joi, martie 28, 2024

Revista „Nature” despre sclavia ce-i aşteaptă pe români

Săptămânalul britanic „Nature” este cea mai prestigioasă revistă științifică interdisciplinară, câştigându-şi de-a lungul a 144 de ani de activitate un loc preeminent în ştiinţa şi cercetarea mondială. „Nature” nu este doar moştenitoarea unei formidabile tradiţii de valoare şi rigoare ştiinţifică, ci continuă şi azi să domine peisajul cercetării ştiinţifice, fiind cea mai citată sursă bibliografică şi una din puţinele reviste academice care publică cercetări originale de vârf în foarte varii domenii. Toate acestea o ridică la rangul de instituţie de referinţă pentru comunitatea ştiinţifică, nu doar în domenii de strictă specialitate, ci şi într-un orizont interdisciplinar şi, ceea ce este cu totul remarcabil, îi conferă o uriaşă autoritate intelectuală şi deontologică, „Nature” fiind un reper moral şi instituţional pentru cercetarea ştiinţifică mondială.

Azi 21 august apare în „Nature” un articol intitulat „Cercetarea românească în cădere liberă” (Nature 500, 388–389). În esenţă, articolul arată că dacă la un moment dat „reformele din cercetarea românească, dominată de clientelism, au fost solide, în special atunci când în 2011, subvențiile guvernamentale au fost pentru prima dată alocate exclusiv pe bază de performanță”, ulterior, „un nou guvern a redus finanțarea cercetării și a destructurat reformele, eliminând regulile menite să stabilească o meritocrație.”

Poate că pentru publicul larg problema cercetării ştiinţifice şi a educaţiei poate părea un moft, sau eventual o cauză secundară, altele fiind nevoile şi necazurile: ce punem pe masă la copilaşi, cum ne încălzim la iarnă.

Constrângerile stringente legate de supravieţuire nu trebuie să ne facă însă orbi la catastrofele prezente, care compromit viitorul pe multe generaţii. Dacă românii părăsesc ţara cu milioanele în disperată căutare a unei pâini, dacă acolo unde ajung îşi asumă muncile cele mai grele şi mizerabile pentru o plată de nimic în condiţii de sclavie pe care nimeni în Europa nu le-ar accepta, este şi pentru că nu ştiu face nimic altceva, decât, femeile să cureţe bătrânii neputincioşi, iar bărbaţii să trudească cu cârca pe şantiere: educaţia din ţara lor nu i-a pregătit pentru nimic modern, calificat, competitiv. Or, pentru asta, responsabil este, în mult mai mare măsură decât cred oamenii, şi dezastrul din cercetare şi educaţie.

Deşi este o cauzalitate care nu se vede nemijlocit, ca cea dintre preţul leului şi rata la bancă, cercetarea şi educaţia produc bogăţie în măsură mai mare şi mai ales mai durabilă decât orice altă activitate. Ţări ca Finlanda ori Coreea de sud au făcut spectaculosul salt spre prosperitate prin educaţei şi cercetare, fără imperii coloniale şi exploatarea omului de către om, cum ne mai place să le reproşăm ţărilor avansate, de-acolo, din fundul gropii noastre.

Cu cercetarea ştiinţifică nefinanţată, parazitată clientelar şi mâncată structural de impostură avem toate şansele să ne consolidăm şi pentru generaţiile viitoare destinul de popor de sclavi, trudind necalificat în străinătate ori muncind ieftin în ţară pentru firme străine.

Despre asta se vorbeşte de fapt în articolul din „Nature”, larg reprodus

mai la vale:

„În aprilie 2013, sute de oameni de ştiinţă au ieșit în stradă în semn de protest, și mai mult de 900 au semnat o petiție adresată premierului Victor Ponta, cerând restaurarea bugetului și controlului calității în cercetare. Întregul Consiliu National de Cercetare, principala agenție de finanțare a cercetării din România, a demisionat în semn de protest.

Cu nici un compromis din partea guvernului și scaunele consiliului încă neocupate, știința românească este în derivă. Oamenii de ştiinţă se resemnează acum să rămână cu capul deasupra apei, în speranța că aceasta se va retrage cândva.

Mulți dintre cei mai buni cercetători din România au plecat în timpul haosului politic care a urmat căderii comunismului în 1989. Dar, în 2011, Guvernul a adoptat o lege concepută să promoveze standarde în educație și știință. Ministrul Cercetării și Educației, Daniel Funeriu, a dotat legea cu norme și reglementări menite a pătrunde prin rețelelor locale de putere, asigurând ca finanțarea și pozițiile academice să meargă la cei mai buni oameni – de exemplu impunând ca cererile de grant-uri de cercetare să fie supervizate de experți străini și instituind exigenţe minime de calificare pentru candidați. În același timp, bugetul de cercetare a fost mărit cu aproape 50%.

Dar guvernul a căzut anul trecut. Au urmat inversări de reforme; mulți oameni de știință dau vina pe Ecaterina Andronescu, succesoarea lui Funeriu.

Andronescu, care a preluat postul în iulie anul trecut, este un personaj puternic în politica academică românească. Ea a fost ministrul cercetării şi educației în două guverne anterioare și rector al Universităţii Politehnice din București, până când a demisionat în conformitate cu normele introduse de Funeriu privind conflictul de interese. Legea interzicea rectorilor de a fi politicieni, în încercarea de a opri cadrele didactice să se folosească de pozițiile lor politice pentru a-şi ajuta acoliții.

Andronescu a pierdut postul ministerial după noile alegeri din decembrie anul trecut, dar în ultimele sale zile de mandat, a revizuit reglementările Funeriu, folosind trei instrumente legale – inclusiv o „ordonanță de urgență”, sau decret, a cărei justificare, a declarat ea, a fost o nevoia de a face standardele accesibile mai multor persoane. Acest decret este în prezent discutat în Parlament. Acțiunile lui Andronescu au anulat garanțiile împotriva conflictelor de interese și nepotismului. Andronescu nu a răspuns revistei „Nature” cu vreun comentariu cu privire la aceste probleme, în termen util pentru publicare.

În conformitate cu cele mai recente norme, rectorii universitari pot fi din nou membri ai parlamentului, iar cadrele universitare cu vârste superioare celei de pensionare de 65 de ani, inclusiv Andronescu, pot deține funcții de conducere în universități – situaţie interzisă anterior pentru a împiedica rămânerea la putere pentru prea mult timp. Funeriu limitase cadrele didactice la conducerea a opt doctoranzi concomitent – pentru a împiedica acei profesori cu putere să domine formarea urmatoarei generaţii – dar restricția a fost acum ridicată. Nici cererile de granturi nu mai au nevoie de verificare de către oamenii de stiinta din afara României.

În plus, Andronescu a eliminat cerința ca profesorii universitari să treacă un examen special și a slăbit criteriile minime ale lui Funeriu pentru ocuprea unui post academic. Criticii acuză noile criterii ca fiind prea slabe, afirmând că acestea sunt deformate în unumite domenii – în biologie, de exemplu, accentul este pus pe publicarea de cărți, mai degrabă decât pe articole ştiinţifice peer-reviewed. Aceste criterii relaxate au fost aplicate în acest an în numirea a 1300 de cadre universitare, ca parte a primului concurs din România pentru posturi academice din 2009.

Andronescu, care rămâne un membru al parlamentului, este acum șeful Comitetului pentru Educație a Senatului și conduce şi senatul universitar al Politehnicii. Ea a declarat revistei „Nature” că responsabilitatea pentru elaborarea de criterii minime pentru numirile academice revine Consiliului Național Român de Atestare a Titlurilor Universitare. Criteriile devin apoi oficiale prin ordin ministerial.

La sfarsitul anului trecut, Andronescu a fost implicată şi în alte controverse, ca urmare a acuzațiilor de plagiat și de încălcarea drepturilor de autor în publicaţiile ei ştiinţifice.
Succesorul ei ministerial, Mihnea Costoiu, a declarat revistei „Nature” că toate procedurile pentru numirile academice au fost urmate în mod corect în campania de angajări din acest an. El a adăugat că afirmațiile după care standardele pentru a deveni profesor universitar au fost coborâte au fost „fie o interpretare eronată, fie o presupunere neinformată” din partea „inițiatorilor acestei teorii „.

În aprilie, Costoiu făcut drastice reduceri retroactive la bugetul de cercetare de bază, practic înjumătățind valoarea granturilor acordate în 2011, care erau deja în curs de desfășurare, îngheţând şi următoarea rundă de granturi deja evaluate. El a lansat, de asemenea, un nou concurs de granturi, pentru colaborări între cercetare și industrie, cu reguli mai relaxate. Costoiu spune că intenționează ca granturile în desfasurare să-şi primească banii în următorii ani.”

Distribuie acest articol

71 COMENTARII

  1. bravo domnule.
    desi nu stiu ce impact mai poate avea articolul dvs. o tara care nu si apreciaza adevaratele elite n are sorti de izbinda. tara geme de doctoranzi analfabeti si antreprenori de stat (securistii comunistoizi au acaparat negotul supervizat de partid). trist.

    • Elite? Terminati cu prostia asta a elitismului gratuit. Elitele noastre tot se vand la straini sau la asa-numitii kapitalisti romani, fosti securisti incompetenti pe piata libera. Avem nevoie de oameni normali pe strada, din randul celor obisnuiti, nu unii care fura diplome, bani etc.

      • Mda, tu pe semne ca esti un postac care habar n-are ce-s alea elite.

        Aia cu diplome de la Spiru nu’s elite.
        Aia cu medalii pe la internationale sau cu studii la universitati din Top-10 mondial, sau cu realitzari exceptionale in Stiinta / Tehnologie / etc … e posibil sa fie elite.

      • cum s au numit cei exterminati in temnitele comuniste? cun se numesc olimpicii de matematica, fizica, chimie care parasesc romania? dar inginerii si cercetatorii care muncesc pentru altii sau doctorii care opereaza bolnavii altora? sau dvs va referiti la cei care scirtie din drimba si urla manele. sau poate la cei care si amaneteaza viitorul pentru o galeata si o sticla de ulei, lasind spatiul public „elitelor”.

      • De acord, dar sa n-mi spuneti ca eltele noastre incep cu Funeriu. In plus faceti o minima verificare si veti constata ca bugetul cercetarii a scazut cu o treime in anul 2011 (e drept, atunci era invatamant si cercetare), deci pe vremea proaspatului si tanarului „om de stiinta” (autointitulat) capabil sa demnstreze „stiintific” cum ca dosul palmei lui TB nu putea lovi copilul acela ce gresise o lozinca.

        • Buna ziua
          Si de ce n-ar incepe cu Funeriu?
          „Studii, titluri stiintifice:

          – inginer in chimie, European Higher Institute of Chemistry, Strasbourg, France (1991-1994)
          – masterat (DEA) in chimie organica si supramoleculara, Universitatea Louis Pasteur, Strasbourg, France(1994-1995)
          – doctorat, coordonator J. -M. Lehn (laureat Nobel in chimie) , Universitatea Louis Pasteur, Strasbourg, France (1995-1999)

          Activitate profesionala:

          – stagiu stiintific (4 luni) la Merck&Co, Rahway, New Jersey, USA (1994)
          – stagiu stiintific (3 luni) la Zeneca Fine Chemicals, Huddersfield, Anglia (1994)
          – asistent, Universite Louis Pasteur, Strasbourg, Franta (1995-1998)
          – conferentiar, College de France, Paris, Franta (1998-1999)
          – cercetator stiintific la Scripps Research Institute, La Jolla, California (1999-2002)
          -cercetator stiintific la National Institute of Advanced Industrial Since and Tehnology (AIST), Osaka, Japonia, (2002-2006)
          – obtine un grant de cercetare EU de aproximativ 2 milioane Euro, Marie Curie Excellence Grant, (2006)
          – Marie Curie Excellence Team Leader, Technical University Munich (2006)
          – inventii : On-Chip Enzyme Activity Measurement and Applications Thereof, On-Chip Measurement of Enzyme Ubiquitination and Applications Thereof, A New Class of Soluble b-Amyloid Binders and their use in Alzheimer Disease Treatment”
          Are cu ce se lauda, zic eu

          • Cine analizează un astfel de traseu constată un lucru foarte simplu- dl. Funeriu nu are stabilitate pe post. 1 an, 2 ani și după ? Nu poți să te bați cu pumnii în piept când faci un astfel de traseu care nu poate fi justificat -așa cum nu se justifică ca de la cercetarea (de succes, așa cum pretinde domnia sa) să ajungi în Parlamentul European coleg cu EBA, ministru în cabinetul Boc și după consilier al unui Președinte care urăște cercetarea. Sau ai niște pretenții nerealiste de la locul de muncă sau pur și simplu se plictisește angajatorul de tine și-ți dă un picior în tur. Faptul că din om de știință ajungi consilier al lui Băsescu spune câte ceva. Dacă era un adevărat om de știință dl.Funeriu nu intra în politică….

            • Auzi dumneata „stabilitate pe post”…dom’le da ce limbaj de activist folositi…stabilitate ca a matale, te plingi ca iti taie astia leafa, zici ca-ti taie finantarile, da’ matale nu vrei si nu vrei sa-ti parasesti postul…de dragul stabilitatii !!!

              Matale cite patente ori lucrari serioase publicate si de impact, ai mestere „cu doctoratul onest” ( si nu firesc, asa cum e in cazul tutoror pasionatilor de ceva pe lumea asta, si apropos ce fel de doctorat o mai fi si asta in sttintele muncii,nu stiu, ca ziceati ca sunteti absolvent de politehnica…apai daca doctoratul „onest” e in inginerie, si mata esti „cercetator stiintific gr. 1” in „stiintele muncii”, nu cred ca esti cel mai indreptatit sa-ti dai cu parerea de cine-i si cine nu-i om de stiinta, si cine si cine n-are continuitate in cercetare …asta-i obraznicie de-acuma ) dupa o viata de „cercetare” in „stiintele muncii”??? Uite asa ne-indragostit de cercetare, si intr-o perioada scurta de timp (omu’ a explicat ce si cum, ca nu amesteca stiinta cu politica (asa cam ca abramburica ori mang): ori una or alta, deocamdata omul a ales politica .. .ai vre-o problema cu alegerea omului?) cum e el are performante incomparabile cu (si calitativ si cantitativ) matale dupa o viata de asa zisa cercetare…
              Sunteti din ce in ce mai penibil stimate domn…tot imi promit sa va las in pacea domnului, da’ tot insistati cu aiurelile…care de care mai gogonata…vad ca v-au mai batut obrazul si alti domni, da’ n-ati priceput nimic, tot va invartiti in jurul cozii si va dati ca exemplu, cu fel de fel de aiureli…numai elaborez/argumentaz ca n-are nici un rost…
              PS. Desigur ca un bugetofag pe viata asa ca dv n-o sa inteleaga niciodata migratia cercetatorilor de la un proiect la altul…unde exista desigur finantare…nu, stati acolo pe viata, si va plingeti ca nu va mai da Boc bani…esti tare, mergi la concursuri , la interviuri, la selectii serioase…sunt pozitii cit cuprinde peste tot in lume, si in lab-urile marilor corporatii si in lumea academica…sau te pomenesti ca vrei sa „cercetezi” patriotic, numai in Romania…
              Cu „cercetarile” matale in „stiintele muncii”, Romania are una dintre cele mai mici, daca nu chiar cea mai mica productivitate a muncii din Europa..asa ca lasati…important e ca suntetit „stabil”…

            • Este corect sa vorbim despre „stabilitate pe post”. Dar nu in Stiinte! Aici lucrurile se petrec foarte repede. „Stabilitatea pe post” duce la blazare si necunoastere.
              Desigur, poti fi „stabil pe post” si te poti perfectiona in depuneri de straturi subtiri si caracterizarea lor. Dar dupa 3-4 ani deja esti depasit de tehnici, deja „subtire” inseamna „nano” si celelalte.
              „Stabilitatea pe post” poate duce cel mult la o functie Administrativa, dar foarte rar la evolutie.

  2. Daca „Costoiu spune că intenționează ca granturile în desfasurare să-şi primească banii în următorii ani”, atunci ce atita nerabdare? Doar tara asta nu-i a noastra, ci a urmasilor urmasilor ;)
    Malefic personaj pentru invatamint, dna Abramburica.

  3. Exact domnule Lalu! Astia se ocupa cu impozitare ghiulurilor si salbelor de galbeni, si cercetarea romaneasca, abia resuscitata cit-de-cit de domnul Funeriu e pe moarte. Fara inovatie n-o sa fie niciodata crestere economica reala, asta e lege. Dar era de asteptat cu abramburica la butoane. Nu mai zic de dr. ponta. Mediocritate (desi e o lauda, mai bine s-ar potrivi Miicime!) in toata splendoarea ei! Or sa ramana doar pilosii si nepotii sa faca cercetare in Romania…incet incet aia mai buni ies la pensie, iar aia tineri (potentiali) fug imediat cu termina liceul…

    • Dle. Guardian, Lucid sau cum ți-oi mai spune- /. E simplu să te dai măreț sub un pseudonim- și ești suficient de laș să n-ai decât curajul fișării, al turnătoriei pe la colțuri, al aluziilor jenante- după care evident că fugi, pentru că ești un laș în modul direct. E mai grav atunci când vorbești despre lucruri pe care nu le ști- cum ar fi de exemplu ”științele muncii” La exact un click de tine găsești ceva de genul http://www.journals.elsevier.com/safety-science/ . Nu e mai simplu să cauți decât să te faci de râs ?

  4. Un binevenit semnal de alarma. Dar cand in fruntea guvenului se afla un plagiator dovedit, mandru de plagiatul sau, cand in fiecare luna, daca nu chiar in fiecare saptamana, mai aflam despre un ministru penal, nu mai avem motive de stupoare. Acestor oameni pur si simplu nu le pasa de Romania. Pentru ei, tara este doar o vaca de muls. Cinici, aroganti si iresponsabili, ei distrug tot ce se mai poate distruge, acapareaza tot ce mai poate acapara, cu o patima egala doar cu aceea a comunistilor in anii 50. Puciul esuat din 2012 a dovedit ca ei sunt gata sa anihileze statul de drept, orice ar spune lumea democratica. S-au oprit temporar, dar lucrarea continua. Dezastrul din educatie este inseparabil de catastrofa institutionala pe care a generat-o acest guvern.

    • Volo, spui catastrofă instituţională, spui distrug şi acaparează, spui cinism, aroganţă şi iresponsabilitate, e greu să mai adaugi ceva. Vreau totuşi să diferenţiez în acest dezastru între continuarea unor politici iresponsabile şi distrugerea criminală a puţinului care totuşi s-a făcut.

      PDL-ului nu i-a păsat de antreprenoriatul autohton, n-a făcut nimic pentru întreprinderile mici şi mijlocii – unica speranţă de supravieţuire a României. USL-ul nu numai că preia aceasta politică, dar mai pune biruri inepte tocmai pe micii întreprinzători şi fermieri, adică pe ultimele categorii româneşti care mai susţin sleita noastră economie naţională.

      Un exemplu exploziv de distrugere criminală a ceea ce totuşi s-a făcut, este anihilarea reformei din cercetare şi învăţământul superior, aşa cum este ea descrisă de aceşti străini de la “Nature”.

      Aş dori mult ca publicul să înţeleagă cât de esenţială este cercetarea ştiinţifică pentru viitorul unei ţări. Departe de a fi un lux şi o fudulie, de cercetare depinde literalmente ce vor mânca generaţiile viitoare. „Suntem o ţară săracă, fără resurse naturale – singura noastră resursă este ce ştim să facem“ – asta spun nemţii cu îngrijorare, atunci când cad uneori de pe primul loc la invenţii brevetate.

      Distrugând cercetarea şi invătământul asasinezi până şi speranţa unui viitor decent. Vom ajunge să plătim din greu, cu muncă prost plătită, mărci şi brevete străine şi pentru îngheţată pe băţ, iar copiii şi nepoţii acestei ţări vor fi sclavii, salahorii şi curvele copiilor şi nepoţilor celor de aiurea, care deja astăzi râd de noi şi ne dispreţuiesc.

  5. In istoria sa de 144 de ani, revista Nature a mai publicat articole despre cercetarea romaneasca, in ipoteza ca avem cercetare de o perioada atat de mare ?

  6. Romania 1989: 4,5% din PIB alocate cercetarii fundamentale si aplicative.
    Romania 2012: 0,3% din PIB alocate R&D.
    Comentarii? Dezvoltati…

  7. Haideți să renunțăm la aiurelile băsiste. Fapte- în 2008, venit la putere, dl.Boc reduce cu 25% minim valoarea TUTUROR contractelor de cercetare semnate deja. E cumva vreo reformă aici ? Tot guvernul Boc- din care făcea parte și dl.Funeriu de data asta- ascunde gunoiul sub preș în stil tipic – făcând ce ? transferând grosul finanțării de la institutele de cercetare- care făceau cercetare pe bune- către universitățile clientelare.Vreo reformă ceva, cumva ? În loc să facă cu adevărat ceva necesar- evaluarea institutetelor de cercetare și trecerea supraviețuitorilor la buget – dl.Boc a încălzit ambiția unor persoane probabil onorabile- dar fără experiență în domeniul cercetării pentru acte ratate cu final previzibil- mărirea cantității pe cap de hectar ISI furajat- cu orice preț. Rezumând- cercetarea românească între 2009 (Când au intrat în bigoare reducerile) și 2012 a trăit un deces anunțat. În alte țări- cum ar fi de exemplu Germania- există institute de cercetare finanțate de la buget (Max Planck) sau de către asociațiile profesionale (BGIA) – scutind astfel personalul competent de stressul tipic cercetării românești- ”hai să vedem din ce ne pontăm luna viitoare”. Subliniez PERSONALUL COMPETENT și vreau să amintesc în acest sens de dl. profesor de mecanică fină angajată de ultima ministră a Muncii PD-Listă, dna. Boghicevici- pe post de consilier pentru cercetare. Omul ne-a răpit vreo 2 ore din viață ca să ne povestească cum o să ne scoată el la Elsevier – lucruri practice nu. De plătit îl plăteam noi, avea o listă de publicații ISI până în pământ, valoare practică 0. Câți cercetători o mai fi în România ? Să spunem 10.000. Dacă chiar ai intenția să faci reformă angajezi o firmă bună de HR din Vest și dai afară pe cei care sunt pe post de ”ține calul”- nu s-a făcut așa ceva sub guvernările PD-L.
    Dle. Lalu, n-a existat nici un fel de reformă reală. O spune un om care a fost făcut cercetător științific gr. I în 2010 pe reforma dlui Funeriu și a ocupat poziția a 4-a (în ordinea punctajului) pe Ordinul Ministrului .

    • singura problema e ca aberatiile celor trecuti nu scuza aberatiile celor din prezent (altfel spus, toata postarea dvs e un un banal sofism, ignoratio elenchi, pentru ca nu e „la tema”).

      iar clientelismul construit de „maestra” andronescu, ca si temeinicia contrareformei la o incercare anemica de reforma sunt atat de mari incat ma indoiesc ca ar putea fi negat de cineva.

      • Domnule BVerenger, parcă am auzit undeva de omul ”prezent” sau ”în prezent” și nu cred că am auzit lucruri prea grozave. Dacă vrei să trăiești doar în prezent și să repeți la infinit greșelile trecutului- vei fi oarecum ca hamsterul care aleargă pe roată.
        Haideți să facem o mică sinteză:
        1. cercetarea are nevoie de fonduri. Adică de acei 1% din buget.
        2. cercetătorii au nevoie să fie scuturați. Sunt primul care să susțin evaluarea profesională bazată pe performanță.
        3. criteriile de performanță trebuie să fie de bun simț. Dacă ceri 20 de ISI-uri pentru ca să poți participa la o competiție i-ai scos din start pe toți cercetătorii tineri. Ai mai scos și cam 75% din cercetătorii între 30 și 60 de ani dintr-un motiv extrem de simplu- majoritatea institutelor de cercetare- și mă refer aici doar la institute- se ocupă să facă cercetare, nu articole ISI. Un articol e o treabă minunată când ai deja o cercetare făcută și articolul reprezintă doar un alt rezultat al cercetării. Atunci când articolul reprezintă SINGURU;L rezultat al cercetării ai o problemă de fond- și încă mare. Dl.Funeriu a plătit cu nonșalanță cam 85% din bugetul cercetării pentru prietenii politici din universități ca să producă ce ? Exact articole de acest gen. Sunt și eu curios cum îmbunătățesc viața cercetări despre psihologia altercațiilor adverbiale, stările de conștiință ale musculiței de oțet și alte asemenea lucruri sublime, acoperite de ISI-uri cât cuprinde dar totalmente inutile. Greșeala precedentă- aceea a finanțării proiectelor fără un rezultat util s-a transferat exact și identic aici- numai că aceste proiecte inutile sunt susținute de articole ISI.
        4. politica trebuie lăsată la o parte în cercetare. Dna. Andronescu și dl.Costoiu au făcut un lucru de bun simț- au tăiat din bugetul ISI-proiectelor pentru a susține cercetarea aplicativă- în Parteneriate.
        5. trebuie să ne fie foarte clar că, cu unele mici excepții, România n-are fonduri (și nici nu va avea) pentru cercetare fundamentală- cercetare pe care în lumea adevărată nu și-o permit decât câteva țări.

        • trec peste faptul ca primul dvs aliniat din replica n-are nici in clin, nici in maneca cu discutia sau cu replica mea, sa trecem la problema de fond, rezumata foarte bine in fraza:

          „Dna. Andronescu și dl.Costoiu au făcut un lucru de bun simț- au tăiat din bugetul ISI-proiectelor pentru a susține cercetarea aplicativă- în Parteneriate.”

          problemutele sunt cam astea:
          1. nu exista o ruptura intre cercetarea aplicativa de succes si diseminarea acestei cercetari in articole isi. de fapt e invers, si nu doar la noi, ci peste tot in lume: articolele isi au in spate cercetare serioasa.
          2. dispretul dvs pentru cercetarea „ne”-aplicativa scoata din „matrita” cercetarii o multime de discipline si linii de cercetare. cat de aplicativ ar fi, de exemplu, un studiu despre origene.
          3. cifrele pe care le vehiculati sunt greu de verificat si cel putin dubioase. alocarea a 85% „prietenilor din facultati ai lui funeriu” ar fi dus la inchiderea a n institute ale academiei. nu s-a intamplat asa ceva. din aceasta cauza, v-as ruga sa dovediti afirmatiile.
          oricum, eu va pot dovedi ca afirmatia „în 2008, venit la putere, dl.Boc reduce cu 25% minim valoarea TUTUROR contractelor de cercetare semnate deja. ” este falsa. in 2008, premier era tariceanu. oricum, daca boc a facut asta in 2009, la fel e o afirmatie care trebuie dovedita, pentru ca cele doua proiecte cu finantare de la buget la care lucram in acea perioada au avut doar obisnuitele intarzieri de plati, nu reduceri.
          4. spre deosebire de ce afirmati, dar nu dovediti, dvs, guvernul ponta chiar a taiat 50% din valoarea proiectelor in derulare si a facut asta nu din lipsa de bani, ci pentru a deschide alta linie de finantare pentru proprii clienti din sistem. iar lucrul acesta il stie toata lumea…
          4. amuzant pentru subiectivismul dvs partinic e cum tratati cele doua tabere: „aiurelile băsiste” versus „Dna.” Andronescu și „dl.”Costoiu (ghilimelele sunt ale mele). aveti dreptate, articolele din „nature” au doua defecte: sunt isi si basiste

          • Dle.Berenger,

            O minimă analiză a temelor finanțate în perioada 2010-2012 scoate în evidență exact ce am spus eu- că sunt finanțate aiureli care se termină în articole cotate ISI și atât. Comparând cu perioada 2004-2008- sub ministeriatul dlui. Anton Anton- se poate observa exact ce v-am spus eu. Reamintesc că guvernul Boc a venit la putere în 2008- dacă ați uitat. Tăierea de fonduri s-a făcut exact sub dl.Boc. Și pentru că spre deosebire de alții eu nu vorbesc degeaba, să pomenim doar contractul nr. 91048/2007 având ca titular fostul ICPET. Contract în cadrul PN II- lăsat fără fonduri de dl. Boc și compania începând din 2009. Acuma ar fi interesant să ne spuneți și care sunt cele 2 proiecte la care dvs. n-ați avut fondurile tăiate- sper că respectivele proiecte nu s-au terminat în 2008. Nu în ultimul rând cercetarea nu trebuie să fie influențată de politică-.

            • acesta e un citat:
              „Stimate domnule, nu aveți o idee corectă despre cercetare. Dacă vrei să faci cercetare cu adevărat nu trebuie să te aștepți la rezultate imediate. Mai mult decât atât, unul din cele mai importante rezultate- pe global- e că ai o activitate de cercetare care te poate duce nițel mai departe.”
              ghiciti din cine :)
              asta e cu „aiurelile”

              in rest, este decizia mea de NU date in plus despre mine, deci inclusiv date despre proiectele la care lucram in 2008-2009 (si care nu aveau cum sa fie taiate de boc in 2008, pentru ca a fost investit ca premier in 22.12.2008), pentru ca, in primul rand nu conteaza. ce-mi asum este aceeasi greseala ca a dvs, aceea de a face o falsa generalizare. cert este ca, daca pentru actiunile guvernului boc nu se poate vorbi decat in sofisme, politica guvernelor ponta in domeniul cercetarii e evidenta si e exact cum spune articolul din „nature”

            • Un lucru e cert: inabilitatea dumneavoastra de a raspunde unor intrebari extrem de
              simple ma face sa cred ca sinteti specializat fie in postmodernism fie in sofisme
              ieftine.

            • @Thirring: a confunda o inabilitate cu asumarea unei alegeri se numeste…
              in rest, daca mi-s expert in sofisme ieftine, sa dam nume sofismului care defineste replica ta: argumentum ad personam

        • @ Thirring: :) uite, vezi, asta patesti daca nu spui clar cu cine vorbesti. oricum, sa stii ca si andrei george iti poate replica la fel. consideratiile lui sunt gresite, dar a le combate in maniera atacului la persoana e contraproductiv, nerelevant si degradant.

  8. Ati lipsit cam mult de pe aceasta platforma d-le Lalu! Pentru ca inca va mai pasa de Romania, incercati de dragul copiilor nostri sa va faceti timp si pe viitor cu astfel de articole pentru ca picatura cu picatura poate se corodeaza aceasta megaimpostura care s-a ramificat in tot sistemul educational. Simplist o sa va explic cum functioneaza – dupa parerea si experienta mea- impostura in educatie pe nivele. In clasele I – XII un numar f.mic de profesori isi mai fac meseria din pasiune. Majoritatea sunt cei care sunt multumiti ca au un serviciu si nu mai au chef sa predea pentru ca au salariu mic si oricum nu pot fi dati afara. Directorii scolilor, inspectorii scolari si ministeriabilii intr-o deplina coniventa stabilesc programe scolare astfel incat profesorii sa aiba norma asigurata. De exemplu: copilul meu are zilnic 7 ore din care cel putin 1/4 sunt inutile pentru profilul liceului sau prea multe sau neinteresante.( basca profesori plictisiti, crizati si deprofesionalizati care asteapta iesirea la pensie pentru ca altfel nu pot fi urniti de pe scaune) Ca sa se schimbe ceva ar trebui desfintate niste catedre si infiintate eventual altele. Asa ceva este IMPOSIBIL. Trecem la facultati. Urmariti toti politicienii si veti constata ca 80% din ei „predau” la universitati, majoritatea „universitati de prestigiu” asa cum se alinta ele. Deci cine sa asigure o pregatire de elita studentilor?Politicienii, analistii, consilierii, avocatii care i-au inlaturat fara pic de rusine pe absolventii si doctorii celor mai prestigioase universitati din lume care nu pot prinde o catedra sub nici o forma. Asa educatori, asa studenti. De aceea aprox. 30.000 de studenti se inscriu la facultati in strainatate. Si ajungem la cercetare. Pentru cei tineri preocuparea din ambele parti absolventi – minister tinde spre 0. Absolventii daca sunt buni cauta in strainatate un post iar ministeriabilii pur si simplu in micimea si nimicnicia lor NU INTELEG acest capitol. Cel mai mare pacat este ca certetatorii stiintifici existenti sunt superprofesionisti, dar prea putini ca sa-si faca vocea auzita si total neinteresanti pentru decidentii politici cu pregatire majoritatea submediocra.
    Ce-i de facut?
    Nu stiu ! Macar perseverenta in a trage semnale de alarma si a coopta elita intelectuala in dezbateri sper sa nu oboseasca.

  9. Problemele esențiale ale cercetării românești sunt 2- mari și late:
    1. O selecție bazată pe performanță a celor care lucrează la ora actuală în cercetare. Selecția ar trebui să fie reală- nu așa cum au făcut toți până acuma- concurs de dosare. Există suficiente firme de HR care ar putea să o facă. Pomelnicul de ISI-uri și alte astfel de minuni (introduse inclusiv la programele finanțate de stat- de exemplu programul IDEI- ca și condiție obligatorie) n-ar trebui să constituie un criteriu de selecție dintr-un motiv foarte simplu- treaba unui cercetător nu este să promoveze consumul de hârtie inutil. O lucrare cotată ISI e la fel de semnificativă ca un studiu rămas pe hârtie. Cei selectați ar trebui să fie încadrați în bugetul de stat CU CONDIȚIA FIREASCĂ ca statul să apeleze la ei când are de rezolvat o problemă.
    2.Bani, bani și iarăși bani. Ar fi trebuit pusă pe locul 1 dar se găseau voci să strige că se dau bani degeaba.

  10. Felicitarile mele pentru articol, punct ochit, punct lovit.
    Ma bucur ca ati revenit la echilibrul si la stilul cu care ne-ati obisnuit. Apreciez impartialitatea dvs. referitoare la spectrul politic din Romania (ma bucur ca „muscati” din PD-L in raspunsul dat d-lui Tismaneanu, adica spuneti lucrurilor pe nume).

  11. @Andrei George: Cred ca ati atins citeva puncte esentiale, felicitari

    Cred ca revista Nature, cu tot respectul, pentru ce reprezinta, crede in Muma Padurii si Fat-Frumos, de ii cinta ode lui Funeriu. E direct structura basmului, de Vladimir Propp.

    Cu toate partile bune pe care le-a avut legea Funeriu, a fost o lege care a eliminat cam jumate din salariul profesorilor. Punct. Cine sa o sprijine? Si de ce? Ce mare finanatare a asigurat Funeriu? A creat conditii ca sa indeplineasca lumea criterii de America?

    In plus, Funeriu a facut reforma cu rautatea romanului care vine de afara si toti din universitati sint prosti, ticalosi etc. Adica sint multi d-astia, nu e vorba, dar si romanul care se intoarce cu frustrari (corporale si de socializare) e o specie tare urita.

    • Atunci cand traiesti intr-un bordel si iti place, ba mai il si incurajezi tot cu acelasi apelativ se va adresa lumea. Indiferent de parerea de neprihanita pe care ai putea sa o ai despre propria persoana. Asa si cu profesorii respectivi. Iar parerea mea este ca Funeriu a avut dreptate sa vina cu pretentia unuia care a fost scolit in afara. In Romania chestia cu zaharelul si vorba frumoasa nu a functionat niciodata. Doar biciul. Nu cred ca a fost rautate ci mai degraba invidia incompetentilor cu pretentii de profesori care nu intelegeau ca lucrurile trebuie sa se schimbe. Realitatea arata ca sunt putini profesori care sunt bagati in seama in strainatate. Restul sunt mai mult tolerati.

      • @Cristi

        „In Romania chestia cu zaharelul si vorba frumoasa nu a functionat niciodata. Doar biciul.” –

        Exact asa a facut si si Funeriu reforma si sint sigur ca asa gindea si Ceausescu si toti „ceausescu” mai mici de la diverse nivele.

        Imi pare rau, nu e chestie de competenti/incompetenti. E de gust, stil, rautate cum vreti sa ii spuneti.

    • Si eu sunt roman din afara. Am ajuns la gradul de Assistant professor, supa 10 ani de studii (research assistant, doctorat, postdoctorate in 3 tari…in sfarsit). Am peste 15 articole ISI, impact peste 3. Nu asta este important…important este ca atunci can am mers la fosta mea univesristate din Romania, decanul m-a privit de parca eram extraterestru. Era clar ca nu ar avea NICIODATA nevoie de cineva ca mine pe acolo. In principiu, dupa legea Funeriu indeplineam conditiile de „full professor”. Ei imi vorbeau de suferinta catorva ani pe pozitia de asistent (nici macar lector) si pe urma vom vedea ce si cum. Nu voi descrie aparenta faciala a indivizilor atunci cand vorbeau cu mine. In concluzie, parerea mea este ca univesitatile romanesti sunt o cloaca de comunistoizi politizati in proportie de 90%. Cei 10% au ales tacerea, marginalizarea, neputinta.
      Da, si eu, unul din afara nu pot considera un profesor sau un doctor din Romania la nivelurile corespunzatoare dintr-o Univesritate de top 500. Si il inteleg forte bine pe Funeriu. Si eu asa fi schimbat sistemul (nu din frustrare ci din dorinta de schimbare radicala, din taiat raul de la radacina) astafel incat specimene scolite la Stefan Gheorghiu si fosti strungari convertiti in lectori sa dispara pentru totdeauna din sistemul universitar.
      Cred ca daca ati fi in situatia mea, ati gandi la fel.

      • @ Roman din afara

        Un diagnostic absolut corect, dar cinic pentru cei care judeca situatia numai prin patriotismul demagogic de mucava sau prin lozincile de altadata importriva „imperialistilor”.
        Ar mai fi de spus numai atat .Ati uitat sa mentionati ura biologica (inconstienta) cu care ati fost privit . Dar daca v-ati fi intors si ati fi ramas, nu numai decanul , ci toata facultatea , etc. v-ar fi privit ca un extraterestru ( s-ar fi mobilizat exemplar – este de fapt o reactie biologica, nu este nici o gluma , prejudecatile conduc la reactii biologice ) si ramaneau in fibrilatie …pana scapau de intrus si isi vedea ei boii la car si sacii in caruta. Poate un exemplu este edificator . O profesoara de la noi care a a reusit sa duca 30 din elevii ei la NASA , plateste acum pretul ( din momentul certificarii ei internationale , numarul de reclamatii, sicane, controale,etc. generate de ura ,rautate, invidie , si prostie, nu scade ci creste in mod constant !) .

        P.S. O propunere generala, nu vizeaza o persoana anume. Nu v-ati gandit niciodata ca cei ca dvs , cu atatea atu-uri si fara sa fie prinsi in dependentele politice, economice si sociale de aici, ati putea crea o organizatie stiintifica externa, transparenta, fara functionari de stat de aici, activisti si „acoperiti” de pe-aici, care sa-si spuna punctul de vedere stiintific si sincer patrotic asupra unor chestiuni ca cea din acest articol ? Ce v-ar costa , sau ce riscuri ati avea , daca ati face-o in nume propriu ? : )) Dupa douazeci de ani de teorie, lozinci si demagogie din interior, si de despicat firul in patru si cu rezultatele cunoscute , tare se mai simte nevoia si de altceva ….

  12. Cand aveti o clipa, domnule Dr. Lalu, va rog sa aveti amabilitatea sa ne spuneti de unde ar putea veni resursele financiare care ar aduce procentul din PIB alocat pentru R&D in Romania la nivelul celui din Finlanda sau Coreea de Sud. Si unde/cine ar putea folosi acesti bani, dat fiind calibrul modest, pe ansamblu, al universitatilor si universitarilor din Romania (5 universitati din Finlanda si 7 din Corea de Sud sunt in Shanghai top 500 in 2013).

    • Stimate domnule Profesor,

      Resursele există dar din păcate sunt consumate pe tot felul de porcării- sau pur și simplu nu sunt colectate. Să ne gândim- de exemplu- că o tăiere cu 10% a fondurilor lăsate la mâna unor primari extravaganți cu banul cetățeanului- de la Mazăre și până la Falcă, trecând prin Boc- ar putea adăuga ceva la fondurile cercetării.
      Referitor la învățământ, aș vorbi de o voință politică prin care cei de la putere să spună ”Ok, timp de 5 ani direcționăm majoritatea investițiilor pentru învățământ. Aducem salariile profesorilor la un nivel de 800…1000 Euro/lună dar eliminăm din învățământ pe toți nechemații. Mergem la unii mai deștepți ca noi și le cumpărăm programele și conținutul educațional, facem acorduri de parteneriat să ne certifice elevii și studenții care învață după programele lor. ”

    • Pai din performanta. Intr-un domeniu despre care stii foarte bine ca e doar o gaura neagra, de ce sa bagi 5% din PIB? Sa produca cercetarea si altceva in afara de maculatura si atunci 5% din PIB bagati in cercetare or sa aduca inapoi 6% din PIB. Nu mereu, exista si cercetare pura, dar intelegti incotro bat.

      • Stimate domnule, nu aveți o idee corectă despre cercetare. Dacă vrei să faci cercetare cu adevărat nu trebuie să te aștepți la rezultate imediate. Mai mult decât atât, unul din cele mai importante rezultate- pe global- e că ai o activitate de cercetare care te poate duce nițel mai departe. Sigur, dacă ne batem cu pumnul în piept – n-avem nevoie de cercetare- consumă timp și resurse, nu-ți oferă profit imediat și pentru ca să fiu foarte cinstit cu dvs. nu merită- e mult mai simplu- și mai plăcut- să faci o plimbare în exterior și să-ți cumperi de-acolo. E și mai ieftin, dar…haideți să luăm exemplul Codului Muncii. Institutul de cercetare pentru muncă și protecție socială- o instituție respectabilă- ar fi trebuit să fundamenteze Codul Muncii. Guvernul B a zis pas- și ne-am ales cu un cod al muncii bun de o țară bananieră în secolul XIX.
        N-o să re-descoperim niciodată bomba atomică și probabil că n-o să dăm mai mult de 1 laureat Nobel în următoarea sută de ani- prin cercetarea românească- dar ne putem cârpi în suficiente locuri- ca să merite efortul și banii.

        • Eu nu am zis nimic de performanta imediata. Subliniam doar ca de (zeci de) ani de zile, cercetarea romaneasca e captiva unor interese personale si e o gaura neagra pentru orice suma alocata de la buget.
          Stiu foarte bine ca in unele cazuri exista chiar riscul sa incerci idverse experimente si sa nu iasa nimic in cele din urma. Dar produsul finit al cercetarii romanesti e aproape mereu ceva ce s-a mai studiat si pe alte taramuri si se finalizeaza cu o fituica cat mai obscura – sa n-o citeasca mai nimemi, sa nu se observe datele din burta sau plagiatele. Tot ca am vrut sa spun este ca eu n-as da 5% din PIB pe asa ceva.

  13. Nu ştiu ce să spun… În opinia mea, problema principală a decăderii învăţământului de la noi este strâns legată de – dacă nu chiar constă în – ceva mult mai general, şi anume creşterea egoismului. Creşterea egoismului duce la scăderea sentimentului de responsabilitate faţă de ceilalţi, coroborat cu o exagerare a propriilor calităţi. Nu sunt psiholog, dar am să-ncerc să-mi justific opinia prin câteva amintiri:

    am făcut liceul în anii 80, „mate-fizică”. Profesorul nostru de mate era considerat a fi cel mai bun din judeţ. Ca să vă faceţi o idee despre valoarea clasei în care eram, într-a XII-a primii trei la olimpiada de matematică pe judeţ erau de la noi din clasă, şi tot de la noi din clasă erau cinci la diverse olimipade naţionale. Eram un elev relativ mediocru, undeva pe la coada celei de-a doua treimi valorice.

    Proful de mate ne anunţase încă din clasa a IX-a că obiectivul lui este să ne pregătească pentru admiterea la facultate (evident, aveam mai întâi de trecut „treapta a II-a” şi apoi „bacul”. Stilul era unul extrem de dur, tuturor, dar absolut tuturor, ne cam „ţâţâia fundul” la ascultare la tablă: erai scos – sau ieşeai tu – să rezolvi o problemă la tablă. Puteai s-o faci absolut perfect până la un punct în care te-mpotmoleai sau ezitai într-o chestiune pe care proful o considera vitală pentru admitere. Tipul te oprea şi-ţi spunea „asta e ceva ce TREBUIE să ştii, aşa c-am să-ţi pun o întrebare conexă. Dacă ştii să răspunzi, poţi continua cu rezolvarea problemei începute. Dacă nu ştii, treci în bancă şi ai 2.” Dur, nu?

    Un alt aspect relevant al orelor lui: rezolvai o problemă perfect, nicio obiecţie, nicio greşeală. „Foarte bine, bravo! Treci la loc, 7” Orgoliul, ego-ul, revolta urla în tine „cum 7?!? Am făcut-o perfect!” Răspunsul: „Aşa e, ai făcut-o perfect, dar era o problemă de nota 7, aşa că ţi-am dat nota maximă. Dacă vrei una de 8, 9 su 10, rămâi la tablă”. Am prins ideea şi, de-a lungul celor 4 ani, a tort ridicat, încet-încet, ştacheta. Din 32 câţi eram în clasă, 29 am intrat „din prima” la facultate.

    Eu voiam să dau la Electronică-n Timişoara, unde aveam de susţinut trei examene, două de mate şi unul de fizică. Deşi-mi plăcea fizica, mă consideram un elev slab şi-mi puneam bazele în mate. Cu puţin timp înainte de finalul clasei a XII-a, proful ne-a cerut fiecăruia opţiunea. Când i-am spus-o pe-a mea, mi-a zis franc „Nu intri. Nu mi-o lua în nume de rău, dar e facultate de gradul I alături de arhitectură şi aeronave, n-are rost. Eşti un elev oscilant; dacă te prinde examenul pe-un maxim, intri fără probleme, dar dacă nu… Va trebui să faci armata şi, dacă pici la admitere, într-un an şi două luni îţi garantez că vei uita tot, şi-i păcat să-ţi ratezi viitorul. Încearcă o facultate mai uşoară”

    Am fost mai mult decât dezamăgit – demoralizat, distrus. Le-am spus acasă alor mei, maică-mea a-nceput să plângă… În sfârşit. Într-un final, mi-au zis ceva de genul „de-acum eşti om mare, e viaţa ta, tu trebuie să decizi aici cum e mai bine pentru tine. Gândeşte-te bine şi, oricare va fi decizia şi rezultatul, noi vom fi alături de tine”.

    Decizia a fost c-am plecat la Timişoara… indecis, urmând să mă decid acolo şi să-i anunţ. Asta cam cu o lună şi ceva înainte de examen. De fapt, eram atât de-ngrijorat, că mă gândisem să dau la cea mai uşoară secţie a Politehnicii, Material Rulant pe Cale Ferată. Dar oricum voiam să mă pregătesc pentru examen. Aşa că m-am dus la Biblioteca Politehnicii, mi-am făcut o legitimaţie temporară şi, în fiecare zi, ceream subiecte din anii precedenţi, la diferite secţii, cu tot cu modelul operaţional – cel după care corectaseră comisiile. Mă duceam într-o sală de lectură cu ele şi, trei ore, cu ceasul pe masă, singur, încercam să le rezolv, apoi mă notam singur pe baza acelor modele. Am făcut subiectele pe vreo patru ani, inclusiv cele de la arhitectură şi aeronave. Într-un final, am ajuns la concluzia că media ce-aş fi obţinut-o ar fi fost în jurul unui 8, aşa că, cu două note de 8 şi-un 4 la fizică – nu făcusem niciun subiect de fizică, dar consideram că nu-s atât de tâmpit să nu „scot” un 4 – îmi iese o medie peste cea de intrare de la Electronică, din ultimii ani. Aşa că, în ultima zi de înscriere, mi-am „băgat” dosarul la Electronică. Abia atunci mi-a fost cu adevărat frică, nu mai puteam da înapoi. Dar, nu mai erau decât câteva zile până la examen.

    Psihologic, un avantaj a fost că cele trei examene erau consecutiv, fără zi de pauză între, aşa că n-aveai timp să te-ngrijorezi de ce credeai sau auzeai pe alţii că n-ai făcut bine. Foc automat. S-au terminat examenele, au fost 4.5 pe loc, a venit ziua rezultatelor, m-am dus la avizier şi, primul lucru, m-am uita pe lista de respinşi – nu eram. Apoi am luat-o de jos în sus pe lista celor admişi – aproximativ 400, Electronică, Energetică, Electrotehnică şi AC. Într-un final, m-am regăsit al 64-lea, luasem aprox 8 la algebră, 7 la geometrie (surprinzător, mă consideram mai bun la geometrie) şi 8.15 la fizică. 8.15 la fizică, cool.

    Morala, din punctul meu de vedere, a întregii poveşti, este efectul gradului de responsabilitate, faţă de cei din jur – elevii – faţă de cei din jur – copiii – şi faţă de tine însuţi.

  14. Cercetarea ca cercetarea, cu exceptia unui cercetas de pe-aici, cred ca suntem in agreement ca e de jale. In schimb stam bine la projectare: poate va era dor de nea nicu 2, si de indictiile lui pretioase, deci „sa ne ridem” cu Dr. „Groaza” ponta, ministrul prim (ireductibil cum ar veni…e bun la cryptography…poate-i da o mina de ajutor lui mang,ala cu plagiatele, zice-se mare specialist in computational cryptography.not!) si evident ministru transporturilor…pina poimine..
    http://m.romanialibera.ro/actualitate/bucuresti/ponta-inspecteaza-joi-centura-capitalei-pentru-a-gasi-solutii-de-fluidizare-a-traficului-310582.html

  15. In esenta, articolul dvs semnaleaza un „faptului social” cunoscut de cel putin doua decenii (a fost nevoie sa apara un articol din „Nature” ca sa ne spuna ce stiam deja … ) pentru ca este un truism sa spunem la noi ca cercetarea si invatamantul sunt „subfinantate… parazitate clientelar şi mâncate structural de impostură ”. Ambele au varfuri ( exact ca cei cativa olimpici de nivel mondial produsi de scolile noastre ) dar baza este sub orice critica datorita managementului deficitar ca sa ne exprimam elegant. Ori de la articolul citat si tradus ( excelent , dar numai atat ?) treceti direct la lozincile de altadata ( „fără imperii coloniale şi exploatarea omului de către om…. destinul de popor de sclavi, trudind necalificat în străinătate ori muncind ieftin în ţară pentru firme străine”) :

    „ Ţări ca Finlanda ori Coreea de sud au făcut spectaculosul salt spre prosperitate prin educaţei şi cercetare, fără imperii coloniale şi exploatarea omului de către om, cum ne mai place să le reproşăm ţărilor avansate, de-acolo, din fundul gropii noastre.
    Cu cercetarea ştiinţifică nefinanţată, parazitată clientelar şi mâncată structural de impostură avem toate şansele să ne consolidăm şi pentru generaţiile viitoare destinul de popor de sclavi, trudind necalificat în străinătate ori muncind ieftin în ţară pentru firme străine. ”

    Daca vorbim de simtul umorului in cazul acestor lozinci este perfect , dar daca ele exprima doar opinii sincere si nu identificam nici o solutie, ne intoarcem exact de unde am plecat.

    Poate ca cea mai grava problema o identificam nu la nivelul statului, politicienilor sau functionarilor corupti sau incompetenti ( probleme arhicunoscute !) ci in „schimbarea la fata” din randul intelectualilor ( lideri de opinie ) care in vara trecuta si-au schimbat brusc sistemul de valori morale , dupa cum foarte multi au acum un sistem de valori complet schimbat in raport cu cel din anii `90 iar altii au inceput sa sustina fara jena chiar teze de tip securist.

  16. Una din probleme cred ca este si lipsa de forta de munca proaspata. Putini elevi si studenti au vreo idee despre ce inseamna munca in cercetare, sau despre oportunitatile din Romania, iar consensul general care pare sa existe inca in opinia publica legat de salariile mici din cercetare (corect pana mai acum cativa ani, din cate am auzit) ii fac sa nu se gandeasca nici macar o clipa la aceasta alternativa.

    Nici frecventele surprize financiare ale guvernantilor pentru potentialii angajatori nu ajuta, nepermitand un program stabil de absorptie a proaspetilor absolventi.

    Atata timp cat tinerii cu adevarat pasionati de stiinta sunt bombardati constant de catre profesori si societate cu mesajul ca trebuie sa pleci din tara ca sa te realizezi, cercetatorii competenti care au mentinut Romania pe scena mondiala nu vor mai avea cui sa predea stafeta, la fel cum probabil s-a intamplat si cum 23 de ani, ducand la starea actuala de cadere libera.

    Astfel, in locul lamentarilor constante despre sistem, poate ar trebui sa incercam sa punem in evidenta acele locuri in care inca functioneaza cercetarea si sa invitam olimpicii cu care ne mandrim atata sa ne arate ce pot.

    • problema de baza ramane dezvoltarea economica generala si calitatea celor din varful piramidei(lant trofic-in Romania), o tara puernica economic are resurse si pentru cercetare si pentru educatie, iar Romania este una dintre primele 5 tari europene care -prin resurse si conditii geoclimatice- ar trebui sa fie printre cele 3 mai bogate tari din Europa, insa aici intervine „calitatea’ celor din varf, este clar ca in Romania in varful societatii s-a perpetuat mentinerea la putere a celor mai nenorocite personaje, atat intellectual cat si moral, de unde rezultatele existente(cronice) ,Romania prima (sau a doua) din coada, la orice clasament pozitiv.Si autorul si revista Nature au dreptate, insa se impotmolesc la final, adica nu vin cu rezolvarea, care -a devenit evident- nu mai poate fi efectuata de societatea civila, ci doar de MODELUL EGIPT, adica interventia Armatei& Comp., arestarea acestui pres.-edinte, pm, a celor dinainte, cat si a peste 90% din parlamentarii actuali si trecuti, toate aceste institutii sunt de fapt organizatii mafiote, care au un singur scop, devalizarea totala a Romaniei, inclusiv cu riscul-foarte real si previzibil- de a distruge unitatea statala a tarii, o conditie foarte dorita de acesti „conducatori”, singurul mijloc de a scapa de judecata legii sau cea populara.In sfarsit, se merge pe idea „dupa noi, potopul”, aceste guverne si -in general- coduceri, si de dupa „89, sunt guvernari de extractie, conduse si de sorginte mafiotica, adevarate animale inferioare de prada, impotriva concetatenilor.Pe scurt, arestarea a cam o mie de indivizi declasati , recuperarea sutelor de miliarde furate de acestia si clientela lor, si abia de aici putem vorbi de un model de insanatosire economica si sociala, alte puncte forte din acest program trebuind sa fie reducerea parlamentului la o suta membri cu o retribuite de max. 10 % peste salariul cu care vin din teren, scoaterea clerului de la platile bugetare, coma area unor ambasade si consulate, asisderea si cu ministere si departamente, iar productiv vorbind, implementarea celei DE A TREIA CALE, o societate de reali proprietari, asa cum este descris in art. SANSA ROMANIEI, proiect care va rezolva marile si multele probleme ale tarii, in mod natural si in timp scurt.Cel mai important si acut ramane distrugerea (prin incarcerare, pentru a nu mai putea sabota) acestei clase (de fapt caste) politice, plina de incompetenti, infatuati, hoti, corupti si alte forme de criminalitate, pentru ca a sa trebuie considerate chiar si incompetenta, cand este vorba de functii inalte si lipsa bunului simt de a-si da demisia, vazandu-si propriile rezultate, devastatoare pentru populatie si pentru conceptul de stat, privit din unghiul relatiilor internationale.

    • alexandru, mi se pare atat de naiva opinia ta, incat aproape ca ii dau dreptate lui uranus cu treaba cu armata din egipt!…
      mai serios, nu ducem lipsa de elita dornica de cercetare aici – lucrez constant la nivel universitar cu destui oameni foarte buni, tineri, si cred ca situatia din domeniul meu e similara cu cea din multe alte domenii: scoatem oameni foarte buni din universitati. cred ca avem defapt, pur si si simplu, prea multi oameni bine pregatiti la finele facultatii … pe care societatea nu poate, sau nu vrea, sa-i absoarba! daca pentru absolventii cu pregatire modesta exista locuri de munca, sau daca nu exista… au posibilitatea emigrarii (dar nu-i plange nimeni!)… pentru elite nu exista prea multe optiuni, in fapt nu exista decat doua: plafonarea sau emigrarea (si asta se vede imediat!)… desi stiu ca exista si o asemenea mandrie printre universitari (cati fosti studenti lucreaza in afara, etc – o prostie!), cei care efectiv creaza elita studenteasca, si lucreaza cu ea, nu se bucura de plecarea ei in strainatate. eu nu ma bucur, pentru ca inseamna ca am muncit degeaba 3-4 ani cu ea!…

      • Ati inteles gresit ideea mea, dar o ilustrati perfect. E drept, sunt multe domenii cvasi-inexistente in Romania, in care centrele de cercetare (universitati sau institute) nu pot absorbi mai mult de un absolvent la cativa ani, dar sunt si exemple pozitive si asta incerc sa promovez. Din pacate putini profesori incearca acelasi lucru, sau macar au habar despre ce se poate face in tara.

        In domeniul cu care am cel mai mult de-a face, fizica, pot spune ca exista oportunitati pentru tinerii absolventi care vor sa faca cercetare. Nu in fiecare sub-ramura posibila, desigur, dar daca nu esti chitit pe vreun subiect foarte specific sau care are nevoie de echipamente de miliarde de dolari, sunt sanse mari sa faci ceva ce iti place si sa fii platit pentru asta. Exista echipamente de milioane de dolari in Romania si sunt functionale, dar oamenii care le-au achizitionat nu au fizic timp sa le foloseasca si nici suficienti angajati tineri pe care sa ii invete.

        Problema e ca majoritatea absolventilor peste medie sau foarte buni prefera sa se duca la vreo universitate de pe locul 29 din Anglia, unde poate primesc bursa (adica nu mai platesc scolarizarea), doar pentru ca nu e Romania. Sa ne intelegem, elitele adevarate, care chiar s-ar plafona in multe locuri nu doar in tara, se duc la MIT, Oxford si apoi lucreaza in institute Max Planck sau la Google. Nu stiu daca Romania produce mai mult de 1-2 astfel de absolventi pe an, pe toate domeniile.

        Am citit recent un articol despre un student roman absolvent de fizica care „imbogatea” o universitate din UK si care se plangea ca in Romania nu putea sa faca ce face acolo, pentru ca nu sunt reactivi si echipamente, pe langa faptul ca toti profesorii i-au sugerat sa plece. Mie nu mi-a sugerat nimeni sa plec, iar acum lucrez intr-un domeniu chiar foarte apropiat de cel al tanarului respectiv, intr-un institut romanesc care a investit recent cateva milioane de euro in echipamente de ultima generatie si care are un ranking international destul de bun, data fiind istoria recenta a Romaniei.

        • domeniul meu este arhitectura si eu vorbesc chiar de elita: primii 2-4-5 absolventi nu isi gasesc locul in romania… pur si simplu nu construiesc nimic si sunt inutili intr-o tara care a hotarat sa intoarca spatele urbanismului si arhitecturii contemporane. in alta ordine de idei, sa circuli in afara, si sa vezi/experimentezi si alte metode de lucru nu este un lucru rau, cel putin nu in domeniul meu; universitati de prestigiu din europa incurajeaza acest lucru… realitatea arata insa ca un absolvent scolit la nivel superior in UAUIM, si care a mai si calatorit in afara are si cu atat mai putine posibilitati sa mai lucreze la nivelul lui, in romania. despre cercetare in arhitectura&urbanism, intr-un institut specializat nici nu poate fi vorba: toate au fost desfintate. celor foarte buni care raman in romania fac numai research by design, in concursuri internationale, unde sunt deja rezultate importante,.. dar rezultatele conteaza mai mult pentru cei care organizeaza si eventual contruiesc proiectele, nu pentru romania…

          faptul ca elita pregatita de mine rupe in birourile de top din europa nu ma incalzeste deloc! nu asta e scopul pentru care lucrez in universitate…

  17. Este bine sa aflati cine este „cershetatorul” care-si spune aici Andrei George. Iata ce „cershetare” propune la competitia Parteneriate dedicata haitei de inginerashi ///:
    „Conceptia si dezvoltarea unui sistem evolutiv, bazat pe ingineria cunoasterii pentru managementul integrat al riscurilor la nivelul intreprinderilor economice” (virgula aia e de tot rahatul). Fara comentarii.

    • E clar dle. Lucid că matale ești de la talpa satului și că habar n-ai . Dar nu e un lucru rușinos dacă nu ți-ai da cu părerea ca să nu spunem cine. Pentru că n-am absolut nici o problemă precizez că este o propunere care continuă un proiect FP7 , proiect despre care există detalii uite-aici http://www.integrisk.eu-vri.eu/home.aspx?lan=230&tab=2316&pag=196. Aștept cu interes alte comentarii derivate din inteligența matale. Hai să-ți mai fac un bine și să-ți mai dau un link http://safetyinknowledge.blogspot.ro/. Nu ciocăni la ușă, ieșim noi afară când și când…

    • Andrei George profiles | LinkedIn
      Professor at Hyperion University, Senior Researcher at INCDPM ”Alexandru Darabont” …

      Foarte tare, bravo, cred ca ponta si socol te invidiaza.

      • Prietene, oau , m-ai demascat. Ai cumva și fișe despre mine ? Am mai întâlnit pe undeva cineva care fișa toate comentariile mele și permite-mi să fiu bucuros că voi rămâne cel puțin 50 de ani în amintirea Securității Statului- sau cum se cheamă ea acum. Altfel, jălnicuț cu esența dar îmi place că ați rămas la fel ca în anii 50- tot cu demascările, cu înfierarea dușmanilor iubitului Kondukător…să-mi pregătesc cumva valiza de lemn ?

        • Prieten bun, pe saitul reputatei facultati de stiinte ingineresti a universitatii Hyperion, demna de socol si ponta, nu scrie ca esti profesor. Tii si tu niste ore la sectia de mecanica. De ce iti arogi titluri pe care nu le ai? Asa v-a invatat varu’ ponta?

      • Poate la scoala profesionala Hyperion…in engleza s-ar traduce cam asa: Hyperion Professional School :-) ROLF …God have mercy! Merci domnule Covaciu… you made my day!
        PS. Domnule Lucid, probabil ca i-o fi placut OCI-ul in scoala (Organizarea si Conducerea Intreprinderilor de stat, curs comunist de vremuri!!! …ca vad ca „cerceteaza” despre „intreprinderi”…care nu mai exista demult…deci „cercetare” despre nimic….ma indoiesc ca intreprinderea Microsoft, ori intreprinderea IBM sunt interesate de asa „cercetari”…poate doar Avicola lui Becali!)

        • Triștilor, înainte de a vă consuma din puținele resurse pe care le-ați primit de la stăpânii voștri, vă scutesc de un efort: sunt și profesor dar angajatorul meu principal e institutul unde lucrez. Și unde sunt ,normal, cercetător științific principal gr. I făcut pe legea dlui. Funeriu, în 2010. O minimă căutare ar fi trebuit să vă trimită la legea Educației unde C.S.I e echivalentul titlului de profesor- iar eu sunt și abilitat, numai că de o universitate în Germania, suprinzător , nu ? Când mă voi decide să trec la ASE sau în Politehnică- vă anunț.

  18. 1.Problema cercetarii si a tuturor ,,problemelor (de acest fel ale) Romaniei” este una si mare:lipsa unui proiect national de ,,reconstructie economica si industriala”.Numai acesta poate sa puna la munca si responsabilitate(personala) clasa politica, sa creieze locuri de munca populatiei, sa ofere resurse si CORECTITUDINE pentru toate domeniile.
    Numai dezvoltarea economica si nevoia sustinerii acesteia, prin a da ,,front de lucru” real, educatiei,scolii, cercetarii stiintifice,etc. poate aduce la realitate aceste domenii.
    In lipsa acestui proiect national, unicul care asigura directii si orientari generale corecte, de natura a elimina improvizatia si amatorismul in conducerea politica si economica nationala, brambureala generala a devenit fireasca, imaginatia si incultura politicienilor ajunsi ministri, conducind la esecurile cunoscute.
    Fara fundamentul logistic si informativ al unui proces national de dezvoltare, fara resursele materiale si finananciare generate de acesta, orice demers sau buna intentie,ramine vesnic lipsita de sustinerea financiara, fie de corespondenta cu cerintele vietii economice si stiintifice reale.
    Analizele si comentariile, n-ar trebui oare sa vizeze si aspectele/cauzele de fond (economic/financiar) ale esecului reformei invatamintului, ori diminuarea resurselor alocate cercetarii stiintifice?

  19. Răsvan Lalu: „PDL-ului nu i-a păsat de antreprenoriatul autohton, n-a făcut nimic pentru întreprinderile mici şi mijlocii – unica speranţă de supravieţuire a României”

    1. Niciunuia dintre partidele care s-au perindat la putere nu i-a păsat;
    2. Nici „cerşetătorilor” nu le-a păsat câtuşi de puţin, şi au suportat consecinţele :)

    În anii 1990-2004 erau institute de cercetări care trăgeau să moară cu anii, ţinute în viaţă de perfuzii de la Stat, numai fiindcă alde Rânjilă Minerescu şi Ţapu Constantinescu nu suportau ideea ca nobila clasă a “intelectualilor (co)mu(n)işti” (sângele şi inima regimului) să fie decapitată împrăştiindu-i pe membrii ei în alte meserii. Nu primeau salarii cu lunile, utilajele se degradau, mâncau ciorbă de cartofi şi veneau la serviciu cu costumul tocit în coate.

    Niciunul dintre „cerşetători”, repet, nici măcar unul singur, nu a participat în tot acest timp la mecanismul pieţei.

    Adică: niciun şef de institut nu a acceptat să facă lucrări pentru firme sau public, contra cost.

    Niciun inginer mecanic de la Stat nu a făcut cercetare pentru firme de tuning auto. Niciun electronist dintre cei vechi nu a construit instalaţii “pentru scopuri mai puţin legale” (aici le-a luat-o înainte noua generaţie, cei care studiau la Poli în acel timp). Niciun specialist în aerodinamică de la INCAS Bucureşti nu a proiectat kituri de caroserie. Niciunul nu ar fi dat anunţ în ziar că oferă “servicii de consultanţă”, ca să îşi suplimenteze leafa de 3 parale.

    Ţineau cu dinţii de calitatea lor de “intelectuali membri ai elitei”. Decât să lucreze „pentru antreprenoriatul autohton” (în limbajul lor, fraza se traducea “pentru cocalarii ăia dă patronei şi buticari cu BMW”), preferau să rabde de foame şi să poarte costumul rupt în coate.

    Refuzau să îşi facă meseria lor, învăţată cu greu de-a lungul deceniilor, chiar dacă li se promiteau bani buni în schimbul talentului lor.

    După cum spunea proverbul strămoşesc, orice pasăre pe limba ei piere.

    • @Nautilus
      Nu vă pot contrazice.
      Tocmai însă faptul că sub comunism cercetarea ştiinţifică s-a zbătut în marasmul provincialismului din anii 60-70, pentru a se prăbuşi în dezastrul anilor ’80, distrusă de izolare, mediocritate şi aberaţii administrative sub înalta îndrumare a acad.dr.ing, tocmai pentru că cercetătorii formaţi în acele vremuri au devenit – în majoritate – nişte slujbaşi uzaţi, cărora libertatea ştiinţifică de după ’89 doar le-a înteţit reflexul ţinerii de scaun şi împotriva căreia s-au apărat retranşându-se după derizoriile lor privilegii de “cercetători” şi “intelectuali”, tocmai datorită acestei prea “grele moşteniri”, orice tentativă, oricât de timidă, de a conecta cercetătorii români la circuitul internaţional (mai întâi prin standarde şi proceduri, pe urmă şi prin performanţe) trebuie apărată şi cultivată.

      După un abia perceptibil reflux al mizeriei, ale cărui rezultate s-ar fi putut eventual măsura doar în zece ani, iată că fluxul gros al imposturii şi clientelismului revine în forţă, acoperind de mocirlă plaja pustie a cercetării româneşti.

      • „Cerşetătorii” reprezintă doar un exemplu. (Contraexemplu: un tip, student la Conservator, cerşea fiindcă nu îi mai ajungeau banii de chirie şi masă. Există zeci de cafenele şi ceainării în Bucureşti care organizează mici spectacole cel puţin o dată pe săptămână, şi care caută artişti talentaţi, care mai ştiu să cânte şi muzică simfonică, jazz şi altele. Parcă îţi stau mai bine 100 EUR în buzunar pentru o seară decât câţiva lei pe care îi cerşeşti, nu?.. De fapt chiar am lăsat un link către o ceainărie acolo unde am citit povestea muzicantului-cerşetor. În martie. Suntem în august şi la acea ceainărie nu l-a văzut încă nimeni pe tipul ăsta :) )

    • @ Nautilus

      ” 1. Niciunuia dintre partidele care s-au perindat la putere nu i-a păsat;
      2. Nici “cerşetătorilor” nu le-a păsat câtuşi de puţin, şi au suportat consecinţele :) ”

      Corect. Tara de fapt nu este condusa de partide ci de clanurile infiltrate in partide al caror scop este acapararea banului public din borcanul cu miere al statului. Daca politicienilor nu le poti cere constiinta decat in cazuri infinitezimale , ne-am astepta sa o gasim totusi la cei care au competente si pretind ca o au . Eroare. Ceea ce lipseste la noi nu este mintea, ci constiinta . Cine doreste instant un moment de relaxare nu are decat sa parcurga lista proiectelor POSDRU ( numai tilturile !) disponibila pe Internet ca sa vada pe ce se toaca uneori banii europeni si se va inveseli subit la inceput dar nu se stie daca ramane la fel pana la final . Asa ca inainte de a discuta despre cercetare si cercetatori ar trebui sa discutam despre obiectivele si institutiile care ar trebui sa asigure un suport financiar, tehnic, administrativ actiunii umane. Alta eroare . Institutiile de stat care ar trebui sa asigure suportul cercetarii cum ar fi Ministerul Educatiei si Cercetarii ( predestinat nume !) actioneaza cu toate motoarele exact in sens invers si dupa o mentalitate de tip „pradator” respectiv dupa principiul „daca nu ajung banii europeni de exemplu in buzunarele unora , atunci sa moara caprele tuturor romanilor !” ( si fara sa pateasca nimeni de acolo nimic desi comportamentul celor de acolo afecteaza viitorul unor generatii ) :

      ” La sfarsitul lunii iulie, Stirile ProTV va aratau cum institutia ar fi vrut sa dezvolte proiecte „cu dedicatie”, doar cu anumite firme. Dar, cand la licitatie a putut depune oricine oferte, ministerul a preferat sa anuleze cu totul proiectul. ”

      http://stirileprotv.ro/stiri/social/educatia-romaneasca-a-pierdut-150-de-mil-de-euro-nerambursabili-cum-explica-autoritatile-esecul.html

  20. Personal subscriu întrutotul la acest semnal de alarma. Este si credința mea ca singura șansa a României sa supraviețuiască „sclaviei” este invatamantul si cercetarea.
    Legat de „elite” pentru cei sceptici si pe limba lor o întrebare: daca in echipa naționala de fotbal ne place sa includem jucătorii cei mai buni si cei mai in forma, fiind convinși ca meciurile se câștiga cu ei si nu cu Gigel băiatul lui Costica băcanul care joaca in fata blocului, de ce nu se aplica aceiași gândire si la cei care ar trebuii sa scoată tara din hazna? Nu a ajuns experiența cu Cizmarusul cel viteaz.

    • Stimate domnule Viorel,

      Chestia cu elitele e mai complicată. Respectiv se presupune că trec niște ani și apar niște rezultate până când altcineva decide că X face sau nu parte din elită.
      Revenind la cercetare ea nu se bazează nicăieri pe elite. La un profesor de Nobel există cel puțin 100 de oameni care lucrează pentru Nobelul persoanei respective din anii 60 încoace. Visele umede cu cercetătorul genial și cum e lovit el noaptea de IDEE țin de lumea anecdoticii- nu de realitate. Atât cât am văzut eu recent din cercetarea științifică la nivel European, într-un proiect PC7 încheiat în 2013, la 1 șef de proiect au existat pe parcursul derulării proiectului cel puțin 20 de persoane cu roluri extrem de bine definite- și care-și făceau treaba- și mă refer doar la echipa principală (proiectul avea 85 de parteneri). N-aș putea să spun despre nici unul din ei că mi s-a părut că ar fi fost din nu știu ce elită- dar știau ceea ce fac și au obținut rezultatele așteptate. E de bine sau e de rău că n-au stat să-i aștepte pe olimpici și au lucrat cu Gigel ?

  21. NATURE.Comentarii sunt multe, insa daca ai fost afectat direct de subiect ,vezi fenomenul din alt unghi.Am lucrat intr-un institut de proiectari aflat intr-un top international, cu lucrari in Germania, Turcia, Ucraina, India etc si care a fost distrus cu buna stiinta.Indiferent de domeniul in care era specializat se puteau aborda orice fel de lucrari in ori ce domeniu..In momentul in care fondurile alocate unui domeniu se subtiaza, cauti imediat alte subiecte pentru a supravietui, in energii neconventionale, constructii civile, transport, reprezentari de firme si altele, dar nu s-a dorit, in principal, datorita managementului distrugator.A fost o lipsa de reactie si din partea angajatilor.Dezastrul a fost TOTAL, dupa atatia ani inca ramai cu multe semne de intrebare.Felicitari pentru revista Nature, care a abordat aceasta tematica.

  22. Este perfect evident ca in Romania numarul real al cercetatorilor de elita-sau macar de o anume valoare- este scazut si este in continua diminuare, propunerea mea este ca si pentru problema apararii aeriene a granitelor(comentariu publicat pe Revista 22), deschiderea -pe o linie de mare viteza- a acordarii nationalitatii (si cateva avantaje material de nerefuzat) pentru -in special- universitarii japonezi (chiar proaspat absolventi) care -ca intreaga Japonie- sunt cu cateva sute de ani (tehnologic si chiar umanitar) inaintea mapamondului, si care au o imaginatie creativa exuberanta, inclusiv in departamentele productive fie clasice sau de avangarda. Sunt convins ca, cateva sute de biologi(medici, etc.) si ingineri de toate specialitatile, ar aduce un suflu nou in Romania, si ca ar rezolva multe dintre problemele acestei tari cu „muntii plini de aur”, dar cu o conducere criminala, imposibil de imaginat si pentru antichitate. Mai jos un scurt articol, la tema:

    VISUL UNEI NOPTI DE VARA.
    Motto:” Imagine there’s no heaven…
    It is not hard to do…
    And no religion too…”(„Imagine”- J.Lennon)
    Cativa ani buni in urma, am scris un articol in care declaram imperativ ca doua institutii nu ar trebui sa mai existe intr-o societate cu adevarat umana, civilizata, evoluata, si anume Armata si biserica, insa tot in acel articol subliniam ca Armata este inca necesara, si –para ca- chiar din ce in ce mai necesara, atata timp cat nu se ajunge la o intelegere internationala, de formare a unei armate comune, cu un personal de maxim 200 mii soldati si ofiteri, care –usor- ar putea monitoriza starile de conflict in curs sau eventuale, si a caror menire principala –descrisa in alt articol ”There is no other way!”- ar trebui sa fie apararea extraterestriala cat si punerea la punct a unor mijloace si planuri de “fuga in spatiu”, la momentul cand va deveni clar ca ne asteapta extinctia, pe aceasta planeta, Pamant. Sunt la aceiasi parere, ca Armata sau armatele sunt inca necesare, si imi mentin –la fel de usor- parerea ca biserica este total anacronica si nu numai atat, este chiar un franator al evolutiei umanitatii, este un parazit imens si inrait, cat si un instigator perpetul la divizare si lupta intre gruparile sociale, bazate pe rasa, etnicitate dar-mai ales- pe inregimentarea religioasa, aceasta institutie , biserica, fiind cea mai costisitoare institutie –vreodata, a toate timpurile- a umanitatii, fara sa produca absolut nimic si fara sa creieze –premizele macar- ale unei oricat de mici imbunatatiri sociale. In Romania aceasta picture este extrem de bine reprezentata, plecarea –din tara-in masa(mai ales) a cadrelor medicale, inchiderea spitalelor si clinicilor, este dublata de construirea a doua noi biserici pe saptamana , iar numarul popilor a depasit numarul intregii Armate romane, soldati si ofiteri, la un loc.Tot la acest capitol trebuie sa adaugam alte adevaruri, ca romanii se hranesc cel mai prost (din Europa) au cele mai scazute standarde de ingrijire a sanatatii, si sunt “campioni” la multe alte capitole de acest gen, de unde inevitabila statistica , ca, durata medie de viata in Romania este cu cativa ani buni, mai scazuta decat media Europei(aprox.79) si doar la 3 ani distanta de de media mondiala(68 ani, Romania 71), adica pe locul 68 , in clasamentul international.Haideti sa ne imaginam o clipa ca acesti bani care se duc(pe apa sambetei )in salariile clerului(popime si alt personal) si de construire si intretinere a bisericilor (per total, sa zicem 20 milioane euro/an) i-am investi in pregatirea unui numar mult mai mare de medici si biotehnologisti(cu pregatire universitara) care vor lucra direct cu publicul(medicii) sau in inventarea si dezvoltarea de planuri, instrumente, echipamente si utilaje medicale, iar acesti 20 de milioane anual(plus actualele sume) ar duce ca in 10 ani (de la prima graduare) sa avem un numar(total) de peste o suta cinzeci mii medici (numarul actual, sub 50 mii), cea ce ar insemna aprox. 125 persoane / medic, si in alti cativa ani, aceasta situatie ar putea ajunge chiar la un ideal, sub 50 persoane/medic.Intrebarea mea-pentru romani- este: doriti in continuare sa traiti ca si scalvii si sa fiti ingropati la sub 70 de ani(de popii care traiesc –media- 80 de ani), dupa ani de suferinte si infirmitati, aratand ca mumiile taratoare, sau sa traiti 90 de ani(media), varsta la la care sa fiti activi si sa aratati ca la 50 sau chiar 40 de ani? Si aceasta nu este deloc o retorica ieftina, este o realitate usor de obtinut, chiar si de generatiile sub 40 de ani, ale momentului, cu singura conditie ca intreaga societate sa vrea sa redistribuie investitiile absurde si grotesti catre biserici si religie, deci sa redirectioneze aceste investitii in rational si umanism,catre dezvoltarea si inovatia medicala practica cat si cercetare. Aceasta ar fi posibil chiar si la aceasta data, prin redirectionarea respectivelor sume amintite, iar rezolvarea problemelor alimentatiei (deasemeni usor de obtinut, in Romania, din abundentele resurse locale) ar grabi serios atingerea acestui deziderat, cresterea longevitatii la o medie de peste 85 ani, si mentinerea unui life style activ si sanatos, pana la adevaratele adanci batranete si nu ca acum , cand majoritatea romanilor mor la varsta de 65 de ani, imediat dupa ce au iesit la pensie, iar guvernul vrea sa ridice si aceasta limita, tocmai pentru a nu mai „consuma” bani cu pensiile, si – ca deobicei- ai fura ei, asa cum fac de peste 20 de ani, aducand natia romana la un “standard” de regasit nici macar in toate tarile africane.Situatia trebuie “sa se schimbe” (aproape imposibil)de fapt TREBUIE SCHIMBATA, iar circumstantele create de aceste guverne demonstreaza acut ca nu se mai poate face nimic in mod negociabil, ci doar prin interventia Armatei @ Comp., care trebuie sa distruga-efectiv- aceasta clasa politica criminala.

    • Romania investeste in sanatate intr-un an cat Elvetia in 20 de zile (presa romaneasca)

      Romania este tara europeana care investeste cel mai putin in sanatate, arata datele Organizatiei Mondiale a Sanatatii (OMS). Statisticile arata ca in timp ce noi investim intr-un an doar 500 de dolari pe cap de locuitor, Elvetia investeste aceiasi bani in 20 de zile.

      Cu aceasta suma, Romania se plaseaza pe ultimele locuri in UE, dupa Polonia sau Ungaria, relateaza Digi24.

      Astfel, conform datelor OMS, Polonia investeste 900 de dolari pe an pe cap de locuitor, Ungaria – 1.100 de dolari pe an, Germania – 4.875 de dolari pe an, Norvegia – 8.987 de dolari pe an, iar Elvetia – 9.121 de dolari pe an…”
      _________________–––––––––________________
      Foarte interesant, ilustrativ si -poate- educativ, cand stii bine ca ar trebui sa fie invers, adica Romania sa aloce pentru fiecare cetatean cel putin 20 mii $/annual, avand in vedere posibilitatile si conditiile de baza, si anume Romania are doar ca suprafata (teren) arabila, mai mult decat dublu decat intreaga suprafata a Elvetiei, care -cum se stie- este aproape suta la suta zona de dealuri si munte.Iar suprafata totala a Romaniei, logic, contine -in subsol- mult mai multe si mai variate zacaminte, insa diferentele (impotriva naturii) vin datorita „grijii omului”. Puse una peste alta, Romania ar trebui sa fie la cel putin dublu inaintea Elvetiei, si romanii ar trebui sa aiba standard de trai si civilizatie cel putin duble , fata de Elvetia, insa -se stie- suntem in urma lor de 4-5 ori, mai jos. Si aceasta la o populatie mult mai mare a Elvetiei (densitate) , aproape 8 milioane de loc. , pe aprox. 42 mii kmp. Insa la ei exista doar 246 parlamentari, la noi peste 580, si aceasta la o complexitate economica si administrativa deosebita (la ei), iar acesti parlamentari nu sunt salarizati (au doar o stipendie anuala), nu au nici macar birouri si secretarE, primesc -gratis- de la stat(societate)doar un lap-top, pentru a fi folosit pentru interesele serviciului.In plus, in Elvetia nu exista biserica si religie de stat, iar numarul celor fara religie trece de peste 20%.Marea greseala a romanilor este ca nu se intreaba de ce este nevoie de acest aparat imens politic si administrativ, etc., platiti de toata lumea, pe cand-precum se vede- guvernele reduse numeric, sunt mult mai eficiente.Mai mult, cu cat sunt mai multe si mai mari institutiile statului, cu atat este si coruptia mai mare si se poate fura mai mult din taxele stranse de la cei care muncesc, iar justitia devine neputinciasa (sau corupta) in confruntare cu aceasta imensa organizatie mafiotica.Concluzia se impune ca una singura, interventia Armatei & Comp. si scoaterea din circuitul social al acestei intregi clase politice, dublata-imediat- de reformele cuvenite, si amintite de atatea ori.

  23. D-le Rasvan Lalu,
    Statul nu stie, nu poate, nu vrea sa se implice in cercetare. Ceva motive istorice are daca ne gandim ca pana in ’90 economia, intreaga economie, avea la dispozitie nenumarate institute de cercetare teoretica si tehnologica pentru a nu orbecai pe drumul dezvoltarii. Efectul trezirii, din cum puneti problema, inca nu l-am asimilat.
    Cu chiu cu vai, traim intr-o noua paradigma in care proprietatea privata se pregateste pentru cantecul de lebada. Cu alte cuvinte, daca sub umbrela acestei proprietati urmeaza sa facem marele salt inainte, cercetarea ar trebui si ea sa fie asumata ca varf de lance tocmai de factorul privat, primul si cel mai interesat de fenomen. Or, din acest punct de vedere, cercetarea sustinuta de mediul privat este o mare necunoscuta, exceptie facand cateva insulate razletite pe ici colo.
    Asa se face ca pasii inainte pe care ii facem, in valorificarea resurselor interne, presupune cel mai adesea transferuri masive de tehnologii „la cheie” ceea ce inseamna ca pe langa echipamentele, instalatiile si liniile de fabricatie puse in opera platim si sustinem din greu cercetarea alogena.
    Prin urmare, merita sa ne intrebam daca mediul privat din Romania admite ca are o responsabilitate in sustinerea cercetarii pentru a pune si el o lumanare pe tortul global al dezvoltarii sau, in lipsa painii de toate zilele, stam cu dintii in gard in asteptarea cozonacului?

  24. Stimata Doamna Abbott(Nature),

    Curios este faptul, ca numai in situatii politice de confruntarii in alegeri (Basescu-actualul Guvern),apar intr-o revista de prestigiu asemenea descrieri tendentioase. Ce faceti stimata Doamna Abbot ?, impingeti in noroi o asemenea revista de prestigiu cu bazaconii livrate de Funeriu si cercetatori de tipul Ovidiu Sarbu, care nu a avut niciodata un post permanent in cercetare (dealtfel ca si Funeriu, care a fost luat de Basescu de sub nisa si pus ministru, la un Minister atat de important)!. Cat se plateste pentru un asemenea articol in Nature, care implica aceasta revista in a defaima o parte politica partenera in lupta in alegeri? Va este cunoscut faptul ca cercetatorul Ovidiu Sarbu, nu a mai beneficiat la Universitatea din Ulm de finantare si era nevoit sa gaseasca o solutie de finantare im primul rand existentiala? Din aceasta cauza s-a intors si nu de dragul de a face cercetare in Timisoara, daca gasea o pozitie permanenta acolo nu ar mai fi venit in Romania. Consider ca inainte de a scrie un articolul in Nature trebuia sa va documentati in acest sens si mai ales la criteriile de promovare Funeriu. Va este cunoscut faptul ca legea Funeriu nu prevedea pentru cadrele care promoveaza la profesor universitar, o verificare a dosarului acestora, respectiv daca se respecta asa numitele criterii de selectie (cu factor relativ de infuienta pentru reviste in loc de factorul de impact al revistei in cauza, calculat dupa preferintele profesorilor care-l sustineau pe Funeriu) de catre Comisia Superioara de Chimie a Ministerului in schimb promavarile la CS I (care au aceleasi criterii ca si pentru profesor) si CS II nu se fac fara sa fie verificate de aceasta comisie ?. Conform acestei legi, poti deveni profesor universitar daca la nivelul universitatii se stabileste o comisie din profesori din Romania (care de cele mai multe ori este constituita de profesori simpatizanti ai candidatului), deci pot interveni cazuri de coruptie. Odata devenit profesor nu ai insa dreptul sa conduci doctorate pana cand nu dai si un examen de abilitare. Neconducand doctorate te descalifici ca si cercetator pentru ca fara doctoranzi nu ai cu cine sa faci cercetare.
    Eu consider ca actualul guvern trebuia insa mult mai rapid sa faca aceste corecturi unei legi care intradevar conduce la scaderea activitatii respectiv a potentialului de cercetare din Romania.
    Nici afirmatia facuta in articol cu privire la faptul ca in perioada Funeriu proiectele de cercetare erau evaluate de evaluatori straini iar acum parteneriatele nu. Eu cunosc ca in perioada septembrie-octombrie, evaluarile parteneriatelor se fac de catre evaluatori straini la fel ca si la Funeriu si pot demonstra acest lucru. Dealtfel lista evaluatorilor straini se afiseaza la anuntarea rezultatelor.
    Stimata Doamna Correspondent Abbott si aici articolul D-voastra este nedocumentat.
    Intrebari: A fost cercetarea in Romania in perioada Funeriu foarte buna si in perioada urmatoare c.a. un an a decazut asa de mult mult (datorata actualului guvern), asa cum prezentati in Nature?
    Ce privire de ansamblu asupra cercetarii si mai ales asupra invatamantului din Romania respectiv a problemelor cu care acesta se confrunta in perioada de trecere dela comunism (dictatura) la democratie ar putea sa aibe s-au a avut Funeriu care a umblat dintr-un stipendium in altul si care a invatat in Franta, fara sa fi avut o pozitie de raspundere in coordonarea macar a unui colectiv mic din invatamant sau cercetare? Formarea unei constiinte sanatoase a cercetatorilor din invatamant sau din institutele de cercetare este un proces de lunga durata si nu se face peste noapte.
    Criteriile de promovare Funeriu nu au fost acceptate de catre peronalul din invatamant si cercetare (profesori universitari si cercetatori) in proportie de 99 la suta, acestea avand o seie de deficiente si anume: au folosit scorul relativ de influienta in loc de factorul de impact al revistelor. Multe reviste nici nu aveau calculat dupa o formula magica (Funeriu) acest scor de influienta.
    Revistele romanesti si revistele straine cu factor de impact sub 0,5 (Naturforschung, revista de fosfor si altele), nici nu au fost luate in considerare (deci toata activitatea de cercetare fundamentala realizata in tara si publicata in asemenea reviste nu a fost considerata la avansari. Activitatea de inventii a fost lasata afara din aceste criterii. Este stiut insa faptul ca inainte de 1990 era aproape imposibil sa publici in reviste din vest (manuscriptele trebuiau verificate de anumite organe inainte de a fi inaintate la revista). Un numar foarte redus de profersori (poate 0,1 la suta) au avut posibilitatea sa lucreze in laboratoare din vest. Acestia au publicat cu profesori din vest in reviste bune. Analizati va rog grupul de profesori agreati de Funeriu care de fapt au condus cercetare!.
    Se pune intrebarea, din ce cauza au lansat acesti profesori asemenea criterii care puteau doar de ei sa fie indeplinite?.

    Numai bine

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Rasvan Lalu
Rasvan Lalu
sociolog, cercet. st.(München), dr.(Kassel) doc.(Jena)

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro