Home » Opinie »Politica & Doctrine »Societate/Life » Citesti:

Războiul lumilor: DNA vs. Moaşte

Mihnea Rudoiu octombrie 25, 2014 Opinie, Politica & Doctrine, Societate/Life
18 comentarii 2,990 Vizualizari

Istoria se repetă ori de câte ori alegerile prezidenţiale sosesc tiptil în ograda românilor. Cu acea ocazie, candidaţii, înotând într-un şuvoi gros de insulte şi acuzaţii declamate cu volubilitate, pot fi observaţi expunându-şi, cu o fină meticulozitate, programele plicticoase în lumina reflectoarelor, în vreme ce majoritatea televiziunilor şi a presei, asudând furibund în favoarea unuia sau altuia dintre concurenţi, pedalează pe o retorică stridentă şi agresivă. Singurul personaj fără reacţie este cel pentru care se zbat toţi aceştia, recte populaţia care, cuprinsă de o detaşare aproape de acalmie şi învăluit în moleşeala plăcută a unui creier pe jumătate lobotomizat de spectacolul buf la care asistă, îşi joacă cu voioşie eternul grand rôle du martyr.

Prin urmare, ca să animăm puţin aceste alegeri anoste, mi-am luat libertatea să introduc un element de noutate, analizând ipoteza în care celor 14 candidaţi li s-ar fi adăugat drept candidati DNA-ul şi moaştele preasfintei cuvioase Parascheva. Amândoi ar fi fost nişte concurenţi redutabili şi, din punctul meu de vedere, cu şanse sporite de a-şi surclasa, fără drept de apel, contracandidaţii în primul tur de scrutin. De ce? Pentru că, în comparaţie cu restul, arată ca nişte crini imperiali într-o grădină cu păpădii.

DNA-ul e pe val de când anchetele sale au început să bage la zdup tot felul de şnapani dubioşi. Ea face ravagii printre corupţii patriei, trimite la ţuhaus pe cine nu visai că va ajunge vreodată şi bagă în sperieţi o duzină de mahări care, până deunăzi, păreau intangibili. Acestea sunt fapte concrete, verificabile, înfăptuite la lumina zilei, ce valorează mai mult decât toate lozincile abracadabrante ale oricărui contracandidat. DNA-ul gâdilă setea de justiţie a poporului sau, mai bine zis, răzbună sărăcia şi frustrările acestuia împrumutând alura unui Robin Hood modern, care despoaie bogaţii de bani şi trufie şi să-i arunce la bulău, laolaltă cu borfaşii de drept comun. Prin urmare, românii, a căror fizionomie morală poartă încrustată în ADN dorinţa (veşnic refuzată) de înfăptuire a dreptăţii pe plaiurile mioritice, ar avea, în fine, un motiv convingător să iasă la vot şi să pună ştampila pe DNA.

Pe de altă parte, moaştele făcătoare de minuni ale Paraschevei umplu, la orice oră, orice stadion al ţării şi, prin simpla apariţie, înflăcărează zeci de mii de credincioşi, care sunt dispuşi să se calce în picioare doar ca să o implore să aibă grijă de ei. Ar fi suficient ca departamentul de PR al preacuvioasei să-i creeze un cont de facebook în care să anunţe pe wall că azi vine la Timişoara, mâine la Calafat şi săptămâna viitoare la Cugir şi admiratorii înfocaţi ai moaştelor îşi vor face apariţia încă de dimineaţă, ba mulţi o vor urma, benevol, în toate localităţile, precum fanii înrăiţi ai lui Rolling Stones, care-şi însoţesc idolii la turneele formaţiei. Faptul că singura lor dorinţă e să o pupe drăgăstos pe raclă, deşi sfânta nu-i învredniceşte vreodată cu un feedback, o face cu atât mai dezirabilă pentru această funcţie. Iar detaliul că preacuvioasa posedă această carismă extraordinară în ciuda faptului că ea nu promite niciodată nimic nimănui, i-ar putea creşte şansele exponenţial. Ori, niciun alt contracandidat nu se bucură de atâta popularitate, cu toate că toţi se dau peste cap să-şi asigure alegătorii că, de vor fi aleşi, vor face minuni cu prosperitatea naţiei şi a cetăţeanului. Un alt avantaj indiscutabil al Paraschevei e acela că nimeni nu se supără din pricină că se alege praful de rugăminţile lor fierbinţi, un lux pe care, la fel, nu şi-l permite niciun alt aspirant la Cotroceni.

