La intoarcerea din URSS, ca o prevestire enigmatica a “Spovedaniei pentru invinsi”, Panait Istrati isi marturisea dezamagirea fata de efectele Revolutiei bolsevice printr-o metafora: “Nu voi mai crede intr-un viitor mai bun, decat in ziua cand revolutia va fi facuta sub semnul copilariei” (1). Cu alte cuvinte, numai inocenta copiilor ar mai putea salva o Revolutie de la urmari dezastruoase precum crima in masa sau dictatura.
Cred cu tarie ca Revolutia romana din 1989, cea adevarata, a fost o “revolutie facuta sub semnul copilariei”. Stau marturie nenumaratele morminte si cruci din Cimitirul Eroilor Revolutiei, in care zac copii, de la 13 la 20 de ani. Acesti copii l-au inlaturat pe Ceausescu si pe uneltele sale infernale de la putere, cu vointa lor neclintita si cu pacea din suflete. Sa ne reamintim : Revolutia romana a fost non-violenta, crestina si curata. Gloantele au lovit copii in genunchi, recitand « Tatal Nostru » sau strigand « Fara violenta », ridicand in calea fortei brute a regimului buchete de flori si credinta. Aceasta a fost Revolutia romana, un miracol de care numai copiii pot fi capabili.
Tot copiii au incercat, in inocenta lor absoluta, sa salveze Romania din ghearele lacome ale unor frustrati ai regimului, inlaturati din primele randuri ale puterii de catre familia Ceausescu. Piata Universitatii ramane simbolul acestei revolutii pasnice si continue a copiilor romani. Daca incercam sa rememoram acele evenimente speciale, ne vom aminti ca initiatoarea si organizatoarea fenomenului a fost Liga Studentilor din Universitatea Bucuresti, adica tot niste copii. Ei au sperat, cu idealismul si naivitatea varstei, ca este suficient sa rezisti in strada si sa spui adevarul la portavoce, pentru ca Adevarul sa invinga. Dar n-a fost asa.
Si n-a fost asa nu din cauza profitorilor cocotati la putere, in locul Ceausestilor. Ei puteau fi invinsi cu usurinta, asa cum a fost invins Ceausescu, daca « oamenii mari », « adultii », le-ar fi venit inca o data in ajutor copiilor. Insa ei nu au mai venit, ca in 22 Decembrie, ci s-au multumit cu firimiturile de libertate si prosperitate aruncate din inaltul Puterii. Mai mult, « adultii » s-au alaturat celor care pretindeau, mincinos, ca « ei » il inlaturasera de fapt pe Ceausescu si i-au sustinut impotriva copiilor lor. Tradarea adultilor a facut ca revolutia copiilor sa fie strivita, sub batele minerilor si sub bastoanele politistilor.
Scriu aceste randuri acum, la 23 de ani de la baia de sange din 13-15 iunie 1990, ca sa nu uitam si ca sa intelegem ca astazi ne aflam inca in tunelul intunecat al tranzitiei, din cauza ca « oamenii mari » ai acestei tari au nesocotit glasul copiilor lor si i-au batut, ca sa taca ! Pentru ca asta am avut, acum 23 de ani : o frangere in bataie a adevarului. Nu doar minerii, nu doar politistii i-au batut pe « golani », ci si masele isterizate de pe margine, oameni cu varste si meserii respectabile, care aplaudau linsajul public al copiilor revoltati. « Oamenii mari » care jubilau la televizor, pentru ca in sfarsit fusese curatata Piata Universitatii de « golani », sunt vinovati moral pentru masacrul savarsit atunci. Nu are importanta daca au gresit din ignoranta sau din rea-vointa, ci numai faptul ca au cautionat moral un act de o cruzime si o imoralitate absoluta, comis din ratiuni pur machiavelice, de pastrare a puterii cu orice pret.
Sunt si eu unul dintre copiii anului 1990, care a sperat naiv ca lucrurile vor merge spre bine si repede. Nu a fost si nu este asa, iar de vina sunt mai ales acel iunie insangerat si autorii lui. Pentru ca « ei », aceia care au dirijat si inscenat acel macel romano-roman, sunt aceiasi cu cei care au distrus apoi economia si finantele tarii, au furat industria de stat si au indatorat Romania, capatand in schimb pozitiile privilegiate pe care le au si astazi in politica, in economie si in societate. Acesta a fost scopul lor, de la bun inceput, iar copiii stiau asta si au spus-o. Pentru acest « pacat », au fost batuti, umiliti si fortati (multi dintre ei) sa ia calea exilului, in anii care au urmat. Aceasta a fost posibil, pentru ca « adultii » i-au crezut pe « ei », nu pe proprii lor copii.
Ce putem face, acum ?! Poate ar trebui sa ne intoarcem in timp, cu gandul, si sa ne amintim ce doreau acei copii, astazi ajunsi oameni mari. Vroiau lucruri simple : libertate, demnitate nationala, fara comunisti si fara comunism. O parte dintre ele s-au indeplinit, o parte nu. Tot ce avem de facut, acum, este sa regasim spiritul lor generos si entuziast, idealismul lor naiv. Sa lasam egoismul si materialismul deoparte, sa visam mai mult. Sa nu mai fim atat de pragmatici, in chip jalnic, si sa nu credem ca scopul vietii e numai imbogatirea stearpa, fizica, pentru ca nu ne vom mai deosebi in niciun fel de « ei ».
Sau, ca sa incheiem asa cum am inceput, in spirit istratian: « Haideti spre alta flacara ! » (2).
1 Panait Istrati, Spovedanie pentru invinsi, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1991, p.9.
2 Ibidem, p.133.
Au fost si multi maturi langa tineri. Eu aveam atunci 46 de ani si am fost la toate actiunile cu speranta ca se vor schimba lucrurile. Dar profitorii fostului regim au stiut cum sa faca propaganda impotriva noastra. In timp ce noi am crezut ca prin iesirea in strada rezolvam situatia, ei au stiut sa faca propaganda din om in om in tara, aveau toate mijloacele din vechea organizare, organizatii de partid, primarii, militie, aveau oamenii-activistii pcr, miltienii- care sa mearga peste tot sa lamureasca populatia. Mi-aduc aminte ca atunci cand m-am dus prima data dupa revolutie in satul natal, mama mea se ruga de mine sa nu cumva sa zic ceva prin sat ca ne dau foc la casa. Si cei care intelegeau situatia erau infricosati de activistii pcr. Asa s-au facut alegerile din mai 90.
Comentez, chiar dacă voi fi moderat (o bagatelă pe lîngă niscai gloanțe în viscere). Iată cum văd eu „trădarea adulților” (dincolo de șmecheriile cu Marian Munteanu et ejusdem farinae)
Bolintineanu: „ Nefericita naţie, sărmană Românie ! Fiii tăi ce naşti şi hrăneşti cu sîngele tău sunt de multe ori mai răi decît streinii, pentru tine !”
„…sînt permanent jignit, umilit, lovit, în cele mai sacre și intime convingeri. Mai puțin de către politicieni, cît de cei ce ar trebui să-i țintuiască pe primii precum niște gîndaci într-un insectar și să-i disece metodic, nemilos, pentru a înțelege cît mai mulți întreaga turpitudine a organismului național-comunist.”
”…ceea ce am observat de multă vreme: așa-zișii intelectuali de elită ne fac un rău imens. Oriunde în lume politicienii sînt tentați de populism ― mai abitir în România post-comunistă, moștenitoarea unei istorii tarate. Cînd nenumărați momîrlani famelici pupă cadavre (moaște), vînzîndu-și votul pentru un braț de lemne sau un kil de ulei, cînd BOR-ul strămoșesc e doar o colecție de escroci unsuroși, CINE ne poate îndruma? Cine ar trebui să reeduce cu răbdare și empatie acest sărman popor ? Să-i fie busolă prin oceanul evenimentelor ? Nu tocmai cei pe care Dumnezeu i-a dăruit cu niscai neuroni mai ageri ? La ce bun să fi citit mii de pagini dacă tot ce ai extras din ele se reduce la vorbe gongorice din care picură lichidul insipid al nimicului ? La veșnica tripletă absconsă Eliade-Cioran-Noica, Noica-Eliade-Cioran, și la discuții de salon dulci-amărui ? Nu am nimic împotrivă să ne tragem de șireturi cu Heidegger DACĂ am epuizat acțiunea ”dezinfectat latrinele din fundul curții”. ASTA au așteptat părinții sau bunicii noștri. Chiar mai mult decît pe americani.”
„Atuncea cu NOI cum rămîne ? NOI, cei ce facem crize dispeptice cînd babele pupătoare-de-pietre și călugări nespălați molfăie în gingii prescuri mucegăite împănate cu cip-uri și fiare apocaliptice. NOI, cei pentru care minciuna este un păcat mult mai greu decît preacurvia, dezordinea este fiica „nuanțelor” molcomitoare, libertatea gîndului mai valoroasă decît icoanele de voievozi re-vopsite.
NOI, cei pentru care Lenin E MORT, MORT, MORT !
NOI, „bolintinenii” secolului XXI.
NOI ? Mucles ! ― rămîne cum s-a stabilit la Revoluție: fă-te că lucrezi ! Simulați ― voi Pleșu, Liiceanu, Manolescu, Puric, Zografi ― că lingurița de joi e spadă lucitoare și mestecatul cafelei avînt de Ivanhoe. ȚINEȚI SCENA OCUPATĂ ! Doar e evident, nu-i așa, că trei milioane de români plecați la dracu´n praznic urlă gîtuiți după dulceață de rubarbă.”
Oricat de mult ne’am dori,e cam greu sa mentii o reverie pe stomacul gol. Pragmatismul in cazul nostru, al oamenilor de rand, nu se rezuma la imbogatire stearpa ci mai degraba la supravietuire, exceptandu’i pe cei care’si vand vecinii pe un pumn de seminte.
Cu toate aceastea, o schimbare de perspectiva ar fi bine venita, daca nu chiar necesara.
Citește cel puțin prima pagină de aici:
http://www.contributors.ro/dezbatere/nimeni-nu-s-a-nascut-adult-despre-invatamantul-obligatoriu/
să vezi cum ajung adulții sclavi. Revoluțiile sunt făcute de copii/ tineri/ ca o ultimă revoltă înainte de a fi înjugați/ înhămați!
Apoi reflectează la stomacul boului și stomacul cerbului!
Cei care „infierau cu manie proletara” capitalismul si care ne-au tinut cu forta in inchisoarea numita „Republica Socialista Romania” („prietenii stiu de ce!”) sunt astazi capitalisti „de frunte” si democrati model. Faptul ca Romania este pe ultimul loc in UE la aproape toate capitolele (dupa 24 de ani de „reforme capitaliste”) li se datoreaza.
domnule autor” aceia care au dirijat si inscenat acel macel romano-roman,” s au gindit si ei la copii lor.uite ,au cishtigat !copii lor e ieuroparlamentari,oameni de afaceri ,ce mai ,casa politica conducatoare de romanica.
dumneata ai scris articolul ptr bani?parca shtiam ca aci nu se plateshte.incearca domnule sa afli ce s a intimplat si lasa ma cu haidetzi spre alta flacara.nu mai impinge iara copii sa se sinucida !!
Nu iau bani pentru aceste articole, doar imi spun parerea. Am vazut cu totii ce s-a intamplat, exista rechizitorii la Parchetul General despre cei vinovati, in frunte cu Ion Iliescu. El a condus totul, impreuna cu Roman si ceilalti acoliti (Chitac, Diamandescu, N.S. Dumitru etc.).
Ce-as putea face, sa ma transform in tribunal?! Atat timp cat insusi presedintele Basescu nu primeste raspuns la intrebarea: „ce-ati facut cu dosarele iunie ’90?”, la ce m-as putea astepta eu, un simplu particular?
Si nu indemn pe nimeni la rebeliune, doar sa fim mai idealisti, putin, sa mai vrem si realizari de ordin moral si spiritual, sa avem un obiectiv mai maret in viata. Ce e rau in asta?
a fost o figura de stil;
inca mai sint oameni acolo care mai cred ca istoria este facuta de popor,asha cum i au invatzat comunistii
Luciane,
Iertare, nu pot vorbi la plural. Articolul tau m-a atins cum nu m-au atins multe.
In 98-90 am fost si eu unul din pustii de 14-15 ani care au iesit in strada. Am aplaudat fuga lui Ceausescu. Am fost destul de dezorientat de simulacrul de proces si de executie. Apoi a venit anul nou si, speram atunci, vremuri noi.
Decembrie 89 nu imi trezeste multe amintiri profunde. Lucruri care se schimbau repede, fobia teroristilor, dupa care liniste.
Pe de alta parte Piata Universitatii m-a marcat profund. A fost un fenomen extraordinar, pe care nu-l pot exprima bine in cuvinte. La Universitate am simtit ca se schimba ceva. A fost simtul comunitatii, al timpului schimbarii. A fost proclamatia de la Timisoara si punctul 8. A fost Cristian Paturca si Imnul golanilor.
Am simtit gresit. Au venit minerii, Si, oribila cum a fost mineriada, aprobarea societatii a fost mai rea .A fost un moment de dezradacinare.
Atunci, copil de 15 ani, n-am putut intelege. Si i-am blestemat pe „oamenii mari” sa apuce sa le para rau c-au aprobat mineriada.
Acum, apropiindu-ma de 40 ani, vad (cu parere de rau, ca m-au inmuiat anii) ca blestemul a prins. Masa de sustinatori ai democratiei originale a fost… nici n-am un cuvant. Tradata? Vanduta? Ignorata? Sabotata? Nu stiu ce sa aleg!. Au ajuns sa traiasca la limita subzistentei. Imi pare, din suflet, rau.
Daca ar fi sa trag un invatamant, ar fi ca necunoasterea si prostia nu sunt circumstante atenuante. Cine nu gandeste cu capul lui va plati.
Leo
PS. Pana in ziua de azi n-am vazut un studiu aprofundat al fenomenului „Piata Universitatii”.
Multumesc. Suntem pe aceeasi lungime de unda, poate si pentru ca apartinem aceleiasi generatii.
Începând cu 2006, „maturii”, de la cei „cu meserii respectabile” până la cei fără nicio meserie, care sprijină uşa blocului, fac o campanie isterică, furibundă, cu spume la gură, împotriva „copiilor” şi „tinerilor”, subliniind de fiecare dată că „nu e bine să ai prea multă şcoală”, că „oricum sut proşti”, „sunt golani”, „sunt taraţi”, „sunt pociţi” etc
Ăsta nu e un fenomen ceva mai bizar de felul lui?..
Nu sunt de acord cu concluzia articolului!
Dintre copiii care au participat la protestele de atunci in Zona libera de comunism din Piata Universitatii, unul s-a ridicat, cu ajutorul lui Dumnezeu, si conduce acum Romania ca Prim-ministru. Ce am putea dori mai mult?
bravo domnule !
E dureros pentru multi sa spui asta, mi-e rusine ca am putut citi un comentariu acesta ca al tau pe acest site pe care l-am considerat intotdeauna pentru unii, ca sa spun asa , „mai rasariti” la minte.
Imi pare rau, pe d-ta nu te pot considera asa, nu vreau sa jignesc, dar asa simt, pentru ca eu AM FOST ACOLO! Si asta nu se poate uita, crede-ma.
Independent de d-voastra, am comentat urmatoarele:
http://www.contributors.ro/editorial/despre-neru%C8%99inare-%C8%99i-drumul-catre-ea/#comment-140205
Cred ca sint multi care n-au singe in ei pe aici. In orice caz, faptul ca Iliescu inca traieste bine-mersi, e o rusine pe obrazul acestui popor.
poporu domnule n are obraz!inca dumneata nu shtii?
obraz are fiecare cetatzean,unii mai mult altzii mai putzin,dupa posibilitatzi.
Tulburator articol…Felicitari inca o data.
Din pacate inca o perioada va trebui sa luptam cu mafia politica si economica pe care noi am adus-o la putere si am imbogatit-o. Slava domnului ca lupta a inceput. Cand o sa-i dam jos si o sa-i punem la locul lor numai de noi depinde.