vineri, martie 29, 2024

# Rezist: De la Piaţa Universităţii (1990) la Piaţa Victoriei (2017)

În luna mai 1990 m-au vizitat în Bucureşti mai mulţi prieteni olandezi. Era în plină desfăşurare manifestaţia maraton din Piaţa Universităţii (aprilie-iunie 1990). Unul dintre olandezi, un ziarist foarte “de stînga” din punct de vedere politic, mi-a spus că a citit cîte ceva despre “Golania”şi nu i-a prea plăcut. “La noi, în Olanda – mi-a zis el –, cei care strigă «Jos comunismul!» sunt de regulă neonazişti. Probabil că protestatarii din Bucureşti sunt neolegionari”. L-am contrazis. I-am zis că manifestanţii bucureşteni luptă pentru o democraţie liberală, împotriva unui neocomunism conservator. L-am invitat să vină în piaţă cu mine, împreună cu fiica mea în vârstă de 10 ani. Cu acest prilej, el a văzut o mulţime de oameni, unii cu copii pe umeri sau de mînă, strigîndu-şi setea de libertate, scandând sloganuri şi purtând pancarte pline de creativitate şi de umor. “Naziştii nu arată şi nu se exprimă aşa. Ei n-au niciodată umor”, mi-a zis ziaristul olandez, cerându-şi scuze pentru diagnosticul greşit pe care l-a dat. A acceptat bucuros să-i pun în piept o etichetă pe care am scris “Golan din Golanda”.

După câteva decenii, cam la fel arată mulţimea care se adună seară de seară în Piaţa Victoriei. Cam acelaşi tip uman, aceleaşi valori morale şi mentalitare, aceleaşi principii civice, aceeaşi speranţă într-o Românie curată, aceeaşi inteligenţă, aceeaşi creativitate, acelaşi umor. Mai mult decât atât, protestatarii din ianuarie-februarie 2017 au simţit cumva faptul că ei continuă o luptă începută, cu 27 de ani în urmă, de “părinţii” lor. (Părinţi la figurat sau – ca în cazul meu – chiar la propriu). Unele pancarte purtate zilele acestea spun răspicat acest lucru: “Suntem copiii foştilor golani de la Universitate”. Alte lozinci fac o acoladă în timp care se referă nu doar la două generaţii, ci la trei. Nu doar la trecut şi prezent, ci şi la viitor: “CE NU AU REUŞIT PĂRINŢII MEI, ÎNCERC SĂ FAC EU PENTRU COPIII MEI”. Apoi au adoptat şi adaptat vechiul “Imn al golanilor”: „Mai bine huligan / Decât mincinos, / Mai bine animal, / Decât ticalos, / Mai bine golan, / Decât pupincurist, / Mai bine sorosist, / Decât comunist!”

Sunt foarte multe elemente comune celor două manifestaţii. De pildă, asumarea ironică a unor insulte sau ofense. “Golanii” jigniţi de Ion Iliescu în 1990 şi-au schimbat porecla în renume. La fel au făcut şi “corporatiştii” sau “soroşiştii” jigniţi de Liviu Dragnea în 2017. Pe o pancartă din Piaţa Victoriei se putea citi: “Soros, dacă vezi asta! ÎncĂ nu au AJUNS BANII”. Iar pe altă pancartă se cerea o primă bănească pentru proteste pe timp de ger: “SOROS, DĂ-ne un bonus pentru lucru în condiţii grele”.

Această continuitate de aproape trei decenii este un simptom al unei societăţi civile vii, o societate care îşi generează anticorpii pentru a-şi păstra imunitatea faţă de o guvernare cleptocrată şi oligarhică. # Rezist este un slogan care nu se referă doar la ultimele 2-3 săptămâni, ci la ultimii 27 de ani. Manifestaţia maraton din aceste zile va intra la rândul ei în istoria (şi mitologia) României postcomuniste. Copiii manifestanţilor de azi vor şti să protesteze în stradă atunci când politicienii români vor face din nou abuzuri.

Distribuie acest articol

24 COMENTARII

  1. Manifestatiile din 90 au fost o investitie pe termen lung. Cand sadesti un pom nu te astepti sa dea roade din primul an. Atunci nu exista o masa critica, ci doar o samanta. Intre timp aceasta a dat roade, si iata rezultatele. Mi-e greu sa cred ca ne vom intoarce vreodata la situatia de atunci. Pentru prima data celebra luminita de la capatul tunelului se vede.

  2. O opinie mai scurta:
    „Arc peste timp. De la Iunie 1990 la Februarie 2017
    În iunie 1990, Domnul Preşedinte Ion Iliescu mulţumea la ROMEXPO minerilor cu lămpaşe (nu cu telefoane) că au venit în Bucureşti şi au ciomăgit cu sârg şi incredibilă violenţă pe bucureştenii protestatari din Piaţa Universităţii, care cereau democraţie. Atunci, manipularea se făcea de profesionişti ai dezinformării prin TVR Liberă.
    În februarie 2017, Domnul Preşedinte Klaus Iohannis mulţumea în PARLAMENT bucureştenilor cu telefoane (nu cu lămpaş) care au îndurat frigul pentru a demonstra paşnic, zile în şir, la Piaţa Victoriei, pentru a apăra principii democratice. Azi, oamenii s-au strâns chemându-se unii pe alţii pe facebook.
    Oricât sunt unii de cârcotaşi, trebuie să recunoaştem că progresul României şi al românilor este enorm şi ireversibil.”

    • „…trebuie să recunoaștem că progresul României și al românilor este enorm”_Într-adevăr, în 1990 până să vină minerii, te puteai plimba liniștit cu copiii de mână prin piață. Să asculte muzică, să zicem. Acum, dacă te însoțesc copiii în Piața Victoriei, ca să deseneze pe asfalt, ori să spună poezii care nu sunt favorabile guvernului și partidului aflat la putere, riști să fii cercetat de Protecția Copilului pentru rele tratamente aplicate minorilor.

      • Pardon, scuzati, si eu consider ca gresita folosirea copiilor la manifestatii.
        Unii considera gresita predarea religiei in scoli, dar isi duc copiii sa manifesteze politic.
        O cruciada a copiilor (si mamicilor).

        • Permiteti-mi sa dezaprob comparatia dumneavoastra intre a merge cu copilul la protest si a indoctrina copilul, ani intregi de scolarizare, cu ceea ce unii considera ca au inteles din religie.

          1. formele de protest (oricare ar fi ele, atata timp cat sunt pasnice si respecta punctul de vedere al fiecaruia) reprezinta un mod de a invata copilul ca atunci cand are ceva de spus o poate face liber (iar modul de exprimare imbraca mai multe forme, nu doar ridicand 2 degetele si atunci cand primeste acordul de a vorbi poate sa vorbeasca) … in afara de copiii micuti, care sunt purtati inca in „poala mamei”, cei marisori isi pot exprima dorinta de a merge sau nu la aceste forme de protest (dupa ce parintii le-au expus situatia)

          2. religia … din punct de vedere al ortodoxilor, copilul, la nastere, este introdus cu forta intr-un cult religios („vrei nu vrei aici stai ca asa zice popa”). Mi s-ar perea mult mai bine daca, in acele ore de scoala s-ar invata despre Istoria Religiilor, despre culte religoase existente, despre faptul, ca desi s-a nascut intr-un cult religios, pe langa acest cult exista si altele, el avand optiunea, atunci cand va fi capabil sa-fi faca propiile pareri, idei, isi poate schimba cultul religios (fara a fi supus mojiciilor de genul „te-ai nascut in aceasta religie, tot in ea trebuie sa-ti nasti si tu copiii si sa mori … ca altfel te blesteama Ponta” … uf, am vrut sa scriu popa)

      • Este, in acelasi timp, o perspectiva reala si unificatoare. Ar fi bine ca o asemenea perpectiva sa devina si logica parlamentarilor, in special a celora care au boicotat adresarea Presedintelui.
        PS
        Rolul ghilimelelor: perspectiva apartine fostului Presedinte. Iata ca nu toti parlamentarii sunt cozi de topor sau oameni de paie. A aparut un corp strain, o fi vaccinul anti GIO?

      • Stimate domnule profesor
        Fac parte dintre cei care NU sunt de acord cu predarea DOGMELOR religiei ortodoxe în școlile finanțate de stat. Dacă, de la o vârstă când pot înțelege, s-ar preda filozofia și istoria religiilor, aș fi în totalitate partizanul ideii. Dar nu dogme…ale nici unei religii.
        Mai mult, filozofia creștină, minunată de altfel, este una singură. Scindările au apărut ulterior și au semănat mult cu o luptă pentru putere – pământeană –
        Iar unul dintre argumentele IPS Daniel ”ce s-ar întâmpla cu absolvenții facultăților de teologie?” este de necomentat. De fapt, purtătorii de cuvânt, PR-iștii, BOR au în general prestații sub orice critică.
        Și pentru a risipi orice suspiciuni, sunt creștin-ortodox prin botez, panteist prin filozofie religioasă și profund credincios.
        Altfel #Rezist!

  3. Atunci exista si punctul 8 de la Timisoara care mult ar fi ajutat tarisoara asta. Poate acum nici nu mai vb de proteste! Asta e alta poveste. Noi ar trebui totusi sa introducem in Constitutie inca un articol prin care sa se prevada ca ststul este obligat sa garanteze si sa ocroteasca demnitatea cetatenilor sai. Astfel nu vom mai avea situatii in care Guvernul sa lucreze pe ascuns…sau partide in Parlament care sa ocroteasca coruptii! Un fel de punctul 8 asumat!!!!

  4. Compararea protestelor de acum cu cele din urma cu 27 de ani este ridicola. Toti vedem ca amploarea protestelor din 2017 este coplesitoare, la nivel de tara, ceea ce arata mai degraba ca cei din strada sunt urmasii celor care au votat in 1990. Mesajul lor nu este “Rezist”, ci “Nu mai rezist”. Romanii nu mai suporta sa fie saraci intr-o tara bogata, vor sa aiba locuri de munca, venituri decente, sa se bucure de sisteme de sanatate si educatie publice accesibile, sa fie respectati. Aceste lucruri vor fi posibile daca nu vor mai fi furati. Vor ca drumurile spre Cotroceni si Victoria sa nu mai fie batatorite de clientela politica si lobbysmul transnational, care prin definitie sunt corupatoare. Cel putin ca grup, ca numar restrans, acum, compararea protestatarilor cu fostii “golani” din Piata Universitatii este valabila in cazul celor care protesteaza la Cotroceni. Ei sunt adevarata lumina avangardista, spirituala, care va deveni orbitoare in clipa in care va fi vazuta de sutele de mii si milioanele de luminite.

  5. Cred că participanții de la demonstrațiile de-acum au o ideologie mai clară, sunt mult mai conștienți de noțiuni ca democrație, stat de drept, libertatea cuvântului dar și corupție, hoții , rețele mafiote etc. În 1990 era vorba mai mult de sentimente , uneori confuze. Așa cum se scrie în articol, acum este o altă generație de tineri și nu numai ei, nu toți pensionarii se simt reprezentați de cei care se adună la Palatul Cotroceni. Acești tineri demonstranți cunosc foarte bine Occidentul și ce se întâmplă acolo. Și să recunoaștem: nici guvernanții nu au curajul să procedeze ca în 1990. Ceea ce de întâmplă în Piața Victoriei este o altă calitate. Comun cu 1
    990 este entuziasmul și ideea de antisistem.

  6. Am tot vazut aceasta parere cu copiii care nu trebuie dusi la protest. In special oamenii care nu au copii sau care nu sunt implicati in cresterea lor spun asta, foarte critici si atotstiutori.
    Sa o luam altfel. Copiii sunt oameni mici dependenti de parinti. Nu toti parintii au posibilitatea sa „scape” onorabil de ei. Apropo, ies cu copiii si in oras, la restaurant, la festival de muzica, uneori ii duc la firma daca lucrez in week-end. Daca eu doresc sa protestez, si sunt si parinte, ce ar trebui sa fac? In conditiile in care nu am resurse sa imi las copilul pe undeva, cu altcineva? Nici parinti, nici infrastructura. Sa ii lasam singuri acasa? Sa nu mai protestam? Chiar as vrea sa inteleg care e recomandarea… Merci.

  7. Nu era nimic confuz in 1990 in Piata Universitatii! Era dorinta si speranta (nesabuita, cum s-a dovedit), ca Romania se va curata de domnia comunismului distrugator de valori si de constiinte. Era ideea ca nu se poate sa ne lasam pe mainile activistilor comunisti, pentru a nu ajunge, noi si copiii nostri, sa vedem ceea ce vedem si blamam astazi la puterea executiva si la cea legislativa.

  8. Buna ziua,
    Exista multe similitudini, intr-adevar, intre cele doua evenimente. Din pacate suntem tot acolo cu politicienii contestati (desi este prea mult spus politicieni pentru acesti oameni) in materie de tehnica manipulare, discurs si nuante grave.

    //

    Multumesc,

  9. Cea mai mare problema a tuturor protestelor din Romania ultimilor 27 de ani este ca nu sint continuate de o adevarata implicare civica de zi cu zi. Sint mult prea putine ONG-uri care sa supravegheze si sa amendeze activ derapajele guvernului (de orice culoare ar fi el) sau ale autoritatilor locale.
    La nivel politic, PNL-ul este asimilat de multi cu clasa politica ce trebuie schimbata / desfiintata / reformata si este intr-o degringolada continua.
    USR-ul abia aparut e mult prea putin deocamdata pentru a produce schimbarea. Cu o floare nu se face primavara.
    Fara implicare civica / politica „zi de zi, ceas de ceas si in proportie de masa” degeaba protestam. Sa speram ca se va cristaliza ceva in urma acestui #rezist.

  10. Interesante toate opiniile. M-as opri la cele privind „dreptul” parintilor de a veni cu copiii lor la manifestatii stradale. Vezi mai ales @Lori. Faptul ca zilele acestea parintii sunt anchetati la „Autoritatea Nationala pt Protectia copilului” este un scandal. In rest, Statul roman respecta la superlativ toate celelalte drepturi ale copilului (hrana adecvata, invatamint, sanatate, non-munca minorilor, non-cersit etc. etc.). Doar aceasta problema ramasese nerezolvata. Cum am scris in articolul de mai sus, megeam cu fiica mea, Amana, atunci in virsta de 10 ani, la manifestatia din Pta Universitatii (aprilie-iunie 1990). Ulterior, mi-a multumit de sute de ori pentru asta. A fost prima ei scoala de civism. Peste 7 ani a intrat la Facultatea de Stiinte Politice de la Universitatea din Bucuresti. Astazi ea #rezista la Bruxelles, iar eu #rezist la Bucuresti.

    • Va aflati intr o mica eroare, possibil si Fiica dvs.: cand fiica dvs. A ales sa traiasca in BE, a facut o din unul din motivele:1. tatal ei a crescut o cu un respect de sine suficient de mare incat ea sa ajunga la ideea ca isi poate trai viata si profesa cariera intr o tara cu un nivel de civilizatie mult mai mare decat RO. 2. A ajuns singura la concluzia ca viata e prea scurta ca sa o traim intr o lupta permanenta in RO.
      Altfel spus, unii romani „rezista” in RO, alti Romani TRAIESC in Vest.

    • Nu sunt de acord cu sustragerea fiilor si fiicelor, scolari si scolarite, nemaivorbind a prescolarilor, de la preocuparile copilariei, proprii candorii acestei minunate varste de aur. Cu atat mai putin cu cultivarea frustrarilor de la aceasta varsta. Din randurile frustratilor, prematuri sau contrafacuti, se recruteaza inadaptatii de mai tarziu, iar in cazurile rebele de inadaptare, nevroticii si psihopatii. Asa cum pentru toate cate exista sub soare exista o vreme, si pentru anumite activitati omenesti exista o varsta.

      • @Valentin: subscriu 100%!
        In plus, nu e vorba numai de cultivarea frustrarilor, ci e eronat sa inveti un copil ca viata e o lupta impotriva hotilor, o lupta pe care e obligat sa o poarte.

  11. Buna dimineata, Domnule Profesor!

    Am citit si recitit articolul dumneavoastra de mai multe ori.
    Excelent!
    Ceea ce mi-a atras atentia in mod special este faptul ca, nici in aceasta analiza nu va dezmintiti.
    Abordarea celor doua subiecte, care, aparent, nu se leaga, dar care, din nefericire pentru guvernanti si din fericire pentru noi, releva adevarata spaima a celor impotriva carora sunt orientate protestele si, aparent, justifica virulenta celor care condamna prezenta copiilor in piata.
    Stigmatizarea si demonizarea la care s-a apelat atat in 1990, cat si acum, si carora li s-a raspuns cu inteligenta prin asumarea ironica si inteligenta a tuturor elementelor „arsenalului”… defaimator si transformarea lui, prin antinomie, cu „relele practici” ale guvernantilor in „element identitatar” al aparatorilor statului de drept si a valorilor pe care acesta le presupune.
    Pe cei care contesta prezenta copiilor in Piata Victoriei, in opinia mea – si cred ca sunt in asentimentul dumneavoastra -, nu-i intereseaza soarta acestora (fie ca sunt mai mari sau mai mici), cat ii framanta altceva. Un fapt care-i ingrijoreaza nu numai pe ei, dar si pe propagandisti. Si unii si altii privesc prezenta copiilor in piata prin prisma pragmatismului rece si meschin al votului. Bazinul electoral al PSD sunt, din nefericire, batranii. Viata curge intr-un anume sens. Locul batranilor care se sting, imcet, incet, este luat de alti electori.
    Astfel, copii, prezenti in Piata Victoriei, urmare a mesajului clar, asumat de tinerii – a propos, stigmatizati de guvernanti ca fiind „corporatisti” si demonizati, de unii mai de stanga, care-i numesc „sclavi ai capitalurilor globalizante”- care o spum ferm „Suntem copiii golanilor din Piata Universitatii!”, sunt perceputi ca o parte a viitorilor electori, care dupa modelul celor de astazi, vor spune pas oricarei tentative de manipulare. Am exemple in familie. Copiii din Piata Umiversitatii, deveniti maturi, nu au votat PSD niciodata si sunt in Piata Victoriei. Cei care nu sunt in Piata Victoriei demonstreaza, in semn de solidaritate cu cei din Piata Victoriei, in alte orase europene.
    Prezenta copiilor in Piata Victoriei sperie si pentru ca oricat de „certati cu legea” ar fi cei care guverneaza, inteleg ca unii dintre votantii lor, mai varstnici, care nu sunt prezenti in fata Palatului Cotroceni, din dragoste pentru nepoti pot lua decizia cruciala de a nu mai vota cu gandul la propria persoana, refuzand astfel a le amaneta viitorul nepotilor precum, din pacate, multi dintre ei au facut-o, neglijandu-si copiii, pe care de multe ori au ajuns a-i intretine… (Fostul dumneavoastra sudent, fe la master, pasionat de Stigmat si stigmatizare).

  12. @Maximilian Mendelsohn. Stimate dle fost masterand, ai perfecta dreptate. Asta e o alta spaima a PSD: copiii veniti zilele acestea cu parintii in Piata Victoriei vor vota peste 2-3 cicluri electorale si cu siguranta nu vor pune stampila pe PSD. Este o filiatie istorica normala, care se transmite din tata-in-fiu si din mama-in-fiica. O pancarta dina piata spunea asa: „Bunicii noştri la război, părinţii la revoluţie, acum e rîndul nostru!”.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Andrei Oisteanu
Andrei Oisteanu
Cercetător la Institutul de Istorie a Religiilor din cadrul Academiei Române și membru în Consiliul științific al Institutului. Este de asemenea profesor asociat la Centrul de Studii Ebraice, Universitatea din București, fiind membru în Consiliul științific al Centrului. Studiile și eseurile sale au fost traduse și publicate în SUA, Franța, Anglia, Germania, Italia, Austria, Olanda, Belgia, Israel, Croația, Polonia, Ungaria, Republica Moldova etc. Autorul a fost invitat să-și lanseze cărțile la Tîrgurile internaționale de carte de la București, Budapesta (2005), Paris (2008), Torino (2009), Ierusalim (2011), Frankfurt (2011)

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro