joi, martie 28, 2024

Roșia Montană și revolta din septembrie: ce a fost, ce a rămas

În ciuda a ceea ce au spus scepticii, protestele din Piața Universității din luna septembrie 2013 pentru Roșia Montană au marcat deja un moment cheie al istoriei recente post-decembriste. Așa cum am mai spus și în articolul meu precedent aceste proteste sunt  un punct de referință pentru evoluția viitoare a României, din mai multe puncte de vedere, pe care voi încerca să le detaliez mai jos, pornind de la ceea ce a fost inițial protestul, ajungând la ceea ce a devenit pe parcurs.

1.Începutul.

S-a pus deseori întrebarea de ce acum și nu mai demult, de ce nu vara 2012 când puterea USL a preluat statul încălcând mai multe norme de drept, așa cum continuă să o facă și acum?! De ce Roșia Montană și nu statul de drept, câinii comunitari, abuzurile lui Oprescu, distrugerea patrimoniului etc.? Unii spun că este vorba de agenda stângistă, liberal progresistă mondială finanțată de Soros sau de alții, de incoerența sau lipsa de discernământ a oamenilor, sensibili la apelul unor cauze ecologiste care nu au un impact direct și imediat asupra vieților lor, dar deloc receptivi la preluarea pârghiilor statului de către o putere coruptă, anihilarea justiției și a mecanismelor ei de funcționare (magistrații – procuratura, judecătorii; legea), coruperea mass-mediei și a politicului. Sunt argumente pertinente, însă scapă din vedere structura de generare a acestor proteste: cum am mai spus, revolta din septembrie din Piața Universității a fost declanșată de oameni tineri activi în media socială, cărora li s-au alăturat ulterior toate categoriile de vârstă. Acest protest bucureștean pentru sprijinirea comunității din Roșia Montană împotriva companiei RMGC care dorește exproprierea terenurilor și exploatarea cu cianuri a unui perimentru care cuprinde patru munți – extins și în alte orașe din țară și din lume – vine în contextul unor proteste globale cu cauze la fel de minore, aparent, sau superficiale, la prima vedere. Cel mai relevant este protestul din piața Taksim din Istanbul din vara acestui an, care a fost generat de decizia guvernului turc de a distruge un parc pentru construcția unui enorm mall considerat inutil de către cetățenii turci. Ecologism subțire, se va spune din nou. Dincolo de aparența ecologista, sunt cauze mai profunde, cea mai importantă fiind aceea a revoltei împotriva unui anumit tip de guvernare: acel tip de guvernare care subscrie unor interese particulare deseori pernicioase interesul național, peste voința cetățenilor. Mai precis, voința cetățenilor în astfel de decizii luate de guvern este nulă, nu există, nu interesează. De aici pornește totul; dacă acest tip de trezire a fost declanșat prin fonduri de creștere a atenției (raising awareness) către astfel de probleme de către organizații neguvernamentale nu mai este relevant, în ultimă instanță, pentru că revolta împotriva acestui pattern de guvernare este aproape universală, toți cei care doresc o guvernare reprezentativă pentru cetățeni, reacționează, iar acest lucru s-a văzut și în Piața Universității în septembrie 2013, când a apărut și în România un nou civism și un nou activism, care va rămâne, în ciuda scepticilor. Aici este schimbarea de paradigmă necesară în România; acești tineri – urâți, frumoși, deștepți, proști, educați, ignoranți, altruiști, narcisiști –vor mai ieși, iar relevanța lor nu va ține deloc de felul în care arată, ci de ideile lor. Partea frumoasă cu ideile este că se propagă rapid și intră în capete, de aceea repet ce am mai spus: calitatea și perenitatea ideilor din această perioadă va da profilul României de mâine.

2.Desfășurarea

Desfășurarea revoltei din septembrie a generat multe dezbateri cu privire la cauzele posibile, evoluțiile, intrigile, participanții, liderii informali sau ne-informali ai Pieței Universității, care continuă și în momentul de față. E o revoltă care intră în octombrie mai slăbită, mai plictisită, mai divizată, dar totuși continuă. Dacă va ajunge în iarnă, sau în ianuarie 2014 marcând simbolic căderea a încă unui guvern, după ce în ianuarie 2o12 a declanșat moțiunea de cenzură care a pus capăt guvernului Ungureanu după numai câteva luni, vom vedea. Pe umerii prim-ministrului Victor Ponta se adună în timpul ăsta multe poveri: 1). sprijinul fățiș acordat companiei RMGC pentru exploatarea de la Roșia Montană, pe filiera prietenului și colegului Dan Șova, cel mai puternic lobby-ist al acestei campanii, deși Victor Ponta a declarat deseori că este împotriva exploatării (nu are rost însă să intăm în ițele mitomaniei, sunt aspecte ce țin de expertiza profiler-ilor psihologici); 2). declarațiile iresponsabile de sprijin în favoarea unui învinuit într-un dosar penal, Liviu Dragnea, în același timp cu atacurile nervoase la adresa procurorilor Direcției Naționale Anticorupție – într-o democrație serioasă, politicienii nu se referă niciodată la magistrați, fie procurori, fie judecători, pentru că nu întâmplător există un principiu de drept fundamental numit separația puterilor în stat (dealtfel, cei care nu sunt interesați de politică, pot avea un indiciu infailibil pentu a se orienta în alegerile electorale doar făcând o evaluare a aplicației practice a acestui principiu); 3). Imaginea externă deplorabilă prin lipsa considerabilă de credibilitate la adresa României, în urma scandalurilor de plagiat și a intervențiilor brutale în justiție; 4) mai nou, vechile acuzații cu privire la moartea procurorului Panait revin în atenție. În ciuda acestor poveri și acuze grele, numele lui Victor Ponta este vehiculat ca prezidențiabil în alegerile de anul viitor. E adevărat că avem sânge latin și că italienii l-au ales ani la rând pe Berlusconi, un politician venal cu dosare penale, dar cred că românii sunt mai puțin latini decât italienii și nu vor face aceeași eroare. Protestele din această toamnă sunt un argument în acest sens.

Desfășurarea de până acum a protestelor a lăsat mulți observatori nedumeriți. Li se reproșează protestatarilor plimbările prin cartiere și leadership-ul problematic. Înainte de a puncta criticile pertinente, să marcăm faptul că toate protestele globale de tip occupy, ale căror metode le-a împrumutat și protestul Roșia Montană, asumat nu au lideri; cauza nu este aceea a lipsei de asumare a responsabilității, pierderea în anonimat (deși aici este o componentă importantă despre care s-a scris mult și este adevărat că acest tip de mișcări de masă valorizează mai mult egalitatea și fraternitatea decât libertatea, iar aspirația către egalitate este înțeleasă ca uniformitate și anonimitate, ceea ce nu este nicidecum un aliat al democrației, dimpotrivă un adversar insidios, e calea lină către tiranie, căci un lider mesianic și lipsit de scrupule abia așteaptă o masă de anonimi uniformizați pe care să o preia; doar libertatea individuală și autonomia de gândire – incluzând aici mult detestatul spirit critic – garantează și egalitatea reală, cea a drepturilor și obligaților, a accesului la justiție și a unui tratament non-discriminatoriu și, de asemenea, libertatea de exprimare), ci a opoziției la leadership-ul actualei clase de guvernanți. În contextul românesc, apariția liderilor înseamnă implicit apariția suspiciunilor, lapidarea în spațiul public, cu sau fără dovezi, distrugerea vieții private a celor considerați lideri. Nu trăim, din păcate, într-o societate care să ia o distanță critică față de propriile idiosincrazii până la momentul în care dovezile sunt irefutabile. Un om de bună credință poate fi distrus cu o ușurință de neimaginat în spațiul public, în timp ce ticălosul fără scrupule scapă neatins, totul depinde doar de cine stabilește ținta (mass-media coruptă sau afiliată unor interese, agende obscure, oameni dubioși etc.).

Ce a rămas

Plimbările de duminică prin cartiere cu scopul de constitui masă critică pentru asediul guvernului Ponta continuă, în ciuda oboselii, vremii și plictisului, cei care țin în mână mobilizarea acestui protest au voința de a continua. Oamenii, deși nu mai sunt 20.000, ies câteva mii. Numărul lor va crește dacă guvernul Ponta continuă cu derapajele și scandalurile de corupție care nu lipsesc zilnic.

Ceea ce nimeni nu se aștepta, deși eu am anticipat în articolul precedent, este și un efect de ricoșeu: protestatarii, cel puțin cei informați, au preluat și încep să conștientizeze tema fundamentală pentru România care este justiția și apărarea cu orice preț a funcționării ei. Chiar și cei  mai narcisiști dintre protestatari, cei fără idei proprii, amețiți de propria importanță ca alternativă la vidul interior, vor prelua, până la urmă, ideile celorlalți, ca de obicei. Evenimentul de duminica trecută care a generat un mic scandal legat de refuzul unora de a participa la mitingul din fața sediului DNA (Direcția Națională Anticorupție, fost PNA – Parchetul Național Anticorupție, înființat în 2005/2006 prin eforturile sistematice ale Monicăi Macovei, cu sprijinul guvernului Boc și al lui Traian Băsescu, în contextul unei opoziții inimaginabile a celor care se repliază astăzi, când au găsit terenul propice în urma victoriei asupra statului cu 70% voturi, dintre care nu știm acum câte fraudate, dat fiind scandalul fraudei electorale la referendum), a separat apele și lucrurile devin un pic mai clare: tot ceea ce se întâmplă acum în România la nivel politic are legătură și cu protestele din Piața Universității. Forța celor care ies în stradă este uriașă, nu subestimați asta; în consecință, agendele alternative ale celor care vor să confiște, instrumenteze, manipuleze, deraieze această mișcare, în proporție de 90% autentică, au început să devină vizibile. De aceea, atenția față de cei infiltrați în mijlocul protestatarilor trebuie să revină fiecăruia, iar vocile care contestă impunerea unei anumite direcții trebuie să fie auzite. Nu în ultimul rând, pentru a căpăta forța pe care o merită, această mișcare trebuie să își delimiteze de îndată scopul (anti-guvernare nereprezentativă pentru cetățeni, respectarea legii și a instituțiilor statului de drept, anti-corupție) și să se stabilizeze într-un tipar care să îi dea o adevărată forță, astfel încât Palatul Victoria să știe că va veni momentul în care trebuie să răspundă protestarilor. Pierderea în sub-teme va fi fatală; nu are ce să caute în Piața Universității un mesaj anti-capitalist când trăim într-0 democrație liberală cu piață liberă generată de capitalism și nici să prolifereze sloganurile anti-corporații și anti-investiții străine, în condițiile în care nu vrem nici împrumuturi FMI (Fondul Monetar Internațional). În contextul globalizării nicio țară, absolut niciuna nu se poate aut0-susține numai din resurse proprii, interne, de aceea avem nevoie de investiții străine, să importăm, să exportăm, să privatizăm, să generăm capital financiar care să ne asigure sustenabilitatea și plățile (pensii, ajutoare sociale, salarii, furnizare de apă, căldură etc.). De asemenea, protestatarii trebuie să înțeleagă, la rândul lor, prioritățile României și conținutul interesului național, nu doar la nivel de lozincă. Interesul național major al României este să rămână o țară europeană, aliată a NATO și cât se poate de competitivă economic, asta însemnând lipsa de dependență față de resursele altora (cum ar fi resursele energetice proprii și încetarea dependenței de Rusia, un partener nevrotic și imprevizibil, care a mai tăiat și altădată fluxul de gaze, iar recent a pus embargo pe vinul moldovenesc). Toate aceste lucruri trebuie gândite și interiorizate, euforia exuberantă de protest la pet nu aduce nimic dacă e doar party colectiv.

În final, nu trebuie uitat că atunci când „libertatea este o realitate, egalitatea animă masele. Când egalitatea este o realitate, libertatea animă o minoritate infimă” (Eric Hoffer, Adepții fanatici. Reflecții asupra naturii mișcărilor de masă, Ed. Polirom, 2013, pe care o recomand, e bestseller din 1951). Nu trebuie să uităm că venim doar după 24 de ani de sistem în care aveam ”egalitate fără libertate”, eram toți oameni noi, creați de comunism, uniformizați și anonimizați, premisa perfectă pentru un tipar social stabil, ceea ce încearcă chiar acum urmașul lui Iliescu.

Distribuie acest articol

19 COMENTARII

  1. Pai daca aceste manifestatii sunt impotriva „unui anumit tip de guvernare…”si sunt o „adevarata forta astfel incit palatul Victoria sa stie ca…”,cum se explica ca se „colinda”palatul Cotroceni si nu palatul Victoria?!?

    • @timisorean: un mesaj slab ca o placa obosita de vinil. protestul a inceput in prima duminica la Palatul Victoria si ramane impotriva Guvernului care a initiat acel proiect de lege. Asta nu inseamna ca protestatarii il vor ignora pe presedintele Romaniei, lobbistul nr. 1 al canadienilor RMGC.

      Se vede ca Timisoara nu mai e ce-a fost in termini de civism si aici am un repros autoarei. Mai jos:

      @Claudia Postelnicescu: articolul sufera identificand Bucurestiul si Piata Universitatii ca centru EXCLUSIV al protestelor. Si eu am facut aceasta greseala. Nu, protestele se intampla si mai intens in Cluj, Campeni si diaspora, mai ales Londra (recent si NY, Paris, Berlin). Locuri unde e mult mai greu sa misti inertia romanilor. Mai ales in provincie: iar proportional luat la populatia totala, Cluj si Campeni au insemnat proteste masive. Clujul cel putin s-a dovedit a avea atitudine de mare oras european.

  2. „această mișcare trebuie să își delimiteze de îndată scopul (anti-guvernare nereprezentativă pentru cetățeni, respectarea legii și a instituțiilor statului de drept, anti-corupție) și să se stabilizeze într-un tipar care să îi dea o adevărată forță”
    Deci doamna autor a trasat, fara drept de apel, scopul si tiparul miscarii – care nu este doar o miscare de strada pur si simplu, ci este o miscare sub sigla „Salvati Rosia Montana, NU in numele meu” – scop clar enuntat de majoritatea covarsitoare a celor prezenti in strada, dar uitat de cei care vor sa sustina DNA prin urale din strada la poarta inchisa duminica seara.
    Sunt sigura ca domni-sa stie foarte bine ca renuntarea la acest scop comun ar reduce cu circa 80% numarul protestarilor, stie la fel de bine ca cel putin 80% dintre cei care protesteaza de mai bine de 6 saptamani in piata socotesc ca subsecvente scopurile mentionate in articol si stiu foarte bine si care este momentul de oportunitate. Faptul ca, pe toate canalele dreptei intelectuale, se incearca diluarea scopului primar si inlocuirea lui cu altele, impuse, inainte de a se expira termenul in care se vor separa apele in proiectul RMGC nu face decat sa ridice suspiciuni majore asupra interesului urmarit prin acest gen de mesaje: de ce abatem atentia de la acest proiect exact atunci cand arde, spre teme mult mai generale (chiar perene la noi), care pot fi, fara indoiala, abordate in orice alt moment?

    • @ LM
      Va inselati, nu am trasat nimic (de aceea am pus in paranteza, e o sugestie de orientare), facuta in scopul de a se intelege ca Rosia Montana-DNA-Justitia sunt interrelationate. Nu se va putea niciodata rezolva nimic legat de proiectul Rosia Montana, daca justitia nu va fi independenta. Scandalul DNA nu a aparut intamplator acum, denota faptul ca Victor Ponta se simte infailibil; pe scurt, nu l-au afectat absolut deloc aceste proteste.

      • Pentru mine ca participant la proteste – nu pot vorbi in numele celorlalti – abandonarea proiectului RMGC in urma unei prabusiri spectaculoase a actiunilor companiei ar reprezenta o victorie. Oprirea proiectului de catre niste politicieni oportunisti care vor sa prinda valul de popularitate in noul an electoral ar fi o victorie. Oprirea proiectului de catre un prim-ministru care vrea sa-si salveze mariajul ar fi o victorie. Orice lant de evenimente care ar duce la oprirea proiectului pe cale pasnica (nu ca la Skouries) as considera ca este suficient.

        Eu pentru oprirea proiectului protestez, independenta justitiei imi pare o notiune abstracta si inca nu stiu cum se poate transpune ideea in practica. Nu intr-o tara model teoretic, ci in Romania. Cu cine vorbesc, pe cine aleg sau sustin? Pana la urma tot de oameni e nevoie, nu? Dar noua ni se arata doar partide, sau oameni cel putin „atinsi” de partide.

  3. Si acum „nu suntem un tipar social stabil”? Si unde-i liberatatea aia? Libertatea de exprimare clar nu mai exista(Assagne, Bradley Manning, Snowden etc). Iar Romania e o tara care se poate autosustine. Avem destul teren agricol si destule resurse sa putem trai linistiti. Nu inteleg de ce trebuie sa dam resursele la altii, cand nimeni nu ne face noua vreun cadou.
    Aceasta miscare e una anti-sitem, „Toate partidele/Fura prin rotatie!”.

  4. Da, Piata Universtatii 2013 a debutat si a ramas o miscare sub sigla „Salvati Rosia Montana !” De cine ? De firma canadiana. Pentru ca-i canadiana ; occidentala ; capitalista. NU de cianuri. Sa fim seriosi ! Daca folosirea cianurilor ar fi fost cauza declansarii protestelor logic si de bun simt ar fi fost ca sigla sa fie – ” Nu faceti din Rosia Montana o alta Baia Mare ! Fara cianuri !

    JOS CAPITALISMUL ! Echvaleaza cu „Inapoi la comunism !”

    Aceasta-i chintesenta acestei „miscari”. E drept, lozinca a fost retrasa. De gura unor ziaristi, analisti politici si aunui mic numar de intelectuali. Nu-i nimic. Laitmotivul a ramas acels : „Salvati Rosia Montana” . Prietenii (chiar) stiu de ce.

    A mai aparut un slogan : „Stop exploatarii gazelor de sist !” E totuna cu a spune NU ! independentei energetice fata de Rusia. Asa a fost de la inceput dar abia acum a sosit momentulde a se da cartile pe fata.

    Nu cred ca a fost sau ca va fi vreodata o miscare impotriva guernarii Ponta.

    • Acesta e un troll tipic.

      Sunt cateva zeci de comunisti d-astia care marseaza culmea! alaturi de Noua Dreapta. Ca-n povestile paradoxale din Balcani! Si care n-au tupeu sa-si scoata pancartele fiindca sunt luati la misto (sau la suturi). Mai mult, in prima si a doua duminica si-au facut poze unii la alti ca sa raspandeasca Mesajul impreuna cu zeul lor Rogozanu care avea acces la massmedia oficiala… In fine, niste trolli autentici. Toti fotografii de protest i-au evitat cand si-au dat seama ca sunt niste propagandisti aberanti. Fiindca da, trageau fotografii de maneca sa le faca poza cu pancarta lor comunista (si exista mai multe confirmari). Intre timp au devenit atat de irelevanti fata de multime incat isi plang singuri de mila.

      http://lacoltulstrazii.ro/2013/09/15/nu-hraniti-trollii-din-piata-universitatii/

  5. Stimată doamnă,

    1. nu m-ați convins de loc că în piață ar fi fost ”cei mai buni dintre cei buni”. Dimpotrivă, am văzut exact personaje pe care le credeam fie la școală- fie uitate de mult- frustrați care cred că dacă dau din PET-uri vor căpăta o viață personală. Ca să nu mai vorbesc despre caricaturi ca doamna care vroia să acopere camerele Antenei 3 cu șalul propriu.
    2. Evident că scopul este viitoarea revoltă anti-USL. Nasol pentru dvs. cât și pentru cei care-și strâmbă nasul cu privire la ”dintre care nu știm acum câte fraudate, dat fiind scandalul fraudei electorale la referendum),”- realitatea e una singură- România e și trebuie să fie în continuare un stat social care să asigure unui număr de n milioane dintre concetățenii noștri- care n-au nici o vină că sunt bătrrâni, bolnavi sau pur și simplu știu doar să muncească și nu să facă avere- o viață decentă. După episodul trist și jenant al guvernărilor Boc și Ungureanu- e posibil ca Ponta să fie obligat să plece- însă niciodată nu vor reveni (la mine niciodată e o plajă de vreo 20 de ani) autiștii adepți ai statului minimal. E frumos ca și concept- dar nu în România.
    3. Este evidentă din textul articolului dezamăgirea că așa-zișii protestatari (am mai auzit o tâmpenie formulată azi de dl.Cernea- deputat din greșeală- că RM ar fi o problemă națională și că localnicii au dreptul să moară de foame pentru fericirea unor persoane care demonstrează fără să aibă habar despre ce e vorba) nu se pun pe o schimbare de guvern.Dacă ați văzut cum bat- de exemplu- jandarmii francezi- s-ar putea să vedeți ceva similar și în România ca răspuns la violența provocată de diverși ”narodnici” băsiști. Există o lege și din fericire legea spune că e ilegal să blochezi carosabilul- așa că sper ca dl.Ponta și camarila sa să aplice legea în cazul repetării așa-ziselor proteste.

  6. ce a fost? – un miting de week end, fara autorizatie, cu participanti paziti (impotriva cui?) de jandarmi!
    ce a ramas? – o excelenta si neasteptata sansa pentru unii dintre participanti de a afla unde opreste metroul in cartiere precum Titan sau Militari!

    • @bugsy: Romania e semnatara a mai multor tratate internationale in care isi asuma anumite obligatii fata de da! inclusiv dreptul la protest.

      http://lacoltulstrazii.ro/2013/09/20/note-despre-presupusa-ilegalitate-a-protestului-rosia-montana/

      Protestele astea NU SUNT ILEGALE! Nu iti trebuie autorizatie atat timp cat notifici autoritatile iar multimea protesteaza pasnic. Ambele conditii sunt indeplinite => protestul e cat se poate de legal. Propagati aiurea minciuna asta ca sa va betonati voua niste convingeri. Urmeaza sa vii cu contraargumentul ala cu blocarea incredibila si nemaivazuta a traficului auto… de duminica seara… rush hour se stie.

      • @moromitic: nu cred ca sunt chiar legale atunci cand blocheaza circulatia masinilor, cu alte cuvinte ingradeste dreptul la circulatie. o intrebare simpla: de ce aceste proteste nu au loc intr-un spatiu/ locatie unde nu deranjeaza (un parc de exemplu) pe ceilalti (foarte multi) cetateni? sunt ferm convins ca si la paris/londra/berlin se poate protesta lejer blocand piete si bulevarde sub calda si protectoarea grija a politiei! si, da, duminica trecuta, marsul pornit din Militar a blocat complet traficul pe acel bulevard oricum superaglomerat duminica, avand in vedere ca este intrarea in Bucuresti de pe A1. La ora 19.00, dupa ce protestatarii erau in drum spre Cotroceni, politia devia circulatia la Lujerului spre Drumul Taberei si spre Virtutii, nimeni nu mai putea merge inainte, spre Leu. Nu vrei sa stii ce era la gura soferilor si a politistilor care-si lua injuraturi la greu (degeaba, zic eu, de data aceasta). Dreptul la protest (oriunde si oricand) invocat de militantii anti Rosia Montana nu poate elimina dreptul la circulatie si ordine al celorlati cetateni (mult mai multi!!!!) Ce e asa de greu de inteles ca multi dintre romani nu-si doresc o cariera in cinematografie (adica sa fie figuranti)?

      • Articolul de la colțul străzii dă din colț în colț prin interpretare greșită.
        Legiuitorul nostru – cel urmărit penal, inculpat, condamnat sau scăpat de urmărire penală prin protecția celorlalți nelegiuitori amintiți – este unul demn de cartea recordurilor și gluma secolului.

        Dacă interesele personale și prevăzătoare primează, același legiuitor îți creează condiții ideale să te uiți degeaba la lege și să nu găsești siguranța punerii ei în aplicare.
        A avut grijă să prevadă, pe lângă interdicțiile menționate de @bugsy, (blocarea drumurilor publice și a mijloacelor de transport în comun) mai multe restricții și măsuri prealabile în legea 60/1991 (privind organizarea și desfășurarea adunărilor publice) modificată și completată ultima dată prin Legea 208/2004. Printre astea amintesc interdicția adunărilor publice în imediata apropiere a stațiilor de metrou (art. 5) și obligația Primăriei de a emite o decizie pentru stabilirea locurilor interzise de art. 5.

        Numai autorizația emisă de Primărie, printr-o comisie de pomină specializată, permite prin excepție ocuparea unor zone interzise degeaba de lege; în aceste cazuri, declararea prealabilă – depusă de organizatorii declarați- nu are nicio valoare, dar organizatorii pot să adauge o valoare… în bani, prin plata – anticipată – contra serviciilor asigurate de Poliție și Jandarmerie.

        Cum își îndeplinește atribuțiile comisia de pomină din Primărie, ce restricții ireconciliabile a prevăzut în decizia amintită, ce motive are să autorizeze sau să nu autorizeze blocarea stației de metrou din PU, adică în ce situații se simte obligată să impună și să emită autorizația? Cine sunt organizatorii declarați și responsabili prin lege, de câte ori și ce sume au achitat până acum anticipat înaintea fiecărei adunări declarate prealabil?

        Numai cu răspunsurile astea se poate vorbi pe la colțuri,

        care rezultă ori necesitatea autorizării ori imposibilitatea obținerii autorizației

        • reiau ultimul rând:
          din care rezultă: ori necesitatea autorizării, ori imposibilitatea obținerii autorizației.
          *
          Să nu se supere partea majoritară a legiuitorului, completez: chiulangiii și parlamentarii care habar n-au ce votează. Când sunt prezenți, în special la votul pe articole și la votul final :) , pun ochii, în prealabil, pe-o mână semnalizatoare de comandă. Când nu, nu. :)

          Se subânțelege: numai în locurile care nu se intersectează cu restricțiile și cu obligația emiterii/obținerii autorizației, ar fi suficientă declararea prealabilă.
          Acea decizie a Primăriei trebuie să fi fost emisă din anul adoptării legii, 1991, bineînțeles, supusă revizuirii în timp, după cum apar elemente noi: străzi, trasee ale mijloacelor de transport în comun, stații de metrou și alte impedimente.

  7. Bună ziua, mă aştept de la un comentator educat al vieţii politice să nu dezinformeze din necunoaştere: PNA a fost înfiinţat în 2002 (prin OUG 43).

  8. Doamnă Claudia Postelnicescu
    Mă refer numai la pct. 2, subpunct 4)
    Felicitări această mențiune și întregul articol!
    Revenirea în atenție a implicării lui Victor Ponta în moartea procurorului Panait are șanse mai mari decât suficiente să fie multă vreme de actualitate, dar încercarea nu ne lasă să trăim cu nivelul actual de conștiință.

    Mă consider în măsură să anunț pentru majoritatea cititorilor care vor urmări în curând continuarea serialului de pe blogul „Grădina de Hârtie” al Norei Damian – „Cazul Panait, standard de lucru în Cooperativa Avântul- câteva date și legături surprinzătoare.
    (în locul ultimului episod planificat și nescris – nr. 20 – vor apărea trei episoade)

    Pot să vă divulg primele două ascunzișuri (puncte și titluri) din următorul episod:

    38. Exagerarea ascunde disperarea lui Victor Ponta și adevărul.

    39. Moartea lui Cristian Panait se ascunde într-o Ordonanță a Guvernului Năstase.

    Nu-i nicio glumă și nu greșiți dacă interpretați “Ordonanța” în două sensuri la propriu și al treilea la figurat (mai degrabă i-aș spune: la figură)

    PS. Pentru @A de la “Atenție”.
    Puțintică atenție nu strică!
    În articol este scrie clar și românește când a apărut DNA-fost PNA, nu când s-a înființat PNA. (Sper să nu fi fost operată ulterior o modificare în text)

    • Scuze pt omisiunea grabnică a unui cuvânt ! (recititul scuză mijloacele scrisului :) )
      Felicitări pentru această mențiune și întregul articol!
      *
      Restaurația PSD-istă din Ministerul Public este principala cauză a înlăturării procurorilor Papici și Alexandru, precipitată și tristă reactualizare a vremurilor din anii 2001-2002; readuce automat în atenție metoda de lucru (rămasă în același stadiu al concepției) și cazul Panait: aplicația extremă, prin eliminare fizică. După ignorarea recomandărilor Laurei Koveși, ultima desemnare „reparatorie” a procurorilor pentru secția I-a din DNA este tardivă în încercarea de atenuare a pornirilor restaurației.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Claudia Postelnicescu
Claudia Postelnicescu
Avocată, publicistă. Absolventă a Facultății de Drept, Universitatea București, cu un master în relații internaționale la Facultatea de Științe Politice, Universitatea din București și un master în studii europene și globalizare la Universitatea din Birmingham, UK. Activează ca avocat independent, specializat în litigii de drept privat, consultanta si drept european/drepturile omului (www.cpacj.ro). Doctorand al Universitatii din Tübingen, Institutul de Stiinte Politice, pe tema constructiei identitatii Uniunii Europene. A colaborat de-a lungul timpului cu Observator Cultural, România Liberă, Vivid, Money Channel, La Punkt.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro