joi, martie 28, 2024

Revizuirea toxică

Prin actuala revizuire a Constituţiei, parlamentul e pe cale să devină o  superputere între puterile statului.

Cu o rapiditate demnă de o cauză mai bună, Comisia de revizuire a Constituției dezbate amen­da­men­tele aduse legii fundamentale. După mai puțin de 10 zile avem un tablou aproape complet al felului în care va arăta Ro­mânia dacă aceste modificări vor in­tra în vigoare. Re­gimul semi­pre­zi­dențial va fi în­lo­cuit cu unul par­lamentar – funcția de președinte rămâne să fie ocu­pată prin alegeri directe, dar pierde multe dintre atribuțiile pe care le are astăzi. În justiție vom vedea, cel mai probabil, o re­ve­nire a procurorilor sub controlul ministrului Justiției, adică sub control executiv. Organizațiile pro­fesionale ale magistraților şi Consiliul Superior al Ma­gis­tra­turii și-au exprimat deja de­za­cordul privind modificările pro­puse și, motivând prin faptul că au primit propunerile de amen­dare a Constituției cu doar o zi îna­inte, au cerut termen pentru a de­pune observații scrise re­fe­ri­toare la articolele care au im­plicații directe asupra sistemului judiciar.

Efectul referendumului
Ceea ce distinge un referendum consultativ de unul decizional nu este, în principal, chestiunea privitoare la respectarea sau nu a voinţei populare – această voinţă nu poate fi ignorată de aleşii poporului, întrucât este o expresie a suveranităţii naţionale -, ci caracterul efectului referendumului (direct sau indirect). Spre deosebire de referendumul decizional, referendumul consultativ produce un efect indirect, în sensul că necesită intervenţia altor organe, de cele mai multe ori a celor legislative, pentru a pune în operă voinţa exprimată de corpul electoral.

Detalii procedurale

Înainte de a discuta principalele amendamente aprobate de către Comisia de revizuire a Cons­ti­tuției, ar trebui să vorbim despre câteva detalii procedurale. Pri­mul şi cel mai dezbătut în ultima vreme este cel privind po­si­bi­litatea de a revizui Constituția fără a ține cont de referendumul organizat în 2009 privind li­mi­tarea numărului de parlamentari la 300 și parlamentul unicameral. Cu privire la această chestiune, Curtea Constituțională s-a exp­ri­mat clar în Decizia 682/2012, ex­plicând atât diferențele între re­ferendumurile consultative și ce­le decizionale, cât şi legătura în­tre suveranitatea na­ți­onală care apar­ține poporului și li­ber­tatea de­cizională care aparține par­la­mentarilor, în calitate de aleși ai poporului

Așadar, ju­ris­pru­den­ța anterioară a CCR arată că le­giuitorul trebuie să se supună vo­inței populare ex­primate prin re­ferendum, ne­pu­tând adopta nor­me, inclusiv nor­me cons­titu­țio­na­le, care să în­calce rezultatele referendumului. Re­zultatele unui referendum va­lid nu pot fi infirmate decât prin organizarea unui alt referendum, în cadrul căruia poporul să de­ci­dă invers decât la referendumul inițial. Exact din acest motiv, par­lamentarii încearcă din răsputeri să schimbe regulile de organizare a referendumului prin scăderea cvorumului de validitate. Am scris anterior că Legea re­fe­ren­du­mului atacată la CCR prevede că pentru validarea unui re­fe­ren­dum doar 30% din cei înscriși pe listele electorale trebuie să vo­teze, iar doar 25% trebuie să ex­prime un vot valabil – adică, la limită, decizia se va lua cu 12,5%+1 din cei înscriși pe listele electorale. Pentru a se asigura că de mâine încolo referendumurile nu vor mai reprezenta o piatră de încercare, parlamentarii au in­trodus în amendamentele cons­tituționale pragul de participare la referendum de 30% din cei în­scriși pe listele electorale. De­si­gur, această normă cons­titu­țio­nală urmează să se aplice doar du­pă intrarea în vigoare a noii Constituții.

Echilibrul puterilor

Revenind la substanța amen­da­mentelor constituționale, trebuie remarcat că formularea ar­ti­co­lu­lui 1 (4) îl elimină pe președinte din puterea executivă și că, atunci când se vorbește despre puterea judecătorească, se fac re­feriri directe doar la judecători (as­tăzi Constituția vorbește și des­pre judecători, și despre pro­curori în capitolul VI privind Au­toritatea Judecătorească): „Art. 1 (4) Statul se organizează po­trivit principiilor separaţiei, echi­librului şi cooperării loiale a puterilor – legislativă, exe­cu­tivă şi judecătorească – în ca­drul democraţiei constituţionale. Puterea legislativă este re­pre­zentată de parlament, puterea executivă este reprezentată de guvern şi de celelalte organe de specialitate ale administraţiei pu­blice centrale, iar puterea ju­decătorească este reprezentată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de celelalte instanţe judecătoreşti“. Modificarea este importantă pentru că, practic, aici se pun bazele întregii cons­trucții instituționale a României și toate articolele ulterioare vor ține cont de această împărțire a rolurilor fundamentale. De altfel, propunerile (neaprobate încă) pri­vind organizarea a două consilii judiciare – unul pentru procurori și unul pentru judecători – se lea­gă în mod esențial de acest prim articol al noii Constituții, care delimitează strict sfera puterii judecătorești.

Un amendament care a trecut aproape neobservat este cel care definește parlamentul: „Art. 61 (1) Parlamentul este organul su­prem al poporului român, forul de dezbatere şi de decizie al naţiunii şi unica autoritate le­giuitoare a ţării“. Actuala re­glementare spune: „Parlamentul este organul reprezentativ su­prem al poporului român și uni­ca autoritate legiuitoare a ță­rii“. Ca de obicei, ceea ce con­tează sunt micile detalii. Așadar, du­pă noua Constituție, atunci când se va pune în discuție o even­tuală diferență de opinii în­tre parlament și orice altă putere, întâietate va avea parlamentul ca „organ suprem al poporului ro­mân“. Funcția parlamentului nu mai este strict axată pe legiferare, parlamentul devenind „forul de dezbatere şi de decizie al na­ţi­unii“. De fapt, după intrarea în vigoare a noii Constituții, con­flictele de natură constituțională între puterile statului, care tre­buie rezolvate de CCR, vor dis­părea, pentru că decizia finală va aparține mereu parlamentului. Pe actuala Constituție, cazul se­natorului Diaconu este unul re­prezentativ – atunci Senatul re­fuza să pună în aplicare o decizie a ÎCCJ, iar CSM a sesizat CCR cu un conflict constituțional solu­ționat de CCR în favoarea Justiției prin obligarea Senatului să aplice decizia ÎCCJ. De mâine, parla­mentul va avea întotdeauna drep­tate, indiferent ce decide.

Voinţa populară
O altă viziune asupra efectelor referendumului consultativ l-ar reduce pe acesta la un exerciţiu pur formal, un simplu sondaj de opinie. Nici nu ar fi admisibil într-un stat de drept ca voinţa populară, exprimată cu o largă majoritate (în cazul de faţă, 83,31% dintre voturile valabil exprimate), să fie ignorată de reprezentanţii aleşi ai poporului… Curtea constată că reglementarea unor prevederi prin care se tinde la o soluţie legislativă care nu respectă voinţa exprimată de popor la referendumul consultativ menţionat este în contradicţie cu prevederile constituţionale ale art. 1, 2 şi 61.

Parlamentul atotputernic

Cu atât mai interesant este în acest context controversatul nou paragraf al articolului 64: „Orice persoană de drept public, orice persoană juridică privată şi orice persoană fizică are obli­ga­ţia de a se prezenta, direct sau prin reprezentant legal, după caz, în faţa unei comisii par­lamentare, în urma invitaţiei scrise primită din partea aces­teia“. Această formulare permite transformarea în realitate a unei dorințe mai vechi a par­la­men­tarilor, aceea de a chema în fața parlamentului procurori și ju­decători. Până acum, încercările repetate ale comisiilor par­la­men­tare de a se substitui justiției au fost sortite eșecului pentru că nici procurorii, nici judecătorii nu puteau fi obligați să dea so­coteală în fața parlamentului cu privire la dosarele pe care le fac. De mâine, în calitatea lor de per­soane fizice, judecătorii și pro­curorii vor fi obligați să se pre­zinte în fața parlamentului. Aceas­ta este o încălcare clară a prin­ci­piului separației puterilor în stat și a independenței justiției, încăl­care cu atât mai periculoasă, cu cât parlamentul devine o su­pra­putere în stat: organul suprem.

Tot parlamentul și-a adjudecat drep­tul exclusiv de a cere ur­mă­rirea penală a miniștrilor, eli­minându-se dreptul președintelui de a aproba urmărirea penală pentru miniștrii neparlamentari. Jurisprudența CCR de până acum a fost constantă în sensul că orice persoană (așadar, nu doar pro­curorii) poate să ceară urmărirea penală a unui ministru și că Se­natul, Camera Deputaților și pre­ședintele dau doar un aviz care nu se substituie unei hotărâri ju­decătorești, fiind doar un act preliminar începerii urmăririi penale. Din păcate, Comisia de re­vizuire nu doar că nu a eliminat această deficiență de formulare, dar a adăugat și cuvântul ex­clusiv care va genera în practică interpretări variate cu privire la cine poate pune în discuție res­ponsabilitatea penală a unui mi­nistru. Ajungem la o protecție ex­cesivă acordată miniștrilor, la cons­truirea unei superimunități: „Articolul 109 (2): Parlamentul, în şedinţa comună a celor două Camere, are dreptul exclusiv de a cere urmărirea penală a pri­mu­lui ministru şi a membrilor guvernului, pentru faptele să­vâr­şite în exerciţiul funcţiei lor“.

Articol aparut in Revista 22

Distribuie acest articol

21 COMENTARII

  1. „Se sparie gandul” – cum zicea cronicarul.
    Din pacate, lelea Floarea si mos Ion nu vor citi niciodata astfel de analize, ci vor vota dupa criteriul „cine ne ofera mai mult ca sa votam”.
    Si tot din pacate, la fel se vota si in urma cu 70-80 de ani. Asta o stiu de la tatal meu:
    Intalnirile candidatilor la deputatie se organizau in ograda bunicului meu (un sat din Teleorman), care avea vie si mai vindea si vin sau tuica. Indiferent de partid, toti candidatii veneau in zile diferite pentru intalniri cu aceiasi alegatori. Dupa intalnire, candidatul achita bunicului meu contravaloarea unei anumite cantitati de vin sau tuica, pentru participantii la intalnire. Dupa ultima intalnire, alegatorii respectivi se puneau la sfat, pe cine sa voteze. Criteriul: cine oferise cea mai mare cantitate de bautura!
    Asta e!

  2. Nu referendumul ar fi trebuit sa conduca la scaderea numarului de parlamentari , pentru ca vocea poporului poate fi groaznic manipulata, sa zicem, ci un prezumtiv bun simt al alesilor nostri, care sa sesizeze ca aparatul politic mult prea stufos e o piedica in dezvoltarea tarii. Si, actionand in interesul poporului sa faca acele modificari fara atata zarva.

    Lucrul asta nu se intampla si asta spune tot despre calitatea alesilor.

    • Nu le mai reprosati atatea politicienilor. Ei fac ceea ce trebuie sa faca, ceea ce fac in toata lumea: sa lupte pentru a castiga si mentine puterea. In alte tari, politicienii nici nu viseaza sa treaca peste vointa poporului exprimata la referendum nu pentru ca nu ar vrea, ci pur si simplu pentru ca acolo la ei asta ar insemna sinucidere politica, si deci nu ar putea pastra puterea.

      Politicienii nostri nu sunt prosti, avem o clasa politica cu carente morale majore, dar nu sunt prosti. Daca isi permit sa propuna o constitutie asa cum o fac, e din cauza ca au semnale majore ca vor reusi, cu acelasi scop de a mentine si a-si creste puterea.

      In concluzie, pentru a schimba ceva, tinta nu trebuie sa fie politicienii, ci marea masa a populatiei care le permite acestora sa-si duca golaniile pana la capat. Sa educam votantii pe care se bazeaza politicienii pentru a-si impune golaniile ar functiona, dar in timp. Chiar si asta e dificil de implementat atata timp cat politicienii detin televiziunile cu care educa aceleasi mase pe principiul minte putina si piept generos. Ei dau circ, singura varianta ar fi sa se termine painea.

      • E putina incoerenta, totusi, in ceea ce spuneti.

        Bun, educam poporul si pe cine va vota, daca politicienii vor fi aceiasi? Eu zic ca e nevoie si de o mica revelatie a celui care ajunge acolo, ca acum nu se mai preprezinta pe sine ci (si) poporul, macar untr-un anumit procent.

        • Nu e incoerenta. E bazat pe evolutie.

          Partea cu reprezentarea poporului e naivitate majora. Functia lor de baza e sa castige si sa mentina puterea. Daca pentru a face acest lucru trebuie sa reprezinte poporul, o vor face (cum o fac in tarile mai civilizate). Daca nu e nevoie, nu o vor face.