Aşa că, de ce nu ar fi Parascheva preşedinte al ţării? În acea funcţie, ar avea şi mai multe pîrghii la dispoziţie să le mîngîie şi oblojească durerile. Dacă moaştele ascultă necazurile fiecăruia în parte, de ce ar manifesta sictir cînd ar veni vorba de vindecarea suferinţei milenare a unui popor întreg?

Prin urmare, cum să nu ajungă aceste două simboluri naţionale să se dueleze în marea bătălie finală?

Acum, că am stabilit cine va juca în ultimul tur, să vedem care din cele două ar avea şanse să se instaleze în jilţul prezidenţial ! Iar eu previzionez după cum urmează: moaştele vor câştiga detaşat.

Şi, ca să demonstrez, să începem din nou cu DNA. Descinderile acesteia, trîmbiţate puternic în mass-media, sunt aclamate pătimaş dintr-un colţ în altul al ţării, condamnările ei, îndelung comentate, îi sporesc prestigiul, iar aura de intransigenţă neîndurătoare pe care o revendică prin acţiunile sale o transformă în ochii poporului obidit într-un justiţiar pus pe fapte mari, dacă nu incoruptibil, şi care, la o adică, nu ar sta pe gînduri să-i vină de hac Paraschevei, în cazul în care un cetăţean suspicios din fire ar dovedi că minunile cu care preacuvioasa se bate peste moaşte sunt făcături grosolane de adormit votanţii slabi de înger, atenţionând că sfînta e fix ce se vede, o mînă de oscioare manevrate cu abilitate de o ceată de bărboşi pentru a întări puterea unei industrii dumnezeiesc de profitabile.

Adevărat, dar la fel de adevărat este şi că, oricît şi-ar întinde DNA-ul tentaculele peste fărădelegile din interiorul patriei, moaştele şi numai moaştele vor fi dispuse să asculte, cu răbdare, nedreptăţile ce împroaşcă sufletul gingaş al creştinului mioritic. Mai sunt şi psihologii, veţi spune, dar ăştia iau o căruţă de bani pentru treaba asta. Şi nu ai garanţia că, în sinea lor, în ciuda mutrei preocupate, nu se prăpădesc de rîs pe seama problemelor tale. Pe când moaştele o fac moca şi nu judecă. Nu pretind decât post, puţină evlavie, donaţii la cutia milei, bani pentru acatiste şi să nu fi bîtă cu privire la datinile ortodoxe. După care, ca un făcut, rugăciunile îşi vor face loc către ciocănelul, nicovala şi scăriţa din racla Paraschevei: Prince Charming nu apare, deşi tu eşti virgină şi ai 30 de ani? Şopteşte-i preacuvioasei să ţi-l scoată-n cale! Nu te mai ajungi cu banii? Îngenunchează în faţa sfintei şi roag-o să-ţi vândă un pont la loto! Medicamentele sunt scumpe? Pupă cu nesaţ moaştele de zece ori şi-o să primeşti reţete compensate! Copilul nu a luat pentru a cincea oară bacalaureatul, deşi e băiat cuminte, pîinea lui Dumnezeu? Imploră duios pe tante Parascheva să-ţi lumineze plodul cu ştiinţa de a ghici subiectele anul viitor!

Ei bine, DNA-ul nu poate concura cu Parascheva la capitolul ăsta, oricîţi baştani şi şmenari ar vîrî la mititica !

În plan extern, DNA-ul, cu intransigenţa sa căpoasă, va trage înapoi diplomaţia cînd interesele economice ale altor state vor căuta, prin mijloace mai puţin protocolare, să-şi instaureze influenţa în spaţiul mioritic, stîrnind animozităţi şi consternare printre aliaţi şi vecini. În schimb, preacuvioasa, spre bucuria Franţei şi a altora, nu va rata nicio ocazie să tacă, atunci şi la summit-urile importante, iar la întîlnirile cu şefii de state cutuma va impune acestora, în buna tradiţie, să o pupe ceremonios, fără ca ea (sic!) să le întoarcă gestul. La o adică, preşedintele american însuşi, depăşit de evenimentele din Orientul Mijlociu, după ce se va închina Paraschevei, va apela la legendarele-i minuni, rugînd-o să-i intermedieze cu Papa o împăcare între palestinieni şi evrei. Ea va pleda pentru ceea ce japonezii numesc “zenhoi heiwa gaiko” (diplomaţia paşnică omnidirecţională), urmărind ca România să convieţuiască în pace cu toată lumea, iar unei eventuale incitări din partea lui Rogozin îi va răspunde, de la înţelepciunea celor câteva secole petrecute-n raclă, printr-o tăcere profundă, ce va da roade, dacă incitările Rusiei vor continua, la fel ca rezistenţa pasivă a lui Gandhi în confruntarea cu Imperiul Britanic. Cîştigul de imagine va fi evident.

De asemenea, oriunde va apărea, oamenii se vor descoperi în faţa ei şi, în loc a-i reproşa Paraschevei datoria publică a ţării, o vor ruga umil să-i ierte pe ei, leneşii şi păcătoşii, că nu s-au zbătut mai mult să crească PIB-ul naţiei. Cînd vor da în gropi, cetăţenii nu se vor mai plânge moaştelor că au necazuri cu infrastructura, ci necazurilor le vor spune că au nişte moaşte preşedinte.

Cu preacuvioasa în tribuna oficială, echipa de fotbal a României va juca fără emoţii şi va câştiga la scor de maidan. Iar dacă nu se va petrece asta, pentru o ţară care se închină neobosit la moaşte va fi clar că ori ne lăsăm de sportul ăsta, ori recunoaştem, în fine, că suntem un popor de atei sub acoperire creştin-ortodoxă.

Modestia Paraschevei va fi un prilej de meditaţie pentru toţi vanitoşii ce cred că politica e o rampă spre căpătuirea personală, iar oamenii o vor simţi şi mai aproape cînd, la apariţiile oficiale, nu vor găsi asupra ei, o singură dată, o geantă Vuitton, un ceas Montblanc, bijuterii Chopard sau un taior Chanel.

Fireşte, DNA-ul ar putea contracara acest exces de popularitate, întrebînd votanţii de ce dispreţuiesc politicienii cînd îi fraieresc cu promisiuni, dar în faţa moaştelor, care le dau ţeapă rugăciunilor an de an, se prosternează continuu? Măcar politicienii nu au pretenţia să fie pupaţi, ba sunt dispuşi ei înşişi să pupe, numai să le ofere votul, pe care şi aşa îl irosesc aiurea!

Paradoxal, semnalarea acestei fracturi de logică în gândirea alegătorului pro-moaşte, în loc a-i trezi un minim discernămînt, îl va înverşuna şi mai rău, un asemenea act de credinţă neabătură demonstrându-i că înţelepciunea sa e la fel de profundă ca a Paraschevei, ceea ce, pentru cineva care venerează moaştele acesteia, ar fi ca un vis devenit realitate.

Eventual, DNA-ul va putea supralicita adăugând că ea nu vrea să fie nici pupată şi nici să pupe, ci doar să-şi facă treaba şi că, în calitate de preşedinte, va instaura domnia legii. Astfel, locurile de muncă ale cetăţenilor, nemaifiind furate de piloşi şi beizadele, vor fi ocupate de specialişti şi oameni dedicaţi unei cariere cinstite. Contrar aşteptărilor, e posibil ca această promisiune să lucreze tot în defavoarea DNA-ului, deoarece mulţi alegători cu frică de Dumnezeu, deşi oficial se plîng de incompetenţa care şubrezeşte statul, şi mai mult se tem, neoficial, de posibilitatea ca profesionalismul, pregătirea şi onestitatea să devină trăsăturile dominante pe malul Dâmboviţei.

În cadrul confruntării finale, DNA-ul va acuza voalat precuvioasa că cere mită prin interpuşii bisericii şi că nu ar ajuta un şomer să-şi găsească un post de manager, pe măsura masterului obţinut la facultatea din Filiaşi, dacă nu ar primi anticipat un sfert din ajutorul de şomaj. Moaştele, puse în faţa unei asemenea inepţii, nici nu vor catadicsi să răspundă, iar absolvenţii de master din Filiaşi & Co, speriaţi de bănuiala că ar mitui pe cineva, vor vota clar împotriva DNA-ului, care i-ar obliga să urmeze câţiva ani un MBA într-o universitate cu circuit închis, unde profesori le-ar fi alţi manageri de top de pe meleagurile mioritice.

Carevasăzică, Parascheva preşedinte ! Iar DNA-ul să facă bine să se ducă în moaştele mă-sii !

Ca să ne fie bine !

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "18 comments" on this Article:

  1. R spune:

    Votez DNA :) . Adica Monica Macovei…. Apoi o sa urmaresc cu placere cum mafiotii care fura milioane de euro ajung la puscarie. Daca nu scapam de astia o sa fim mereu saraci. Bani sunt in Romania numai ca se fura. Ajung la baronii din PDS si din alte partide. Tara bogata plina de oameni saraci, asta este Romania. Sper ca macar odata romanii sa nu fie resemnati si pasivi si sa iasa cu furie la vot. Si sa voteze Macovei, care este poarta noastra spre normalitate, spre o tara civilizata. O tara unde legea inseamna ceva.

  2. Harald spune:

    Nu le dați idei! :P

    În Coreea de Nord, Kim Jong-Il (”il”, nu ”doi”) nu a mai organizat alegeri, a zis că președintele țării e în continuare taică-său din Mausoleu. Și așa a rămas.

  3. Rodeo spune:

    Cu o singură condiție. Iașiul l-a cedat Bucureștiului pe Al.I. Cuza, e rândul Bucureștiului să permită mutarea președenției în b-dul Ștefan cel Mare. Măcar pentru cele două mandate regulamentare. Ar fi ideal plasată pentru a inspira pioase gânduri unioniste și pentru a proteja prin minuni prezidențiale împotriva ingerințelor din răsărit. În rest programul e solid, imaginarul colectiv satisfăcut, încât ma hazardez să estimez că ieșenii vor vota în unanimitate cu sfintele moaște. Suntem așa de obișnuiți cu ele deja…

  4. Paganel spune:

    Să zicem că textul de față se vrea un pamflet.. Dar ce aveți, domnule, cu DNA-ul? De ce nu (vă) luați inițiativa de a schimba poporul, că el votează cvasi-totalitatea hoților și penalilor care ne conduc? Pe el, poporul (pre)spălat și (prea)spălat pe creier de tembeliziuni, cine-l luminează? Proverbe precum „Ce semeni, aia culegi” sau „După faptă și răsplată” nu vă spun nimic? Dacă (mai) aveți nevoie de lămuriri, am să revin (cu speranța – minimală! – că îmi va fi aprobat comentariul).

  5. Ciprian Epuras spune:

    “…deşi oficial se plîng de incompetenţa care şubrezeşte statul, şi mai mult se tem, neoficial, de posibilitatea ca profesionalismul, pregătirea şi onestitatea să devină trăsăturile dominante pe malul Dâmboviţei.” – adevarul; pur, simplu si atat de dureros.

    • Mihnea Rudoiu spune:

      Am doua precizari de facut:
      1) Textul se doreste, intr-adevar, a fi un pamflet.
      2) Din neatentie, in articol s-au strecurat cateva greseli gramaticale. In eventualitatea in care nu le voi putea remedia, sper sa le treceti cu vederea :)

  6. Prostu' satului spune:

    Un pamflet reusit, desi (mult) prea lung in opinia mea. Ati spus tot ce-ati avut de spus in prima jumatate, iar atat ipoteza, cat si concluzia erau oricum clare dupa primele doua paragrafe.
    Din pacate, desi lectura e placuta, nu face decat sa mai adauge o picatura de pesimism, abandon, descurajare si non-combat in oceanul de astfel de lucruri de pe Contributors. Unde (sub rezerva importanta a faptului ca, de vreo cateva luni, am renuntat sa mai citesc articolele autorilor de serviciu, exact din acest motiv) cele mai multe astfel de analize, opinii sau pamflete se invart in jurul catorva idei principale:
    - poporul e idiot (imbecil, lobotomizat si alte cateva epitete asemanatoare) si, cu toate ca i-am spus-o verde-n fata de nenumarate ori, nu vrea sa se schimbe. Prin urmare, nu ne merita, pe noi, intelighentsia fina.
    - in general poporul e prea inert, prea prostit in nimicnicia lui, incat sa se revolte. Chiar si-n rarele ocazii cand o face, nu protesteaza pentru ce trebuie si pentru ce e important (adica pentru lucrurile pe care i le spunem noi).
    Fascinant, exista si un efect usor pervers aici – cauza pentru care poporul iese in strada devine automat, prin definitie imbecila (pentru ca, nu-i asa, niste imbecili nu pot protesta decat pentru o prostie).
    - prosti, da’ multi, asa ca e limpede ca lucrurile vor iesi rau, inamicii ne vor coplesi, va castiga diavolul rosu, tarisoara se va scufunda in noapte pentru 5-10-100 de ani-totdeauna (depinde de cat de prapastios e autorul) etc., etc., etc. Altfel spus, cum reiese si din articolul dvs. si din cateva comentarii, pupatorii de moaste vor castiga. Nu mai e nimic de facut, shikata ga nai etc.
    - trebuie votata MM/DNA, dar chiar si articolele care indeamna la asta au un ton pronuntat defetist, ceva tragico-eroic, donquijotesc. Cam asa, ca si al dvs.
    Mai sa te faca sa crezi ca intelighentsia romaneasca de fapt nici n-ar vrea sa castige Macovei, pentru ca ar lipsi-o astfel de aerul tragic care-i sade atat de bine, de postura victimizanta de oameni neintelesi, care aspira la un ceva de neatins, prea sus ca sa-i poata intelege prostimea…
    - ultima idee este ca faptele, cifrele, realitatea nu trebuie bagate in seama. O teorie sofisticata e intotdeauna de preferat faptelor.
    In acest mod, putem fara grija estima, de pilda, “că ieșenii vor vota în unanimitate cu sfintele moaște”, pastrandu-ne astfel acel aer tragic de care vorbeam.
    Sigur, cifrele arata altceva – anume ca iesenii, in turul 2 din 2009, au votat in majoritate (una foarte mica, ce-i drept) cu Basescu, in vreme ce bucurestenii au votat, tot intr-o foarte mica majoritate, cu Jonelul.
    Dar ce haz ar avea sa lasam realitatea sa sa vorbeasca in locul unor teorii atat de elegante???

    • jj spune:

      Ati facut un rezumat foarte bun. La care putem sa adaugam si tendinta de a combate un simplu slogan electoral de conjunctura, “mandri ca suntem romani”, prin incapatanarea din mai multe articole de a promova una si aceeasi concluzie istorico-filozofica: “de fapt nu-i asa ca nu avem niciun motiv sa fim mandri, ba chiar ar trebui sa fim adanc rusinati, dezgustati si furiosi ca suntem romani, sa gasim mereu noi motive de rusine si sa ne plangem de mila non-stop?”

  7. iosiP spune:

    De mult n-am mai ras atat de copios!
    Felicitari pentru articol dar critici pentru concluzie: DNA-ul n-ar ajunge in turul doi, batalia finala s-ar da intre moastele Paraschevei si cele ale lui Ceausescu… si chiar nu pot da un pronostic valid.

  8. Constantin Balasoiu Constantin Balasoiu spune:

    Ricanati in gol. DNA si Sf Paraschiva, oricat si-ar dori sa convearga, se suprapun. Unii se ocupa de infundarea altora, ceilalti vor sa-si marite fata, sa-si treaca examenul etc. Pe unii intereseaza una, pe ceilalti alta. Sa-i aduci in ring impreuna e ca si cum ai incerca sa aduci impotriva unui cocos, nu stiu, un autobuz. Or ptr cineva cu apetitul dvs ptr nuante (n-am vazut cam de multa vreme atatea adjective si adv pe mp, doar in primul paragraf de ex am numarat vreo 16, adica in doua fraze; dar nu-s sigur, ca am fost grabit, ar trebui probabil sa numar din nou), asta e o mica curiozitate.
    Sa zicem totusi ca ‘DNA vs Sf. Paraschiva’ e o chestie de brand. Or brandurile sunt branduri, nu se incurca nimeni cu detaliile. Dar e un regret surd ca situatia arata asa in tot ceea ce scrieti. Si nu stiu de ce. Asta cand e clar ptr toata lumea ca traim intr-o lume unde pana si apa chioara face minuni (nu e nevoie de cineva special, cu atat mai putin de vreo divinitate oarecare), iar la mare pret e tipul de actiune, care nu iroseste nimic, nu se incurca in explicatii si, daca e cazul, merge pana in panzele albe (era sa scriu, infern) ptr chestia lui.
    Mai ganditi-va, daca tot vreti sa ne distrati cu ceva. S-ar putea intelege ca va lipsesc ideile.
    Toate cele bune

    • Constantin Balasoiu Constantin Balasoiu spune:

      Pardon, trei, nu doua (stiam eu ca imi scapase niste lucruri pe drum, dar nu ma mai incurc cu numaratul, orice ar fi)
      :)

    • iosiP spune:

      “DNA si Sf Paraschiva, oricat si-ar dori sa convearga, se suprapun.”

      Ma insel eu sau ati vrut sa scrieti “NU se suprapun”? Ca altfel restul comentariului este usor lipsit de sens…

      • unh spune:

        Domnul Balasoiu posteaza un comentariu lipsit de sens datorita faptului ca in calitatea sa de vasnic si infocat aparator al bisericii, se simte nevoit sa raspunda in orice fel doar pentru a discredita/insulta autorii sa comentatorii acestui site care au indrazneala de a scrie ceva neadecvat despre biserica sau religie. Articolul este unul foarte bun dar este neplacut pentru talibanii ortodocsi “pupatori de racle”.

        • Prostu' satului spune:

          Din pacate, pentru fiecare postare a pupatorilor de racle (neaparat ortodocsi) exista cel putin o postare la fel de insultatoare si de lipsita de rost din partea vajnicilor si infocatilor atacatori ai religiei. De regula chiar mai multe, pe aceasta platforma.
          Altfel, admit deschis ca nici eu n-am inteles cam nimic din mesajul d-lui Balasoiu, dar, cumva, am impresia ca biserica n-are nimic de-a face cu asta.

      • Constantin Balasoiu Constantin Balasoiu spune:

        Baieti, ce nu e de inteles? Eroi ca Noe, Hercules, Bilbo etc ne fac praf la cinema, iar tratamentele placebo aplicate in locul tratamentelor conventionale intr-o multime de afectiuni dau pe spate suflarea medicala din toata lumea. Bun, DNA nu e Lord of the Rings sau Perseu, asta pot sa inteleg pana si eu, dar pe bune, face treaba, de ex acum e prins intr-o inclestare pe viata si pe moarte cu o gorogona teribila, e presupun ceea ce i-a mai ramas inainte de eliberarea finala a cetatii de sub tirania monstrului; si cand traiesti intr-o lume in care pana si apa chioara face minuni, trebuie ca esti daca nu intr-o ureche atunci cand te simti destept sau sigur de tine in fata unei racle, ca dl Rudoiu de ex, ceva ceva tot nu e regula cu tine.
        Asta era. Imi pare rau ca am creat confuzie. Habar n-aveam
        Tuturor cele bune

        • Mihnea Rudoiu spune:

          Domnule Balasoiu, am citit comentariul dvs cu multa atentie.
          Marturisesc ca nu am priceput nimic, dar sunt convins ca aveti dreptate.

          • Constantin Balasoiu Constantin Balasoiu spune:

            E o strategie si asta
            Bun, traiti intr-o lume in care oricine poate spune orice despre orice/ oricine, dar inevitabil unii vor avea mai mult dreptate decat altii. Sunt destui, mi se pare, care nu prea stiu pe ce lume se afla. Dvs, cu satira dvs despre racle si eroii de la DNA, mi se pare ca sunteti dintre ei. Nu am incercat sa va transmit altceva mai profund.
            Altminteri, daca dl IofiP nu s-ar fi lasat in voia idiosincraziilor, ar fi putut sa se mobilizeze si va faca o punere in tema despre cat de imprundent e sa faci pe desteptul cu raclele, cand placebo e pe buzele tuturor azi (a nu se intelege ca e acelasi lucru, ce spun eu e ca modestia e infinit mai potrivita ptr oricare dintre noi, daca suntem in situatia de a stoarce miracole chiar si din piatra seaca). Sper ca macar acest pct a devenit mai luminos ptr dvs.
            Despre despre DNA si ce-am vrut sa zic, data viitoare. Si se intelege, doar dupa ce ma asigurati ca ati inteles ce v-am spus deja despre moaste. Sa vorbesti ca la pereti, nu e prea grozav, e ca si cum ai urla la luna. Or asta nu e stilul meu
            Numai bine

            • Mihnea Rudoiu spune:

              Dle Balasoiu, va asigur ca nu am inteles ce ati spus despre moaste :)
              Si, cum nu e stilul dvs sa urlati la luna, sper sa va va tineti de cuvant si sa nu mai vorbiti la pereti…;)



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Mihnea Rudoiu


Mihnea Rudoiu

A absolvit Academia Tehnică Militară (2001) şi Facultatea de Ştiinţe Politice din Bucureşti (2005). A publicat romanele A toi, cuando tu no estas (Editura Humanitas, 2005), ... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)