Home » Opinie »Sinteze » Citesti:

Robert Mugabe – crepusculul unui tiran

Ioan Stanomir august 5, 2013 Opinie, Sinteze
8 comentarii 943 Vizualizari

Conducător al fostei Rhodesii de Sud din 1980, Robert Mugabe a reuşit să fie reales în calitate de preşedinte al republicii. Longevitatea sa, deja remarcabilă, începe să devină legendară. După cum impresionantă este şi abilitatea sa de a-şi edifica puterea politică pe un amestec de violenţă poliţienească şi demagogie feroce.  Cariera lui Mugabe, ce debutează o dată cu angajamentul său de ideolog şi combatant în guerillă, este  una dintre imaginile cele mai puternice ale incapacităţii politicii în Africa sub-sahariană de a rezista tentaţiei tiraniei şi  devastării economice.

În memoria stângii radicale, din Occident ca şi din Africa, Mugabe rămâne, chiar şi în ipostaza de dictator mumificat şi dezarticulat, efigia luptei de eliberare. Retorica înflăcărată cu care Mugabe denunţă neo-colonialismul pare o manieră legitimă de a reclama justiţie socială internă şi dreptate în plan internaţional. Propria biografie intelectuală a lui Mugabe, în anii de formare şi în cei de confruntare militară, este legată de acest segment influent şi demonic al marxismului- leninismului dezvoltat în lumea a treia, ca sinteză de  mesianism şi exaltare a urii. Versatilitatea lui Mugabe nu  poate ascunde acest trunchi ideologic de la care se revendică şi pe care nu l-a abjurat niciodată.

Profet al pseudo-democraţiei fondate pe alegeri  fraudate şi pe mobilizarea resentimentului,Mugabe rafinează, creator, ipotezele întemeietoare ale comunismului european. Campania de distrugere şi de jaf îndreptată împotriva fermierilor de origine europeană, ( deţinători ai aceleiaşi cetăţenii ca şi preşedintele  însuşi) este ecoul, îndepărtat, al ferocităţii dialectice cu care Stalin extermina clasa de ţărani bogaţi. “Omul alb” rămâne inamicul cu care nici un compromis nu este posibil. Lupta de clasă este şi o luptă a “raselor”- armatele private ale lui Mugabe, cetele de  veterani ai războiului anti-colonial, sunt satisfăcute prin alungarea vechilor “ exploatatori”.

Inventiv şi tenace, Robert Mugabe  duce mai departe obsesia comunistă prin denunţarea  opoziţiei politice ca aliat al duşmanului extern. Mişcarea democratică din Zimbabwe este descrisă, invariabil, ca o marionetă a cercurilor imperialiste, înfeudată intereselor anglo-americane. Ca şi Lukaşenko sau Putin, Mugabe este marcat de fixaţia monolitismului: statul este proprietatea preşedintelui şi a cercului din jurul său. Iar preşedintele este singurul ce poate decide viitorul naţiunii cu care se identifică. Cei ce refuză voinţa sa sunt excluşi din corpul poporului,fiind expuşi ostracizării şi represiunii.

Mascarada  electorală consumată în zilele din urmă este cel mai recent episod din această cronică a tiraniei lui Mugabe. Ruina , izolarea, sancţiunile economice externe şi lipsa de speranţă sunt parte din peisajul  unei tragedii africane. Umbra  preşedintelui se întinde  asupra unui teritoriu abandonat urii.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "8 comments" on this Article:

  1. A spune:

    Fermierii albi au venit si au luat cu japca terenurile indigenilor pe care i-au transformat in sclavi. Un pic cam viciat titlul lor de proprietate nu credeti?

    Venim , luam pamantul, dupa care facem o constitutie “democratica” care “garanteaza dreptul la proprietate” si uite asa deveniram legitimi.

    • kiki spune:

      Fermierii albi au luat cu japca terenurile indigenilor si in cele doua Americi. Ba, ce sa vezi, fermierii Homo Sapiens a luat cu japca terenurile indigenilor neanderthalieni… total ilegitim, n-asa?

      • Gonorix spune:

        BINGO !!! N-avea dreptate Sf. Ion Iliescianu ca proprietatea este un moft ?!? Asa … un capriciu, chiar o blasfemie, caci in codul civil este definita proprietatea ca dreptul de a te bucura de posesia, folosinta si dispozitia unui bun. Pai este singurul drept la bucurie care ramane nealterat. Chiar si orgasmul se perima si devine o amintire. Auzi dom’le vrea cetatenii bucurie? Da munca ce’are ???

    • Secara spune:

      @A

      OK – plecam de la ipoteza dumneavoastra: albii erau foarte foarte rai. Insa pe vremea lor Rhodesia era un stat cu o dezvoltare agricola puternica, fiind poreclita si cosul de paine al Africii. Cunoasteti ca majoritatea scolilor construite in mediul rural au fost facute in sistem de voluntariat? Atat de catre albi (ca educatori, constructori), dar si de populatia indigena… Sistemul era simplu: copii care veneau la scoala (albi sau negri) erau rugati sa care catre scoala, in buzunar, zilnic, cate o piatra. Pietrele ce erau aduse zilnic de catre elevi erau mai apoi utilizate pentru construirea unor noi sali de clasa. Si expemple de acest fel sunt nenumarate.

      Sa fie faptul ca albii i-au pus la munca pe negri o vina asa de mare? Judecati si singur daca e nedrept ca doar o parte din resurse sa merga inapoi catre populatia indigena.

      Mugabe a incercat sa aplice un sistem pare care si noi l-am experimentat fara prea mare succes, diferenta fiind ca “exploatatorii” aveau cu totii vina de a se fi nascut albi. De fiecare data cand lucrurile mergeau prost Mugabe incepea sa gaseasca vinovati – oricine doar el nu. Cati albi mai credeti ca sunt astazi in Zimbabwe? Haideti sa privim unde este acea tara in acest moment si sa comparam unde ar fi putut sa fie…

    • bec spune:

      si de stii tu, ma, ca i-au transformat in sclavi, asa ai invatat la cursul scurt de tiermondism predat de nea ilici in tineretea lui ”revolutionara”, ma? Pacat ca oricine are acces la internet, ma, internet care oricum n-ar fi existat fara fermierii aia albi care au luat cu japca, etc, etc..

    • didi spune:

      Daca de 30-40 de ani fermierii albi sunt alungati de Mugabe si terenurile sunt redate negrilor africani, de ce Zimbabwe nu e paradisul pe pamant? probabil ca fermierii albi luasera cu japca, dupa cum spui, terenuri necultivate de unde se hranea vanato-culegatorul african si au investit bani si know-how si au produs bani si pt ei si pt bugetul statului. Ce zici?!

  2. Nautilus spune:

    Mugabe nu e nici nebun, nici megaloman, nici isteric, e un propagandist foarte şiret care ştie să întoarcă lucrurile în favoarea lui. Dacă acum se clatină fiindcă e cu un picior în groapă, la începutul anilor 2000 era încă verde şi ţinea în mână frâiele propagandei cât putea de bine.

    De fapt, situaţia politică şi propagandistică de acum nu seamănă cu cea de acum 12 ani nicăieri în lume (e de ajuns să ne gândim ce salariu are un român care dă cu mătura acum şi ce avea în 2000). Atmosfera de dinainte de “11 Septembrie” era cam încărcată şi ieşeau fulgere :) Presiunea propagandei americane pe de o parte, slăbirea Rusiei pe de altă parte, războiul iugoslav, şi ceea ce era mai grav, Al-Aqsa Intifada. De fapt, şi o analiză a forumurilor din epoca 2000-2004 o arată, atmosfera era împotriva “corectitudinii politice”, anti-rusă, anti-(co)mu(n)istă (cât timp ticăloşiile (co)mu(n)iştilor erau încă proaspete în minte…), anti-israeliană, anti-semită, anti-americană, anti-europeană, era la modă să fii anti-orice.

    Deci modul în care era văzut un incident african era atât de înceţoşat de propaganda unora şi a altora încât orice minciună suna a adevăr şi orice adevăr a minciună.

    În această atmosferă, apare omul nostru cu “recuperarea pământurilor de la albii cotropitori”… pentru el şi băetzii dăştepţi, nu pentru popor, evident, dar cine ar mai fi stat să examineze de aproape situaţia?

  3. Rujumborec spune:

    “conducator al fostei Rhodesii de Sud”… oare de ce nu “conducator al statului Zimbabwe”? pt asta e un semn mic pt cei care stiu si cunosc sa recunoasca preferintele politice si morale ale autorului.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Ioan Stanomir


Ioan Stanomir

Profesor de drept constituţional la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti, specializat în domeniul dreptului constituţional. Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)