          Acum, daca poporul doreste sa fie reprezentat, niste outsider-i il vor concura pe Gigi Becali in alegeri si vor castiga. O data. Din acel moment, aceeasi politicieni de astazi, vor intelege si vor reprezenta ce vrea poporul. Din instinct, din siretenie, poate nu cinstit, dar vor face orice pentru a-si indeplini functia de baza: sa castige puterea.

          Din pacate, momentan, poporul il vrea pe Gigi Becali comportandu-se ca Gigi Becali, asa ca nu-i impinge nimic pe politicieni sa faca si altceva decat sa se comporte ca Gigi Becali.

          • prostia asta cinica, dupa care „politicienii se lupta sa cistige si sa mentina puterea” se-nvata in scolile de mina a doua.

  3. Doamnă Laura Ştefan,

    Aţi menţionat Decizia nr. 682/2012 a Curţii Constituţionale a României (publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 473 din 11.07.2012) şi regăsim în articol motivare din această decizie:
    La subtitlul “Efectul referendumului” – motivare din paragraful 1.10 al Deciziei.
    La subtitlul “Voinţa populară” – motivare din paragrafele 1.7 şi 1.12 ale Deciziei.

    Citez paragraful 1.6 al Deciziei nr. 682/2012 a Curţii Constituţionale în care scrie că este OBLIGATORIU ca “efectele referendumului … să fie prevăzute în Constituţie sau prin lege”, oricare ar fi tipul de referendum:

    „1.6. Întrucât pot exista situaţii în care problematica asupra căreia poporul este chemat să îşi exprime voinţa să afecteze interesele reprezentanţilor aleşi (cum este cazul reducerii numărului de parlamentari sau al reducerii indemnizaţiilor parlamentarilor), Comisia de la Veneţia, în documentul intitulat Linii directoare pentru organizarea referendumului, adoptat la cea de-a 68-a sesiune plenară (13-14 octombrie 2007), a reţinut că efectele referendumului trebuie să fie EXPRES prevăzute în Constituţie sau prin lege, fie că referendumul este consultativ, fie că este decizional”.

    • @ Cornelia Neagu – este exact cum spuneti. In aceasta decizie se discuta pe larg si in profunzime ce facem cand legiuitorul „omite” sa spuna in lege care sunt efectele referendumurilor – mai ales ale celor care genereaza rezultate care nu convin alesilor neamului (adica atunci cand legiuitorul national nu respecta recomandarile internationale). Dupa 1.6 vin natural paragrafele citate de mine in articol care lamuresc ce se intampla in cazul referendumurilor. As fi dorit, intr-adevar, sa pot cita mai mult din decizia 682/2012 a CCR care rezolva multe din dilemele pe care le auzim enuntate in aceste zile. Oricum, recomand tuturor celor interesati lecturarea acestei decizii in integralitatea sa.

  4. „Ceea ce distinge un referendum consultativ de unul decizional [este] caracterul efectului referendumului (direct sau indirect)”

    Habar n-am cum sta treaba si nici cum ar trebui sa stea, dar aici ati comis dupa parerea mea un abuz lingvistic. Consultativ nu inseamna indirect, inseamna in scop de informare, si prin extensie RECOMANDAT a produce efecte, dar NU OBLIGATORIU. Repet, dpdv lingvistic.

    • @ Alfred Singer

      Eu am înţeles următoarele:

      1. A consulta pe cineva într-o problemă înseamnă a-l întreba pentru a obţine o părere.
      Exemple: Preşedintele Traian Băsescu a consultat parlamentul în vederea organizării unui referendum. La referendumul din 2009 ELECTORATUL a fost consultat asupra parlamentului unicameral. Una din întrebări a fost: „Sunteţi de acord ca parlamentul să aibă o singură cameră?”. Referendumul a fost deci CONSULTATIV

      2. În aceeaşi idee, un referendum este decizional dacă se pune de exemplu întrebarea: „Sunteţi de acord ca România să ..?”.

      3. Rezultatul unui referendum (fie el consultativ sau decizional) este OBLIGATORIU, pentru că “este o expresie a suveranităţii naţionale” (am citat din Decizia nr. 682/2012 a Curţii Constituţionale).

      4. Pentru că răspunsul la referendumul din 2009 a fost „da”, ar trebui ca parlamentul (instituţie a puterii legislative) să modifice articolele de lege referitoare la structura bicamerală, cu înscrierea în lege a faptului că parlamentul este unicameral. EFECTUL referendumului este această MODIFICARE în lege, pe care nu o face electoratul, ci o face, INDIRECT, parlamentul (îndeplinind hotărârea electoratului).

      5. Citez complet aliniatul 1.10 din Decizia nr. 682/2012 a Curţii Constituţionale:
      „Din această perspectivă, ceea ce distinge un referendum consultativ de unul decizional nu este, în principal, chestiunea privitoare la respectarea sau nu a voinţei populare – această voinţă NU POATE FI IGNORATĂ de aleşii poporului, întrucât este o expresie a SUVERANITĂŢII naţionale -, ci caracterul efectului referendumului (direct sau indirect). Spre deosebire de referendumul decizional, referendumul consultativ produce un EFECT INDIRECT, în sensul că necesită intervenţia ALTOR organe, de cele mai multe ori a celor LEGISLATIVE, pentru a PUNE ÎN OPERĂ voinţa exprimată de corpul electoral.”

      6. La final:
      Referendumul din 2009 a fost consultativ, iar rezultatul lui este obligatoriu.
      Antonimul lui “obligatoriu” este “facultativ”.
      Parlamentarii au respins propunerea Preşedintelui României, domnul Traian Băsescu, ca la revizuirea Constituţiei să includă rezultatul referendumului din 2009 (parlament unicameral şi cel mult 300 de parlamentari). Au “motivat” că referendumul din 2009 este consultativ (!?!).

  5. @ Alfred Singer – in doctrina juridica, insa, sensul cuvantului consultativ in contextul „referendum consultativ” este altul – vine de la faptul ca poporul este consultat cu privire la o problema. Paragraful respectiv este un copy-paste din decizia 682/2012 unde CCR explica limpede ca rezultatele ambelor tipuri de referendum (decizional si consultativ) sunt obligatorii. Ceea ce difera este mecanismul punerii lor in practica. In cazul referendumului decizional (de ex. cel privind demiterea Presedintelui sau aprobarea Constitutiei) efectele se produc in mod direct fara a mai fi nevoie de actiunea vreunei autoritati publice. In cazul referendumului consultativ rezultatele acestuia trebuie puse in practica de o autoritate a statului – de cele mai multe ori de legislativ. Este inadmisibila, spune CCR, o actiune a unei autoritati a statului ulterioara unui referendum consultativ validat care sa contrazica rezultatul respectivului referendum. Motiv pentru care CCR a declarat neconstitutionala in 2012 legea alegerilor generale si locale.

    • Multumesc pentru precizari, n-am motive sa pun la indoiala ceea ce spuneti si acum stiu, referendumul consulativ e obligatoriu (pe scurt). E trist insa ca se foloseste un termen in alt sens decat sensul lui primar, ba chiar intr-un fel intr-un sens opus. Si nu in vreo chestiune minora…

      O ultima observatie: „Este INADMISIBILA, spune CCR, o actiune a unei autoritati a statului ulterioara unui referendum consultativ validat care sa CONTAZICA rezultatul respectivului referendum.” [sublinierile mele]. Bun, dar asta-i una. Cand e insa OBLIGATORIE o actiune care sa PUNA IN PRACTICA rezultatul? Se pare niciodata. Poate rezultatul implica luarea unei actiuni si nu doar evitarea altora. Oricum, macar sa ramanem cu „inadmisibil” „sa contrazica”, tot e ceva.

      • @ Alfred Singer

        Pentru o bună informare, mergeţi la DEX şi la Decizia nr. 682/2012 a Curţii Constituţionale, pe pagina de internet a Curţii Constituţionale a României

        http://www.ccr.ro/files/products/D0682_12.pdf.

        1. „A consulta”pe cineva înseamnă a cere cuiva părerea într-o problemă.
        – Pot să cer părerea într-o problemă personală unui avocat, părinţilor;
        – Pot să cer părerea unui specialist (instalator de exemplu) într-o problemă de specialitate;
        – Pot să cer părerea familiei, într-o problemă de interes comun:
        – Se poate cere părerea într-o problemă de stat Curţii Constituţionale sau Parlamentului;
        – Se poate cere părerea poporului (printr-un referendum), în legătură cu o problemă care îl interesează. Răspunsul poporului la referendum este mai mult decât o simplă părere, este VOINŢA poporului. Poporul este suveran, deci peste voinţa lui nu se trece. De aceea este OBLIGATORIE înscrierea în LEGE a ceea ce vrea poporul (înscrierea în lege o face parlamentul, ca instituţie a puterii legislative).

        2. În limbajul curent adjectivul „consultativ” este legat de „consultare”, adică a cere părerea cuiva. Se ataşează unor substantive diferite. De exmplu, în scopul de a întreba poporul asupra unei probleme (prin referendum),
        • Preşedintele cere un AVIZ consultativ (= o părere) parlamentului. Votul parlamentului este VOT consultativ (= prin care se dă o părere), parlamentul este ORGAN consultativ (= care dă o părere).
        • Preşedintele poate alege să ţină seama sau să nu ţină seama de avizul parlamentului.

        3. REFERENDUM consultativ înseamnă referendum prin care POPORULUI i se cere o părere.

        Citez din Decizia nr. 682/2012 a Curţii Constituţionale:

        „1.2. Curtea constată că, la data de 22 octombrie 2009, Preşedintele României, după consultarea Parlamentului, a emis Decretul nr. 1.507/2009 pentru organizarea unui referendum naţional, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 22 octombrie 2009, prin care a chemat poporul român să îşi exprime VOINŢA cu privire la două probleme de interes naţional: trecerea la un Parlament unicameral şi reducerea numărului de parlamentari la maximum 300 de persoane.

        1.4. Or, referendumul, indiferent de caracterul său decizional sau consultativ – cum este cazul referendumului naţional din anul 2009, reprezintă o modalitate de exercitare a suveranităţii naţionale.

        1.6. Întrucât pot exista situaţii în care problematica asupra căreia poporul este chemat să îşi exprime voinţa să afecteze interesele reprezentanţilor aleşi (cum este cazul reducerii numărului de parlamentari sau al reducerii indemnizaţiilor parlamentarilor), Comisia de la Veneţia, în documentul intitulat Linii directoare pentru organizarea referendumului, adoptat la cea de-a 68-a sesiune plenară (13-14 octombrie 2007), a reţinut că efectele referendumului TREBUIE SĂ FIE EXPRES PREVĂZUTE în Constituţie sau prin lege, fie că referendumul este consultativ, fie că este decizional”.

        NOTĂ: Este evident că Parlamentul este OBLIGAT să înscrie în Constituţie şi în Legea electorală ceea ce poporul a hotărât prin referendum.

        Citiţi şi paragraful următor, în care sunt indicate articole din Constituţie care nu au fost respectate:

        “1.12. Pentru aceste considerente, Curtea constată că reglementarea unor prevederi prin care se tinde la o soluţie legislativă care nu respectă voinţa exprimată de popor la referendumul consultativ menţionat este în contradicţie cu prevederile constituţionale ale art. 1, 2 şi 61.”

        • Doamna, apreciez buna intentie de a-mi aduce lamuriri, dar eu am spus doua lucruri: ca folosirea termenului „consultativ” e nefericita (ceea ce ziceti mai degraba confirma lucrul asta) si ca nu imi dau seama CAND e (daca e candva) obligatoriu sa devina efectiv rezultatul referendumului (ceea ce n-am aflat inca, dar poate ca important e ca nu se poate face ceva in sens contrar).

          • @ Albert Singer

            Trebuie să vă mai spun ceva în legătură cu prima problemă:

            Cred că adjectivul „consultativ” are un singur sens şi a fost folosit corect. decătre Curtea Constituţională. Explic:

            • Să observăm că adjectivul „consultativ” vine de la verbul de ACŢIUNE „a consulta” Am consultat instalatorul asupra unei probleme, deci întâlnirea mea cu el a fost consultativă; la referendumul din 2009 a fost consultat poporul, deci referendumul este consultativ).
            • „Facultativ” şi „opţional” exprimă ATITUDINEA faţă de ceva şi anume: nu este OBLIGATORIU (să mergi la vot), ai libertatea să faci o ALEGERE (să optezi să te duci la vot sau să nu te duci).

            Evident, consultativ nu înseamnă facultativ (şi nici opţional).

            Aşa cum am mai spus, referendumul este consultativ, iar înscrierea rezultatelor în lege este pentru parlament obligatorie (nu este facultativă!).

            Pentru că spuneţi că „folosirea termenului consultativ este nefericită”, vă întreb: Dumneavoastră puteţi să spuneţi DOUĂ sensuri ale cuvântului „consultativ”?

            • @Cornelia Neagu. Dupa parerea mea interpretati gresit sensul adjectivului. Si nu vorbim de sensul din doctrina juridica (ma rog, dvs. ziceti ca e acelasi). Pai uitati ce zice DEXul meu (1998), pe care l-ati recomandat mai inainte: (sar peste institut si organ consultativ):

              aviz consultativ: parere ceruta unui organ competent, dar peste care organul care a cerut-o poate trece

              vot consultativ: parere ceruta unei persoane in cadrul unei discutii, dar care nu obliga pe ceilalti participanti in privinta hotararii ce urmeaza a se lua

              Nu stiu cum e definit in alte dictionare, eventual mai noi, dar oricum, perceptia mea e ca implica neobligativitatea iar dvs. incercati o explicare a termenului care e pur si simplu gresita. Termenul NU se refera DOAR la actiunea de a obtine o parere, sensul lui e nuantat (observati cuvantul „dar” din definitii) incluzand si caracterul neobligatoriu al acelei pareri. Deci da, pot sa spun doua sensuri ale cuvantului :) : cel primar cf. DEX si cel juridic cf. CCR.

    • @ Laura Şerban

      A CONSULTA pe cineva într-o problemă înseamnă a-i cere o părere (consult un instalator despre o lucrare).
      CONSULTARE este ACŢIUNEA de a consulta (consultarea instalatorului a durat puţin).
      Cel căruia i se cere părerea (instalatorul) este CONSULTAT (instalatorul consultat mi-a dat o idee bună).
      Pentru că SCOPUL a fost o consultare:
      • Întâlnirea cu instalatorul a fost consultativă (m-am consultat cu el).
      • Referendumul din 2009 a fost consultativ (a fost consultat poporul).

      NOTĂ: În limbajul curent adjectivul „CONSULTATIV” este legat NUMAI de acţiunea de A CONSULTA, nu contează nici CINE a consultat, nici CINE a fost consultat, nici în ce PROBLEMĂ şi nici în ce MOD s-a adresat întrebarea, care poate fi întrebare orală (către instalator, avocat, părinţi, familie), cerere scrisă (către Parlament sau către Curtea Constituţională) sau întrebare scrisă pe buletinele de vot de la referendum.

      În răspunsul pe care l-aţi dat domnului Alfred Singer daţi o informaţie care nu poate fi înţeleasă şi deci dă naştere la confuzii Citez:

      „ÎN DOCTRINA JURIDICĂ însă, SENSUL cuvântului CONSULTATIV în contextul „referendum consultativ” este ALTUL, – vine de la faptul că poporul este CONSULTAT într-o anumită problemă”.

      Păi dacă „în DOCTRINA JURIDICĂ …sensul cuvântului consultativ … vine de la faptul că … este CONSULTAT într-o anumită problemă”, sensul pare a fi ACELAŞI cu cel din limbajul curent, în care sensul cuvântului vine tot de la „A CONSULTA”.

      Nu se înţelege, despre care ALT sens vorbiţi că ar exista în doctrina juridică?

      Două precizări:
      1. Acest „ALT” cerea un exemplu în care cuvântul ”consultativ” să fi fost folosit cu sensuri diferite (pentru a convinge).
      2. Acest „ALT” îl poate face pe un cititor să creadă că justiţia foloseşte cuvântul „consultativ” cu alt sens decât cel din vorbirea de zi cu zi (ceea ce nu mi se pare a fi adevărat).

  6. Sarut mana doamna, ziua buna tuturor!
    Am si eu doua curiozitati (ma rog, la rigoare, am mult mai multe, pe acelasi subiect):
    1. De ce ar putea/ar trebui sa fie imperativ mandatul Presedintelui Romaniei (vezi, de exemplu, intentiile comisiei Dormeo in legatura cu procedura desemnarii primului ministru), atata vreme cat Presedintele e ales uninominal si direct (nu mai pun la socoteala ca are un numar de voturi aproape in echilibru cu intreg Parlamentul)? Adica: un Presedinte ales la fel ca si un parlamentar, nu are dreptul la un mandat ne-imperativ (ca sa zic asa)?
    2. Daca numarul de mandate al unui Presedinte este limitat la doua, acum, in dor(m)itele noi conditii, in care se preconizeaza deplasarea centrului de putere/decizie catre Parlament si catre Guvern, de ce nu se limiteaza numarul de mandate al parlamentarilor si al premierilor tot la doua? Nu asta era ideea la alegerile din ’89 (la Revolutie, adica :) ), anume ca sa nu mai poata sa mai puna nimeni mana pe intreaga putere, niciodata? Poate am inteles eu gresit…
    In fine, din aceste punct de vedere, mie unuia, Constitutia de acum mi se pare ideala: nici macar inubliabilul Ion Ilici Iliescu nu a reusit sa mai traga absolut toate sforile, incepand de prin 2002. De „jucator” nici nu mai zic, iar Geologul nu cred ca se pune… Actuala Constitutie, cu jurisprudenta (sa-i zicem asa) deja creata, nu e destul de buna?

    PS: Era sa uit. Aveti aici

    http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act?ida=30313

    http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck.proiect?idp=1211

    http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck.proiect?idp=2342&cam=1

    si in M.O. 386/16.07.2001

    definitia „sefului statului”, intr-o lege pesedista. Am vazut pe la toate tocsourile ca nimeni nu aduce acest argument, niciodata, iar sarmanii care incearca sa argumenteze ca seful statului ar fi Presedintele sunt mai mereu in incurcatura. Tare as vrea sa vad fata unui taliban uslamist in momentul in care ii spune cineva despre legea asta (eventual ii si citeaza din ea), pentru ca dupa logica uslamului de televizor, lui Ion Ilici Iliescu ar trebui sa-i „taie” statul casa de protocol, masina de la scara, cabinetul de lucru, secretarul, comsilierul etc. Si sepepistul care il ocroteste de dragostea romanilor. Mai ales sepepistul :)
    Cu respect!

  7. @ Albert Singer

    Exerciţii de LOGICĂ:

    – (Pot să ies SAU pot să nu ies din casă) ŞI (Casa ia foc). Ce fac? Nu mai pot să rămân în casă, pentru că a luat foc. OBLIGATORIU ies.

    – (Pot să ies SAU pot să nu ies din casă) ŞI (În prezent medicul nu-mi dă voie să ies din casă). Ce fac? Nu pot să ies, pentru că medicul nu-mi dă voie, deci din cele două variante rămâne numai una: OBLIGATORIU nu ies, voi rămâne în casă.

    Dicţionarul spune că cel care a cerut părerea POATE TRECE peste un aviz consultativ, ceea ce înseamnă că poate să-l ia în seamă SAU să nu-l ia în seamă.

    – Instituţii ale statului cer părerea POPORULUI prin referendum. Poporul îşi exprimă dorinţa. Conform Constituţiei, poporul este SUVERAN, adică este deasupra tuturor, deci poporul este şi deasupra instituţiilor statului, ceea ce înseamnă că instituţiile statului nu pot să nu ţină seama de dorinţa poporului (care este deasupra lor). În mod OBLIGATORIU instituţiile statului trebuie să ţină seama de dorinţa poporului. Este ceea ce a explicat Curtea Constituţională.
    Decizia nr. 682/2012
    „1.10. Din această perspectivă, ceea ce distinge un referendum consultativ de unul decizional nu este, în principal, chestiunea privitoare la respectarea sau nu a voinţei populare – această voinţă NU POATE FI IGNORATĂ de aleşii poporului, întrucât este o expresie a suveranităţii naţionale -, ci caracterul efectului referendumului (direct sau indirect)”.

    • Doamna, nu ma indoiesc ca logica elementara ne este tuturor familiara, dar ce faceti dvs. e sa va jucati cu termenii intr-un mod aiuritor. Nu v-a iesit direct cu „consultativ” pentru ca era definitia din DEX dar persistati. Treceti la interpretarea lui „poate”. Incercati acum sa ne demonstrati ca „poate” se refera aici la posibilitatile fizice (ca intr-o lege a fizicii) si nu la faptul ca ii este permis. In felul asta puteti demonstra orice (incep sa banuiesc ca sunteti avocat). Am impresia ca vorbim limbi diferite, nu-mi ramane decat sa ma retrag de pe aceasta pagina. Auf Wiedersehen!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Laura Stefan
Laura Stefan
Laura Stefan a studiat dreptul la Facultatea de Drept a Universitatii din Bucuresti si a absolvit studiile masterale la Facultatea de Drept a Univestitatii din Cambridge. Lucreaza pentru Expert Forum (EFOR) si alte diverse organizatii din tara si internationale pe programe privind lupta anticoruptie si reforma sistemului judiciar.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro