vineri, martie 29, 2024

Refuzul de a uita

Cand Karl Marx a scris ca „omenirea se desparte de trecutul ei razand” a gresit profund. Omenirea se desparte de trecutul totalitar jelind.  Nu intamplator Iosif Brodsky a numit-o pe Anna Ahmatova, autoarea poemului
„Requiem” despre Marea Teroare stalinista, muza plangatoare.  „Functia distructiva a tacerii” se intituleaza o cartea a ganditoarei germane Gesine Schwann. Despre amintire este vorba in romanul lui Bernhard Schlink care a stat la baza filmului „The Reader”.  „Cine uita, nu merita” suna o vorba pe drept faimoasa. Redemptiunea este imposibila fara cainta.  Despre mancurtizare a scris o carte de neuitat scriitorul Cinghiz Aitmatov. „Memory, History, Forgetting” este un volum din scrierile lui Paul Ricoeur aparut la University of Chicago Press.

Pana sa ajungem la post-memorie, este nevoie de memorie, de ceea ce Monica Lovinescu, vocea unui exil care a refuzat programatic si cu o admirabila consecventa compromisurile ignobile, a numit etica neuitarii.

Intransigenta in favoarea adevarului nu este un exces, ci o datorie etica.  Post-memoria, cum bine scrie in ultima ei cartea istorica Maria Bucur de la Indiana University, este forma de salvare si sedimentare a amintirii in clipa cand martorii s-au petrecut din viata, cand exista riscul ca amnezia sa devina endemica prin extinctia comunitatii anamnestice. Noi n-am ajuns inca acolo. Suntem inca in faza in care ne amintim si refuzam sa uitam.

Securitatea nu a fost o fictiune, ci o cumplita realitate.  Nomenklatura nu a fost un club de bridge, ci o casta parazitara care a exploatat o tara intreaga in numele unei ideologii intemeiata pe minciuna.  Fara ofiterii Securitatii specializati in teroare fizica si psihologica, fara agentii inflitrati in toate celulele sociale, fara zelul morbid al activistilor de partid, dictatura n-ar fi rezistat.  Liberalismul fricii, despre care scria Judith Shklar, este inradacinat in amintirea ororilor trecute, in teama de repetarea acestora.  Pe scurt, trecutul nu este o alta tara.  La aceste lucruri m-am gandit citind acest excelent text publicat de Ioan T. Morar pe blogul sau:

„Am auzit un om (pe care l-am admirat pînă acum trei zile) zicînd că nu trebuie să ne cramponăm de trecut, că trecutul nu mai contează. Esenţial e viitorul, zicea acel domn, fost deţinut politic, persecutat de Securitate. Să uităm diferenţele. Memoria mai mult ne încurcă, spunea domnul respectiv. Şi, totuşi, acest domn a fost demnitar al statului român şi a condus ani buni un institut care avea, în titlul, MEMORIA. Trist, foarte trist”.

Distribuie acest articol

23 COMENTARII

  1. Die Historiker verfälschen die Vergangenheit, die Ideologen die Zukunft.

    Zarko Petan

    Das Gestern ist fort – das Morgen nicht da. Leb’ also heute!

    Pythagoras von Samos

    Ich beschäftige mich nicht mit dem, was getan worden ist. Mich interessiert, was getan werden muss.

    Marie Curie

    • Mai bine o citati pe tanti Gesinne, dar trebuie sa faceti o categorie separata pentru ea, ca nu are ce cauta pe prima lista, un fel de „impostori sau somnambuli politici”, sa zicem.

  2. Respectivul domn liberal merita toata stima. Spre deosebire de dvs. el si-a dat seama ca o cramponare de trecut nu mai foloseste la nimic. Cu atat mai ciudata indarjirea aceasta pe trecut a unui om care nu l-a trait in adevaratul sens al cuvantului dar care acum traieste din exploatarea acestui trecut si care i-a devenit obsesie…

    • Si in felul acesta sa fim condamnati sa retraim acel trecut? NU! Nu mai vreau acel trecut!
      Din motive personale si/sau politice exista oameni care ne indeamna sa uitam. Nu trebuie sa uitam. Sa iertam poate, dupa cele necesare iertarii, dar de uitat NU!

      Dvs. dl. Dan nu aveti decat sa retraiti sau sa traiti acel trecut. Mergeti in tari in care mai exista regimuri, valori, relatii si trairi ca cele din trecutul nostru recent, comunist. Mergeti. Aveti aceasta libertate. Cei de acolo nu o au, asta pe langa alte libertati pe care nu le au … iar dvs. le aveti!

      De ce ar trebui sa uitam? Pentru viitor? Tocmai pentru viitor NU ar trebui sa uitam!

      • Care retraire a trecutului? In actualele conditii ar accepta UE o intoarcere la trecut intr-una din tarile membre? Ar accepta NATO asa ceva? Problema nu e asta. Problema este ca exista unii oameni cum este autorul articolului care exploateaza obsesia unora fata de acest trecut in folos propriu. Domnul pe care nu-l mai stimeaza la care autorul face referire in articol este do o suta de ori mai indreptatit sa vorbeasca despre acest trecut decat el. La fel cum la noi a condamnat comunismul cineva care avea libertati de neimaginat de marea majoritate a romanilor in acea vreme. Asta e paradoxul la noi. Hotii sunt mari luptatori anti coruptie si unii din profitorii regimului comunist sunt mari anticomunisti.

          • Bine. Vad ca esti mare revolutionar. Sa judecam altfel. Daca nu l-ar fi impuscat astia, Ceausescu ar fi fost acum iesit din puscarie de cativa ani buni. Presupunand ca ar fi candidat singur la presedentie, fara un partid in spate si fara a putea fi lustrat pentru ca altfel nici Basescu nu era unde este, crezi ca ar fi luat la alegeri mai putin de 60%? Si atunci despre ce vorbim? Presupunand altfel, ca in cateva zeci de ani toti cei nascuti si crescuti in comunism vor fi deja oale si ulcele, va si vad pe tine si pe dl. Tismaneanu predicand anticomunismul in desert. Pe cine o sa mai intereseze? Probabil pe acelasi numar de oameni care este acum interesat de inchizitie… O zi buna…

    • Ce vorbiti? Cramponarea de trecut nu mai foloseste la nimic?
      Cit de departe trebuie sa fie trecutul ala? 10 ani ca sa uiti un mort? 5 ani sa nu-ti mai pese de 100 de euro furata la metrou? 2 ore pentru o palma luata in trafic?
      Luati de cititi:

      http://problemata.ro/?p=785

      …si veti vedea ca ar trebui sa ne cramponam de trecut.

  3. Respectivul domn este de toata jena…

    „The one who does not remember history is bound to live through it again” – George Santayana

    Ceea ce observ ca se si intampla, si chiar cu o foarte mare agresivitate. Suntem fortati sa uitam trecutul nostru, si in special comunismul, de parca asta ne-ar aduce cine stie ce beneficii.
    Nu, devenim consumeristii care se asteapta sa devenim si nimic mai mult. Suntem fortati sa uitam comunismul, de fapt, pentru ca politicienii nostrii din ziua de astazi, aproape toti pui de comunisti, sa-si imparta cascavalul mai departe linistiti…

    „Un popor care nu-si cunoaste istoria este ca un copil care nu si-a cunoscut parintii” – N. Iorga

    • Asculta, Gogule, ce e mai preferabil: sa ai Parkinson sau Alzheimer?
      – Parkinson. E mai bine sa versi juma’ de pahar decat sa uiti unde pui sticla!

      • Refuzul de a uita,nu face altceva decit a obliga societatea sa invete din trecut.Cind trecutul a insemnat eliminarea fizica si morala in numele unei doctrine politice,economice sau religioase,pentru a nu se repeta trebuie ca generatiile urmatoare sa cunoasca fenomenul si cauzele obiective.In cazul Europei de Est trecutul recent este prea RECENT. In Romania, beneficiari, uneltele si sustinatorii comunismului sint in viata,ocupa functii in stat si societate si ce este mai grav, o mare parte din ei sunt agenti ai unei puteri straine care in istoria poporului recenta a implementat cu forta un regim de extrema stinga cu o doctrina care a distrus valorile morale.Sustinatorii FOSTILOR,au un nivel scazut de cultura si educatie civica si datorita implementarii in ROMANIA a unei DEMOCRATII ORIGINALE,gindita sa protejeze interesele si sa conserve prin devalizarea economica BENEFICIARI SI UNELTELE FOSTULUI REGIM.

  4. Dupa unul dintre articolele in care il mentionati pe Leszek Kolakowski si in urma unui comentariu din partea mea unul dintre cititori mi-a atras atentia asupra faptului ca si cel de-al doilea volum din „Principalele curente ale marxismului” se gaseste la noi. L-am comandat si m-am apucat de lecturat. Prefata de V. Tismaneanu.

    Inca din primele pagini, stupoare: Kolakowski il plaseaza pe J.S. Mill ca exponent al socialismului britanic.

    Eu il revendic ca unul dintre liberalii clasici.

    Cum explicati acest lucru, in afara „pattern-ului” ca ceea ce apare ca noutate in materie de ideologie politica se plaseaza traditional la staga dupa urmatororul model istoric: conservatorii sunt dreapta- leberalii (novatori, radicali) sunt stanga; liberalii se clasicizeaza (devin astfel conservatori) – socialismul se aseaza la stanga; curentele noi, post-moderne de genul ecologisti, pe acelasi model se plaseaza la stanga.

    Sa fie acesta rationamentul lui Kolakowski sau are altceva in vedere. Va rog pe dumneavoastra, pentru ca l-ati studiat temeinic, sa-mi lamuriti acesta chestiune.

    Va multumesc.

    • Buna ziua:

      Va multumesc pentru mesaj care ma bucura in chip deosebit. A aparut si vol. III din Kolakowski, deci trilogia este acum accesibila integral in romaneste. Traducerile sunt excelent esi merita salutate (prof. Draga Stoianivici, prof. Tereza Brindusa Palade si un grup de studenti de la SNSPA).

      De asemenea multumesc editurii Curtea Veche, directorului ei, dl Grigore Arsene (cel care v-a scris), doamnei Doina Jela care a fost redactor de carte. Este cumva simptomatic ca acest monument al libertatii oferit acum in romaneste nu este mentionat de nimeni in toul cartilor din 2010 aparut pe blogul revistei „Cultura” (la sectiunea traduceri).

      Am verificat referintele la J. S. Mill. Este vorba de socialismul britanic care, spre deosebire de cel continental, si-a aflat surse si resurse doctrinare in gandirea unor Owen, Bentham si Mill. Deci, in acest sens, Mill poate fi legat de aceasta traditie, ca izvor de inspiratie, nu ca membru al vreunei scoli socialiste. Ca si Dvs, il consider pe John St. Mill unul dintre exponentii de frunte ai liberalismului clasic. Cred ca asa privea lucrurile si regretatul filosof polonez. In ce priveste dinamica ideilor pe care o mentionati, socot ca ea ar fi tema unei discutii aparte. Ecologismul insusi are orientari pe care le putem privi ca fiind de stanga, dar si unele ce tin de traditia Blut und Boden (mai ales in Germania), revenire la o natura adulterata si desfigurata de civilizatia tehnologica etc . Exista o carte de Jonathan Olsen despre ecologismul de dreapta din Germania.

      Cu bune ganduri,

      Vladimir Tismaneanu

      • Va multumesc pentru raspuns. Formularea mea anteriorar in care l-am numit pe Mill „exponent” este foarte nefericita.

        Pentru mine incurcatura cea mare a aparut la pagina a 3-a in care spune: „desi traditiile nemarxiste ale ale socialismului nu-si pierdusera influenta (…[…] anarhismul in Spania si Italia, UTILITARISMUL in Marea Britanie)” si continua rationamentul in care arata ca marxismul s-a impus ca ideologia muncitorimii.

        Am vazut, il trage dupa Mill si pe Bentham, ca principali filisofi ai unei ideologii considerata de multi ca fiind „prea liberala” – utilitarismul.

        Este clar ca acesta viziune este persistenta la Kolakovski si este neasteptata. Dar uite cum cad si eu in patima altor comentatori de pe Contributors.ro care care se grabesc sa „taxeze” si sa scota din context o fraza in loc sa aiba rabdarea sa-si termine lectura, sa o inteleaga in ansamblul ei si sa reflecteze pentru ca mai apoi sa se pronunte asupra esentei si mesajului principal si nu asupra unui rand sau altul.

        Cu aceleasi ganduri bune,

        Ciprian Ciucu

    • vezi bre nea Vladimire ce amuzant e sa-i vezi pa unii, care se iau in serios, si dai si lupta pt. Patrie si popor?
      Ca io am zis intotdeauna „cine n-are eroi sa-si cumpere”.

  5. Un batrin e un copil care are amintiri, ca cum spune scriitoru „Sa nu uiti Darie!”

    P.S Darie era un baietel descult.

  6. Tentativa de mancurtizare a „omului nou” comunist a reuşit în mare parte.

    „Refuzul de a uita” reprezintă singura terapie pentru un popor forţat să se îmbolnăvească de amnezie în timpul comunismului.

    Să nu ratăm şansa de a citi Raportul Tismăneanu, şansa de a-l reciti!

    • nea Sorine, daca-mi mai aduc eu bine aminte, desi am uitat, si comunistii ne obligau sa nu uitam, ba sa nu uite Darie, ba sa nu uitam eroii de la Doftana, de la 1907, din Piata Independentei, din piata Matache, nici macar pe Vasile Roaita nu trebuia sa-l uitam.

      Acum vin anticomunistii si spun si ei ca nu trebuie sa uitam, da ei nu sunt asa de concreti, nu ne spun nici in proza nici in versuri pa cine!??

      Nu mai pricep nimic, trebe sau nu trebe sa uitam si daca da pa cine da si pa cine nu?

      • Către @neamtu tiganu ( 15/01/2011 la 12:01 )

        Să nu uităm demonii comunişti! Vezi: http://www.youtube.com/watch?v=GKjTbjq3b5s

        IICCMER condus de domnii Vl.Tismăneanu, Ioan Stanomir şi Mihail Neamţu, va publica în acest an un Raport-rechizitoriu – asumat de IICCMER – despre fratricidul din 13-15 iunie 1990, cea mai terifiantă crimă neocomunistă din istoria mondială a postcomunismului.

  7. Si totusi TOTUL revine la acel RAPORT….Nu cred ca vom putea uita !! si nu se va putea uita oroarea in care am trait ! dn Tismaneanu face bine ca REVINE si iarasi revine la acel Raport..care ar trebuii salvat pe un chip si oarecum transplantat in memoria noastra….
    Never again !! va felicit dle Tismaneanu, ca macar dvs NU UITATI !! jb

  8. si inca ceva : incrincenarea cu care se lupta impotriva unui guvern care incearca disperat sa redreseze ce mai poate din Romania..este dovada clara a unei lupte purtata cu toate mijloacele… mi-e mila de toti turnatorii de profesie din PNL..inclusiv acest monument de compromisuri care a fost cindva Liberal de Bratieni Cimpeanu..jb

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro