaţiilor internaţionale fiind tot mai greu de făcut……în timp ce Uniunea Europeană pare derutată strategic şi confuză, refuzând realismul politic, pendulând între un anti-americanism aproape infantil, tentaţia plină de pericole a apropierii de Rusia şi reiterarea unor valori liberale lipsite tot mai mult de mecanismele convingătoare de susţinere practică, între un stângism ecologist uşor naiv (un fel de „Imagine all the people…” în versiune politică) şi puseele crispate de conservatorism, suveranism isteric şi abordări identitare renăscute”
    „Opțiunile stabile și ferme ar putea deveni curând mai protectoare pe termen lung decât slalomul lipsit de orice articulare și predictibilitate. Cu alte cuvinte, făcându-şi o analiză lucidă şi riguroasă, non-emoţională, România ar trebui să-şi definească foarte clar şi cât mai repede interesele pe termen mediu şi lung şi să decidă pe cine poate conta în apărarea acestor interes”

    bun venit discursului analitic conectat la mai noile deja consacrate realitati

  5. Uniunea Europeană pare derutată strategic şi confuză, refuzând realismul politic, pendulând între un anti-americanism aproape infantil, tentaţia plină de pericole a apropierii de Rusia şi reiterarea unor valori liberale lipsite tot mai mult de mecanismele convingătoare de susţinere practică, între un stângism ecologist uşor naiv

    F bine spus. Nasoala e ca acest stingism ecologic naiv seamana cu gripa porcina, se ia, e epidemic. Trist e ca primii care s-au imbolnavit sunt tinerii, care, nu asa?, sunt viitorul. Deci nu sunt semne de vindecare, sper sa nu apara vreun soc care sa-i trezeasca brusc!

    • Petre Tutea spunea ceva de genul ca: „Daca nu esti de stanga pana la 30 de ani n-ai inima. Daca nu esti de dreapa dupa 30 de ani esti cretin.” Cum am prins iepoca de aur in copilarie si adoslecenta eu am fost din aia fara inima.:)

      in orice caz treaba nu e deloc fara speranta. Dimpotriva! iata pe scurt metamorfoza unui cuplu din vecini. S-au mutat la noi undeva prin 2012-2013 imediat dupa ce absolviera facultatea. Zona era pe atunci inca accesibila ca si pretui ale caselor. El e detnist, ea e profesoara de nu stiu ce. Era tare stransi la punga. Casa a fost pentru ei un efort imens. Totusi in creditul pentru casa bagasera si instalrea de panouri solare pe casa. Ii mai ajutam cu una, alta asa ca am mai vorbit mai ales cu dentistul. Amandoi solid eco, bio, antirasisti, etc. Tipul simtea nevoia sa sa se scuze oricui ca, conducea o camioenta presistorica din aia cu motor de 7-8 litri iar nevasta-sa avea la randrul ei un Buick din ala batranesc imens ce scotea un fum negru ca de locomotiva. Pe vbara din s pate a Buick-ului avea un siticker cu Obama-Biden 2012. Il votasera pe Obama in 2012 si povesteau amnadoi cu entuziasm ca voiau sa mearga sa faca voluntariat in America Latina sau Africa. El profesa de altfel pe gratis Sambata in ghetto.

      Ea a ramas insarcinata cu primul lor copil. Nu s-au mai dus in Africa. A vent apoi furtuna a’ mare cu grindina cat mingea de ping-pong din primavara 2014, care a prapadit o gramada de acoperisuri. Inclusiv panourile lor solare. Ca norocu’ ca aia care reparau acooperisurile cu panouri solare nu mai faceau fata, asa ca repararea acoperisului lor urma sa inceapa peste vreo doua luni. Ceva contractor smecher care le-a acopperit temporar sparturile le-a propus sa le faca acoperis clasic nesolar la un sfert din pretul aluia solar. Cu mari indoieli au acceptat. Le ramanea astfel in buzunar vreo $20000 de la asigurare. Au batut palma cu smecherul, apoi au decis sa-si traga piscina si sa intre in randul lumii. Tipa ii povestea entuziasm sotiei mele cum o sa faca ei un „pool party” pentru „baby shower”. Ghinionul a facut ca, cu unul sau doi ani inainte Obama sa introduca tot soiul de reglementari federale faine de mediu ce adaugau cateva mii de dolari la pretul piscinei si o asteptare de vreo juma’ de an pentru aprobari… Asa ca „baby shower-ul” l-au facut la psicina noastra, ca a lor nici macar nu incepsue. Daraveaua cu piscina i-a facut pe amandoi libertarieni inraiti :) Tipa si-a razuit sticker-ul de pe bara masinii. :) Va dati seama ce rapid li s-ar fi topit progresismu’ daca ar trebuit sa stea la falnicele cozi comuniste sau macar sa plateasca benzina, gazul si curentul ca-n Europa. :)

      Ultimele resturi de progresism sau topit dupa ce tipul a aparut la strile de seara cand bunii bastiansi din ghetto i-au incendiat camioneta la iesirea din cabinetul unde voluntaria cate 10-12 ore Sambata. L-au injunghiat un pic, l-au pradat si i-au rupt niscai coaste. A scapat cu viata ca norocu’ pentru ca a trecut pe acolo o masina de politie, iar politaii l-au impuscat pe unul din aia si-au reusit sa il lege pe un altuil. Ailalti au reusit sa scape. Impuscatu’ era un pacient de al lui… :) I-am spus razand ca data viitoare sa incerce cu ceva mai mult anestezic :) Mi-a marturisit rosu la fata (numai ca nu plangea de furie) ca in studentie au participat amandoi la demonstratii turbate impotriva „violentei si rasismului politiei”…

      Metamorfoza s-a petrecut mult inainte ca vreeounul din ei sa fi facut 30 de ani…

      • Strasnica poveste, fabuloasa desteptare la lumea reala !

        Lumea are nevoie de samariteni si voluntari – care se duce, nici o paguba, care se converteste e un membru util al societatii.

      • E o mare diferenta intre vise si viata reala… dar si visele sunt frumoase..

        Ultimele stiri din Germania, ultimele propuneri ale unor mari personalitati de partid:
        – interzicerea produselor alimentare de la discount, adica alea ieftine
        – scumpirea alimentelor astfel ca taranii sa nu mai fie nevoiti sa dea cu ingrasaminte si insecticide. Se sublinieaza ca-n Ge doar 10%, din venit, e necesar pt hrana, in timp ce-n Romania 27%. Iata ca Romania a devenit un exemplu.
        – limitarea vitezei in oras la 30km/h, pt a proteja biciclistii
        – curentul, benzina, motorina se scumpesc oricum..

  6. Actorii aflati in competitie economico – socialo – militara in Orientul Mijlociu sau inmultit . UE, USA RUSIA, CHINA ,TURCIA,incearca sa se aseze pe pozitii de forta militara . Interesele tind sa fie divergente , nu numai intre tarile Orientului ,intre cele doua mari grupari siitii si sunnitii ci si intre restul actorilor din zona . Iranul doreste sa controleze intreaga zona si se antagonizeaza cu AMERICA(inca principala forta militara ) . Orisice miscare de amploare, de o parte sau de alta , poate declansa un conflict devastator . UE se situeaza in acest joc undeva la mijlocul evenimentelor si cumva doreste sa medieze pacifist ,fara noi escaladari militare in zona . Nimeni insa nu va recunoaste sau nu va spune explicit cuvintul RAZBOI. Lupta se da intre factiuni razboinice ce nu sunt in totalitate parte a statelor in conflict . Totusi , a lovi militar baze americane aflate in IRAK ,fara a primi un raspuns pe masura, este deloc neglijabil ca exemplu si pentru altii ce ar putea face asta . Zona este de facto in razboi nerecunoscut de nimeni ,dar in lumina ultimilor evenimente tragice totul se acutizeaza . Conducerea actuala a IRANULUI este nevoita ,dupa caderea avionului ucrainean , sa foloseasca pozitii de forta in fata partii de populatie ce nu mai accepta forma actuala de guvernare . Este greu de imaginat insa o interventie militara totala a fortelor americane impreuna cu NATO si alti aliati . Daca UE impreuna cu Turcia si Rusia reusesc sa stabilizeze LIBIA atunci se poate cadea la o intelegere generala de eliminare a actualului regim IRANIAN (a capatat prea multa putere in zona ) Daca se ajunge la o intelegere si nimeni nu va mai sprijini cu armament si cu materiale conexe IRANUL ,atunci se poate pune in discutie schimbarea actualului regim ce deja se pare ca foloseste forta impotriva protestatarilor . Noua ca Romani ,ne suna cunoscut ,dar Iranul de azi reprezinta cu totul altceva decit trecutul nostru european de acum 30 de ani .

  7. Europenii sunt derutati pentru ca cele mai mari piete de desfacere sa zicem ptr industria germana sunt China , SUA , Rusia. Cum sa iei decizii radicale cand in oricare situatie pierzi….? Asa ca mai bine esti prieten cu toti !

    • Robert Kagan 2003: „Of Paradise and Power. America and Europe in the New World Order” (Macht und Ohnmacht. Amerika und Europa in der neuen Weltordnung. Siedler Verlag 2003).
      Robert Kagan descrie 2003 scurt și precis relația între SUA și UE. Cred că cifrele spun destul: vârsta medie era 2003 în SUA de 35 de ani, în UE de 37 de ani. In anul 2050 BIP în SUA va fi dublu față de cel din UE, vârsta medie în SUA va fi de 36 de ani, în UE de 52 de ani.

      SUA a avut alte interese de la începutul creării SUA față de cele europene. Prezentarea intereselor americane 2003 în cartea „mică” a lui Robert Kagan poate corecta multe din iluziile și așteptările Europenilor uniți în UE, iluzii care continuă după terminarea „războiului rece” cu URSS/Pactul de la Varșovia.

      Cred că UE rămâne din ce în ce mai mult în urmă față de SUA și China. Economic SUA va avea BIP dublu față de UE în anul 2050. La fel China va avea 2050 BIP mai mare decât UE. Tehnologic UE.27 în era digitală nu reușește să țină pas cu ritmul de inovație în SUA și China de mult timp. HUAWEI din China va instala G5 în unele state „naționale” din UE (în Ungaria la început)?

  8. Buna ziua,

    Ar fi de interes cum vede dl. profesor asasinarea generalului Qasem Soleimani de catre americani? casus belli? ingerinta? act de agresiune? aparare?
    Nu vreau sa dau apa la moara celor rusofili si nici eurspecticilor, doar ca tocmai acest subiect nu este comentat.

    Multumesc.

    • articolul dlui. Naumescu sustine ca idee principala tocmai ca „Pacea începe să semene cu războiul iar războiul începe să le pară unora pace”
      dumneavoastra cum vedeti prezenta unui militar al unui stat ostil pe teritoriul unui alt stat ?
      o viza de turist in perfecta regula ar trebui sa-i garanteze imunitatea intr-o zona de conflict ? ca presupun ca daca era in vizita undeva prin UE nu-l ochea nimeni cu rachete;
      si similar: doborarea avioanelor civile din Ukraina si Iran reprezinta un act de razboi ? (eventual tinand seama ca fiecare dintre cele doua avioane a fost doborat in alte circumstante: primul de forte ostile pe teritoriul altui stat, al doilea pe teritoriul aceluiasi stat)

      multumesc

  9. Autorul spune: ” UE este în prezent derutată şi confuză”. Excelent diagnostic. Total de acord. Epoca post-adevar duce iremediabil la deruta si confuzie, atat in zona politicii, a securitatii, ideologiei, eticii si moralei. E greu sa ramai lucid cand nu mai stii nici cine esti, nici de ce gen esti, nici din ce religie faci parte cand ti se tot repeta ca toate sunt la fel, egale. Egalitarismul exagerat alaturi de relativism, uniformalism si subiectivism conduc inevitabil la deruta si confuzie. Ei, tocmai acu’ ar trebui sa intre in actiune elitele, cele adevarate si sa risipeasca ceata si confuzia. Dar ce te faci daca chiar ele, elitele, intetesc ceata si confuzia, in loc s-o elimine? In situatia asta ne aflam noi azi. Trebuie sa revenim urgent la un reper sigur si clar, la Cel ce a adus Lumina pe Pamant, la Domnul Iisus!

  10. Trebuie sa contrazic afirmatia ca „exista UE si dupa Brexit”. In fine, corect spus ar fi ca: ar mai putea sa ramana ceva si dupa Brexit, insa in nici un caz actuala UE cu actuala structura administrativa. Probabil va mai exista o uniune in vestul Europei si cam atat. Deja semnele sunt clare in aceasta privinta si deja fracturile in interiorul Uniunii sunt vizibile. Astazi Parlamentul European a activat Art. 7 pentru Ungaria si Polonia in sesiunea de la Strasbourg. Asadar, despre ce vorbim? Cum isi poate imagina cineva ca, prin parasirea UE de catre al doilea mare contributor si prima mare putere militara, totul va fi ca inainte si actuala UE va rezista, din moment ce oricum este zguduita de atatea probleme?

    Romania…trebuie neaparat sa tina aproape de SUA, indiferent ce spun partenerii europeni si indiferent de reactiile puerile ale acestora. Este treaba lor cum joaca partida in Orientul Mijlociu, iar daca doresc aliante cu Rusia, cu atat mai bine, noi vom sti mai bine de ce parte sa ne situam. De asemenea, nu cred ca trebuie sa ignoram China, mai ales daca conflictul economic dintre SUA si China se incheie in viitor. Insa aici trebuie sa fim atenti cu privire la investitiile chineze in Romania si sa ascultam de sfatul SUA mereu (vezi Huawei).
    Cel mai trist lucru nu este faptul ca Rusia, SUA sau China se lupta intre ele si fiecare doreste sa detina puterea. Cel mai trist lucru pentru noi ca romani este faptul ca Europa, la care am visat atatia ani, ne tradeaza intr-un fel si joaca o carte pe are noi n-o stim si nu am anticipat-o vreodata.

    • Robert Kagan 2003: „Of Paradise and Power. America and Europe in the New World Order” (Macht und Ohnmacht. Amerika und Europa in der neuen Weltordnung. Siedler Verlag 2003).

      Robert Kagan descrie 2003 scurt și precis relația între SUA și UE. Cred că cifrele spun destul: vârsta medie era 2003 în SUA de 35 de ani, în UE de 37 de ani. In anul 2050 BIP în SUA va fi dublu față de cel din UE, vârsta medie în SUA va fi de 36 de ani, în UE de 52 de ani.

      SUA a avut alte interese de la începutul creării SUA față de cele europene. Prezentarea intereselor americane 2003 în cartea „mică” a lui Robert Kagan poate corecta multe din iluziile și așteptările Europenilor uniți în UE, iluzii care continuă după terminarea „războiului rece” cu URSS/Pactul de la Varșovia.

      • @Kurt dar este evident ca americanii au avut si au alte interese fata de europeni. Doar ca, am crezut cu totii ca Europa vrea sa ramana in Occident. Daca nu mai doreste asta, atunci treaba ei, noi romanii vom tine aproape de SUA pentru ca alte solutii nu avem si ne sperie perspectiva apropierii de Moscova. Si sa stii ca liderii europeni din ultimii 15 ani au distrus constructia eropeana care odata era bazata pe credinta, pe unitate si pe sentimente democratice pure. Oamenii astia fara viziune, fara solutii, care si-au vazut interesele lor mici, astia au adus Europa la sapa de lemn. Cu regret o spun, insa noi ne-am integrat prea tarziu in UE, la spartul targului.

        • @mike
          De acord cu unele. Am intrat în sală, s-a aprins lumina și filmul era la sfârșit. Aderarea la UE.28 era târziu 2007. Scindarea est-vest s-a produs 2016 la Bratislava unde estul (Vișegrad) a refuzat „principiile normative comunitare” din 1957 (Aquis Communautaire). UE are probleme de la început. De acord. E un poiect al vestului 1957. Fără estul continentului.

          Unanimitate de voturi în consiliile ministeriale, acum al șefilor de state, împiedică sancțiuni împotriva Ungariei (asuprirea presei libere, furt din subvenții UE ale Oligarhilor lui V. Orban) și Poloniei (atac asupra independenței justiției) care se ajută, se apără reciproc cu VETO.
          E. Macron a împiedicat 2019 începerea tratativelor de aderare cu Albania și Macedonia de Nord din cauza acestei clauze care blochează UE.27. Cred că amânarea nu e în interesul Moldovei …. ….

          Uniunea vamală și Piața comună în UE.27 nu sunt în pericol, nici un stat „național” nu vrea să părăseasca Uniunea SUI GENERIS (UE nu e un stat, are budget de 1% BIP).
          UE.27 rămâne un gigant economic (BIP 17.000 miliarde $, egal azi cu cel al SUA dar fără creșterea economică americană sau chineză). UE.27 nu are azi o politică externă comunitară atâta timp cât principiul de Unanimitate de voturi în consiliile ministeriale nu e înlocuit cu „majoritatea dublă calificată” (deci după al doilea mandat E. Macron 2022-2027). E. Macron cere azi un rol mai mare în scena politică globală pentru UE.27. De acord? De fapt e conceptul francez de la început, o „Uniune Napoleană europeană” cu centrul la Paris și rol conducător al Franței. Nu cred că acest proiect francez 1957-2020 mai are șanse de reușită. Aici de acord cu distanțarea dvs.

          UE.27 e azi un pitic politic și un vierme militar (Austria investește 0,6 % BIP în armata, Grecia 2,5 %, RFG 1,3 % BIP). Nu văd o „Federație Europeana” în viitorul apropiat. De acord cu distanțarea dvs.

          UE nu se va destrăma, se va transforma (nu va fi un stat în viitorii 15- 20 de ani).
          România are NATO/SUA ca scut nuclear, sprijină SUA, e bine.
          România are vecini în UE.27, are comerț și producție puternic integrată în UE. România are azi cele mai bune condiții din istoria sa. Ce s-a făcut cu miliardele de Euro „subvenții nerambursabile” primite de la Bruxelles?

          România are de ales 2020. Cum va vota Bucureștiul în momentul deciziei în UE.27 pentru înlocuirea principiului de Unanimitate de voturi în consiliile ministeriale cu „majoritate dublă calificată”.

          Urmează aderarea de noi candidați la UE.27 …. Moldova … …..

  11. Dom’le da ce-s „iliberalii” ăștia?! Cu cât aud mai multe povești de groază despre ei cu atât mai puțin înțeleg.

    Ni se dă de înțeles că vârfurile de lance ale „iliberalismului” sunt Kaczinsky, Orban, Bojo și eventual Zeman, iar în America Trump &Co. Când colo ăștia săracii sunt singurii care mai promovează libertatea expresiei (horribile dictu!) în liumea civilizată în timp ce toți „liberalii” de la Brusxelles pun pumnul în gură ba prin corectitudine politica, ba prin acuze de homofobie, rasism, sexism și alte blestemății oricuri îndrăznește să nu cânte exact aceeași partitură ca ei. Adică ceea ce făceau Brejnev, Ceaușescu și Mao. Or fi fost ăștia trei primii liberali pe stil noiu ai lumii?!

  12. Mi-aș permite să comentez una din remarcile din articol, oarecum colaterală esenței acestuia („punctelor-cheie”):

    „…radicalizări la dreapta şi la stânga…”

    Nu cred că este vorba atât de radicalizări (cu excepția unor manifestări, relativ marginale, de extremă stângă gen Antifa, sau de extremă dreaptă gen neo-naziștii europeni de teapa lui Breivik), cât de o acceptare, în sfârșit, a necesității de identitate doctrinară. Adică, mai pe românește, stânga acceptă în sfârșit că e de stânga, iar dreapta că e de dreapta. Mi se pare o clarificare binevenită, chit că suntem sau nu de acord cu doctrina de dreapta sau cu cea de stânga. E de departe preferabilă această clarificare situației în care toată lumea era de centru, cu mici nuanțe adăugate după cratimă, precum o iarbă aromatică într-o oală cu mâncare. Promiscuitatea ideologică în care toată lumea, de la (centru-)stânga la (centru-)dreapta eșichierului politic, susținea și economia de piață dar și politicile asistențiale, și libertatea de exprimare dar și „inclusivitatea”, și dezvoltarea economică dar și politicile climatice, nu a făcut decât să adâncească această stare de confuzie în care ne aflăm și în care, cum corect remarcă și dl. Naumescu, trăim într-o continuă stare de pace-război. Îndepărtarea de această promiscuitate de centru poate părea „radicalizare” celor care s-au obișnuit cu confortul călduț dar înșelător al centrului.

    În rest, mă bucur să constat că, de la un articol la altul, dl. Naumescu pare să aibă un discurs tot mai realist, îndepărtându-se de anti-americanismul bombastic pe care l-a adoptat odată cu „era Trump”. E loc și de mai bine, să sperăm că nu se va opri aici.

  13. Domnule Naumescu,
    ați învelit în prea multe cuvinte – altfel frumoase – o realitate clară: de când e lumea lume este în stare de beligeranță continuă.
    Nu cunosc suficient chestiunea americană. Ce să mai vorbesc de chestiunea chineză. Apoi despre Russia…
    Nici faimoasele think-tank-uri americane – care emit “analize” pretențioase – nu le cunosc sunt convins. Nici măcar inteligence-ul habar nu are.
    Pentru că în România chestiunea rusă preocupă îndeosebi establişmentul politic și media “orientate”
    să pomenesc despre Russia. Americanii spre exemplu, au ajuns la concluzia că Russia nu poate fi înțeleasă: este impredictibilă. Este o Matrioşka pe care desfăcând-o dai peste altă Matrioşka și tot așa…
    Este o gogoriță.
    Russia este complet predictibilă, la fel și US. La fel și China ori GB sau Franța. Israelul. Ce doresc toate?
    Vor ca teritoriile/zonele definite odată pe hărți ca fiind pline de lei sau tigri să nu le fie primejdioase.
    Ei bine, pentru US, pentru Russia, și într-o măsură și pentru China aceste zone acoperă întregul glob. Sunt singurele care au instrumentele (foarte diverse) necesare a-și proiecta/proteja interesele la scară mondială. Cele trei sunt obligate să gândească la scară planetară, altfel Seniorii Războiului stau la pândă. Sunt obligate să joace șah, celelalte joacă doar dame.
    O piață de un milliard și cincisute de milioane de oameni sau un teritoriu de douăsprezece milioane de kilometri pătrați cu plin cu resurse capabile să ostoiască “foamea” pe două sute de ani sunt vectori de influență colosală. Iar așa-zisa nehotărâre a UE – invectivată de către Dvs. – este de fapt conștientizarea adevărului afirmației: negustorii aduc pacea.
    Nu cred că trebuie să ne facem probleme inutile. Cei mari se înțeleg peste capatele celor mici. Nu a fost niciodată altfel. Realpolitikul este legea firii, de la state la indivizi. Lumea a fost întotdeauna împărțită și vă rămâne parcelată. Iar lucrurile astea ne depășesc complet, inclusiv pe Dvs.

  14. „Locomotivele” UE – Franta si Germania importa petrol si gaz din Rusia, Italia importa masiv din Iran, Olanda are si ea relatii economice bune cu Rusia… Asa ca, daca SUA e-n lupta cu Rusia si cu Iran, Europa ce sa faca?… „Hai sa nu ne certam cu Rusia!”, „Hai sa nu denuntam acordul nuclear cu Iranul” – Europa se miorlaie, in germana, franceza sau italiana…

    Dincolo de dimensiunea comerciala a „Pietei Comune Europene”, dincolo de libera circulatie a persoanelor si dincolo de niste valori (pe care nu toate statele UE le respecta), Europa nu are o „voce” unitara si nu exceleaza in a-si face ordine in propria ograda. Fara NATO, UE ar insemna chiar si mai putin. Cam asta, zic eu, e realitatea in care Europa se balaceste, astazi.

    Cat despre cele 22 de rachete, as zice ca le-a incasat Irak -ul, tara pe teritoriul careia au cazut rachetele iraniene. Teoretic, Irak -ul trebuia sa declare razboi, Iran -ului… sau macar sa riposteze pentru incalcarea spatiului aerian… :)
    Mai devreme sau mai tarziu, insa, cred ca SUA vor fi nevoite sa faca unul sau mai multe gesturi de (adevarata) forta, pentru a-si „salva fatza” de mare putere militara.
    Sa vedem ce urmeaza… poate ca acordul comercial cu China are si o dimensiune paralela – (geo)politica…

  15. Ca oamenii sunt nebuni nu este nimic nou insa pana acum pt ca n-au fost destul de isteti n-au reusit sa distruga lumea, acum au invatat-o, cam astfel se poate rezuma situatia in care suntem manevrati de politicieni birocrati ascunsi in spatele palatelor de sticla si rupti de realitate, niste birocrati decuplati de urmarile actiunilor lor.
    In spatele acestor politicieni sunt insa alte personaje cu „minti odihnite” scoliti pe la tot felul de academii si universitati de elita care complica datoita solutiilor suflate in urechile politicienilor treburile astfel incat nu mai exista cale de iesire, vezi conflictul palestiniano israelian, vezi situatia din Irak, vezi situatia din Afganistan, vezi situati din Siria si acum recent cea din Libia.
    Indivizi precum Bill Kristol, Thomas Friedmann si altii de teapa lor au impins SUA in aventuri politice in zone pe care nu le-au inteles cum functioneaza. Tot acest indivizi au pus la cale scolirea unor grupuri rebele „moderate” in scopul eliminarii unor dictatori precum Ghadafi, Assad sau Sadam Hussein , rebeli care datorira conjuncturilor s-au alaturat ulterior grupurilor teroriste gen Al-Quaida sau statul islamic care ne dau de furca pe tot globul.
    Dictatorii au fost eliminati in urma lor ramand haos pt ca nu a existat un „masterplan” al zonelor respective, plan care ar fi trebuit sustinut si negociat intre SUA, Rusia si China, Europa nefiind un partener de luat in seama datoriata disfunctionalitatii UE.
    Insasi in cadrul ONU asistam de zeci de ani la un teatru ridicol in care marile puteri se obstructioneaza reciproc in loc sa gaseasca solutii pt ca nu exista incredere, fiecare incercand sa-l domine pe celalat.
    Acesti indivizi, idioti cu grade academice, nu sunt in masura sa gandeasca dinamic, nu pot gandi global asa cum gandesc numai in actiune si nu interactiune.
    Au reusit performanta ca sclavagismul sa reapara in Libia si nu numai pe care le-am crezut de mult abolit.
    Nu pot gandi in pasi multipli asa cum poate gandi apoape fiecare om normal asa cum nu sunt in masura sa faca deosebirea intre probleme multidimensionale si prezentarea lor unidimensionala, de regula preluata de mediile mainstram.
    In cazul dezastrului produs in Orientul Mijlociu cei care sunt raspunzatori se retrag in spatele unor declaratii hilare fara a preluarea nici cea mai mica responsabilitate pt actiunile declansate cu urmari pe care dansii nu sunt in masura nici sa la anticipeze si nici sa le inteleaga.
    Se spune ca intr-o democratie votul este cel prin care pot fi sanctionati politicienii, si ?
    Ati vazut undeva un lider de tara , ministru sau consilier al acestora o data disparuti din politica activa sa fie intrebat de efectele actiunilor pe care le-a demarat ? nu, traiesc bine in lumea lor ocrotit si aparati de sistem iar miloane de oameni de rand traiesc in mizerie, cu frica, in violenta fara nici cea mai mica perspectiva ca vietilor lor sa aiba un rost.
    Acesti omeni care nu-si mai vad rostul in viata nu mai au ce pierde, se alatura altor nebuni care incerca sa arunce lumea in aer,

    • De acord!
      Fanatismul a devenit ultimul recurs in redobandirea impresiei de demnitate al celor, extrem de numerosi, care au fost, sistematic, devalorizati, ignorati si considerati, daca nu carne de tun, cel mult pagube colaterale fara importanta…
      In continuare, si fara a fi invatat nicio lectie din „performantele” lor istorice, responsabilii dezastrului din Orientul Mijlociu fac exact ceea ce au mai facut, indiferenti si, mai ales, iresponsabili.

    • Bruno: ‘Ati vazut undeva un lider de tara , ministru sau consilier al acestora o data disparuti din politica activa sa fie intrebat de efectele actiunilor pe care le-a demarat ? ‘ Nu se poate. In primul rand se aplica principiul responsabilitatii cabinetului, in care toti membrii cabinetului sunt responsabili pentru decizia fiecaruia. Deja e o diluare. Mai departe, sa introduci responsabilitatea, inclusiv juridica, pentru o actiune politica sau administrativa a unui Gigel ales practic limiteaza libertatea de actiune a unui guvern. Fa asta, si parerea mea este ca vor fi alegeri fara candidati. La nivelul unui guvern, poti lua deciziile pe care le crezi de cuviinta, bazat pe informatiile pe care le ai la momentul respectiv. Judecata cat de buna sau rea a fost decizia luata este politica, nu juridica, atat timp cat nu se incalca legislatia in vigoare. Judecata politica oublica, eventual morala, este singurul ‘check and ballance’ – daca ai dat cu oistea’n gard, electoratul te va sanctiona la alegeri. Nu e ideal, dar altfel nu poti – risti sa infunzi in puscarie oameni de buna credinta, care pe baza -cu riscul sa ma repet- a informatiei furnizate, au luat o decizie, fiind de buna credinta. Implicarea UK in Irak e caz de manual.

  16. Analiza extrem de lucida a situatiei geopolitice actuale. Din pacate, situatia seamana nemaipomenit de bine cu cea a Europei din 1938.

  17. Chiar sunt curios sa vad daca UE va accepta sa cada in irelevanța sau in final va face o incercare clară de a deveni putere globală și anume să își facă armata autonomă și sa își trimită oamenii să lupte acolo unde are interese.
    Q Sunt mult prea multe amenințări externe, tarifele americane, deregularizarea propusă de conservatorii britanici după Brexit, valurile de imigranți potențiali in urma problemelor generate de evrei, arabi, americani ruși și turci în Orientul Apropiat și Africa de Nord, iliberalismul din Europa Centrală, pentru ca aceste lucruri sa nu duca la o reacție a europenilor. Oricât de impotenta global politic și militar este UE în aceste momente, rata sa de susținere printre cetățenii UE27 rămâne la nivel înalt și chiar daca ne putem aștepta ca unii gen Orban sau Kaczynski sa mai blocheze anumite decizii de politici interne armonizate sau de politică externă comuna, sunt convins că singura direcție este spre mai multa integrare și nu spre mai putina, nu de alta, dar în actuala configuratie, pe termen mediu, UE riscă disoluția in cazul unei lebede negre, în cazul unei conjuncturi nepotrivite de evenimente interne și externe (cum a fost momentul Bexit, Trump, valurile de migranți și ascensiunea naționaliștilor…).
    Parafrazandu-l pe Dragnea, sper că UE să nu plece ca proasta din viață și din poziția în care se afla acum .

    • „sunt convins că singura direcție este spre mai multa integrare și nu spre mai putina” –> da, insa o integrare intr-o alta UE, cu alte viziuni politice, in care trebuie sa dispara aceste doctrine actuale, in care fiecare stat sa aiba dreptul sa-si faca legile sale, o UE in care Bruxelles-ul nu trebuie sa mai fie stapan peste toti si toate. Noul ministru austriac al afacerilor europene, Karoline Edtstadler, doreste un nou tratat instituţional european, care să instaureze mai multă subsidiaritate, adica statele membre sa capete mai multa autonomie fata de Bruxelles in anumite decizii. Asta este noua UE care ar trebui sa apara, nu cea de acum. Administratia UE ar trebui sa se ocupe doar de anumite probleme la nivelul Europei si nu sa influenteze politicile importante ale statelor membre (justitie, economie, decizii privind securitatea, etc). Acestea sunt alte categorii de probleme pe care UE nu trebuie sa le gestioneze si nu trebuie sa aiba ultimul cuvant de spus. A, desigur, poate sa sugereze, sa ofere sfaturi, statele membre pot sa intervina daca este cazul, insa acest lucru trebuie sa se intample la nivel de stat, nu de Bruxelles.

      • Atunci daca fiecare stat e liber sa faca ce doreste, care mai este rostul UE ? atunci ar trebui intradevar declarta oficial UE o uniune economica cu o moneda comuna, cu alte cuvinte, o strutocamila care isi va da duhul cu mult inainte sa-i vina timpul precum un avorton.
        Europa nu este pregatita la nivel inalt poltiic pt o integrare si mai puternica si nimeni nu are curajul dintre decidenti sa declare finalitatea UE, statele federale ale Europei dupa model american. Numai intr-un astfel de construct Europa va putea deveni intradevar un proiect cu finalitate alfel va fi rupta precum o carpa intre rusi, americani si chinezi, un destin care si-l merita la urma urmei daca la nivel institutional si politic nu se va trece la urmatoarele etape.
        vestul va ramane american, estul il vor primi rusi iar sudul cu porturile sale va fi al chinezilor.
        Poate ar fi solutia potrivita pt niste popoare inapte sa gaseasca solutiile necesare astfel incat sa nu devina vasali ai marilor puteri. Europa ar avea intreg potentialul necesar pt a deveni a 4 putere in lume dar nu doreste pt ca liderii nu reusesc sa iasa din tiparele sec. al 18/19 , din granitele statului national.

      • @mike- cam asa arata delirul din visele unor strategi rusi, americani si britanici. Cam asa le-ar placea unora sa fie UE si daca se poate, daca nu cer prea mult, moneda comuna- euro sa dispara, iar apararea sa fie externalizata regional celor trei mai sus enumerati contra unor sume consistente, rusilor de la Berlin spre est, americanilor spre vest si sud iar britanicior tarile nordice.

    • @Ioan – o eventuală armată europeană va avea drept rol real menținerea ordinii interne, deci va fi un fel de jandarmerie, cu toate consecințele care decurg de-aici. Iar politicienii sunt primii care înțeleg asta. Prin urmare, nu se va întâmpla. UEO s-a desființat în 2011.

  18. Interesante sunt unele afirmatii pe care eu le consider contradictorii.

    .De pilda,citez :

    ….în timp ce Uniunea Europeană pare derutată strategic şi confuză,….

    se afirma putin mai jos in text urmatoarele:

    ( Romania) „Fiind parte atât a UE cât şi a NATO, avem posibilitatea să ne spunem cuvântul mai apăsat şi să luptăm argumentat pentru opiniile noastre, și într-o parte și în cealaltă, chiar dacă uneori putem supăra Parisul, Berlinul, Washingtonul, Londra, dintre aliații cei mai importanți,…..
    Dar o voce clară şi o viziune coerentă trebuie să avem ”

    Ma intreb oare nu datorita faptului ca fiecare parte doreste sa-si spuna CUVANTUL ne aflam in situatia in care UE pare derutata si confuza ?

    Si cand facem afirmatii de genul de mai sus nu cumva ne imaginam ca,noi,ca tara,vom reusi sa dam TONUL,adica sa-i aducem pe ceilalti la un numitor comun si sa-i facem sa actioneze unitar si coerent in problemele majore ale lumii ?

    Cam multa naivitate !

    Pe de alta parte cred ca ar trebui sa acceptam ideea de multipolaritate si de rezolvare pe cale inteligenta a diferendelor internationale,de armonizare a intereselor tuturor prin tratative directe si nu de pe pozitii de blocuri militare,de forta.

    Altfel situatia de pace-razboi sau invers se va accentua pe masura ce noi state (Brazilia,India de exemplu) se vor afirma mai pregnant pe plan global.

    E bine sa tinem minte ca nu avem dacat un singur Pamant pe care trebuie sa traim cu totii.

  19. @Naumescu
    „SUA, Rusia și China sunt, paradoxal, mai coerente și mai articulate în acțiunea lor externă”

    Serios?! Trump are o politica externa coerenta si articulata? Pe bune? Acest analfabet si psihopat este o rusine istorica. Trump nu numai ca e iliterat politic dar nu are capacitatea intelectuala sa inteleaga fenomenul politic. In plus problemele psihice il impiedica sa-si asculte specialistii si consilierii. daca ceva e coerent in politica lui externa atunci este avantajul geopolitic pus pe tava gratuit Rusiei.

    Articolul foloseste sintagme puerile si expresii de-a dreptul ridicole „Pacea începe să semene cu războiul iar războiul începe să le pară unora pace.” Cu alte cuvinte, articolul e superficial, fara argumente concrete si scris la nivel de sueta la o bere in barul facultatii.

    • Si sa vezi pocinog: in SUA sint doar „analfabeti si psihopati” si il vor alege inca odata :D
      Atit de analfabeti si psihopati, incit cei intregi la minte nu vor reusi sa-l demita.
      Tu spera in Putin, Xi, Khamenei ori piticul atomic.

      • @victor
        Parintii m-au invatat de mic sa ma adresez cuiva strain la persoana a doua plural ca semn de politete. Acelasi lucru am invatat si la scoala. Se pare ca ati uitat cu desavarsire aceasta regula de minim bun simt. Insa nu cred ca de amnezie e vorba aici ci de caracterul dvs. care v-a facut sa va pliati la metehnele societatii in care traiti. Intotdeauna am spus despre indivizi cu astfel de comportament ca au caracter de sclavi. Fenomenul este foarte frecvent printre imigranti, asa ca nu va faceti griji ca sunteti singurul actor intr-o astfel de tragedie clasica. Dar revin la comentariul dvs.

        Va sfatuiesc ca inainte de a va arunca precum berbecul cu coarnele in imaginaru-i dusman sa cititi cu atentie comentariul in cauza. Ma acuzati, fara absolut nici o logica, ca as fi simpatizant al lui „Putin, Xi, Khamenei ori piticul atomic.” In logica „silogismului” dvs. daca nu esti simpatizant Trump atunci rezulta ca esti simpatizant Putin & comp. Acest fel de a rationa e de regula caracteristic nivelului prescolar (e.g. Daca crezi ca mitraliera ta e mai buna ca a mea atunci tu esti cu nemtii – exemplu real de cand eram mic si ne jucam „de-al doilea razboi mondial”). Aceasta ar fi prima observatie.

        A doua observatie consta in faptul ca desi spun clar „daca ceva e coerent in politica lui externa atunci este avantajul geopolitic pus pe tava gratuit Rusiei,” de aici reiesind ca Rusia o consider un actor politic negativ si nicidecum pozitiv; ca orice avantaj politic oferit Rusiei este o greseala, dvs. trageti concluzia ca eu simpatizez cu Putin.

        Nu pot, din pacate, dacat sa concluzionez ca comentati orbit de umori, sper temporare, tipice unui prizonier ideologic. Ratiunea v-a fost suspendata de idei propagandistice inoculate clasic a la NKVD/KGB/FSB prin excitarea emotiilor, frustrarilor si resentimentelor. Urmarea este demna de scenariul unei tragedii grecesti: ratiunea fiind substituita, toata fiinta se supune acestora fara rezistenta cu scopul unic al satisfacerii imediate al acestor frustrari/resentimente si, implicit, toate actiunile dvs. decurg in aceasta unica directie. Intrucat satisfacerea acestori frustrari/resebtimente genereaza emotii extrem de puternice, orice tentativa de a arata contrariul prin argumente logice si sau evidente declanseaza o reactie violenta imediata similara cu cea creata de momentele de furie necontrolata.

        Observatiile mele nu au ca scop sa va convinga de ceva sau sa va „re-aduca pe calea cea buna” si nici nu este un act „crestinesc”. Sunt pur si simplu observatii bazate pe analiza comentariului dvs. Bineinteles, si sper ca o stiti deja, sunteti liber sa credeti ce doriti si sa va manifestati asijderea. Va spun sincer ca imi pare rau de dvs., nu in sens personal ci al situatiei in general. Este pur si simplu trist ca sunt indivizi, ca numar nicidecum de neglijat, ce au cazut prada unor scelerati precum Lenin, Stalin, Hitler, sau mai nou, Putin&comp, ca toti i-ati mentionat pe ultimii.

        • O mica observatie, Putin nu poate fi alaturat nici lui Stalin, nici lui Hitler cu atat mai putin lui Lenin. Daca acesti 3 numiti au avut un program ideologic bine definit, Putin si acolitii sai sau alaturat capitalismului, adevarat, cu specific rusesc, pt ei banul fiind cel care domina si mai putin ideile sau ver-o doctrina.
          Din acest motiv Rusia de astazi nu mai este si nu poate fi un model de urmat asa cum s-a intamplat cu multe state dupa cel de al 2-lea Razboi Mondial.
          Opinia mea, Putin este intotdeauna cu un pas inaintea occidentului fapt datorat cunoasterii in amanunt al acestuia din anii petrecuti in fostul RDG, tara din care a putut studia indeaproape occidentul. Putin este cel putin la nivel declarativ mult mai precaut decat omologul sau actual american si da impresia unui om de stat matur cu capul pe umeri devenind astfel un partener cu care se poate discuta serios, liderii europeni cu putine exceptii cautand dialogul cu acesta.
          Atata timp cat exista diaolog si nu se pune problema unor confruntari armate, ei bine, ce poate urma, e grau de anticipat si sunt convins cu alt lider la Casa Alba lumea va arata alfel.
          Cred ca a sosit momentul in care cele 3 mari puteri , SUA, Rusia si China trebuie impreuna sa garanteze pacea planetara, conflictele regionale putand fi ingradite daca exportul de armament in regiunule respective va fi restrans si ingradit.

        • Ca sa vezi! e lipsa parintilor, nu era internet pe vremea lor, nu banuiau alienarea ca stare de fapt.
          Apoi, alienarea poate fi la ambele genuri, si nu stiam cum sa ma adresez.
          – nu am afirmat ca esti simpatizant al celor enumerati, ci te indemnam sa fii daca de Trump ai greturi.
          Trump, daca nu sti, este presedintele SUA, nu al UE, Romaniei ori altei tari.
          Si americanii, ca niste capitalistii ce sint, o sa il realeaga. Caci desi e cel mai rau, altul mai bun nu au.

          • „respectul se câștigă, nu se revendică. Dixit.” – probabil asa gandesc si autoritatile publice.
            Increderea se castiga; respectul se acorda si celor cu opinii diferite, daca se doreste dialog civilizat, altfel lipsa de respect poate fi intoarsa cu usurinta.

            • @A.Tudor
              faceti o confuzie
              verbul „a respecta”, cand se refera la lucruri inseamna: a respecta= 2 vt A ține seama de… Si: a nu neglija. 3 vt A acorda atenția cuvenită Si: a nu neglija.
              substantivul respect, fie ca se refera la lucruri sau la persoane inseamna: atitudine, sentiment de stimă, de considerație, de prețuire deosebită față de cineva sau de ceva

              deci a respecta opinia cuiva nu implica si respectul pentru acea persoana sau afirmatiile acelei persoane si viceversa
              se pare ca unii comentatori au pretentia sa li se ridice si osanale (respectul pentru o persoana implica pretuirea acelei persoane), desi, culmea, nici macar nu isi asuma calitatea de persoane (nu semneaza cu nume si prenume), ci doar se prezinta sub o identitate de „user”, care poate fi si robot si extraterestru si cainele meu pe care l-am invatat sa scrie

            • PS
              si poti pretinde respect cand tu insuti faci afirmatii care tocmai vadesc lipsa de respect ?
              citez: „Acest analfabet si psihopat este o rusine istorica. Trump nu numai ca e iliterat politic dar nu are capacitatea intelectuala sa inteleaga fenomenul politic.”

          • A. Tudor – nu era vorba de niciun respect din partea vreunei autorități publice. Acel comentator îi pretindea lui @victor L să i se adreseze cu ”dvs”, acuzându-l de lipsă de politețe și de bun simț. Dar din ce scrie @victor L, rezultă că e de-o vârstă cu taică-meu, iar eu am deja nepoți, am trecut de 50. Chiar crezi că se califică cineva de pe-aici să pretindă respect din partea lui @victor L ?!

            • @PF, vad ca dvs faceti confuzia; v-ati raspuns singur la PS; comentariul original are lipsa de respect fata de un politician strain si putea fi contrazis si cu o adresare adecvata; era vorba de exprimare nu de sentimente – nu degeaba exista pronume de politete dar daca nu se prefera „dvs” se poate folosi cel putin „dumneata”; nu e o pretentie exagerata; nu vorbim in engleza ca sa zicem mereu doar „you”.
              Platforma permite nume de utilizatori fara sa ceara identificare cu acte.

              @Harald, ideea era ca oricine poate folosi scuza ca „trebuie sa meriti sa te respect”. Varsta e irelevanta. Daca ai o varsta nu inseamna ca trebuie sa ti se permita orice/sa ti se acorde tratament preferential. Asa s-ar putea spune despre oricine ca nu merita/nu se califica, dar nu vorbim de sfinti/martiri/mucenici etc. La modul general, chiar tine de educatie, caracter sau doar de intentia de a arata lipsa de respect.

            • @A.Tudor
              numele de user „profanel” va invita la adresari protocolare ? Prototipescu Fanel este tot un pseudonim, care il personalizeaza pe „profanel”; si care tot nu pretinde adresari protocolare, pentru ca nu reprezinta o personalitate publica, cu referinte deja public probate;
              dupa cum a afirmat si dl.Laurentiu Stelea intr-un comentariu la propriul articol, nu e relevant ca cineva semneaza spre exemplu cu „Harald”, ci e relevant ca userul „Harald” e deja binecunoscut pe platforma, iar din comentariile dlui se poate deduce un anume profil si i se poate acorda sau nu respect;
              eu din profilul care pretinde respect am retinut doar exprimarea lipsita de respect la adresa unei terte persoane si care poate fi procesata pentru evaluarea userului respectiv si a afirmatiilor sale;
              cat priveste libertatea de opinie, nu rezulta de nicaieri ca nu este respectata; democratia si respectul persoanei sunt doua chestiuni distincte; deci confuzia e la dvs.
              iar comentariile, chiar utilizand adresarea directionata cu @, sunt publice si se adreseaza tuturor, ca nu utilizam platforma drept cale gratuita de comunicare exclusiva intre doua persoane care au ceva de impartit intr-o anume disputa

            • A. Tudor – nu e prima dată când comentezi paralel cu realitatea faptelor. Urmărește disputa și nu mai inventa explicații false. Ca să simplific pe înțelesul tău: tu te-ai duce la un om de 75 de ani să-l apostrofezi că nu-ți vorbește cu ”dvs”? Respectivul asta a făcut.

          • @PF, la adresari protocolare intre straini ar trebui sa ne invite respectul reciproc (indiferent de preferintele politice din strainatate). Este alegerea dvs daca pretindeti sau nu adresari protocolare, aveti acest drept, cum il avem toti, chiar daca nu suntem personalitati publice si nu avem referinte aprobate public (nu este o conditie); iar daca dvs sau eu nu le pretindem, nu inseama ca trebuie sa faca toti ca noi.
            Nu toata lumea are timp sa’si faca abonament anual la postat comentarii pentru faima/recunoastere – acest criteriu e discutabil/interpretabil. Asa se poate spune ca nu e relevant numarul de comentarii ci exprimarea in dialog din care se poate deduce mai bine un profil si daca cineva merita respect.
            Puteti judeca oricat pe oricine sau crede ce doriti dar exprimarea ar trebui sa urmeze regulile de politete din gramatica nu stabilite de noi.
            Nu am scris ca nu este respectata libertatea de opinie sau ca democratia si respectul persoanei nu sunt distincte, deci confuzia ramane tot la dvs (altfel inseamna ca’l acuzati implicit pe @Harald de confuzie – la comentariul sau am raspuns doar ca sens de exprimare in dialog).
            Evident ca sunt publice comentariile, nu „am ceva de impartit” dar uneori, este util sa scriem doua raspunsuri intr-un comentariu.

          • @Harald, nu e prima data cand comentezi aiurea. Ce ai scris, te caracterizeaza. Ca sa nu mai aberezi, si „ca sa simplific pe intelesul tau”, nu am cerut sa mi se vorbeasca cu „dvs” dar este dreptul fiecaruia sa ceara asta daca doreste; regulile de politete (din gramatica nu stabilite de mine) intre doua persoane majore care nu se cunosc nu sunt conditionate de varsta.

          • @Harald, ca sa nu ma intelegi iar gresit, in gramatica nu se specifica praguri de varsta; educatia ne invata sa fim mai politicosi cu cei mai in varsta ca noi dar respectul trebuie sa fie reciproc.

            • @A. Tudor – așa cum scriam, respectul se câștigă, nu se revendică :) Nimic din ce scrii tu nu te califică pentru vreun respect, iar dacă te duci la un om de 75 de ani să-i reproșezi că e lipsit de politețe și bun simț fiindcă nu ți se adresează cu ”dvs”, respectivele defecte sunt de fapt ale tale.

              Exact de asta și simte omul nevoia unor astfel de reproșuri, își dă seama de propria inadecvare și încearcă să-i coboare și pe ceilalți la același nivel cu el. Nici măcar nu e nevoie de psihologia modernă pentru asta, formula populară ”cine spune, ăla este” exact la astfel de situații se referă. Dar tu continui să comentezi ”pe de rost”, fără să fi urmărit nici acum disputa. De la cine crezi că se învață să întinzi la nesfârșit pelteaua, chiar dacă nu ai dreptate? De la mamă sau de la tată? :)

          • Harald, e simplu, discutia era despre politete; gramatica spune, fara sa specifice varsta, ca acest respect se ofera nu se castiga; nu l-am revendicat eu (reciteste aici pana intelegi ca sa nu mai bati campii), dar cine doreste (daca ai nevoie repet, nu eu) are acest drept si oricat ai vrea tu, nu poti sa i-l interzici. Ti-am mai spus si cu alta ocazie ca te contrazici, ca tu cel care spune ca „nu se revendica”, ai revendicat respect altora (oare cum se numeste asta?), desi tot ce ai scris tu arata clar ca nu meriti politete sau respect (daca mai erau dubii:)) si daca te grabesti sa tragi concluzii gresite, defectele pe care le cauti cu atata patima, sunt ale tale.

            Ti s’a stricat placa cu „disputa”; citeste comentariile, eu am pomenit de reguli gramaticale (iar repet daca ai nevoie, nu am inventat eu aceste reguli) si tu o iei personal. Daca nu vrei sa recunosti ca ai gresit, nu te mai incurca in explicatii fara legatura, „nu mai intinde pelteaua”, citeste singur ce scrie la pronume de politete si nu te mai deranjez.:)

        • Ce betie de cuvinte fara rost.

          Tipica anti-trumpismului turbat, unde intunecarea mintii si pseudo-intelectualismul miilor de cuvinte goale iau locul ratiunii si intelegerii realitatii.

    • Cred ca nu ati sesizat subtilitatile acestui articol, nuantele folosite de autor in definirea noii stari beligerante actuale refelecta insasi paradoxul realitatii pe care o traim astazi, in functie de locul unde avem sansa, sau ghinionul, de a ne afla…
      Evident, politica externa americana actuala este, orice, dar nu si responsabila, si nici tocmai glorioasa, ceea ce va genera deplasarea hegemoniei, in materie de arbitraj geopolitic, catre Est : Rusia si China isi vor consolida pozitia de parteneri inconturnabili ai regimurilor nedemocratice, si vor deveni, propbabil, ceea ce erau SUA inainte de 1990.
      Nu va fi razboi clasic, dar nici pace…clasica, ptr simplul motiv ca totul a evoluat in ultimii 30 de ani, armele de distrugere masiva fiind indoctrinarea, infometarea, fanatizarea…

      • @Ela
        Nu vad nici un motiv ca un articol de analiza politica, ca banuiesc ca aceasta e intentia autorului, sa contina subtilitati, adica sa fie ezoteric. Daca autorul s-ar afla in primejdie daca s-ar exprima explicit atunci ar fi de inteles, dar nu este cazul. Mai degraba, banuiesc, dvs. vreti sa vedeti subtilitati in articol intrucat va place autorul. Incercati sa evitati emotiile in astfel de situatii. Oricare dintre noi, oricat de bun ar fi are momente proaste si poate produce perle si porumbei intr-un articol. Dar nu poti sa incerci sa justifici artificial calitatea proasta a unui text bazat pe calitatea buna, poate excelenta, a articolelor din trecut. Daca va place intr-adevar autorul atunci nu evitati sa-l criticati cand e cazul cum, sint sigur, nu evitati sa-l elogiati.

    • @allotriosis – Acest analfabet si psihopat este o rusine istorica. Trump nu numai ca e iliterat politic dar nu are capacitatea intelectuala sa inteleaga fenomenul politic.

      Asemenea judecăți de valoare nu își au loc în nicio discuție civilzată. Respectivele aserțiuni spun mai multe despre emitentul lor, decât despre personajul în discuție.

      Cât despre ”avantajul geopolitic pus pe tava gratuit Rusiei” , ar fi interesant să ne povestiți cine a readus Rusia în forță pe arena internațională, în urma intervenției din Siria și a celor din Ucraina? Cine era președintele american la acel moment? :)

      Problema este într-adevăr psihologică, însă la cu totul alt nivel decât o înțelegeți dvs. Între bărbații adevărați, posibilitatea unui conflict fizic este întotdeauna luată în calcul drept ”last resort”, astfel încât cei implicați într-un conflict își ajustează mereu atitudinea și revendicările în funcție de șansele de reușită, dacă se ajunge la acel ”last resort”. Putin înțelege asta, iar Trump înțelege și el asta.

      Femeile occidentale (faimoasele lady-strategists ale lui Obama) nu înțeleg astfel de lucruri, ele fiind în general la adăpost de conflicte fizice. Așa se ajunge la acțiuni aventuriste (Libia, Siria, Ucraina) care permit Rusiei să aibă din nou un cuvânt de spus în politica mare. Femeile declanșează în mod iresponsabil conflicte fizice, respectiv armate, în viașa reală ele nefiind nevoite să suporte consecințele iresposabilității lor. Iar cel care ar fi trebuit să țină lucrurile sub control (să țină acele ladies sub control, în esență) fusese el însuși crescut fără tată, deci nu avea de unde să știe cum se face.

        • @Ursul Bruno – masculinitatea fără testosteron nu e masculinitate, chiar dacă la Berlin se poartă un altfel de discurs :)

          Problema e degradarea întregii societății, degradare manifestată atât sub forma demasculinizării bărbaților, cât și sub forma defeminizării femeilor. By the way, Margaret Thatcher avea copii. Despre Merkel ce-ai putea să ne spui? :)

      • @Harald

        „Asemenea judecăți de valoare nu își au loc în nicio discuție civilzată. Respectivele aserțiuni spun mai multe despre emitentul lor, decât despre personajul în discuție.”

        Ati preluat, probabil din scoala, fara s-o rumegati, ideea ca „judecatile de valoare” (value judgment) nu sunt stiintifice intrucat sunt subiective. Aceasta gogorita promovata cu trambite de scientism cu radacini in pozitivism este una din cauzele luatului pe aratura a stiintelor sociale si nu numai, din pacate. Trump este evident analfabet cu probleme psihice in plina desfasurare. Ca nu vreti sa le vedeti e treaba dvs, dar va sugerez sa evitati glume de doi lei precum „Respectivele aserțiuni spun mai multe despre emitentul lor, decât despre personajul în discuție.” Ori, daca nu e gluma, atunci este reactia tipica a unui prizonier ideologic caruia i-a fost atacat idolul. Sa-l ai idol pe Trump este culmea rusinii.

        Va acuz de aceeasi infractiune logica comisa de „victor L”; Insinuati cumva ca atitudinea mea vis-a-vis Trump vine din simpatia mea fata de Obama. In cazul meu, aceasta prezumtie e total falsa, dar credeti ce vreti.

        • @allotriosis – e normal să existe judecăți de valoare și ele sunt evident subiective. Omul preferă un job în detrimentul altuia, preferă o universitate în detrimentul alteia etc. Problema e că exprimarea respectivelor preferințe dezvăluie inevitabil scara de valori a acelui om. De asta respectivele aserțiuni spun mai multe despre emitentul lor decât e acela dispus să recunoască.

          Aversiunea față de Trump își are baza în mentalitatea progresistă, iar Obama a fost idolul progresiștilor. Unul din lucrurile de bază pe care copiii le învață de la tată este să nu mintă. La cel mai propriu mod. În timp ce de la mamă, de-obicei copiii învață doar să se exprime astfel încât să poată pretinde ulterior că n-ar fi mințit. Deniability se numește în engleză și este cu totul altceva decât a spune adevărul.

          • @Harald

            Sarind peste peste afinitatile politice (centru-dreapta vs. centru-stanga si viceversa), aici in Europa nu putem aplauda un presedinte american care ne tine numai in atacuri si in „insulte”! Cateva din declaratiile lui Trump: UE este un foe, UE trebuie desfintata, nu mai vreau sa vad masini germane pe strada, de ce sa trimitem copii nostri sa moara in Montenegro, samd.

            P.S. aici in Europa, singurii care il aplauda pe Trump sunt simpatizantii populistilor Bufon Farage, Marine Le Pen, Geert Wilders, Kackzinsky, Viktor Orban, Salvini, Heinz-Christian Strache, et al.

            • @RenewEurope – UE era OK în forma dinainte de Maastricht, pe vremea când nu emitea directive privind regenerabilele și biocombustibilii și nu impunea certificate de carbon. Dacă nu face câțiva pași înapoi la capitolele astea, singura soluție rămâne desființarea. Germania n-are decât să-și vadă pe cont propriu de idiosincraziile ei ecologiste, iar România n-are de ce să plătească firmelor germane și cehești instalări de regenerabile și altele asemenea.

      • @Harald

        Ultimul paragraf al comentariului dvs. este de-a dreptul cumplit. Chiar nu pot intelege cum puteti impartasi astfel de idei imbecile.

        • @allotriosis – numai copiii au impresia că realitatea încetează să mai existe, dacă spun ei ”nu-i adevărat” :) În esență, pe asta se bazează toate idiosincraziile progresiste, pe lipsa de maturizare a individului, în absența (reală sau doar psihologică) a tatălui. Copilul ajuns adult fără să învețe nimic de la tată e matur numai dpdv biologic, dar nu și psihologic. Psihologic rămâne undeva într-un no man’s land, unde lucrurile neplăcute pe care ar fi trebuit să le știe de când era mic i se par ”cumplite” :)

    • @allotriosis,
      Primul dvs. comentariu pe care l-am citit a fost in cadrul Articolului „Analfabeții PISA. Șocul de care școala românească are nevoie” de Cristina Tunegaru, unde ati avut o interventie apreciabila.
      Aici vad cat de ingusta este banda in care judecati capacitatea unui om, sau, mai direct, cat de superficial.
      Dvs. il judecati pe Donald Trump din pdv al aspectului exerior, bagaj de cuvinte, eleganta exprimarii, placerea acestuia de a se exprima ca un om simplu, din popor. Sigur, ar fi de dorit ca un Presedinte, mai ales al celei mai puternice tari din lume, sa indeplineasca toate normele necesare unui Om de Stat dar calitatile acestuia intrec inmiit defectele sale decorative. Sunt sigur ca, atunci cand vorbeste, sau dialogheaza cu alti oameni de stat sau personalitati ale societatii, nu urmariti decat „decoratiunile”. Nu vedeti cat de sprintena ii este gandirea, cum isi balanseaza argumentele si rationamentele, cat este de spontan. Nu vedeti realizarile muncii sale asidue in domeniul economic, strategic, dragostea pentru oameni si tara sa, si nu va intereseaza popularitatea acestuia in randul maselor nu al „elitelor” hollywoodiene sau politicianiste.
      Parerea mea, ori sunteti rigid in gandire ori aveti idei partizane preconcepute.
      Sfatul meu, ramaneti la citirea numerelor, domeniu care poate v-ar aduce mai multa apreciere.

      • @Lucky

        „Nu vedeti cat de sprintena ii este gandirea, cum isi balanseaza argumentele si rationamentele, cat este de spontan. Nu vedeti realizarile muncii sale asidue in domeniul economic, strategic, dragostea pentru oameni si tara sa, si nu va intereseaza popularitatea acestuia in randul maselor nu al “elitelor” hollywoodiene sau politicianiste.”

        Va dau cuvantul de onoare ca am ras copios. Pasajul de mai sus seamana atat de mult cu elogiile adresate in Scanteia fostului nostru geniu carpatin incat devine umoristic. Acum, cateva comentarii.

        Niciodata, repet, niciodata nu m-a interesat aspectul exterior (banuiesc ca va referiti la cel fizic) al politicienilor Trump nu e o exceptie. Nu am facut nici o referire in acest sens. Prefer un politician excelent cu coada si solzi decat un imbecil (norma de astazi) care arata prezentabil.

        Cand spuneti „cititul numerelor” banuiesc ca va referiti la matematica. Desi sunt putin familiarizat cu materia va spun ca nu aceasta este in speta domeniul meu de cercetare.

        In rest, asa cum am spus-o si celorlalti comentatori, sunteti liber/libera sa ganditi ce doriti despre mine. Nu am nici o intentie sa va schimb parerea si nici sa va dau lectii, oricare ar fi acestea.

        • V-am facut sa radeti? Acum cred ca puteti rade toata ziua si de toata lumea care nu raspunde tiparului dvs de gamdire.
          Raspunsul dvs este consistent cu parerea care mi-o facusem asupra rigiditatii in gandire. Si nu, nu cred ca matematica este disciplina care sa va caracterizeze.
          Nu m-am referit la aspectul fizic al lui Trump ci la limbajul lui sarac in exprimare si lipsa de diplomatie intr-o lume specializata in minciuna si prefacatorie pe care vad ca o preferati.

    • @allotriosis,

      Daca sunteti atat de nemultumit de articolul dlui Profesor Naumescu, ma intreb, de ce nu produceti un articol dvs., sa va putem intelege mai bine. Caci, din cele spuse in comentariu, nu rezulta o analiza bazata pe argumente irefutabile, obiective ci doar o critica interpretabila ca fiind subiectiva.

  20. @anurii : „Cele trei sunt obligate să gândească la scară planetară, altfel Seniorii Războiului stau la pândă. Sunt obligate să joace șah, celelalte joacă doar dame.”

    De acord, dar nu stiu daca cineva observa ca China a trecut de la sah la go? Iar la go regulile sunt altele . Aici ar trebui sa fim mai atenti, cred eu.

  21. Occidentul nu mai are de ales: a basculat în idolatria drepturilor omului si a limitelor impuse de filozofia ei. Occidentul plasează valorile materiale deasupra celor spirituale, preferă pretinsul progres, libertății omului și susține că globalizatia reprezintă o soluționare a problemei răului. Dacă, am da prioritate îndatoririlor cetatenilor, tarilor, conducatorilor ar mai exista încă o șansă pentru umanitate. Deci ca sa fie clar, datoria de a munci inainte de a cere drepturi, datoria tarilor de a administra corect si transparent popoarele si a pedepsi conducatorii pentru actiuni dincolo de cadrul institutional. Poate trebuie detailat si exemplificat dar acest forum propune in principal idei in dezbatere si nu caderea in detalii mai mult sau mai putin relevante. Practic, cred că guvernarea comportă trei componente: justiția socială, libertatea individuală, respectarea dreptului de proprietate și eficiența economică.Ce avem, ce nu avem decurge de cum este implementat fiecare deziderat declarat.

  22. Mais ou sont les guerres d’antan?
    Cam până acum 80 ani inainte de a se ajunge la un conflict armat o țară își trimitea ambasadorul sa faca o declarație de război. Apoi se trecea la macelul organizat.
    Aceste obiceiuri primitive au dispărut în societatea civilizată din a doua jumătate a sec 20 si in secolul curent. Acum granița dintre pace și război este f difuză, te poti culca liniștit pe timp de pace și să te trezești intr-un razboi fierbinte in care nici uns din părți nu au facut o declarație de război.

  23. UE și Europa e mai pregătită că oricând in mediul instituțional, guvernamental și în societatea civilă.
    Faptul că se iau deciziile mai greu înseamnă că se tine cont de viziunea fiecăruia și de când e lumea și pământul un locomotiva unui tren nu a ajuns la destinație niciodată mai devreme decât ultimul vagon din tren. Astăzi în Europa există toate elementele necesare soluționarea problemelor serioase (clima, spatiu, geopolitic, economic etc) și nici una din celelalte mari puteri nu au capacitatea singure, fara UE. E că și cum ai zice că rezolvi problema climatica la Washington dar la Ploiesti continua sa existe. Mai mult decât atât, UE și Europa au acea masa la care ne așezăm sa discutam când este o problema pentru a găsi o soluție, niciodată perfecta dar un compromis. E singura modalitate sustenabile. Nici una din celelalte mari puteri nu au așa ceva și perpetuează continuu atitudini radicale și continuă să adâncească inegalitățile sociale și economice în spațiul lor ceea ce le obliga din nou la ață atitudine radicala și așa mai departe.

    • „…și așa mai departe.”
      Scrie-n carte. Cartea de Isatorie: vai de cei ce nu ii iau in seama cele intimplate.
      Interesele tarilor din UE in privinta politicii externe nu corespund deloc; asa ca e o minciuna .”UE și Europa au acea masa la care ne așezăm sa discutam ”
      Ce sa se discute? intelegerile dintre Germania si Rusia? Pentru cei ce nu uita: a existat un Diktat de la Viena, un tratat Ribentrop-Molotov, o impartire a Poloniei… Istorie. Cine o uita si crede ca natura germano-rusa s-a schimbat radical, mai are de invatat. Sa nu fie prea tirziu. Desi nu va fi cit timp americanii sint la Kogalniceanu.

      • @victor L,

        Istoria Europei nu incepe in secolul XX, daca rasfoiesti manualele de istorie, vei descoperi ca in Europa si-au cam dat toti la ghioale (cam toti au schelete in dulap;) Unde ajungem daca incepem din nou sa selectam cate o fila din istorie sa le dam oamenilor pe la nas cu ea?

        P.S.
        Asa cum stii, proiectul European prevede reconcilierea pe baza integrarii economice (piata comuna) si adoptarea valorilor comune: respectarea demnitatii umane indiferent de origine, valori democratice moderne, cele 4 libertati, respectarea statului de drept si solidaritatea intre membri. In fine, cei care au mimat aderarea la valorile UE si au semnat tratatele, doar asa… pentru a profita de avantajele pietei comune si/sau pentru a mulge bani de la contribuabilii din vestul continetului sa inchida cat se poate de repede usa pe dinafara! Cred ca asa ar fi mai onest si mai bine pentru toata lumea (opinea mea).

        • @ RenewEurope,
          „Asa cum stii”:
          la ora actuala UE este dupa pohta ce-o pohtesc Franta si Germania.
          A ne face ca nu vedem doar pentru beneficiile economice, este perdant.
          Iar cele doua tari ar duce Europa mai degraba in bratele Rusiei, decit sa mai suporte „hegemonia” americana :D
          Iar „filele Istoriei” trebuie rasfoite, altfel riscam un alt Diktat ori un tratat Ribentrop-Molotov.

          • @victor L.

            „Iar cele doua tari ar duce Europa mai degraba in bratele Rusiei”

            Tu chiar constientizezi ce scrii?

            1. Populatia Rusiei este cam de 3-4 ori mai mica decat populatia UE!
            2. PIBul Rusiei este cu putin mai mare decat PIBul Spaniei (cam 10% din PIBul UE;)
            3. Dpdv ideologic, Rusia lui Putin se afla pe aceasi lungime de unda cu Marine LePen, Donald Trump, Bufon Farage, Stracher, Slavini et al (departe de a fi compatibila cu politicile si valorile UE)

            Asadar, afirmatiile ca Germania si Franta duce UE in bratele Räsiei se incadreaza la categoria „gogomanii & aberatii”. Deocamdata (pentru UE), Rusia ramane un furnizor de materie prima… si un vecin care-si incoarda muschii prin vecinatati. Este evident ca Putin a ramas cu ceva complexe in urma prabusirii URSS, dar asa e viata, trebuie sa se consoleze si el cu timpul (liderii UE il pot eventual mangaia putin pe cap;)

            P.S. O aripa a conservatorilor americani s-a simtit foarte deranjata cand PIB-ul UE il depasise pe cel al SUA (in perioada 2007-2014). Spre deosebire de Trump, insa, nu am vazut lideri UE sa sara la beregata americanilor cu lozinci de genul: SUA este rea, SUA trebuie sparta, SUA manipuleaza moneda, sa nu mai vedem avioane americane prin aeroporturile noastre, samd. Cat despre mine, chiar nu sunt invidios ca actualmente SUA ocupa primul loc pe podiumul competitiei globale, in schimb, pe-o parte ma deranjeaza impotenta membrilor UE in adoptarea reformelor si in cresterea competitivitatii (incepand cu uniunea pietelor de capital, continuand cu uniunea fiscala, reforme fiscale, samd). De asemenea, ma deranjeaza si realitatea ca jocul competitiei globale a devenit unul murdar – din moment ce nu mai exista arbitrii (mai nou si SUA lui Trump a inceput sa joace cu bandajele murdare).

  24. @Ioan greșești. N-am spus că Euro este rau sau ca libera circulație este ceva rau. Încearcă să vezi imaginea la o scară mai mare. Euro este o monedă creată artificial, politic, care nu se bazează pe o producție reală. Este o monedă creată pentru a facilita schimburile comerciale si pentru a avea aceleasi taxe in UE, insa cam atat. Cand spuneam ca administrația, tratatele si ideologiile UE trebuie schimbate, ma refeream la altceva, nu la EURO.

    • Si care e moneda care se bazeaza pe o productie reala ? Mondeda euro are sustinerea economica necesara in spatele ei fiind state precum Germania, Franta, Italia, Spania si nu numai , tari cu productii reale.
      Intr-un viitor nu atat de indepartat technologia blockchain va revolutia din temelii intreg sistemul financiar , prima aplicatie, bitcoin fiind doar la inceput.

    • @mike- nu greșesc deloc deoarece în acest moment , pe lângă armata cea mai puternică, una dintre componentele cheie a dominației SUA asupra restului lumii este dolarul, și nu dolarul în sine, ci capacitatea de a emite moneda în neștire, fara că această sa duca la inflație. Creșterea economiei americane din ultimul deceniu, mai mare decât a celorlalte state dezvoltate din UE+Japonia, se datorează injectării masive de lichidități în economie și unui deficit bugetar de până la 6% din PIB , în timp ce celorlalte țări FMI-ul sau pactul de stabilitate din UE le impune deficite de până în 3%. Daca se va ajunge la dislocarea dolarului din poziția de moneda de schimb globală situația se va schimba și în SUA iar politicile de quantitative easing vor fi urmate de inflația corespunzătoare. Dolarul a devenit moneda de schimburi comerciale globale odată cu descoperirea petrolului in Peninsula Arabica, cu implicarea companiilor americane (StandardOil -un fel de Google+Amazon+Fb de la începutul secolului XX) în extracția sa, cu declinul Imperiului Britanic în perioada interbelică și s-a definitivat după WW II, cu o Europa în ruine și distrugerea puterilor coloniale rămase : Marea Britanie (India) , Franța (Indochina, Algeria), Belgia (Congo) , Olanda (Îndiile Olandeze).
      Unii economiști considera politicile verzi, EV, neutralitatea carbonului, promovate de UE și China ca un atac direct și mortal la dominația dolarului, la economia bazată pe hidrocarburi fosile – promovată intens și pe acest site deopotrivă de contributori și mai ales de unii comentatori și în final la mecanismul prosperității perpetue a economiei americane. Insa ce s-au întâmplat în ultimele decenii în economia americană a avut si efecte secundare, unele industrii s-au delocalizat in Asia, inflația s-a văzut în depășirile constante de buget și de termene a principalelor programe militare, F35 este un exemplu de manual, slabă calitate a muncii culminat cu accidentele Boeing 737Max, imposibilitatea NASA de a definitiva un lansator fiabil pentru transportul astronauților pe SS, o industrie a fracturării hidraulice pe pierdere constanta de la înființare și amenințată de tăierea finanțărilor in urma acțiunilor Gretei Thunberg …
      Detractorilor de serviciu a UE le putem arata cum programul transnațional european Airbus duduie pe trei continente, lansatoarele Ariane au agenda completă , coloșii auto europeni se adaptează lumii EV, … Exista multe disfuncționalități în cadrul UE, însă unde s-au pus în comun competențele s-a reușit. În curând va deveni evident că nicio țară europeană, nici măcar Germania, nu poate reuși singura in lumea spre care ne îndreptăm.
      Disoluția UE și a monedei comune a fost o tema favorita a brexitistilor imediat după referendum precum și în media naționalistă americană după alegerea lui Trump și ascensiunea naționaliștilor europeni in sondaje. Între timp a dispărut atât din media britanică cat din cea americană. Doar la noi unii mai insista că am avea nevoie de o protecție separata, pe motiv că franco- germanii ne-ar vinde rușilor pe un pumn de gaz.

      • @Ioan – din câte țin minte, am mai explicat asta o dată: dacă vrem să cumpărăm ceva din State, ne trebuie dolari. Însă la tranzacțiile pe care le desfășurăm noi între noi, n-avem decât să folosim și bani de Monopoly, că nu se supără nimeni :)

        Supremația dolarului are la bază supremația autentică a economiei americane. Dacă vrei să le vinzi ceva americanilor, or să-ți plătească în dolari. Iar dacă vrei să cumperi ceva de la ei, tot dolari or să-ți ceară. E vina lor că vrei tu să le vinzi ceva sau că vrei tu să cumperi ceva de la ei? :)

        Statele Unite sunt singura țară de pe planeta asta care ar continua să trăiască la fel de bine (ba poate chiar mai bine) chiar dacă tot restul planetei ar fi complet pustiu.

        • @Harald- esenta comentariului meu consta in evidentierea pozitiei globale privilergiate a SUA in urma folosirii dolarului ca moneda de exprimare a tranzactiilor internationale si ca moneda de rezerva. Aceasta pozitie are cateva efecte colaterale, intre care cel de a putea injecta lichiditati in economie fara inflatie majora. Ar trebui sa fie usor de inteles ca nicio banca centrala , nicio tara din lume care isi tine o parte din rezervele valutare in dolari nu are interesul ca dolarul sa se deprecieze.
          O administratie americana in criza de idei economice se poate folosi de aceasta situatie pentru a santaja partenerii comerciali iar Trump nu duce lipsa de idei.
          Mecanismul deficitului comercial american invocat de acesta este ingrozitor de simplu si este legat atat de stimulente economice cat si de schimbarea atitudinii familiei americane uzuale dinspre economisirea caracteristica anilor ’50-’60 inspre traiul pe credit incepand cu anii ’80 ai secolului trecut. Moneda puternica a facut importurile ieftine, produsele europene si asiatice au invadat piata americana ducand chiar la extinctia anumitor industrii iar traiul pe credit a accentuat acest deficit. Dolarii din buzunarele asiaticilor si europenilor s-au reintors in eonomia americana prin cumpararea de titluri de stat, active imobiliare si actiuni pe Wall Street. In final toate acestea au dus la aprecierea generalizata a proprietatilor si la saracirea efectiva a americanului mediu. Un fenomen asemanator s-a petrecut si in Marea Britanie, in urma influxului de fonduri externe dirijate spre investitii in UE: dezindustrializare, proprieti la preturi imense, inaccesibile britanicului de rand. Statistici de anul trecut au relevat ca averea medie a unui american in jurul varstei de 30 de ani este undeva la 8000 USD, mult mai mica decat in trecut. Nu este de mirare ca socialistii de tipul lui Bernie Sanders , AOCortez si chiar Elizabeth Warren, au un teren fertil si o baza solida de votanti care dau fiori marilor magnati din umbra politicilor lui Trump. Zilele trecute, un economist american de premiul Nobel caracteriza Germania, Olanda, Suedia si Danemarca ca „villains’, pe motiv de surplus comercial necheltuit si aprecia ca razboiul tarifelor trebuia inceput cu UE unde estima sansele de succes mai mari, nu cu China. Nu intamplator aceste tari au o democratie sociala cu servicii de sanatate si de educatie mult mai accesibile decat in SUA si UK. Tot nu din intamplare aceste state si modelul de social-democratie europeana de tip nordic este cel mai atacat si de comentatorii de pe acest site. Eu, desi traiesc in Romania, sunt adeptul liberalismului si as dori o implicare cat mai mica a statului in economie, mai ales dupa cei 50 de ani de economie centralizata, dar nu pot sa nu observ aceste lucruri. Nu pot sa nu observ fixatia si aversiunea pe care care o au americanii si conservatorii britanici fata de orice forma de „welfare state”, chiar atunci cand situatia este in echilibru fara derapaje inspre socialism rusesc si autoritarism, asa cum se intampla in tarile nordice europene. Din cate stiu eu PIB/capita al tarilor nordice il depaseste binisor pe cel britanic.
          In esenta economiile celor doua state ( SUA si UK) principale beneficiare ale unor venturi dematerializate ( servicii financiare, giganti IT…) se afla intr-o situatie nu tocmai placuta, nici pe departe atat de performanta precum se trambiteaza. Indicii record ai burselor de pe Wall Street sunt consecinta lichiditatii crescute si a lipsei de investitii alternative ( in conditiile in care dobanzile sunt aproape zero). Challengerii SUA ( China si Rusia) si-au diminuat constant in ultimii ani detinerile in USD si titluri de trezorerie americane si s-au indreptat masiv spre aur.
          Aceasta este o mica parte dintr-un tablou mult mai complex, la care se mai pot adauga provocarile automatizarii, revolutiei electrice in transporturi, AI, asa ca afirmatii de tipul ” supremația autentică a economiei americane” -a la Svejk, nu prea au baza reala.

          • @Ioan – lucrurile pot fi exprimate mult mai simplu: Statele Unite dispun de avantajul incontestabil de a-și putea exporta inflația. Însă asta nu e ceva special per se: și Bucureștiul își exportă inflația la Botoșani sau la Alba-Iulia, fără să-i întrebe pe cei de-acolo dacă le place asta sau nu.

            Așa cum am scris deja, supremația economiei americane e cea care permite exportul inflației. Dacă în Europa vrei TVA de 20%, vrei accize ruinătoare la carburanți și vrei certificate de carbon pentru instalat moriști pe dealuri, atunci ai să accepți la pachet și importul inflației americane. Așa merg lucrurile în lumea reală :)

            • Harald, inflatia SUA este sub 2%, deci actualmente nu exporta foarte multa inflatie (in schimb importa f multa marfa platita cu treasury notes & bonds, de asemenea deficitul bugetar tot cu niste numere ISIN este acoperit;) In aceasta privinta insa, nici UE nu este mai breaza, vezi politicile monetare ECB (dobanzi negative, quantitative easing, etc), precum si datoriile si deficitele bugetare membrilor din sud!

              P.S. aberatia anului 2017, a fost atacul administratiei Trump lansat la adresa lui Merkel, acuzand-o ca manipuleaza moneda Euro (in timp ce deficitul SUA urcase la pragul de 4%, iar datoriile federale au sarit pragul de 103%).

            • @Harald- nu vad nicio legatura intre TVA-ul european, certificatele verzi, Green Dealul UE si inflatia americana exportata. Am observat insa abandonarea industriei fracturarii hidraulice de catre marii finantatori la presiunea opiniei publice, atenti mai nou la imagine. L-am vazut pe Federer dand din colt in colt cand Greta Thunberg l-a urecheat pentru asocierea cu Credit Suisse, banca elvetiana care inca finanteaza extractia petrolului si gazelor. Am observat capitalizarea Tesla, mai mare decat a clasicilor in viata GM+Ford ( ceea ce ne da o idee clara unde este viitorul). Pariurile lui Trump n-au produs rezultate. Regenerabilele castiga batalia cu combustibilii fosili. Fracturarea hidraulica a inecat piata cu gaze si petrol dar nu a reusit sa genereze un cash-flow pozitiv. Tesla insa devine profitabila si spre surpirnderea mea, daca ar fi sa dau crezare zvonurilor, a hotarat sa sponsorizeze CFR Cluj.
              Semnele sunt peste tot, pentu cine are ochii larg deschisi ca sa le vada.

              Exista doua comentarii mai jos cu care sunt si eu de acord (@ Aradean+replica @Cinicul) care iti explica de ce pozitia SUA este sub asediu in acest moment, de ce China, UE, India, Canada, Mexicul, etc… toate sapa de zor la aceasta ” suprematie ” a SUA. Nu vreau sa fac un comentariu kilomentric in care sa-ti demonstrez cu exemple concrete ca acest sapat este cu folos si ca in ciuda retoricii zgomotoase castigurile Americii in urma abordarilor trumpiste sunt neglijabile.

              Asasinarea lui Soleimani, ocolita strategic in presa romaneasca -deoarece, nu-i asa, noi nu stim clar cu cine sa tinem, cu UE sau cu SUA, este un moment jalnic pe agenda actualei administratii americane. Soleimani reusise cu mijlocele avute la indemana sa-i tina in sah pe principalii beneficiari ai acestui asasinat- Israelul si Arabia Saudita. O fi fost Soleimani vinovat indirect de moartea unor americani, israelieni, arabi, dar actiunea le foloseste personal lui Trump, aflat in procedura de impeachment , lui Netanyahu acuzat de fapte de coruptie si lui MbS ( Mohammad bin Salman Al Saud)aflat in culpa cu asasinarea lui Jamakl Kassogi. In ultimele tweet-uri Trump spune ca a ordonat asasinarea pentru ca interceptasera dicutiile din convoi iar Soleimani ii vorbea de rau pe americani. Se poate mai jos ?

          • @ Ioan,
            tabloul pe care-l descrii atit de pe larg despre SUA si UK , l-am auzit si pina acum 30 de ani si acum 60 de ani. E acelasi :SUA si Uk se afla pe marginea prapastiei…

            • @victor L – da, US și UK se află pe marginea prăpastiei. Și se uită în jos la noi :)

            • @viktor L

              In urmatoarele decenii, membrii G6 vor pierde o bucata din tortul economiei globale, dar se vor descurca binisor oricum. In cazul desfintarii UE insa, este evident ca economiile noilor membri (grupul Visegrad) si tarile balcanice cu perspective de aderare vor suferi ceva mai mult (nimeni nu-ti va mai da sute de miliarde, nerambursabili si fara dobanda… cadou cum ar veni;) https://www.polska.pl/economy/investments-projects/eu-funds-poland/

      • @Ioan – numai în documentarele de pe Deutsche Welle se mai găsește atâta grijă ca în comentariile tale pentru soarte săracilor din America și atâta obstinație de a înfiera erorile administrației de la Washington. Nu știu alții cum sunt, dar eu am mai trăit lucrurile astea o dată, prin 1985. Uniunea Europeană extrage prea multe taxe din economia reală, de asta merge așa cum merge.

        În rest, organizează o consfătuire cu domnu’ economist care acum își spune @Renew Europe și hotărâți-vă dacă Statele Unite își exportă în prezent inflația sau nu. În ce mă privește, n-am de gând să ripostez simultan la argumente contradictorii, dar atenția pe care mi-o acordați voi doi începe să devină obositoare.

  25. Starea naturala , inevitabila si indispensabila este cea de beligeranta iar pacea este un fenomen local si temporar. In aceasta privinta nu exista nici o diferenta intre USA Rusia si China. Cand o tara devine suficient de puternica pentru a se apara e deja suficient de puternica pentru a ataca , lucru pe care-l va si face . Fiecare inclusiv UE si inclusiv Romania il face chiar acum . Indiferent de forma de organizare si de marime si de putere, oricare grup uman are interese pe care si le promoveaza , apara si impune, intern si extern , prin orice mijloace si metode disponibile. Aliantele si tratatele sun facute ca sa fie tradate si incalcate Toate astea sunt truisme, evident. Nu si pentru populime , ceea ce , iarasi, este natural, inevitabil si indispensabil. Nu exista „epoca Trump”. Trump est o consecinta, un efect si la fel sunt Putin , Merkel , Xi etc.
    Nu stiu de ce liderii UE prefera – daca intr-adevar prefera- a se separa economic , politic si militar de USA si UK. In opinia mea asta ar fi o greseala. In oricare privinta UE este doar un balon de sapun .

    • Vad ca spuneti lucrurilor pe nume fara ambalajul ieftin vandut azi din marile centre ale democratiei. Orice tara care simte ca detine un avantaj, fie el economic sau militar, il exercita la maximum si nu intodeauna cu mijloacele cele mai curate. Asta este valabil pentru orice mare putere oricat de democratica ar fie ea in interior sau oricat de bine si-ar propaga sau masca imaginea in exterior. Totul pleaca de la un tribalism remanent, care se manifesta mai pregnant cu cat o tara este mai puternica.
      Totusi ultima dvs fraza este o afirmatie fara nici o baza, este doar dorinta unora care nu vad cu ochi buni un model mai echilibrat de societate. Daca EU ar fi un balon de sapun ar fi facut poc de mult la cat de mult incearca sa-l sparga UK si USA. Toata propaganda anti-EU, foarte activa in Ungaria si Polonia, nu-i face nici o clipa pe unguri sau polaci sa se gandesaca sa iasa din bula de sapun de care vorbiti dvs.

      • Fara fraza aceea comentariul mi-ar fi fost cenzurat. Daca ar fi sa folosim ca masura puterea dusmanilor pe care-i are , UE este deja suficient de puternica pentru a ataca . Spusesem ca o face deja.
        Pe de alta parte UE fara resursele din Rusia este foarte vulnerabila. Este firesc sa caute bune relatii cu Rusia dupa ce China si Rusia aproape ca i-au alungat pe americani din Orient. Americanii isi pot permite sa piarda Orientul , UE nu poate.

  26. Vad mai sus in plina actiune denigratorii de serviciu ai EU: Franta si Germania sunt niste tradatori care care arunca Europa in bratele rusilor si singura salvare este de peste garla.
    Acesti propagandisti uita ca putina schimbare in bine a Romaniei a venit dupa aderarea la UE, ca singurele investitii serioase din tara noastra vin din Germania si Franta, ca Romania se mentine cu multi bani de la remiterile celor care lucreaza, ati ghicit, in tarile UE.
    O parte din teoriile anti-EU de mai sus le aud cand merg in tara si nimeresc cu telecomanda pe Antena 3.
    Acesti propagandisti uita ca atat in 1956 cat si in 1968 propaganda de peste ocean ii indemna pe unguri si cehi sa reziste rusilor cand in fapt nu era nici o intentie de a-i ajuta. Bunicul meu a murit tot sperand ca aterizeaza americanii in gradina din spatele casei. Filmul California dreamin este o ilustrarea excelenta a frustrarii celor care au fost hraniti cu iluzia unei salvari de peste ocean. Trebuie sa fii cel putin naiv sa crezi ca daca iti ia foc casa va veni sa ti-o stinga un locuitor din satul vecin si nu cei din satul tau (un proverb chinezesc de peste 2500 ani).
    Locul Romaniei este alaturi de Germania si Franta, de Italia si Spania, de cehi, unguri, bulgari si polaci, in ciuda mandriei stupide de care dau dovada cei din urma.
    In ciuda conflictelor de sute de ani intre tarile europene, a ororilor din ultimul razboi mondial, acest continent ramane singurul far de civilizatie al lumii, un far pe care multi il vor stins pentru ca arata ca exista si o alta cale spre progres, nu doar cea a homo homini lupus.

    • @Cinicul – locul Romaniei este alaturi de Polonia si de Statele Unite. Societatile vest-europene degenerate n-au decat sa-si continue marsul triumfator spre neomarxism.

      Peste 40-50 de ani, coloana vertebrala a economiei europene va fi axa Varsovia – Istanbul, iar Romania se afla exact la locul potrivit, de data asta.

  27. Axa de care vorbit trece prin Ukraina, Romania, Bulgaria si Grecia, toate modele de succds economic si gestiune politica.
    O parte din coloana vertebrală a axei, Polonia, este practic o sucursala a economiei germane. Față investiții germane și gara forța de muncă ieftina din Ucraina noul tigru est european ar fi la fel de jigarit ca și leul românesc.
    Polonia este o țară gestionată economic f bine, dar modelul lor politic nu este departe de cel promovat de PSD, la care sper ca am renuntat.

  28. Domnule Naumecu, ati scris, sau mai bine zis ati decretat, acum vreun an de zile, ca Brexitul nu se va intampla. Modest, modest, ati precizat ca nu cereti drepturi de autor pentru aceasta idee, pe care sclipitor ati enuntat-o inaintea celorlalti. Na, bine ati facut, ca trebuia sa dati inapoi banii.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Valentin Naumescu
Valentin Naumescu
VALENTIN NAUMESCU este profesor de relații internaționale la Facultatea de Studii Europene a Universității Babeș-Bolyai Cluj, președintele think tank-ului Inițiativa pentru Cultură Democratică Europeană (ICDE) și directorul Centrului EUXGLOB. Este abilitat în conducerea de doctorate în domeniul relații internaționale și studii europene și este coordonatorul programului de master de Relații Internaționale, Politică Externă și Managementul Crizelor (în limba engleză) de la UBB Cluj. Între 2005 și 2007 a fost secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe, iar între 2008 și 2012 a fost consulul general al României la Toronto. Are gradul diplomatic de ministru-consilier, obținut prin concurs.A publicat 23 cărți, în România și în străinătate (Marea Britanie, Canada, Olanda), ca autor unic, coautor, editor sau coeditor și peste 60 de articole științifice și capitole/studii în reviste de specialitate și volume colective. Printre cărțile publicate în ultimii ani se numără: Politica marilor puteri în Europa Centrală și de Est. 30 de ani de la sfârșitul războiului rece (Humanitas, 2019), The New European Union and Its Global Strategy: From Brexit to PESCO (Cambridge Scholars Publishing, 2020), Războiul pentru supremație SUA-China și cele cinci forțe care schimbă lumea. Consecințe pentru România (Polirom, 2022) și Great Powers’ Foreign Policy: Approaching the Global Competition and the Russian War against the West (Brill, 2023).

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro