joi, martie 28, 2024

Refugiații & Noul război

Strategii consideră că este greșit să porți o bătălie cu armele alese de inamicii tăi. Ar trebui să le impunem strategia noastră, nu să cădem în plasa capcanelor din strategia lor. Lecțiile acestea se aplică și în conflictul cu liderii ISIS. Am exercitat presiune asupra lor în Siria; au răspuns cu atacuri abominabile în Ankara, Beirut și, acum, Paris. Planul lor este să provoace o confruntare apocaliptică cu necredincioșii Cruciadelor. Nu trebuie să le oferim această oportunitate.

ISIS vrea să convingă lumea de indiferența Vestului față de suferința musulmanilor; așadar, noi ar trebui să demonstrăm contrariul. ISIS dorește să târască Siria și mai mult în infern; de aceea, încheierea războiului sirian ar trebui să devină prima prioritate a finalului de administrație Obama. Deja secretarul de stat John Kerry a adus la aceeași masă rușii, iranienii și saudiții pentru a dezvolta direcțiile unei tranziții în Siria. Mai devreme sau mai târziu, întrunirile de la Viena trebuie deschise și reprezentanților regimului sirian și luptătorilor sirieni non-ISIS, indiferent cât de problematic va fi acest pas. Scopul ar fi un calendar de încetare a focului între regim și oponenți, astfel încât lupta împotriva ISIS să se tranșeze, iar sirienii dislocați să se poată întoarce acasă. Distrugerea proiectului ISIS de a stabili un califat nu va încheia nihilismul jihadist, dar va eroda iremediabil aura ideologică a ISIS.

O campanie de succes împotriva nihilismului va trebui să reziste nihilismului însuși. Dacă, așa cum susținea Gilles Kepel, un expert francez pe subiectul terorismului, ISIS încearcă să provoace un război civil în Franța, atunci statul francez nu trebuie să apeleze la tactici ce vor coroda loialitatea celor mai vulnerabili și influențabili cetățeni (1). Rețineri fără proces, deportări în masă, interogații dure fizic, închiderea granițelor, oprirea circulației libere a oamenilor în Europa: toate aceste tactici, propuse de demogoaga de dreapta Marine Le Pen, sunt tentante pentru autoritățile franceze și europene, însă ele constituie o strategie dezastruoasă. O campanie de succes împotriva extremismului islamic ar trebui să adâncească, nu să submineze considerația pentru liberté, égalité, fraternité, mai ales printre cetățenii musulmani. Strategia ISIS urmărește și să convingă europenii că refugiații reprezintă potențiale amenințări de securitate, și nu, mai curând, victime. Este important ca ISIS să nu își atingă scopul de a răspândi dezinformarea strategică. Până acum a avut parțial succes. Înainte de atacuri, guvernul suedez a anunțat că a început închiderea granițelor. După atacuri, guvernul polonez a anunțat că nu-i va accepta pe cei nouă mii de refugiați pe care UE i-a alocat Poloniei pentru strămutare. Alături de trupul unuia dintre atentatorii cu bombă de la Stade de France, s-a găsit un pașaport sirian, ceea ce a stârnit suspiciuni față de alți refugiați. Dacă ISIS a plasat acolo pașaportul, a făcut-o cu un scop (2). ISIS nu dorește ca Europa să ofere un cămin celor care părăsesc califatul.

Până acum, nu sunt puțini liderii europeni care au înțeles campania ISIS de dezinformare strategică. Președintele Comisiei Europene și purtătorul de cuvânt al Parlamentului European au declarat că Europa nu trebuie să permită ISIS să îi dicteze termenii politicii privind refugiații. Pe de altă parte, guvernatorii statelor americane și candidații republicani la președinție, au cerut interzicerea accesului refugiațior sirieni în Statele Unite. Este o teamă deghizată în prudență. Canada, Australia și Britania, țări care au fost atacate de teroriști, nu s-au dat în lături față de angajamentul de a primi refugiați sirieni, ceea ce ar trebui să facă și Statele Unite. A ține refugiații departe de granițele Statelor Unite înseamnă să permitem inamicului să dicteze termenii conflictului. Statele Unite au toate motivele – morale, umanitare și strategice – să nu cedeze în fața fricii și să le ofere, în continuare, refugiu celor care se retrag din calea barbariei.

2.

Atacurile din Paris ne fac să uităm un fapt scandalos: doar anul acesta au murit 3,329 de oameni încercând să traverseze Mediterana către Europa. În fiecare săptămână, mor oameni înecați. Se îneacă lângă țărmul insulei Lesbos din Grecia sau al insulei italiene Lampedusa. Alții mor închiși înăuntrul camioanele frigorifice pe șoselele din Austria; alții mor în Channel Tunnel, încercând să ajungă în Marea Britanie; cum iarna se înăsprește, unii vor muri de frig, pe rutele din Balcani. Generațiile următoare îi vor întreba pe liderii europeni cum au îngăduit acest lucru.

Hannah Arendt, exilată din 1933, cu cetățenia germană retrasă în 1937, luând avionul din Franța regimului Vichy și ajungând în final la New York în 1941, s-a întrebat cum a trădat Europa statutul apatrizilor chiar în epoca sa. În 1948, în Originile totalitarismului, ea a remarcat că numai cetățenia le conferă ființelor umane „dreptul de a avea drepturi”. Pentru apatrizi, a încheiat ea, ar trebui să existe drepturi doar în virtutea faptului că sunt ființe umane, însă propria ei experiență a învățat-o o altă lecție:

Dacă o ființă umană își pierde statutul politic, ar trebui, în virtutea drepturilor înnăscute și inalienabile ale omului, să se afle exact în situația vizată de declarațiile drepturilor universale. În realitate, se întâmplă contrariul. Se pare că un om, fără nicio altă calitate decât aceea de a fi om, își pierde astfel tot ceea ce l-ar îndreptăți să fie tratat de către ceilalți drept semenul lor (3).

Ratificarea Declarației Universale a Drepturilor Omului în 1948, a Convenției Refugiaților în 1951, a Convenției Europene a Drepturilor Omului în 1953, era menită să le ofere apatrizilor dreptul de a avea drepturi. Statelor care au semnat aceste documente nu le era permis ca în apele lor teritoriale să se înece persoane apatride și nu puteau să le trimită înapoi acasă, dacă exista riscul ca aceștia să fie torturați; ele aveau dreptul la o audiere în care să expună motivele șederii. Potrivit Convenției Refugiaților, oricine ar fugi „dintr-o temere bine întemeiată de a fi persecutat” avea dreptul la refugiu în orice țară semnatară a Convenției. Datorită revoluției drepturilor omului de după 1945, Europa a considerat că Arendt s-a înșelat. Acum, când am văzut un copil cu fața în pământ, măturat de valuri în pietrișul plajei din Turcia, pare că Arendt nu s-a înșelat.

Convenția Refugiaților din 1951 a fost depășită de evenimentele anului 2015. Cei 11 milioane care au fugit din Siria nu sunt, în marea lor majoritate, persoane care pleacă literalmente din „temerea bine întemeiată de a fi persecutat”, în termenii Convenției Refugiaților. Ei pleacă din pricina morții violente: bombele artizanale ale regimului Assad, bombardamentele americane și rusești, decapitările ISIS, crimele miliției și persecutărilor. Națiunile Unite au autorizat o nouă doctrină în 2005 – responsabilitatea de a proteja (R2P) – care legitimează intervenția statală când un tiran ca Assad declară război propriilor cetățeni, dar R2P nu este decât o hârtie fără valoare în Siria.

O zonă de siguranță la granița Turciei, apărată de trupe la sol și flotă aeriană, ar fi putut adăposti populațiile strămutate, dar nimeni, cu excepția kurzilor, nu a fost dispus să participe cu trupe; așadar, protecția persoanelor dislocate în Siria nu mai există ca opțiune de lucru. În ceea ce privește o încetare a focului ce ar permite populației civile să se întoarcă pe teritoriul controlat de guvern sau pe cel sub controlul rebelilor, aceasta rămâne o iluzie amară. Strămutarea în alte părți este singura politică realistă în viitorul apropiat. Când copilul înecat pe plaja turcească a apărut, în septembrie, pe ecranele televiziunilor americane, șaptezeci și doi de deputați democrați, paisprezece senatori democrați și câțiva republicani s-au raliat Consiliului Refugiaților din Statele Unite și a altor agenții de strămutare pentru a convinge președintele să accepte refugiați sirieni. Răspunsul său – de a crește cota de refugiați de la 10,000 la 15,000 – nu a mulțumit pe nimeni. Înaltul Comisar pentru Refugiați din cadrul Națiunilor Unite (UNHCR) a identificat 130,000 de refugiați sirieni în taberele din Turcia, Liban și Iordania, care au nevoie de refugiu permanent în alte țări pentru că sunt extrem de vulnerabili – orfani, de exemplu, sau persoane grav rănite în urma torturii sau atacurilor recente – și UNCHR a cerut ca Statele Unite să preia jumătate din ei, adică 65,000 de oameni. Administrația a răspuns că durează între 18 și 24 de luni procesarea fiecărui caz; fiecare dosar trebuie examinat de cel puțin două ori pentru a preveni strecurarea vreunei celule teroriste „în adormire”; apoi, America deja a făcut multe: contribuie cu partea cea mai însemnată – 450 milioane de dolari – la finanțarea nevoilor UNCHR din Siria.

Înainte de atacurile din Paris, sondajele arătau că americanii erau în favoarea ajutorării refugiaților. Din pricina atacurilor, este rezonabil să presupunem că lucrurile s-au schimbat. Administrația Obama, mirosind cum bate vântul, va trata criza refugiaților ca și cum ar ține, în principal, de responsabilitatea lui Merkel.

Aceasta este o greșeală politică și, în egală măsură, o eroare morală. Dacă nu oferă cancelarului Merkel un sprijin concret găzduind ea însăși refugiați, Statele Unite slăbește poziția internă a lui Merkel și îi grăbește declinul. Preluarea unui număr atât de redus de refugiați – Statele Unite au admis doar 1,854 din 2012 încoace – în vreme ce aliații europeni se zbat în fața fluxului masiv de oameni, alimentează forțele de dreapta anti-americane, anti-imigrație de-a lungul continentului. Dacă inerția Statelor Unite grăbește cocoțarea la putere a unor demogogi reaționari anti-americani precum Marine Le Pen, administrația Obama nu va scăpa de partea sa de oprobriu. Solidaritatea Statelor Unite cu Europa contează tot timpul însă devine și mai importantă acum, când Rusia contestă granițele Europei de Est. Prin eșecul de a fi alături Europei, președintele permite unor lideri est-europeni, precum cel al Ungariei, Viktor Orban, să intre într-o derivă mai apropiată de orbita Rusiei și să disemineze ficțiunile dezgustătoare ale lui Vladimir Putin, care descriu o Europă creștină încercuită de hoardele musulmane.

Americanii pot crede în continuare că această criză a refugiaților nu-i privește, însă europenii au sentimentul exact opus – la fel și refugiații. Părăsirea Siriei este un plebiscit în masă asupra eșecului Statelor Unite și a politicii occidentale în Levant. Sirienii au ajuns la concluzia că războiul prin intermediari Statele Unite – saudiți – statele din Golf, care urmărea să îl scoată din joc pe Assad, a eșuat; că țara lor va fi complet devastată înainte ca Assad să plece; că pacea nu va fi restaurată înainte să își vadă copiii în pragul maturității; că nu va mai fi nimic în Homs, Kobanî sau Aleppo la care să te întorci, chiar dacă pacea va fi restabilită.

Sirienii părăsesc acum taberele de refugiați din Iordania și Liban, unde cardul rației din programul World Food a coborât la 50 de cenți pe zi și unde UNCHR din Siria are un minus de finanțare de 50%; prin intermediul telefoanelor celulare au aflat, la finele lui august, că Germania a ridicat reglementarea vizelor, așa că s-au îndreptat spre nord. Nu nebunia, ci disperarea politică îi îndeamnă pe mame și tați să riște înecarea, alături de copii, în tentativa de a fi în siguranță și a începe o viață nouă.

Refugiații se îndreaptă spre o Germanie divizată, pe de-o parte, de dorința de a demonstra, prin brațele sale deschise și calde, că și-a depășit trecutul zguduitor, iar pe de alta, de îngrijorarea față de posibilitatea de a face față fluxului de nestăvilit. Statele Unite nu își pot permite să se adâncească distanța în relația cu Germania. Germanii au bune temeiuri să creadă, de vreme ce ei suportă consecințele colapsului din Siria, că America poartă responsabilitatea cauzelor. Chiar și ex-premierul britanic Tony Blair a admis că ascensiunea ISIS și dezintegrarea Siriei figurează printre cele mai catastrofale consecințe ale invaziei americane în Irak, în 2003 (4).

Cancelarul Merkel nu putea anticipa ce urmări va fi avut decizia ei de a deschide granițele Germaniei și, probabil, a fost copleșită de viteza cu care speranța s-a răspândit prin telefon, pe rutele imigrării. Când un fotograf de la Time le-a cerut refugiaților să îi arate cea mai de preț avere a lor, mulți i-au arătat telefoanele mobile. Dat fiind că legăturile dintre migranți și refugiați sunt capacitate acum cu ajutorul tehnologiei, fluxul, înlesnit deseori de infractori profesioniști, va găsi o portiță pentru fiecare nouă barieră ridicată în calea sa.

În centrele de procesare, germanii au instalat barăci militare dezafectate (am vizitat una dintre ele, la nord de Munich, la sfârșitul lui octombrie), unde funcționari publici epuizați și voluntari se străduiesc să separe refugiații bona fide – cei mai mulți dintre sirieni – de migranți din locuri mai puțin afectate. Kosovarii, albanezii, sârbii, macedonienii și muntenegrenii vor fi trimiși înapoi, dar la fel se va întâmpla cu pakistanezii, afganii, somalezii, eritreenii, chiar și cu libienii.

Merkel riscă să piardă puterea dacă nu poate demonstra că ține granițele sub control. Până acum, ea a refuzat să împrejmuiască granițele cu gard de sârmă și, lucru esențial, a refuzat să stabilească un prag superior pentru numărul de vize de refugiat, pe care Germania le va procesa. Ambele decizii sunt admirabile, însă supraviețuirea sa politică depinde de repatrierea rapidă și legală către țări-terțe sigure a celor care nu îndeplinesc condițiile. De asemenea, în alte țări, legitimitatea politică a refugiaților depinde de repatrierea legal întemeiată a migranților economici. Deciziile pe fiecare caz în parte despre cine este migrant și cine este refugiat vor conține însă o doză de arbitrar. Afganii, libienii și somalezii vor pretinde că și ei se retrag din țară de teama unei morți violente și va fi imposibil să fie trimiși înapoi.

Regimul Convenției Refugiaților din 1951 nu mai corespunde realității, deoarece, așa cum s-a spus, cei mai mulți refugiați nu pleacă din pricina unei temeri bine întemeiate de a fi persecutați, așa cum o numește Convenția, ci de frica unei morți violente în state nimicite de războiul civil sau terorizate de tirani. Lumea are imperios nevoie de un nou regim al migrației – bazat pe un card de identitate biometric, cu data acceptului de a intra și o plecare obligatorie – ce ar legaliza fluxurile migratoare dinspre sud spre nord, astfel încât țările sudice să beneficieze de banii trimiși acasă, iar cele nordice, de munca și ingenuitatea necesare în societăți cu populația îmbătrânită.

Fluxul de refugiați– Organizația Internațională a Migrației (IOM) estimează că există 60 de milioane de persoane strămutate în lume, în creștere de la 40 de milioane în anul 2000 – expune o nouă realitate. În ordinea tiranică a războiului rece, granițele închise și comunicarea limitată au contribuit la sechestrarea victimelor, ale căror drepturi umane au fost încălcate, alături de opresori, în interiorul aceleeași țări. Acum, în epoca granițelor deschise și a accesului liber, oamenii își părăsesc căminele și, astfel, distanța salutară care separa zonele de pericol de zonele cu siguranță s-a prăbușit și ea. Națiunile din nord, care nu reușesc să investească în stabilitatea vecinilor din sud, se pot aștepta ca oamenii din sud, poate și teroriștii, să le bată la ușă.

refugiati in Macedonia
Refugiati in Macedonia Foto Ioana Moldovan - www.ioanamoldovan.com

Europenii tocmai au anunțat că oferă mai multe miliarde, în cadrul programului de ajutorul, astfel încât Africa să își crească controlul la granițe, să amelioreze situația drepturilor omului și să își consolideze instituțiile. Asistența de dezvoltare este motivată acum de un factor foarte puternic: controlul migrației. Acest motiv ar trebui să modeleze politica Statelor Unite în țările cu potențial migrator din jurul granițelor: Mexic, Honduras, El Salvador și Guatemala.

Până acum, SUA a făcut puțin pentru a acționa la nivelul cauzelor – incapacitate a statului, violența bandelor și rata uriașă a omuciderilor – care generează un trafic continuu al migranților copii din aceste țări.

În loc să stabilizeze aceste societăți în decădere înainte ca refugiați disperați să pună piciorul aici, reacția Statelor Unite a fost să îngreuneze accesul refugiaților în țară. Statele Unite acceptă un mare număr de imigranți ca rezidenți permanenți (aproape un milion pe an), în vreme ce numărul refugiaților scade treptat.

Acceptarea refugiaților s-a redus dramatic după 11 Septembire și abia acum a revenit la aproximativ 70,000 pe an. După atacurile din Paris, interese de securitate pot rezulta în restrângerea și mai acută a relocării, chiar dacă faptele sugerează că nu suntem depășiți de problemele de securitate. Potrivit Institutului de Politici ale Migrației din Washington, de la 11 Septembrie, Statele Unite au preluat 784,000 de refugiați și, dintre aceștia, doar trei au fost acuzați ulterior de acțiuni legate de terorism (5).

Frica duce la strategii greșite. O politică mai bună începe odată ce ne amintim de o Americă în vremuri mai bune. În ianuarie 1957, nimeni altcineva decât Elvis Presley a cântat un cântec gospel numit „There Will Be Peace in the Valley” la show-ul lui Ed Sullivan pentru a-i încuraja pe americani să îi primească cu brațele deschise și să doneze pentru refugiații maghiari. După colapsul din 1975 al Vietnamului de Sud, președintele Ford a pus bazele unui comitet inter-ministerial pentru a reloca 130,000 de refugiați; mai târiu, Jimmy Carter a găsit loc în America pentru vietnamezii fugiți cu ambarcațiuni. În 1999, într-o singură lună, Statele Unite au procesat dosarele a patru mii de refugiați kosovari, în portul Fort Dix, New Jersey.

Aceste exemple relevă ce poate fi făcut dacă președintele autorizează rapid eliberarea de permise pentru refugiați în taberele militare americane și dacă Statele Unite ar procesa dosare și ar repatria refugiați direct din statele din prima linie, precum Iordania, Liban și Turcia. Așa cum a argumentat încă din septembrie, Gerard Knaus, de la Inițiativa Europeană pentru Stabilitate, procesarea directă chiar în tabere ar opri numărul morților prin înecare în Mediterana. Dacă Europa și Statele Unite le-ar oferi o cale sigură de plecat, refugiații nu ar mai risca plătind infractori cu ambarcațiuni de cauciuc (6).

Administrația Obama ar trebui să răspundă afirmativ apelului UNHCR de a adăposti 65,000 de refugiați în regim accelerat. Agențiile pentru refugiați din Statele Unite – și comunitățile religioase de toate confesiunile – au declarat că vor coordona strămutarea și integrarea. Dacă guvernul liberal din Canada poate prelua 25,000 de refugiați direct din Turcia, Liban și Iordania și dacă ar aplica filtrele de securitate la bazele militare canadiene, atunci și Statele Unite ar putea proceda la fel cu cele 65,000 de persoane. A lua sub acoperiș 65,000 de oameni va degreva doar o mică parte din fluxul refugiaților de 4,1 milioane, dar este un gest politic esențial, menit să încurajeze alți aliați – Australia, Noua Zeelandă, Brazilia și Argentina – și alte țări întemeiate pe imigrație să se achite de partea lor. Scopul strategic este reducerea presiunii asupra celor trei state din prima linie. Strămutarea refugiaților în Statele Unite ar însemna acceptarea a ceea ce înșiși refugiații încearcă să ne transmită: chiar dacă țara lor devastată va cunoaște din nou pacea, o viață în patria natală nu va surâde tuturor.

Îndată ce Statele Unite nu se vor mai purta ca un trecător nedumirit, privind la vecinul care se străduiește să stingă focul, ar putea pune presiune asupra aliaților și adversarilor să completeze deficitul de finanțare din programele pentru refugiați, conduse de UNHCR și World Food Program. Unul dintre factorii explicativi ai exodului din această vară a fost o subită reducere a ajutorului în alimente pentru refugiați, cauzată de lipsa finanțării. Chiar și acum, aceste agenții încă nu au tot necesarul pentru a le oferi adăpost și mâncare oamenilor care părăsesc Siria.

Acum că ISIS a doborât un avion rusesc deasupra peninsulei Sinai și a bombardat civili în Paris, Beirut și Ankara, Statele Unite trebuie să folosească politica refugiaților pentru a pune umărul la stabilizarea țărilor aliate din regiune. Supoziția că poate sta cu mâinile în buzunare privind criza refugiațior este un pariu complet nerealist pe stabilitatea Iordaniei, unde refugiații au atins pragul de 24% din populație; și în Liban, cu prezența masivă a refugiaților Sunni, care au doar câteva tabere, se destabilizează deja fragila ordine multi-confesională, aflată în agonie; și Turcia, unde povara de a face față la aproape două milioane de refugiați împinge regimul tot mai autoritar al lui Erdo în brațele lui Vladimir Putin.

A venit vremea ca Statele Unite să denunțe cacealmaua Chinei și a Rusiei, state partenere în Consiliul de Securitate, și să le reamintească, dacă vor să fie luate în serios ca lideri globali, că ar trebui să își asume responsabilități ca atare. China nu a făcut mare lucru pentru asistarea refugiaților în Orientul Mijlociu, iar Rusia nu face decât să stârnească un val și mai mare de refugiați prin campania de bombardare, deși nu a contribuit decât cu o sumă neînsemnată, 300,000 de dolari, la apelul UNHCR pentru Siria. Cât privește Arabia Saudită, cel mai bogat stat din regiune, aceasta a contribuit cu mai puțin de 3 milioane de dolari.

O strategie americană ar trebui să pornească de la înțelegerea faptului că refugiații reprezintă deopotrivă o provocare la adresa securității naționale și o criza umanitară, iar ajutorul dat Europei este absolut necesar în bătălia împotriva nihilismului jihadist. Dacă Europa își închide granițele, dacă statele din linia întâi nu mai fac față situației, America și Vestul se vor confrunta cu milioane de oameni apatrizi, care nu vor uita niciodată că le-a fost negat dreptul de a avea drepturi. Într-o bătălie împotriva extremismului, a oferi o rază de speranță oamenilor deznădăjduiți nu este un act de caritate, ci simplă prudență. Aceste interese naționale impun ca o încetare a focului în Siria să devină la fel de importantă pentru administrație precum acordul cu Iranul.

Nu există o prioritate mai mare pentru ultimul an de președinție a lui Obama. A accepta 65,000 de refugiați vine în sprijinul celor mai generoase țări europene – Germania și Suedia – și le ajută să bată obrazul celor mai reticente. Asistența oferită statelor din prima linie – Iordania, Liban și Turcia – cu poverile asumate de acestea în privința refugiaților contribuie la conservarea stabilității rămase în regiune și demolează suspiciunea că Statele Unite le-a abandonat.

Într-un război împotriva nihilismului jihadist, într-o lume a statelor în colaps și a războiului civil, o politică a refugiaților ce refuză să capituleze în fața fricii trebuie să devină axul oricărei strategii americane și europene. (traducere de Alexandru Gabor)

18 Noiembrie, 2015

1)
 Gilles Kepel, “L’État islamique cherche à déclencher une guerre civile,” Le Monde, Noiembrie 14, 2015.

2)
 Patrick Kingsley, “Why Syrian Refugee Passport Found at Paris Attack Scene Must Be Treated with Caution,” The Guardian, 15 noiembrie, 2015.

3) 
Hannah Arendt, The Origins of Totalitarianism (Harcourt, 1968), p. 300.

4)
 Jethro Mullen, “Tony Blair Says He’s Sorry for Iraq War ‘Mistakes,’ But Not for Ousting Saddam,” CNN.com, 26 oct. 2015.

5)
 Kathleen Newland, “The US Record Shows Refugees Are Not a Threat,” Migration Policy Institute, octombrie 2015.

6) 
“Why People Don’t Need to Drown in the Aegean—ESI Policy Proposal Summary,” European Security Initiative, 17 septembrie, 2015.

Nota traducătorului: Articolul profesorului Michael Ignatieff a fost publicat în revista americană the New York Review of Books. Apariția traducerii are acordul autorului și a redacției NYRB. Versiunea originală se află la adresa http://www.nybooks.com/articles/archives/2015/dec/17/refugees-and-new-war/. Articolul nu poate fi preluat parțial sau integral fără acordul traducătorului.

Distribuie acest articol

41 COMENTARII

  1. Eu nu mi-am dat seama daca acest articol e despre refugiati sau despre viitorul politic al Angelei. Grija sau compasiunea autorului sunt (par) egal distribuite intre refugiatii inecati si „Merkel riscă să piardă puterea”.

    • da, si ii tot da cu inaltul responsabil onu pentru refugiati, care este un arab musulman, ceea ce uita in mod convenabil sa spuna, si incearca sa bage la gramada, evrei, maghiari, vietnamezi, refugiati in contexte istorice total diferite de cel de acum, cu invazia musulmanilor in europa.
      Insa ceea ce se preface ca nu stie / profesor, este ca acesti refugiati, care oricum sint mult mai numerosi decit oricare alt val de pina acum, sint musulmani, adica musulmani, si nimic altceva decit musulmani. Deosebirea este esentiala, dar in tot blabla-ul nu apare nici o singura mentiune privind acest fapt. Nici un cuvint despre situatia musulmanilor din franta, anglia, belgia, etc, ca si cum nu ar exista acesta realitate. Un demn reprezentant al corectitudinii politice si multiculturalismului, ideologii care deja isi dovedesc potentialul criminal. Si ce daca, noi ne vedem inainte de ale noastre.

      • Ii tot da inainte cu logoreea socialista, pentru ca acest nene a fost seful partidului liberal din Canada. La ei, notiunea de ‘liberal’ are un alt inteles decat la noi, sensul fiind de ‘socialist’ sau ‘comunist’, adica un partid de stanga de tot.

        As propune ca pentru echilibru, sa se traduca si niste texte ale unui alt canadian, dar unul cu mintea mult mai limpede, Mark Steyn (www.steynonline.com).

      • Înaltul Responsabil ONU pentru Refugiați (U.N. High Commissioner for Refugees) este António Guterres, fost prim-ministru al Portugaliei. Poate o fi musulman, nu știu, dar nu văd de ce ar conta.

        Așa informat cum ești de obicei, @bec, mă miră că ți-a scăpat detaliul ăsta.

    • E pentru saraca Angela. O fi vrut sa fie el primul care sa ii faca un panegiric frumos, sensibil si luuung (ca sa stoarca lacrimi de la intelectuali). Oricum, pe Obama il doare in cot. El e lider la schimbarile climatice si il lasa pe Putin sa aiba initiativa in Siria.

  2. Strategia ideala ar fi sa se sisteze relatiile „vesticilor” cu statele care findanteaza terorismul si care acum sunt condierate ca alitati. Dar interesele economice primeaza, petrolul nu are nationalitate.

    Cat despre succesul istoric al integrarii diferitelor popoare in SUA, din pacate acest lucru nu cred ca este posibil si in Europa, unde exista foarte mult nationalism. Pana si in interiorul unei tari exista diviziune, Spania, Belgia, pana si Romania, numai cateva exemple.

  3. „ISIS vrea să convingă lumea de indiferența Vestului față de suferința musulmanilor; ” ” ISIS dorește să târască Siria și mai mult în infern;” „Strategia ISIS urmărește și să convingă europenii că refugiații reprezintă potențiale amenințări de securitate”

    Bla bla bla bla… NU! ISIS doreste sa omoare cat mai mult infideli. Simplu.

  4. Wow ce frumos! Hai sa insiram toti cuvinte politically correct! In felul asta justificam si niste pozitii frumoase in diverse comitete si comitii.
    In felul asta putem toti fi culpabilizati de chestii ce nu ne apartin. Daca ne implicam – sintem acuzati ca intervenim in societati si culturi pe care nu le intelegem; daca nu intervenim – sintem acuzati de indiferenta. E adevarat, asa isi justifica existenta frumoasele comitete si comitii.
    Inteleg ca nemernicii albi bogati sint datori sa subventioneze orice de pe suprafata globului in numele drepturilor omului. Chiar daca asta inseamna sa sustina culturi ce folosesc in mod curent lapidare si decapitarea.
    Greseal a fost facuta cu mult timp in urma cind asemnea societati au fost considerate in mod eronat suficient de evoluate pentru a avea acces la tehnologii moderne si mijloace de productie avansate. La alimente gratuite si vaccinuri ce permit explozia polpulatiei in zone ce nu s-au desprins de Evul Mediu. Asemenea societati sint precum virusii: se inmultesc aiurea pina distrug gazda pe seama careia traiesc. Reactia lor anti-occidentala este de fapt reactia unor primitivi in fata unei civilizatii pe care nu reusesc sa o inteleaga – si nu e vorba numai de civilizatia occidentala, pina si vestigiile istorice ale propriilor stramaosi sint prea mult pentru minti atit de primitive refugiate in fundamentalism (islamul e doar un pretext pentru a motiva violenta prosteasca)
    Exodul „bietilor emigranti” ce exploateaza suferintele propriilor copii, la fel precum tiganii nostrii ajunsi in occident la cersit, e declansata tocmai de reactia prosteasca a societatii Europene fata de asemenea acte – in mod normal acei copii ar trebui institutionalizati, parintii decazuti din drepturi si trimisi innapoi in tara de origine (si nu fiti oripilati, in Finlanda asta se intimpla pt mult mai putin si toti ii consideram un eminent exemplu de civilizatie!).
    Vorbele politically correct au provocat acest exod atunci cind d-na Merkel a inceput sa insire vorbe fara autocenzura. Si toti platim pt vorbele goale insirate – mai ales cei carora le erau chipurile adresate, de fapt aiureli spuse din motive politice.
    Si in spatele vorbelor frumoase stau interese politice, interesea le unor grupuri industriale (petrol, armament, servicii, etc), ale unor „elite” cocotate in functii administrative ce isi perpetueaza sinecura vinzind vorbe si conceptefara acoperire fraierilor de Europeni in timp ce „partenerii de discutie” pretind pomeni si „neamestecul in treburile interne”.
    O frumoasa utopie ce tinde sa produca factiuni radicale in ambele lumi si asta fiindca unii sint absolut fosilizati in diverse functii si proiecte

  5. Un articol foarte bun care trateaza corect si cat se poate de obiectiv starea de fapt.

    toata tevatura cu ISIS a pus Europa in sah.

    daca reactioneaza pe masura impingand inapoi refugiatii si reactionand excesiv contra populatiei musulmane locale nu va face decat sa furnizeze noi adepti celor de la ISIS.

    americanii au un rol esential in toata povestea asta din moment ce tot ei au inceput sa scormoneasca zona. faptul ca acum privesc de pe tusa problemele Europei ii tine protejati dar se va dovedi a fi o mare greseala daca nu revin asupra acestei decizii. exista intr-adevar riscul radicalizarii puterii in Europa si implicit al exacerbarii conflictului generat de ISIS.

    un acord in SIria intre fortele anti-ISIS este mai mult decat necesar in situatia actuala. Altfel nu va fi bine, deja extremisitii islamici se manifesta vizibil pe fronturi din Yemen si Libia si si-au extins actiunile teroriste si in alte tari. E nevoie de un acord global impotriva extremismului de orice natura si de creat mecanisme si forte de reactie rapida impotriva focarelor. Altfel s-ar putea ca in vreo 10 ani sa traim intr-o teroare generalizata si va fi deja tarziu sa mai putem limita amploarea raului.

    • @ bozo

      „daca reactioneaza pe masura impingand inapoi refugiatii si reactionand excesiv contra populatiei musulmane locale nu va face decat sa furnizeze noi adepti celor de la ISIS”.

      Daca nu impinge inapoi, macar partial, IMIGRANTII (nu refugiatii) UE ajuta la renasterea miscarilor ultra-nationaliste (chiar si neonaziste) respectiv la cresterea puterii partidelor politice care sprijina astfel de miscari. Deja au o mare putere in parlamentele nationale, in special cel vestice (dar nu numai, vezi si Jobbik-ul din vecini) si culmea, sunt si euro-sceptici.

      In plus, eu cred ca politica indiferentei fata de vointa populatiilor pe care le pastoresc (in ce priveste cotele obligatorii de imigranti) dar la care apeleaza pt voturi si pe spinarea careia se fac tot felul de experimente financiare (si care trebuie sa sustina financiar acesti imigranti), duce la cresterea numarului de euro-sceptici.

      Personal consider ca acest lucru poate afecta negativ, intr-un viitor foarte apropiat, atat institutiile europene actuale cat si ideea de o Europa unita, infinit mai mult decat orice reactie din partea ISIS/Daesh.
      Referitor la furnizarea noilor adepti ISIS, Europa face deja acest lucru (mai mult ca USA, care ar „trebui” sa fie inamicul lor, dar culmea nu prea pare a fi) chiar daca nu da prea multe motive in acest sens. Indiferent ce ar face Europa, vor fi destui neadaptati care vor gasi un „tel in viata ” ingrosand randurile ISIS. Singurul lucru pe care poate EUropa sa il faca impotriva ISIS si a valurilor de imigranti care vor ingrosa, la un moment dat, randurile ISIS sau ale altei organizatii de acest gen, este sa lase naibii „political corectness-ul” caracteristic si sa se gandeasca la ea si cei al ei (natiunile care o alcatuiesc deja, indifernt de culoarea pielii, rasa, religie).

      Referitor la „Europa pusa in sah”… consider ca Europa a reusit performanta de a se baga singura in sah.

  6. „Cancelarul Merkel nu putea anticipa ce urmări va fi avut decizia ei de a deschide granițele Germaniei și, probabil, a fost copleșită de viteza cu care speranța s-a răspândit prin telefon” – Daca Merkel a gresit, trebuie sa demisioneze sau macar sa-si schimbe politica: sa fixeze un plafon superior pentru numarul de imigranti si sa construiasca garduri la granite.
    Celelalte state trebuie sa refuze imigrantii atata timp cat Germania nu-si schimba politica. Daca toti imigrantii se indreapta spre Germania, aceasta va fi obligata sa-i respinga.
    Abia atunci se poate vorbi despre CATI imigranti/refugiati trebuie sa accepte fiecare tara. Ideea e ca trebuie sa existe o limita, inclusiv in Germania.//
    Amuzant reprosul adus Rusiei ca nu ofera bani pentru refugiati, in conditiile in care economia acesteia sufera din cauza sanctiunilor.

  7. pe mine nu faptul ca 2 dintre teroristii de la Stade de France trecusera bine mersi cu fluxul refugiatilor ma ingrijoreaza cel mai mult. Cel mai grav e ca ceilalti sunt cetateni europeni, copiii sau nepoti celor care au venit in Franta si in Belgia acum cateva decenii. Cum e cu integrarea ? Majoritatea aveau joburi normale (sofer de autobuz la RATP, patron de cafenea etc.) pe care le-au abandonat ca sa se dedice terorismului. Primul musulman cu care m-am intalnit a doua zi dupa atentate (lucram de dimineata in sambata aia), paznicul firmei, un tip de origine algeriana, jubila pur si simplu si facea tot felul de glume de genul „bum ! te-am omorat”. Nu zic ca e reprezentativ pentru toti musulmanii dar oricum m-a pus pe ganduri.
    Islamul sunit se afla intr-o faza de expansiune, de cucerire teritoriala si a spiritelor (in Franta multi dezaxati de origine franceza se convertesc la forme de islam radical, un sfert dintre francezii plecati la jihad in Siria sunt convertiti)

  8. Pe Michael Ignatieff, un demagog neomarxist, genul de intelectual sofisticat de Harvard sau de cafenea pariziana, complet rupt de realitate, nu il mai baga nimeni in seama in Canada dupa ce s-a lansat in politica mare si a ratat absolut tot ce a incercat, cu toate ca i-a fost servit pe tava Partidul Liberal, pe care l-a ruinat pur si simplu in mai putin de 3 ani (2008-2011), inregistrind, sub conducerea sa, poate cel mai catastrofal rezultat din ultima suta de ani.

    Ca sa vedeti cit de empatic e, IN REALITATE, filozoful nostru cind e vorba de victimele razboaielor:

    „In August 2006, Ignatieff said he was „not losing any sleep” over dozens of civilian deaths caused by Israel’s attack on Qana during its military actions in Lebanon”.

    Si ca sa vedeti cit conteaza vorbele lui, dupa ce a fost criticat in presa pentru nesimtire a retractat, ba a si plusat:

    „Ignatieff recanted those words the following week. Then, on October 11, 2006, Ignatieff described the Qana attack as a war crime (committed by Israel).”

    Ceea ce i-a infuriat pe evreii din Partidul Liberal, unii dintre ei fiindu-i colaboratori apropiati, urmarea fiind demisia acestora din partid sau retragerea sprijinului.

    In situatia data, Ignatieff o mai da o data la intors:
    „Whether war crimes were committed in the attack on Qana is for international bodies to determine. That doesn’t change the fact that Qana was a terrible tragedy.”

    Apoi a zis ca se duce in Israel, sa afle direct de la israelieni si palestinieni ce s-a intimplat. Cu citeva zile inainte sa plece a mai aruncat o „petarda” politico-filozofica de doi lei care i-a iritat din nou pe israelieni. Ca sa o dreaga, a anuntat ca nu se mai intilneste cu palestinienii, fiindca acestia nu recunosc Israelul.

    Satui pina peste cap de gargara lui Ignatieff, sponsorii calatoriei (o organizatie evreiasca) au anulat-o si l-au lasat balta.

  9. asia pentru asiatici
    africa pentru africani
    europa pentru toti
    cum vine asta?
    –––––––––––
    europa este in fata unui genocid. populatia alba este inlocuita de negri si de arabi.
    folosind media se propaga un mesaj non-stop cum ca albii poarta vina pentru acesti salbatici care si-au facut tandari tarile.
    va urma un razboi civil. e inevitabil.

  10. 1. „ISIS vrea.”
    Domnilor, foarte serios vă întreb, aveţi idee de unde ştie acest scriitor american ce vrea ISIS? E purtătorul lor de cuvânt? O avea rude la Comitetul Central al Nihiliştilor din Orientul Mijlociu? De unde ştie că sunt nihilişti şi nu islamişti fundamentalişti radicali şi luptători in oastea unui oarecare allah? Citeşte zilnic Gazeta online a teroriştilor? Că asupra acestui aspect nu am găsit nimic in bibliografia oferită [in afara unei speculaţii in limba franceză].

    2.”Generațiile următoare îi vor întreba pe liderii europeni cum au îngăduit acest lucru.”
    Eu vă întreb pe dumneavoastră, dragi cititori contributors, ACUM: de ce îngăduiţi să moară înecaţi mii de bieţi refugiaţi? De ce nu sunteţi ACOLO să-i salvaţi? Sau de ce nu-i solicitaţi preşedintelui nobelizat Obama să trimită portavioanele in Mediterana să pescuiască amărâţii ce traversează marea in condiţiile inumane impuse de infamii traficanţi? De nu apelaţi la Superman ca să salveze situaţiunea? Unde sunt domnilor eroii de altădată? N-ar fi cazul să mergem cu toţii, noi, umaniştii, in insulele Greciei şi să luăm problema in mâiinile proprii? Dacă ISIS vrea să ucidă prunci nevinovaţi nu ar trebui să ne opunem din răsputeri direct la locul faptei? Dacă America vrea să facă totul ca să le dea peste cap planurile nihiliştilor orientali cine suntem noi să ne îndoim de inteligenţa strategilor occidentali care vor migranţi şi graniţe deschise doar ca să le facă-n ciudă jihadiştilor? Şi, dacă tot sunt deschise, nu ar fi mai bine să mergem şi noi in Siria şi să strângem toţi copiii nenorociţi şi de ISIS şi de dictatorul Assad şi să-i aducem in Europa, China şi Rusia? Să rămână acolo, in deşert, doar nihiliştii, teroriştii şi tribul lui Assad să se omoare intre ei cât vor. Haideţi să haidem. Haideţi să pornim intr-un turneu al umanismului, întâi in Siria, apoi in Irak, Afganistan, Nigeria, Sudan, Mali, Libia etc. Haideţi să-i aducem in hora umanismului si pe Spiderman, pe Superwoman, pe Batman, ca să-i nimicească pe terorişti şi să scape lumea de nihilism. Forţa cu noi să fie!

      • @alexandru gabor
        Binenţeles că am citit cu mare atenţie textul distinsului scriitor. ISIS pesemne că vrea şi să dezbine Occidentul şi să provoace discordia intre americani şi europeni, ca atare, hotărât fiind să nu le fac jocul, îi studiez disciplinat pe autorii de peste ocean şi râd. Râd pentru nu vreau ca ISIS să aibă impresia că a reuşit să bage spaima in noi.

        Acu serios. Textul autorului tradus prezintă o mare hibă: se întemeiază pe conjecturi care ne sunt prezentate ca axiome. Orice individ, cu abilităţi strategiceşti sau fără, poate lansa ipoteze despre ceea ce doreşte, visează, intenţionează marele duşman al momentului, ISIS, asta nu înseamnă că noi, cititorii inteligenţi de pe contributors, ar trebui să renunţăm la capacitatea de a discerne intre fapte şi speculaţii de dragul unei alianţe şi să credem orice trăsnaie ne este aruncată peste gârlă. Nu ajungem nicăieri dacă acţionăm după ceea ce nişte închipuiţi strategi îşi imaginează că ar fi scopul infamei ISIS. Nu cred că trebuie să ne pese de ce vrea, ce doreşte, ce e in mintea unui fanatic fundamentalist care a săvârşit deja masacre îngrozitoare. Fanaticul trebuie vânat şi lichidat şi cu asta basta. Acoliţii, complicii şi finanţatorii lui la fel. Orice analiză ce umanizează şi generează o mitologie pe seama unor ucigaşi dăunează grav integrităţii psihice a cetăţeanului occidental, de aici sau de peste ocean, pentru că este pus in faţa unor eroi cu nume şi prenume, negativi desigur, dar iată-i defilind nestânjeniţi şi bucurîndu-se de impunitatea iscată de gâlceava strategilor şi intelectualilor plini de scrupule morale. Acţiunea punitivă a fost deja întârziată de excesul de analiză. Oamenii cer dreptate in stradă, nu pe la colţuri, prin unghere virtuale.

        Ca atare, in momentul in care autorul începe să atace liderii europeni -care or avea destule bube şi pete pe creieri dar numai de nepăsare faţă de refugiaţi nu pot fi acuzaţi- pentru ceva ce nu au făcut deşi nu era nicidecum obligaţia lor legală sau morală să o facă, descoperim că, in fapt autorul nu dă 2 bani pe vieţile şi securitatea europenilor, ci dumnealui îi pasă -cu vorba, nu cu fapta- de vieţile oamenilor goniţi de ISIS, via Turcia, in Europa, şi că adoră să ne izbească cu umanismul său revărsat in fabulaţii stângace. Liderii europeni sunt culpabili pentru incapacitatea de a apăra frontierele Uniunii, nu şi pentru că ar fi îngăduit moartea accidentală sau criminală a unor migranţi. Liderii europeni NU sunt dumnezei ca să fie in poziţia de a îngădui sau interzice aşa ceva. Revin la fapte: autorul, probabil prea prins cu lecturi isistemice, a rămas neinformat in ceea ce priveşte acţiunile, nu gargara, umanitare ale Europei. Faptele, publice, cât se poate de mediatizate, se desfăşoară de câţiva ani: Operaţiunea Mare Nostrum, urmată de Operaţiunea Triton, sub egida Frontex. Aceste operaţiuni -menite teoretic să protejeze frontiera maritimă a UE- au avut ca efect salvarea a mii de migranţi îmbarcaţi şi transportaţi ca vitele de traficanţii libieni. Noi, europenii, cheltuim zeci de milioane pentru o forţă navală permanentă care salvează anual mii de vieţi, iar acest domn îndrăzneşte să vină şi să ne dea peste nas că îngăduim uciderea pruncilor prin înecare. O conjectură, ca să nu zic delir, devină axiomă propagandistică in care sentimentele antieuropene cu greu sunt mascate de retorica ieftină. Noi, europenii, suntem loviţi in plin de fundamentaliştii fanatizaţi, iar acest domn ne apostrofează că nu am deschis destul graniţele şi că facem jocul ISIS. Ar trebui să-l luăm in serios şi să să devenim analitici? Nu, mai bine glumim şi noi oleacă, doar ne-am obişnuit cu asemenea ipochimeni cu agendă pe creier, mai bine dăm şi noi un pic de pamflet, un strop de satiră şi ne vedem de ale noastre relaxaţi pentru că ştim că până la urmă nu scribii sunt autorii politicilor dezastruoase apărate de ei prin cuvântul ăsta leşinat şi deşirat, ci nişte strategi fără cap, evident expiraţi.

        • „Fanaticul trebuie vânat şi lichidat şi cu asta basta. Acoliţii, complicii şi finanţatorii lui la fel.”

          Cu o mica rezerva – zic sa ne oprim la complici. Daca ne intindem si la finantatori, s-ar putea sa nu ne placa ce gasim acolo.

  11. O singura problema am. Ce inseamna „populatie imbatranita”? Intrebarea e de fapt retorica dar este enervant cum se propaga ideea asta, ca si cum oamenii nu ar avea ratiune si ar trebui sa se inmulteasca in progresie geometrica (facand omenirea de nesustinut) de dragul economiei. Economia nu e un scop in sine iar suprapopularea …

  12. Nu sunt convinsa ca „extinderea” problemei refugiatialor, sirieni si iraqieni, catre SUA, este o solutie…prin „solutie” intelegand o masura capabila sa contribuie la eradicarea originei conflictului care a generat exodul populatiilor !
    SUA si aliatii au de gasit, impreuna!, modalitatea cea mai eficienta si mai rapida! pentru lichidarea daesh!
    Mi se pare ca subiectul este suficient de grav :( ca sa reprezinta prioritatea absoluta!
    Numai dupa aceea, ar fi just sa se ocupe si de „altceva” (ego-uri, influente, ambitii de dominatie regionala, calendar electoral, modificari climatice!, etc.), nu „in loc de”!

  13. Mai exista si alte opinii decit propaganda domnului filozof Michael I. despre ce se intimpla, care sint riscurile, ce urmeaza si ce ar trebui facut.

    Un articol al lui Matthew Bracken, publicat acum citeva zile si devenit viral, va va pune pe ginduri daca veti avea rabdarea sa il cititi pina la capat. E de trei ori mai lung decit articolul de mai sus, insa ar merita de trei sute de ori mai mult decit acesta o traducere in limba romana. Are titlul „Tet, Take Two: Islam’s 2016 European Offensive” si il gasiti peste tot in internet. Dau, totusi, un link:

    http://gatesofvienna.net/2015/11/tet-take-two-islams-2016-european-offensive/

    P.S. Citeam zilele trecute ca doi tineri migratori (un pakistanez si un sirian), recent ajunsi in Finlanda (pina acolo au ajuns, Dumnezeule!), au trecut la fapte: doua fete (finlandeze) de 12 si14 ani au fost deja violate.

    Un alt articol, de ieri, 2 decembrie, are titlul „‘Simply don’t know where they are’: 14,000 illegal migrants vanish, Swedish police say „, iar informatia, pe scurt, e asta:
    „About 14,000 illegal migrants, who were awaiting deportation, simply disappeared off the radar, Swedish police told local media, adding they “don’t know where these asylum seekers are.” ”

    Cititi articolul lui Matthew Bracken. S-ar putea sa va foloseasca.

    • servus,

      am verificat info cu aia 14 k disparuti, intai a aparut intr-un tabloid suedez aftonbladet, apoi a fost preluata de niste fituici si de nicio agentie de stiri serioasa, cu exceptia russia today. asta ar trebui sa va dea de gandit, daca ati avea cu ce.

      sfatul meu amical este sa va lasati de anchete si de cautat informatii, nu aveti stofa pentru asa ceva, ramaneti la meseria onorabila pe care o aveti.

      cu bine,
      ag

      • „asta ar trebui sa va dea de gandit, daca ati avea cu ce”

        Mda…. interesant cum va insultati cititorii care sint mult mai documentati, atit decit Dv. cit si decit „specialistul” nenorocit care a scris acest articol penibil.

      • „asta ar trebui sa va dea de gandit, daca ati avea cu ce”
        Pacat, parea un site unde scriu oameni cu bun simt. Va salut din mers, stimati contributors care acceptati in randurile dumneavoastra un asemenea specimen.

  14. Cu multi ani in urma, peste 10, citeam articole interesante ale d-lui Ignatieff. Controversabile, dar interesante.
    Articolul de fata e pur si simplu prost (cu parere de rau pentru efortul traducatorului). Ignora o chestiune absolut elementara – anume aceea ca trebuie sa elimini cauzele inainte de a trata efectele. Altfel, cele 2-3-10 milioane de refugiati se pot lesne transforma in cativa ani in 200-300-1 miliard.

    • Servus,

      de ce nu va asumati identitatea cand catalogati pe cineva ca fiind prost? va prisoseste curajul?
      pe ce studii si tendinte demografice va bazati cand scrieti ce scrieti? aveti vreo referinta de pus pe masa?
      cafenelele din România sunt pline de experți pe Orient, nu-i așa?

      cu bine,
      ag

      • Buna seara,

        1. Identitatea mea este irelevanta – exact ca si a cam tuturor celorlalti comentatori. Sunt un cititor oarecare, tocmai de aceea anonim, daca intelegeti ce vreau sa spun. Va incalzeste cu ceva daca va spun ca ma cheama Ion Popescu? Schimba asta cu ceva continutul mesajului meu?
        2. Il schimba doar daca, exact asa cum procedati in comentariul dvs., aveti ce-aveti cu persoana, nu cu ideea – adica faceti intocmai ce-i reprosati cititorului Mihai I. mai sus.
        3. Ii reprosati si lui euNuke ca n-a citit textul cu atentie. Textul este lung si e posibil sa fi existat vreo scapare de lectura.
        Comentariul meu de mai sus are insa doar cateva randuri; va lua doar 15-20 de secunde sa-l cititi cu atentie. In loc de asta, veti fi petrecut cateva minute ca sa-mi „dati o lectie”, acuzandu-ma ca am catalogat pe CINEVA ca e prost (subl. mea), cand eu ma refeream, cat se poate de clar si explicit, la articol. Uluitor probabil, dar da, un om destept poate scrie un articol prost. Altfel spus, eu am comentat la subiect, dvs. pe langa.
        Constat ca acest fenomen, descris de un bun prieten de-al meu ca fiind al oamenilor „care mai mult scriu decat citesc” este tot mai raspandit si pe Contributors. Comentatori – sau autori, in cazul dvs. – care „sar la beregata” interlocutorului pentru ce cred ei ca ar fi scris acela. Desi, negru pe alb, omul a scris altceva.
        Merg pe strada si-mi dati cu parul in cap, pentru ca vi se pare dvs. ca m-am uitat urat la dvs. Va e familiara aceasta tipologie umana?
        4. Treaba cu cafenelele este, ca sa fiu indulgent, o mistocareala ieftina. Nu vreau sa cobor nivelul discutiei sub masa cafenelei, asadar n-o iau in consideratie.
        5. Altfel, sigur, ca autor aveti cred dreptul de a pune ce conditii doriti comentatorilor – inclusiv acela de a comenta doar dupa ce va prezinta CV-ul la control, iar el musai sa contina niscaiva doctorate „pe bune” in subiectul respectiv, la universitati atent selectionate si aprobate de dvs. etc. Ca, deh, dreptul la opinie nu-i pentru catei.
        Aveti, din cate stiu, chiar si dreptul de a bana pe cine vreti dvs., fara niciun motiv, aveti dreptul de-a va modifica propriile comentarii a posteriori s.a.m.d. O multime de drepturi de care destui extrem de distinsi Contributori (ab)uzeaza frecvent, deci n-aveti de ce sa va sfiiti nici dvs.
        6. Cat despre studii si tendinte demografice care sa-mi sustina predictiile sumbre, cred ca giumiti. Cu doar cativa ani in urma, nici vorba de imigratie musulmana en masse, nici vorba de state distruse ca acelea din nordul Africii, sau acum Siria. Iar cu numai 15 ani in umra, nici vorba de jihad, de war on terror etc.
        Intre timp, cum vad ca scrie chiar dl. Ignatieff, jumatate din populatia Siriei si-a parasit tara, ignorand in mod inadmisibil teoriile noastre ca asa ceva n-ar fi trebuit sa se intample, conform studiilor si tendintelor precedente.
        Sa va spun totusi din ce joben am scos sutele alea de milioane de posibili imigranti. Daca solutia d-lui Ignatieff – de a-i umili pe ISIS aratandu-le ca nu sunt ei in stare sa puna pe fuga atatia oameni cat putem noi primi in conditii cat mai bune, in acelasi timp neatingandu-i nici c-o floare (la ISIS ma refer) – gaseste suficienti lideri de stat ticniti care sa o adopte, dar in cele din urma se dovedeste gresita… atunci nu mi se pare deloc hazardat sa presupun ca ISIS si alti jihadisti isi vor inzeci in cativa ani puterile si teritoriile controlate.
        Iar daca nici doi ani de ISIS au fost suficienti ca sa alunge jumatate din populatia Siriei, nu mi se pare deloc hazardat sa presupun ca inca cinci ani de stupizenie occidentala, ca altfel nu stiu cum s-o calific, vor fi suficienti sa puna in miscare macar 10% din populatia musulmana globala – ceea ce ar insemna cate sute de milioane? Spuneti dvs., ca adevarat expert ce va aflati.
        O ipoteza desigur, simplista, dar deloc mai hazardata, cred eu, decat opinia d-lui Ignatieff, conform careia, confruntati cu generozitatea si altruismul occidental aratat refugiatilor, ISIS &Co se vor rusina, se vor pocai, se vor arunca singur in aer in desert, se vor ascunde in pesteri, sau, in orice caz, vor face orice numai sa nu ne mai faca noua probleme.

        Un weekend linistit va doresc.

        • servus,

          domnule, orice dialog incepe cu asumarea identitatii, doi, nu am nicio optiune sa banez sau sa editez/sterg comentarii, scriu aici exact in acelasi conditii ca si dvs.

          altfel, dvs avansati o ”teorie” fara sa oferiti argumente care sa o sustina, va intrebati daca nu e cumva hazardat, apoi afirmati ca si propunerea lui MI hazardata, pe care oricum nu ati inteles-o bine, de vreme ce o rezumati incomplet

          simplu spus, eu si dvs intelegem altfel ce inseamna prudenta pe termen lung si stabilitatea in ordinea Europei.

          o minoritate de extrema dreapta din europa se opune, ca si dvs, cotelor si oricarei forme de ajutor pentru refugiati. pentru ca e usor sa exploatezi angoasele si fricile populare. pentru ca multi intelectuali nu fac decat sa exploateze valurile de opinie spre folosul propriei celebritati. ei au capitulat de mult in fata onestitatii si discernamantului.

          weekend fain,
          ag

          • @ag: cred ca ati incurcat intelectualii. cei despre care vorbiti sunt exact cei care sustin multiculturalismul, cei care cred ca Occidentul trebuie sa plateasca acum pentru greselile „omului alb”, cei care condamna si „pun la colt” Israelul pentru ca are „tupeul” sa-si apere cetatenii si frontierele nationale, …., cei care corespund perfect definitiei lui Ulianov!

          • Daca nu va plac dialogurile fara asumarea identitatii (desi, repet, pe Internet oricine isi poate crea 1001 de identitati false si prin urmare insasi ideea de identitate devine o farsa, n-are nicio valoare) nu trebuia sa-l incepeti pe acesta. Mai cu seama nu pe tonul pe care ati facut-o.

            Altfel, exista cel putin un punct asupra caruia suntem intrutotul de acord, „eu si dvs intelegem altfel ce inseamna prudenta pe termen lung si stabilitatea in ordinea Europei.”

            Si? E asa o mare problema ca am (eu si, din cate vad, cam toti ceilalti comentatori de-aici) o opinie diferita de-a dvs.?

  15. Pina si cu zece ani in urma, sa nu vorbim de treizeci sau o suta, astfel de abordari precum cea a „prestigiosului” mincator de granturi Ignatieff ar fi fost de risul t[c]urcilor. Traim vremuri urite si ciudate.

    Prostiile (i)logice incluse in acest „[i]eseu” sint prea multe ca sa fie mentionate exhaustiv.

    Sa dam totusi un exemplu: „ISIS vrea să convingă lumea de indiferența Vestului față de suferința musulmanilor; așadar, noi ar trebui să demonstrăm contrariul.”

    Ce catastrofa de logica. Vestul ar trebui nu sa urmeze cea mai rationala, benefica optiune ci sa reactioneze in functie de ce vrea sau nu vrea ISIS, fie in consonantza, fie in contradictie. Adica sa ajunga ISIS sa dicteze ce se intimpla si se decide, fie direct, fie prin opozitie. Si acest individ este platit ca profesor??

    Dupa o asemenea premiza, nu ne mira faptul ca „specialistul” sugereaza ca Statele Unite ar trebui sa importe alte multimi de potentiali islamisti, ca sa demonstreze lumii musulmane nu stiu ce. Penibil.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Michael Ignatieff
Michael Ignatieffhttp://contributors
Michael Ignatieff este scriitor și profesor. A predat la University of British Columbia, Cambridge University, the London School of Economics și Harvard University. Între cărțile sale importante se află: The Needs of Strangers (1984), Scar Tissue (1992), Isaiah Berlin (1998) The Rights Revolution (2000) Human Rights as Politics and Idolatry (2001), The Lesser Evil: Political Ethics in an Age of Terror (2004), True Patriot Love (2009) și Fire and Ashes: Success and Failure in Politics (2013). Din 2014, Michael Ignatieff predă din nou la the Kennedy School of Government, Harvard University ca Edward R. Murrow Professor of the Practice of Politics and the Press.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro