Home » Analize »Justitie/Ordine publica »Opinie »Societate/Life » Citesti:

Revizuirea Constitutiei in Parlament – Analiza Raportului Comisiilor Parlamentare

Vlad Perju noiembrie 8, 2016 Analize, Justitie/Ordine publica, Opinie, Societate/Life
18 comentarii 1,160 Vizualizari

Initiativa de revizuire a Constitutiei pentru interzierea casatoriei intre persoanele de acelasi sex isi continua parcursul, fiecare noua etapa aratand vulnerabilitati majore ale puterilor in stat.
Dupa decizia deplorabila prin care Curtea Constitutionala a validat legalitatea initiativei, a venit momentul Comisiilor parlamentare sa dea masura muncii lor. Cele doua Comisii (Comisia juridica si Comisia pentru constitutionalitate si libertati civile) au avizat, cu unanimite de voturi, propunerea de revizuire a Constitutiei. Raportul comun al comisiilor este public si, desi ignorat in totalitate de mass-media si opinia publica, este un document important care trebuie citit cu atentie.
La o asemenea lectura, Raportul comun face dovada unei rea-credinte greu de disimulat, o combinatie de prejudecati si confuzii nu doar tema specifica a modificarii Constitutiei, ci si a rolului puterii legislative in general. Raportul este succint (doar patru pagini, restul raportului fiind adrese inter-institutionale si decizia Curtii Constitutionale), neconcludent si surprinzator de neserios in substanta, o insulta la adresa parlamentarismului constitutional.
Ce aflam din Raport este ca senatorul Sebastian Grapa “nu doreste sa se gandeasca” ce ar insemna ca un cuplu format din minoritati sexuale sa poate sa infieze copii. Daca Dl Senator Grapa – “tata a trei copii”, dupa cum suntem informati – nu doreste sa se gandeasca la acesta problema, probabil ca ar face bine sa isi dea demisia pentru a redobandi, ca persoana privata, libertatea de a isi alege temele de reflectie. Insa, in calitate de reprezentat in Parlamentul Romaniei, Dl Senator Grapa are obligatia (de serviciu, sa ii spunem asa) sa argumenteze de ce, in opinia Domniei sale, zecile de tari in care cupluri de acelasi sex pot adopta copii, din Canada pana in Finlanda si din Marea Britanie pana in Australia si SUA, au actionat gresit sau iresponsabil.
Din Raportul Comun aflam si ca Senatoarea Mariana Campeanu considera ca, in familii cu doua mame sau doi tati, copiii cresc cu “traume psihice”. Ce nu aflam, insa, sunt motivele pentru care doamna Senator nu este convinsa de muntii de studii sociologice si psihologice care arata exact opusul a ceea ce crede Domnia sa, si anume lipsa unor traume specifice ale copiilor care cresc in asemenea familii compativ cu familiile traditionale. Poate ca D-na Senator Campeanu a studiat aceste documente si le-a gasit neconvingatoare. Insa obligatia sa, ca reprezentant in Parlamentul Romaniei, este nu doar sa comunice isi concluziile, ci sa prezintele argumentele care stau la baza acelor concluzii.
Spre deosebire de colegii sai, Dl Senator Titus Corlatean ofera o explicatie in aparenta mai elaborata a votului sau pentru admiterea initiativei legislative de revizuire a Constitutiei. Dupa ce se declara impresionat de numarul de semnaturi (trei milioane) stranse de initiatorii proiectului de revizuire, Dl. Corlatean aminteste importanta principiului deciziei majoritatii. Dat fiind ca “nu exista niciodata unanimitate intr-o societate”, regula intr-o democratie este ca majoritatea decide prin vot. Sa lasam deoparte faptul ca Dl  Senator Corlatean reuseste sa se contrazica intr-o propozitie scurta (daca nu exista niciodata unanimitate, cum se face ca votul majoritar este acceptat de toti cetatenii?). Ce crede, insa, reprezentantul Corlatean despre necesitatea de a proteja minoritatile (religioase, etnice, sexuale, politice) intr-o societate democratica? Cu alte cuvinte, ce crede Domnia Sa despre democratia constitutioanala, de tipul celei instaurate prin Constitutia Romaniei si in parlamentul careia Dl Corlatean este reprezentant? Intrebarea este importanta pentru ca exista o evidenta diferenta intre democratie si democratia constitutionala. Daca, spre exemplu, cetatenii Romaniei decid, in majoritate covarsitoare, ca persoanele ce nu apartin religiei ortodoxe sa nu poata vota in alegeri, aceasta interdictie nu ar avea forta de lege pentru ca ar fi contrara Constitutiei. Ca atare, Constitutia impune limite deciziilor majoritatii intr-o democratie constitutionala.
In opinia Domnului Corlatean, aceste limite sunt cele ale drepturilor “imuabile ale fiintei umane” ce sunt consacrate de legislatie (interna si internationala) si “care exprima valori esentiale pentru fiinta umana”. Or, d-l Senator constata ca nici in legislatia interna si nici in cea internationala nu exista un drept la casatorie al persoanelor de acelasi sex. Concluzia sa este clara: “ceea ce nu e inscris in lege, nu exista”.
Acum, nici dreptul D-lui Senator de a traversa strada, de a se barbieri sau de a merge cu autobuzul nu sunt “inscrise in lege”, si totusi nimic nu il impiedica in aceste activitati. De ce? Pentru ca, pe langa drepturi specifice, exista in Constitutia Romaniei principii generale la care institutiile statului trebuie sa se conformeze in toate activitatile lor. Un asemenea principiu este cel al egalitatii in drepturi. Articolul 16 (1) prevede ca“cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.” Statul roman nu poate actiona discriminatoriu fata de cetatenii sai in ce priveste accesul sau exercitiul unui drept. Spre exemplu, statul, prin autoritatile locale, nu are obligatia constitutionala sa asigure transportul in comun al cetatenilor. Insa, o data ce a pus la dispozitia cetatenilor mijloace de transport in comun, statul trebuie sa asigure accessul cetatenilor in mod nediscriminatoriu – nu poate, spre exemplu, interzice accesul in autobuze al femeilor sau persoanelor catolice. La fel si cu institutia casatoria, sau cel putin acesta este argumentul pe care Comisiile comune ale parlamentului trebuie sa il analizeze. In ce il priveste pe Dl Senator Corlatean, Domnia Sa se va bucura sa afle ca, chiar atunci cand drepturile subiective nu sunt exact specificate in Constitutie, principiile generale cum sunt principiul egalitatii sunt mecanismele prin care Constitia protejeaza – sau, cel putin, ar trebui sa protejeze, daca s-ar gasi o institutie in stat care sa o aplice – pe membrii minoritatilor de furia legislativa a majoritatii. Mult mai mult este “inscris in lege”, adica in Constitutie, decat are impresia Senatorul Corlatean.
In mod cert, Dl. Corlatean ar fi putut intelege aceste nuante daca ar fi citit si ascultat cu atentie interventia Associatiei ACCEPT in fata comisiilor parlamentare. Insa nimic din argumentele impotriva initiativei de modificare a Constitutiei nu au fost serious discutate in Comisie, dupa cum arata Raportul Final. Chiar dupa concluzia ca legislatia europeana nu interzice statelor membre sa redefineasca casatoria intre un barbat si o femeie, parlamentarii nu au discutat nimic in ce priveste oportunitatea acestei definitii sau principiile fundamentale ale statului roman impotriva unei asemenea modificari.
Concluzia analizei Raportului Final este ca interventiile membrilor comisiei nu sunt interventii ale unor reprezentanti in legislativul unei democratii constitutionale. Ele nu denota o incercare onesta de intelege problemele supuse spre deliberare. Ele nu sunt incarcari de a reflecta asupra limitelor, in parte inerente, ale propriile prejudecati si de a incerca a le depasi. Nu demonstreaza un efort de a vedea lumea din perspectiva altora, mai ales a semenilor tai direct afectati de decizii atat de importante precum cele referitoare la casatorie, familie si viata privata. Fara aceste eforturi, rapoartele comisiilor parlamentare vor continua sa arate ca acest Raport Final iar cetatenii Romaniei vor ramane fara reprezentare in Parlamentul lor.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "18 comments" on this Article:

  1. victor L spune:

    Adica va autocitati cu “decizia deplorabila”; cineva a zis-o mai plastic: “judecatorii CCR sint niste ticalosi!”
    Dvoastra ii catalogati ca deplorabili.
    Dar dece nu ar fi mai deplorabili cei care sustin contrariul?
    Este neconstitutionala decizia CCR?

  2. Cetatean spune:

    Atunci cand sistemul de invatamant romanesc produce analfabeti functionali (“nu inteleg ce citesc”) intr-un procent de 42% (cel mai mare din Europa – “media europeana este de 20%”), argumentele logice devin o grea povara pentru unii (“senatorul Sebastian Grapa «nu doreste sa se gandeasca»”), sau un pericol electoral pentru altii (“majoritatea decide prin vot”).

    “Circa 42% dintre elevii romani de 15 ani sunt analfabeti functional, nu inteleg ce citesc.”

    http://tinyurl.com/otog6db

  3. Harald spune:

    OK, Dl Senator Grapa nu dorește să se gândească la adopții în cupluri homosexuale.

    Dorește autorul să susțină că un cuplu de homosexuali poate oferi copiilor adoptați ambele modele comportamentale (feminin și masculin) astfel încâ acei copii să aibă șanse egale cu ceilalți la dezvoltarea unei identități sexuale clare? Dorește autorul să susțină că pentru individ nu este necesară o identitate sexuală clară și că este preferabilă confuzia în materie de identitate sexuală?

  4. Mircea Modan MirceaM spune:

    Cautand “muntele” ala de studii care arata cat de fericiti sunt copii in familiile homo am dat si peste o “movila de studii” care arata ca exista un pericol real in cazul copiilor adoptati de cuplurile homo v cuplurile hetero, la care se face referire aici, de ex
    http://www.activenews.ro/stiri-social/Copiii-crescuti-de-cupluri-homosexuale-au-probleme-in-viata-sociala-scolara-si-ulterior-in-viata-adulta.-Marturii-ale-copiilor-care-au-trait-experiente-TRAUMATIZANTE-concluzii-grave-ale-psihiatrilor-si-sociologilor-135235
    Mi-a atras atentia cazul Regnerus, in care comunitatea homo a solicitat Universitatii din Texas sa analizeze rigurozitatea metodei, concluzia a fost ca e OK.
    Avem apoi un “contraatac”in aceeasi revista in care a publicat Regnerus
    https://www.washingtonpost.com/news/volokh-conspiracy/wp/2015/05/10/new-criticism-of-regnerus-study-on-parenting-study/
    Una peste alta n-as fi atat de categoric , problema nu e transata foarte clar, si n-as trece asa de usor peste posibilele traume care , arata studiile, depsesc uneori copios procentul respectiv in familiile hetero, care au si ele problemele lor
    Basca faptul ca nu ne referim la copiii din SUA ci la cei din Romania. Avem si noi acel, daca nu munte de studii, macar vreun delusor? Nu am gasit nimic, pentru simplul motiv ca la noi nu exista adoptii de catre cupluri homo. Intram pe terra incognita damboviteana de fapt, pentru ca una este acceptanta si reactia societatii in SUA si alta la noi (ganditi-va ce probleme ar avea copii adoptati de cuplurile homo la scoala, “ce barba are ma-ta” fiind cea mai usoara probabil)
    Pentru ca si dreptul copilului este protejat de democartia constitutionala, nu-i asa?
    Pana nu vom avea o concluzie clara cum ca ei nu sunt afectati mai mult ca in familia hetero “medie” nu vad de ce ne-am juca cu focul, permitand adoptiile via nustiucate sofisticarii interpretabile.
    Asa ca nu casatoria in sine e problema ci adoptia. Impresia mea este ca este fortata adoptia, asa , pe sub masa, via casatoria gay..ceea ce nu e cusher deloc.
    Pe de alta parte nu cred ca problema trebuie explicitata musai in Constitutie, este suficient Codul civil. Pare mai mult o petarda…daca ar fi ceva de modificat n Constitutie ar fi introducerera MTO :P , aici sunt incalcate drepturile viitorilor adulti cat se poate de clar.

    • Ventidius spune:

      Codul Civil poate fi modificat oricand, peste noapte, fara nici o dezbatere publica, prin lege, daca ai o majoritate parlamentara progresista sau prin ordonanta de urgenta daca ai un guvern progresist. Odata adoptata modificarea, chiar si pentru cateva zile, nu mai ai cale de intors. E suficient sa se incheie cateva casatorii gay. Ce faci atunci, anulezi casatorii valabil incheiate? Refuzi altora ce ai permis catorva? Abia atunci se poate vorbi de inalcarea unui drept. Iar odata ce personele de acelasi sex sunt casatorite legal nu mai poti sa-i dicriminezi in privinta dreptului de adoptie.
      Scopul si justificarea referendumului este tocmai faptul ca impiedica modificarea codului civil altfel decat tot printr-un referendum. Adica asa cum s-a intamplat in Irlanda, nu cum s-a intamplat in Franta. Ambele tabere stiu acest lucru foarte bine.
      Legat de problemele cuplurilor gay, am vazut o statistica privind violenta casnica, din care reiesea ca in topul vioentei s-ar afla in mod surprinzator cuplurile de lesbiene, urmate de cuplurile homosexuale sau heterosexuale care includ un partener bisexual. La mare distanta urmeaza cuplurile pur heterosexuale si cele pur homosexuale formate din barbati, care ar fi cele mai linistite.

    • Dragoș spune:

      Articolul de pe ActiveNews este copiat cuvant cu cuvant de pe Știri Pentru Viață, un site anti-avort, anti-homosexualitate, anti-educație sexuală, ș.a.

      Studiile sunt prezentate tendențios. Spre exemplu, pentru cel al lui Mark Regnerus care v-a atras atenția vedeți și: http://www.heritage.org/research/reports/2012/10/the-regnerus-study-social-science-on-new-family-structures-met-with-intolerance Eu am remarcat comentariul “Even if nothing about sexual orientation or same-sex gender dynamics affects the quality of parenting, outcomes associated with such same-sex step-families are likely to entail the same challenges and instability associated with heterosexual step-families.” care reapare sub diferite forme ȋn criticile aduse, cum este și: http://www.chronicle.com/blogs/brainstorm/flawed-sociology-on-gay-parenting/48121 “Okay those of you who have had Survey Design 101, what is wrong with that comparison? That’s right – he’s comparing oranges to apple slices. One is ‘still married biological parents’ and one is ‘had a relationship.’ One is an ongoing family structure; the other might have been a two-week fling.”

      Mai grav mi se pare faptul că pornind de la datele folosite de Regnerus se pot trage concluzii opuse, cum arată acest studiu: http://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0049089X1500085X#b0165
      “The reanalysis offers evidence that the empirical patterns showcased in the original Regnerus article are fragile — so fragile that they appear largely a function of these possible misclassifications and other methodological choices.”

      Ok, poate că problema nu este lămurită clar, dar să nu vorbim de traume acolo unde nu avem dovezi. În România o mamă bisexuală poate să-și crească copilul dintr-o relație anterioară ȋmpreună cu partenera ei, iar un părinte poate adopta indiferent de orientarea sa sexuală. Prin urmare un copil din România poate fi crescut de doi părinți de același sex! Așadar despre ce vorbim?

      • Mircea Modan MirceaM spune:

        Mama bisexuala este in fond mama naturala, nu poate sa decada din drepturi decat in baza unei hotarari judecatoresti. Ca orice mama naturala. Este un caz particular nesanctionat de lege. Deci permis.
        In cel de-al doilea caz nu sunt sigur ca un parinte singur se califica, la modul practic, pentru o adoptie. Adoptia se face spre binele copilului nu spre satisfacerea unor nevoi sufletesti ale parintelui singur.Ori binele copilului cred ca este mai mare atunci cand familia este intreaga, cu mama si cu tata…de fapt nu stiu ce spune legea in acest caz, dar mie asa mi se pare logic, sa urmarim binele copilului in primul rand.
        Despre ce vorbim? Hai sa o luam altfel: despre ce nu vorbim? Despre copii, despre societatea noastra care, vrem nu vrem, nu are un grad de acceptanta ca in unele tari din vest, pe unde au fost facute studiile alea, fie el pro sau contra.
        Desigur pot exisata, si sunt sigur ca exista si cupluri homo care vor avea grija de copil mai bine ca un cuplu hetero, dar societatea in ansamblu , mediul, copiii de la gradi, de la scoala vor reactiona crud, poate chiar dur, asa cum rectioneaza adesea copiii. Nu-mi trebuie nici un studiu pentru a sti asta. O stim toti, pentru ca toti am fost copii sau avem acum copii care au avut un eveniment de acest gen pentru “mult mai putin”.
        Copilul va purta povara insultelor si mojiciilor fiind “nevinovat”, nu a fost alegerea lui sa ajunga intr-o familie in carea mama are barba sau tata are ciclu. Asta in cazul cel mai fericit, duritarile pot fi mult mai mari, chiar si de ordin fizic. Fara un anumit nivel de acceptanta al unei mase critice (habar n-am care e aia) cred ca acei copii chiar vor suferi traume, nu musai in cadrul familiei ci, mai ales, in afara ei. Despre asta vorbim.

        • Dragoș spune:

          Ambele situații sunt permise și mai sunt și altele, bunăoară o lesbiană poate face inseminare artificială. Eu cunosc două femei singure care au adoptat copii. Despre adopție puteți găsi informații în multe locuri, de exemplu aici: http://www.dasiasi.ro/procedura-adoptiei-interne–dtl-164464.html Pentru alte adopții făcute de femei celibatare vedeți și: http://www.curier.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=24764&Itemid=375

          Din informațiile pe care le am, nașterea, adoptarea și creșterea unui copil nu sunt condiționate în România de orientarea sexuală a mamei. Un bărbat poate adopta de asemenea, dar cazurile sunt mult mai rare și probabilitatea că el să fie și homosexual este cu atât mai mică. Așadar nu este despre adopție, ci doar despre căsătorie.

          Dar dacă vorbim despre copii, să rămânem la adopție. Cam asta este realitatea din România: http://www.digi24.ro/stiri/actualitate/social/bilant-trist-2241-de-copii-adoptabili-din-60-000-de-copii-abandonati-doar-580-adoptati-in-2013-175863

          Mi se pare deplasat să invocăm binele copilului, și mai ales drepturile lui (oricum nu există dreptul de a avea un părinte heterosexual!) – pentru un copil abandonat, un părinte grijuliu este oricând mai bun decât niciunul. Ați întrebat vreunul din acești copii ce-ar alege, dacă tot vă preocupă alegerile lor? Credeți că ei ar trebui crescuți de stat spre binele lor, să nu cumva să fie adoptați de homosexuali? Și nu, nu sunt nici traumatizați, nici expuși pericolelor (droguri, cerșetorie, prostituție), drobul de sare sunt homosexualii care vor să adopte. Cea mai mare traumă pentru un copil abandonat din România nu este să fie un drogat sau un cerșetor, un marginal cu șanse minime, ci să fie crescut de homosexuali!

          Nu înțeleg insistența asupra mediului școlar. Vi se pare că la școală se află de toți copiii care sunt adoptați, de toți care au mamă prostituată sau tatăl în închisoare? Și dacă tot este să se afle ceva, ce vi se pare mai rău, se afle colegii că o mamă își vinde corpul pe bani, că un tată a fost arestat pentru tâlhărie sau chiar omor, sau de cele două mame ale unui coleg, una arhitect și cealaltă profesoară?

      • Harald spune:

        @Dragoș – vorbim despre o situație ipotetică, unde o mamă complet confuză în materie de identitate sexuală are totuși drepturi parentale obținute prin naștere. Acel copil nu va avea un model paternal la dispoziție, însă situația nu diferă cu nimic de cea a unei mame divorțate sau văduve.

        A folosi o astfel de situație (drepturi patentale obținute prin naștere) drept argument pentru căsătoria între homosexuali și adopțiile aferente denotă o stimă de sine extrem de scăzută. Indiferent dacă există sau nu scuza unei confuzii de identitate sexuală. Este inadmisibil ca societatea să-și aroge dreptul de a atribui copii unui cuplu de lesbiene pe baza similarității cu situația unei mame văduve sau divorțate implicate într-o relație sexuală cu o altă femeie. Cea care l-a născut este mama, cealaltă este partenera mamei și atât, fără niciun rol parental.

        Mai mult decât atât, lesbienele sunt de fapt de vreo 3 feluri, iar unul dintre aceste feluri poate avea ca partener dominator atât un bărbat, cât și o femeie. Eu n-aș considera o astfel de persoană ”bisexuală”, dar așa cum etnia și religia unei persoane sunt chiar cele pe care le declară persoana respectivă, ea se poate declara bisexuală, dacă dorește.

    • Traian spune:

      Cu cat se valideaza chestiile astea, cu atat se pun mai multe probleme de “egalitate”. In Belgia, se pune si problema donatorilor de sange homosexuali. Sunt riscuri reale (HIV + altele), asa ca ministra sanatii a propus o perioada de abstinenta, care e “inadmisibila” pentru socialisti.
      http://www.lesoir.be/1362829/article/actualite/belgique/politique/2016-11-08/don-sang-par-homosexuels-apres-un-an-d-abstinence-inadmissible-pour-ps

    • Mihai spune:

      cine a adus vorba de adoptie in initiativa asta , dezinformati voit , nu putem sa o auzim si pe aia ca :” da la pedofilie cand se da voie?” hai ca va continua linia de argumentatie ! oleaca de rusine nu va incearca ?

  5. Iunius Brutus spune:

    Un exemplu excelent pe care imi permit sa-l citez in extenso: “… statul, prin autoritatile locale, nu are obligatia constitutionala sa asigure transportul in comun al cetatenilor. Insa, o data ce a pus la dispozitia cetatenilor mijloace de transport in comun, statul trebuie sa asigure accesul cetatenilor in mod nediscriminatoriu – nu poate, spre exemplu, interzice accesul in autobuze al femeilor sau persoanelor catolice. La fel si cu institutia casatoria, sau cel putin acesta este argumentul pe care Comisiile comune ale parlamentului trebuie sa il analizeze”. Altfel decat autobuzele, parteneriatele civile sau alte asemenea nascociri recente (!), casatoria si familia reprezinta institutii anterioare statului, iar statul are obligatia constitutionala – in Germania prevazuta in Constitutie, in Romania deocamdata numai in Codul civil, fara ca prin aceasta sa fie mai putin constitutionala decat definitia casatoriei din acelasi cod civil – sa le protejeze in forma existenta, si nici pe departe dreptul sa le de-formeze. De aceea, dupa “logica bizara, pre-constitutionala” si institutionala a Vechii Europe, sprijinita last but not least si pe Aristotel, Topica, I, 11, 105a3, nimeni nu trebuia si nu trebuie sa analizeze nici un fel de argumente care pun in discutie protectia datorata de stat institutiei casatoriei.

  6. DanT spune:

    Dacă în multe ţări occidentale s-a reuşit spălarea creierelor prin corectitudine politică până la acceptarea căsătoriilor între homosexuali şi chiar până la permiterea adopţiilor de către aceste “familii”, ăsta nu e un argument ca şi în România să se procedeze la fel.
    Evident, nu există un drept la căsătorie pentru homosexuali, şi fiecare ţară trebuie să decidă pe cont propriu, prin vot în Parlament şi eventual prin referendum. Asta şi încercăm să facem.

    “Daca, spre exemplu, cetatenii Romaniei decid, in majoritate covarsitoare, ca persoanele ce nu apartin religiei ortodoxe sa nu poata vota in alegeri, aceasta interdictie nu ar avea forta de lege pentru ca ar fi contrara Constitutiei. Ca atare, Constitutia impune limite deciziilor majoritatii intr-o democratie constitutionala.” – evident. Dar aceste limite nu se referă la legalizarea căsătoriilor între homosexuali. Asta se decide prin vot.

    “atunci cand drepturile subiective nu sunt exact specificate in Constitutie, principiile generale cum sunt principiul egalitatii sunt mecanismele prin care Constitia protejeaza – sau, cel putin, ar trebui sa protejeze, daca s-ar gasi o institutie in stat care sa o aplice – pe membrii minoritatilor de furia legislativa a majoritatii.” – yeah, right! Constituţia ar trebui să protejeze, cică, minorităţile oprimate ale homosexualilor, incestuoşilor, poligamilor, zoofililor etc. de “furia majorităţii”. Dream on!

    • imm spune:

      @DanT credeti ca statele din vest au fost ,,prostite” sa accepte casatoria prin spalare de creier? Nu vi se pare totusi ca oameni care au o anumita educatie asculta argumente logice si iau decizii in consecinta? Nu ar fi acesta un scenariu mai plauzibil decat ,,political correctness”?
      Oare ,,trendul” asta nou in Romania venit din vest nu este mai degraba un rezultat al analizarii argumentelor pro si contra decat o ,,spalare pe creier”?
      Sa puneti homosexualitatea in aceeasi oala cu zoofilia demonstreaza tocmai faptul ca dvs ati fost surd la orice argumentare logica. Un cuplu este format din doua persoane adulte, din familii diferite, care isi dau consimtamantul liber si informat. De unde asocierea cu zoofilia? N-are nicio legatura una cu alta. Zoofilii nu sunt minoritati sexuale si nu cred ca cineva isi imagineaza ca intre un om si un animal poate exista iubire reciproca.
      Ok, pot accepta ideea de a decide prin vot existenta casatoriilor. Dar mie cine imi garanteaza ca ati ascultat toate argumentele inainte de a decide asupra vietii unor persoane pe care nu le cunoasteti si a caror viata de familie nu va priveste?

      • DanT spune:

        Aha. Văd că n-ai nici o problemă cu incestuoşii şi cu adepţii poligamiei, doar cu zoofilii. Dar în ţări “cu o anumită educaţie”, unde oamenii “ascultă argumente logice”, zoofilia a fost legalizată (Germania, Finlanda).//
        Să înţeleg că eşti de acord cu dezincriminarea incestului? Şi cu legalizarea căsătoriilor între rude de sânge şi a poligamiei? Vorba ta, de ce am decide asupra vieţii unor oameni pe care nu-i cunoaştem, între care există iubire reciprocă?
        “Dar mie cine imi garanteaza ca ati ascultat toate argumentele inainte de a decide asupra vietii unor persoane pe care nu le cunoasteti si a caror viata de familie nu va priveste?” – dar cine îţi garantează că aceia care votează pe 11 decembrie au ascultat toate argumentele atunci când votează componenţa unui Parlament care va decide ce impozite vei plăti, ce legi vei respecta, ce sancţiuni vei primi pentru nerespectarea lor, etc., etc. Nimeni, evident, nu îţi garantează asta.
        Dar aşa funcţionează democraţia. Deal with it!

      • Harald spune:

        @imm – nu. Oamenii cu anumită educație, crescuți în familii fără tată, pot ajunge lipsiți de o identitate sexuală clară. Oamenii mai puțini educați au concepții de viață mai sănătoase și există exemple nenumărate în România de femei care au suportat ani în șir un soț abuziv pentru a nu lăsa copiii să crească fără tată.

        În orfelinate și internate există în mod curent abuzuri sexuale din partea adolescenților mai mari asupra celor mai mici, iar segregarea pe sexe practicată în aceste instituții majorează numărul celor dezorientați în materie de identitate sexuală. În rest, majoritatea oamenilor simpli cred ce li se spune și mult invocata ”toleranță” a ajuns să nască monștri. Asta nu rămăne fără urmări, vestul este colonizat în prezent de civilizația musulmană mult mai puțin tolerantă (cu sau fără ghilimele) în materie de identitate sexuală incertă.

        România nu a ajuns în faza de dezorientare sexuală din vest și ar fi de preferat nici să nu ajungă. Spălarea pe creier funcționează foarte bine și în cazul oamenilor educați, iar ”normalitatea” homosexualității este argument de bază în această spălare pe creier. Și nu, nu trebuie să vă garanteze nimeni nimic, oamenii vor vota în funcție de cum gândește fiecare. Nici Dvs.nu vă cere nimeni garanții asupra unei identități sexuale clare, societatea vă acceptă așa cum sunteți și nu v-a retras dreptul de vot.

      • Adi spune:

        Nu sunt sigur la ce fel de educatie va referiti.
        Daca credeti ca prin tarile de unde ne vin toate “bunatatile” astea nu umbla pe strazi decat academicieni va inselati, realitatea de acolo este mult mai apropiata decat ne-am astepta de cea de la noi (uneori banuiesc ca noi stam mai bine in ce priveste numarul celor care judeca, bine sau prost, cu mintea lor).
        Daca insa va referiti la educatia (mai mult cu biciul sanctiunilor) de a respecta pe nemestecate reguli, atunci aveti dreptate, dar asta este tocmai corectitudine politica (sa auziti insa ce pareri sunt in particular, v-ar surprinde cat de apropiati de situatia noastra de pe vremea comunismului sunt ei acum. Unora le-am zis, mai in gluma, mai in serios ca urmatorul pas va fi aparitia unui post Radio Free political corectness).

  7. Grammaticus spune:

    Oameni ca dumneavoastra au plecat acolo unde au cu cine dialoga si cu cine isi pot perfectiona spiritul, noi am ramas aici cu alde Corlatean, Grapa si “auto” (e vorba de un deputat, prins in flagrant de luare de mita, care, intrebat ce profesie are, a spus “auto”). Tot e bine ca, gratie Contributors, mai avem acces la oameni care gandesc.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Vlad Perju


Vlad Perju

Vlad Perju este doctor in drept la Harvard, profesor invitat de drept european la Harvard Law School (2011-2012) si profesor de drept constitutional american si comparat, drept eu... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

Că incompetența și corupția sînt legate, merg mînă în mînă, stau la aceeași masă, etc., ...

de: vintila mihailescu

la "Corupție sau incompetență?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)