Home » Educatie »Opinie » Citesti:

Rolul politic al românilor din afara tarii

Adriana Gorga decembrie 18, 2012 Educatie, Opinie
20 comentarii 2,129 Vizualizari

Intr-un dialog cu cititorii din luna iulie a acestui an, Andrei Plesu era intrebat daca si de ce ar indemna tinerii care studiaza in strainatate sa se intoarca in România si sa intre in politica. « As indemna tinerii care studiaza in strainatate, raspunde Andrei Plesu, sa se concentreze deocamdata pe studiu si sa-si construiasca un curriculum solid. Restul e destin ».

Fara indoiala, e vorba aici de dublu destin. Mai intai, dintr-o perspectiva a individului, e intr-adevar destin sa ai carisma necesara pentru a face ca oamenii sa creada in vorbele tale. Din pacate insa, curriculumul solid, construit in afara tarii, pare mai curand a dauna unei cariere politice in România, decat sa o favorizeze. Schimband unghiul, de la individ la societate, probabilitatea ca destinul politic al tarii sa fie influentat de aceste curriculumuri solide fabricate in strainatate e si mai redusa. Ba chiar am putea spune ca, prin plecarea acestor tineri, poporul si-a diminuat substantial masa critica din care-si poate alege conducatorii. Caci, spunea Titu Maiorescu, « puterile unui popor, fie morale, fie materiale, au în orice moment dat o cantitate mărginită (…). Ai un singur bloc de marmură: dacă îl întrebuinţezi pentru o figură caricată, de unde să mai poţi sculpta o Minervă? ».

Astazi tocmai ne aflam in fata « figurii caricate » pe care ne-am oferit-o in dar pentru urmatoarele patru sarbatori de Craciun. Unii dintre noi, mai pragmatici, cauta cauzele care au facut ca figura sa iasa atat de deformata. Altii, idealisti, se ocupa de consecinte si incearca sa deschida minti. Despre diminuarea « puterilor » de gandire, simtire si actiune ale poporului nu prea vorbeste nimeni. Or, blocul de marmura a fost epuizat si noi ne istovim inca in a cauta solutii sa sculptam Minerve.

Ar putea constitui tinerii si cei mai putin tineri din strainatate, fie ca studiaza, fie ca pur si simplu muncesc in afara României, o resursa strategica in care viitorul politic al tarii sa-si puna oaresice sperante ? Sa nu uitam insa ca marmura se produce in urma unor procese endogene care au loc in interiorul globului terestru. Cum oare acesti oameni, printre cei mai destoinici dintre noi, atat pe plan intelectual cat si profesional, ar putea sfida evidenta si ar face sa apara un nou bloc de marmura din care românii sa incerce iarasi sa-si sculpteze Minerva salvatoare ?

In asteptarea raspunsurilor dumneavoastra, eu nu pot decat sa constat ca alegerile recente au aratat inca o data o nevoie imensa de resurse politice de inalta calitate pe care românii nu le au astazi in mare parte pentru ca le-au epuizat prin plecarile masive in afara tarii. Numai daca am fi foarte naivi insa am putea crede ca cei plecati vor fi ascultati prea curand in agora. Cu tenacitate insa, se vor putea strecura si ei prin unele unghere, unde amintirea salamului cu soia s-a mai atenuat de-a lungul vremii. Chiar si dintr-un spatiu marginal, singurul rol social in care poti spera sa fii acceptat daca ai facut pasul si ai curriculumul solid cu stiinta de prin strainatati e acela al Casandrei: sa spui adevarul si nimeni sa nu-l creada.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "20 comments" on this Article:

  1. it_s__not_news spune:

    Mi-a placut stirea asta de pe TNR (http://www.timesnewroman.ro/):

    {quote}
    PP-DD a câştigat colegiile din Spania şi Italia.
    Să mai zică cineva că ne pleacă creierele!
    {quote}

    • Albert spune:

      :) )
      Creierele ne pleacă, dar nu în Spania şi Italia. În Spania şi Italia pleacă păsările migratoare în căutare de climă bizonică.

      • Adriana Gorga Adriana Gorga spune:

        “Creiere pleaca” si “creiere” raman. Nu aceasta-i problema, ci cum ar trebui sa evolueze mentalitatea romanilor pentru a beneficia deopotriva si de cine pleaca si de cine ramane. Mitul transhumantei ne-ar fi de folos aici, cred. Ciobanul care se duce ici si colo in cautare de iarba mai buna pentru oile sale, nu e mai putin cioban. Romanul care merge si el prin lume dupa o viata mai buna nu e mai putin roman.

      • vida clara spune:

        Eu sunt in Spania de 10 ani. Am fost de orientare PD si deocamdata tot asa ma regasesc.
        Nu inseamna asta nici ca in tara traiam inconjurat de oameni de aceeasi orientare iar
        “afara” …. ca si-n tara (proportia se pastreaza).
        Este adevarat ca daca te atingi de un perete si ti se ia var pe haina, oricat te scuturi tot
        nu mai te scoti ca inainte. Tot mai ramane ceva.
        Romanul este foarte pliabil. Se muleaza pe orice (ca costumul pe scafandru sau ca
        ciorapul de dama pe fata spargatorului de banca).
        Putini or fi plecat de bunavoie (eu nu cunosc pe nimeni). Toti au fost expulzati (nu pleaca
        nimeni din casa lui, nicaieri in lume, doar asa ca sa fie drumul cu oameni.
        Nici tara expulzanta nu-ti duce dorul, nici vreuna care sa te ia in brate nu gasesti.
        Cauta fiecare sa-si faca loc, cum poate, cum stie.
        Intrarea in Europa ne-a facut noua, celor din exod, viata mai grea.
        Expulzat fiind actele nu-mi erau valabile. Cand cu chiu cu vai, dupa ani buni de dovezi
        ca esti om ca si ei, ne-au facut acte, lucrurile se mai indulcisera.
        Cultivand parere buna despre tine cultivi (vrei-nu vrei) parere buna si despre familia din
        care te tragi (desi in asa multe randuri nu trebuie sa judeci copilul prin prisma numelui
        cu care se naste ci cu cel pe care si-l face.
        Multi romani au gasit aici ceea ce pentru ei nu se mai ajunsese in tara lor.
        Nea nicu le dadea bloc, iar in schimbul acestui fapt ei isi propuneau sa se tina de
        “servici” vreo 25 -30 -35 de ani.
        Stim cu totii ca chiar si acest “privilegiu” nu era si pentru “caini” cat mai ales era
        pentru “catei”.
        Aici, spaniolii au smenuit la maxim. Socialisti de treaba (cum sunt toti socialistii)
        auspeculat momentu.
        Romanul a pus capul in jug, gazda a pus si ea ceva (“resteul”). Cine a vazut in
        viata lui, boi, stie ca boul isi poate pune singur capul in jug.
        Daca nu-i pune altcineva “resteul” faptul ca-si pune capul in jug nu ii produce
        nici o pala de fan (desi iarba o are sub nas).
        Daca ii pune cineva resteul, atunci “treaba” lui poate sa-i aduca un oaresce folos
        (in limbajul lui) dar de scos capul nu-l poate scoate pana nu apar niste muschi,
        altii decat ai lui, care sa scoata resteul.
        Asa ca diferenta dintre datornicii de aici si cei de acolo care sa caute un caritas,
        un loz de craciun sau de paste, un bingo sau un pp-dd nu este decat ca unii
        sunt datori unui stat, unii altui stat dar si unii si altii membrii ai unui aceluiasi
        suprastat.
        Eu as fi sters-o intr-o tara ne-latina dar …. cand cazi fara parasuta nu prea mergi
        o destinatie visata ci dai de Pamant acolo unde dai.
        Branza .. nu era vreo mare branza dar in comparatie cu Socaciu ( desi Socaciu
        mi-a deschis de copil dragostea de folk) stia mult mai mult despre gustul
        mancarii asteia care se numeste “strainatate”.
        Tipul asta de la pp-dd a spus niste vorbe (prin pliante) care au ajuns bine la
        sufletele oamenilor care au crezut in el. Acum, fiecare o sti, pentru sufletul lui,
        care … cat or fi de multumiti de alegerea ce au facut.
        Doar ca romanul alege ca la loz. Alege, ii iese lozul .. bine, nu ii iese mai
        cumpara unul data viitoare.
        Romanul cand alege, nu porneste la un acelasi drum cu cel pe care si-l alege
        drept “calauza expeditiei din care el insusi face parte” ci pariaza ca pe cai la
        hipodrom (ramanand pe veci, spectator).

  2. nicu spune:

    In conditiile in care a face un “curiculum solid” inseamna ani de zile de cercetare dupa obtinerea doctoratului, obtinerea unui post universitar sau a unei pozitii stabile toate acestea luand cel putin 10-15 ani, practic domnul Plesu spune tinerilor sa nu revina in tara ca nu intereseaza pe nimeni. Nu stiu daca o face intentionat sau este pur si simplu ignorant cu privire la cerintele occcidentale in ce priveste un “curiculum solid” dar rezultatul este acelasi. Mai precis: sa presupunem ca Max pleaca in strainatate la varsta de 25 de ani, petrece in jur de 5 ani pentru a obtine un master/doctorat, inca vreo 5 sa aiba o lista minima de publicatii soilide (asta daca evident obtine post imediat dupa doctorat cata vreme posturile universitare in special in domenii umaniste sunt foarte putine si extrem de greu obtinut, deci mai adaugam inca vreo 2-3 ani de postodoc). In plus se mai si casatoreste, are un bebe pe care trebuie sa-l trimita la scoala acolo in strainatatea lui. Ei Max trebuie sa fie nebun sa revina in tara, mai ales ca in totii anii acestia s-au instalat pe posturi cei care nu inca un curiculum solid.. In ce priveste “destinul” domnul Plesu glumeste, nu exista destin, a obtine un post universitar in Romania e o chestie strict de pile. Iar dl Plesu stie foarte bine asta… Pe scurt domnul Plesu bate campii.. Ah, sa nu uitam, cine naiba e atat de nebun sa mai revina in tara dupa toate acestea?

    • Adriana Gorga Adriana Gorga spune:

      Sa spunem ca Max e nebun si revine in Romania. Il asculta cineva ? Il baga cineva in seama in ceea ce spune ? Pentru ca Max stie cum se face “tara de afara” pe care romanii striga in gura mare ca si-o doresc. Ii recunoaste cineva aceasta “stiinta” ?

  3. florin spune:

    Fac parte din cei plecati. Consider insa ca sint suficiente minti luminate in Romania ca sa compenseze plecarea unor intelectuali. Sint in continua comunicare cu multi din cei din tara, practic cu toti fostii colegi de facultate.
    Ce mi se pare mai ingrijorator este faptul ca desi sint inca multi si de calitate intelectuali in Romania, acestia nu se implica. Consider ca rolul intelectualilor este mai mult decit a se implica in politica, un rol de model social, un formator de opinii. Ori in momentul in care aud “nu ma bag in politica pentru ca toti sint la fel”, mi se pare o fuga de raspundere, o lipsa de constiinta si o lasitate.
    Ce-i de facut ? Intelectualii cu rol formator la nivel national, ma refer la cei care sint vizibili in mass-media si recunoscuti, sa faca un efort suplimentar. Sint de acord ca nu le poti cere sa faca ei totul. Imi aduc aminte de reactiile lui Liiceanu sau Plesu la incercarea de lovitura de stat parlamentara de asta vara, deranjati pe buna dreptate ca se simteau obligati din nou sa-si paraseasca turnul de fildes si sa se coboare din nou in mocirla politicii. Dar o mai strinsa colaborare cu confrati, chiar daca nu de acelasi nivel intelectual, i-ar ajuta sa delege o parte din aceste raspunderi sociale si in acelasi timp sa pastreze un ochi asupra evenimentelor.
    Cred ca nu beneficiem de o intelectualitate suficient de unita sau constienta de problemele majore. Grupul de dialog social a fost o incercare dar este inca timida si intimidabila de catre grupurile de presiune din politic. Ar trebui ca astfel de grupuri sa fie mai numeroase si mai puternice, sa ajunga o putere efectiva in stat, un fel de autoritate morala.
    E greu in societatea consumerista, de acord, si e si mai greu intr-una corupta cum e cea romaneasca dar nu e imposibil.
    Poate in schimb fi o munca plina de satisfactii.

    • Adriana Gorga Adriana Gorga spune:

      ” Consider ca rolul intelectualilor este mai mult decit a se implica in politica, un rol de model social, un formator de opinii. Ori in momentul in care aud “nu ma bag in politica pentru ca toti sint la fel”, mi se pare o fuga de raspundere, o lipsa de constiinta si o lasitate”.

      “nu beneficiem de o intelectualitate suficient de unita sau constienta de problemele majore.”

      Va impartasesc din plin ambele afirmatii. Cred insa ca, in conditiile actuale ale Romaniei, ele ar trebui extinse si aplicate la cele doua mari categorii de intelectuali: din tara si din strainatate.

      Si acesti din urma intelectuali, cei dinafara, ar avea un rol formator de jucat, poate diferit de cel al unuia care-si desfasoara activitatea in Romania. De asemenea, cred ca si acestia ar trebui sa-si puna problema unitatii in jurul catorva principii comune, fiind constienti ca prin plecarea lor in masa, au lasat un gol (la nivel social, cum argumenteaza Maiorescu) nu individual, pe care ar trebui, poate, sa-l reduca, daca tot nu vor putea niciodata sa-l umple.

      In cele din urma, cred ca ar fi nevoie sa ne redefinim altfel ca popor responsabil de toate resursele de gandire, simtire si actiune pe care ni le-a dat Dumnezeu.

  4. Lupul Monarhist spune:

    II dau dreptate domnului Plesu, totul este destin. Nu exista un raspuns precis la aceasta intrebare. Si a-l cauta este pierdere de vreme. Putin probabil pentru publicul romanesc sa fie receptiv mesajului si tonului folosit de un individ instruit in afara tarii, mai ales daca este vorba de cercuri politice. In plus, mai exista si variabilele charisma, indemanare de a lucra cu oamenii, etc., indiferent de cate diplome sunt trecute in resume de catre individul in cauza, care exploreaza sansele unei cariere politice in tara lui Caragiale. Desigur, cei care se reintorc pot schimba lucruri punctuale in domeniul lor de activitate, pot avea victoriile lor, dar la scara macro astfel de evenimente fericite vor fi mai degraba izolate pentru o buna perioada de vreme de acum inainte. Cred ca toti acesti tineri trebuie sa se concentreze pe proiecte personale cel putin pentru moment. Eu nu cred in schimbarea semnificativa indusa de sus in jos.

    Schimbarea va apare de jos in sus -evident gradual- atunci cand romanul va intelege ca trebuie sa isi schimbe stilul de viata, sa abandoneze fobiile care il haituiesc de pe vremea unchiului Gerula, negativismul si profunda dorinta de moarte a caprei/animalului vecinului. Inca ceva, nu se poate sari de la gumari de gradina la pantofi Prada intr-o generatie. Exista cazuri uluitoare in prezent in politica romaneasca, nu mai vreau sa le amintesc. Grotescul si ridicolul sunt la ele acasa in acea zona. Sa luam aminteeeeee… spaniolilor le-a trebuit 40 de ani dupa Razboiul Civil pentru a se potoli si intelege cum sa convietuiasca impreuna. Ernest Hemingway ii descrie foarte bine, asa cum erau in anii ’30. Asemanarile in mentalitate cu romanii de azi sunt izbitoare. In timp, ibericii au reusit sa invete sa convietuiasca impreuna si sa evolueze spre o societate moderna. Sper ca aceeasi soarta o asteapta si pe cea romaneasca, in cel mai scurt timp posibil.

    • nicu spune:

      “II dau dreptate domnului Plesu, totul este destin. Nu exista un raspuns precis la aceasta intrebare. Si a-l cauta este pierdere de vreme.”

      Mata ai probleme de logica: pai daca exista destin prin definitie asta inseamna ca cineva ajunge la o destinatie precisa orice s-ar petrece. Deci exista raspuns la “asta” insa dta bati campii “in pierdere de vreme” cata vreme nu cunosti definitia de baza a cuvantului “destin”. Daca intre timp te hotarasti sa deslusesti definitia cuvantului “destin” atunci vei intelege ca nu poti sa-i dai dreptate domnului Plesu decat daca nu stii despre ce vorbesti, dar ti se pare ca domnul Plesu stie pentru ca e “mare” si atunci asumi ca si tu si Plesu stiti despre ce vorbiti… Balcaniada..
      Cheers..

    • Adriana Gorga Adriana Gorga spune:

      La nivel individual, rationamentul dumneavoastra e cat se poate de corect. La nivel social insa, lucrurile se complica.
      Cei dinafara sunt modele de plecare pentru romani. Ii privesc cu admiratie, dar ii si judeca pentru ca si-au bagat capul in pamant ca strutul si si-au vazut de propriile interese. In afara de indepartarea de tara si realizarea individuala, nu aduc nimic comunitatii in care au vazut lumina zilei. Poate doar niste bani pentru familii si atat.
      Cei dinauntru sunt modele de actiune concreta in conditiile in care reusesc aici, acum, folosindu-se de resurse carora tot romanul poate sa le priceapa rostul. Oportunismul, grotescul, ridicolul comportamentelor sociale ale acestora socheaza, dar si fascineaza, pentru ca, nu-i asa, sunt de-ai nostri.
      Fireste ca schimbarea trebuie sa porneasca de jos. Am spus in articol ca marmura se obtine prin procese endogene. Nu e alta cale. Dar cum sa facem ca acolo, jos, de unde pleaca adevarata schimbare sa se afle toate resursele poporului roman, nu doar o parte ?

      • Lupul Monarhist spune:

        Multumesc pentru raspuns, d-na Gorga.

        Cei dinafara sunt modele de plecare pentru romani. Ii privesc cu admiratie, dar ii si judeca pentru ca si-au bagat capul in pamant ca strutul si si-au vazut de propriile interese.

        Cred si sustin ca cei plecati nu trebuie judecati, asa cum diaspora nu trebuie sa judece pe cei ramasi in tara sau cei care doresc sa se reintoarca in tara pentru a incerca sa schimbe diverse lucruri in bine. Cu nota ca cei care vor incerca, isi vor lua, mai devreme sau mai tarziu, portia de lovituri de maciuca pe spinare, asa cum s-a intamplat in cazurile domnilor Funeriu si Tismaneanu (primele exemple care imi vin in minte, nu singurele). Vrem sau nu vrem, ne place sau nu, trebuie sa ne raportam la individ pentru ca nu exista solutii care pot fi aplicate universal sau pentru largi categorii sociale. Nu exista silver bullet cum se spune in limba engleza.
        Nu idealizez diaspora romaneasca. Fac parte din ea, am vazut multe lucruri bune dar pot spune ca tot atat de multe lucruri rele sau in neregula, cele din urma avandu-si originea in metehnele noastre orientale, pe care multi nu uita sa le puna in valiza atunci cand emigreaza, si cu timpul nu le pot abandona.

        Dar cum sa facem ca acolo, jos, de unde pleaca adevarata schimbare sa se afle toate resursele poporului roman, nu doar o parte ?

        Nu incerc sa raspund la intrebare, de altminteri nu stiu raspunsul. Nu stiu cat de realist este sa credem ca am putea asigura ca toate resursele sunt in acea zona. Va spun ca sunt optimist in privinta evolutiei Romaniei pe termen lung. Lucrurile se vor schimba cu vremea. Resurlsele vor aparea odata cu noile generatii care se vor forma intr-o tara libera, cu toate bubele acestei tranzitii interminabile. Informatia circula liber, tinerii au access la invatamant in strainatate, multi sunt doritori de schimbare si calatoresc. Comunica cu colegii straini, sunt ambitiosi. Asta este un lucru bun. Nu dau estimari cat va dura drumul pana la normalitate. Pana si Oracolul din Damaroaia s-a inselat.

        Va doresc Craciun fericit si un nou an cu impliniri, va asteptam cu ganduri interesante si in 2013.

        • Adriana Gorga Adriana Gorga spune:

          Multumesc mult pentru urari si va doresc si dvs. sarbatori frumoase si linistite.

          E bine sa ramanem in nota aceasta optimista pe care o sugerati, desi tare-mi vine sa spun ca generatiile urmatoare, mai curand vor ingrosa randurile diasporei decat pe cele ale romanilor hotarati sa faca din Romania o tara prospera.

    • vida clara spune:

      @Lupul Monarhist Dar contactul (si) cu romanii, combinat cu reantoarcerea (a lor) in
      socialism in 2004 i-a intors … un pic inainte de Hemingway.
      Traiesc din osanza dar pericolul re-revenirii la acele vremi pluteste in aer.
      Robinson Crusoe imi crease despre spanioli o imagine care nu tocmai ii onoreaza.
      Am fost surprins sa gasesc la fata locului (prin 2003) o alta lume decat cea pe care
      o aveam in cliseu.
      O lume atat de primitoare cum probabil gasisera ei cand descoperisera noul continent.
      Au cazut insa in aceeasi plasa. Au uitat prea repede cu cat sange si cu cata suferinta
      se construise Societatea la care ajunsesera si au primit pe toti crezand ca sunt
      asemeni lor. Au fost adica … usuratici.
      De unde o persoana care ar fi avut ipoteca era o raritate si era privit ca un fel
      de “traista-n bat” atata s-au inversat lucrurile in 8 ani de pontism de-al lor ca
      acum cine nu are ipoteca nu e de-al lor.
      In 8 ani socialismul a transformat o tara de oameni liberi intr-un popor de sclavi.
      Poate ca doar italienii (care au dus tot o asa politica iresponsabila fata de
      emigrare sa mai fie in gaura in care sunt spaniolii, dar ma indoiesc pentru ca
      plasa ca Zapatero nu a mai dat nimeni iar acesta este un bumerang care
      creste pe masura timpului care trece. Se duce … val si se intoarce … tzunami.
      Ramane valabil acel: Ce-si face omul cu mana lui … nici dracu nu desface.
      Rajoy n-o sa reuseasca sa repare dupa bomba asta nucleara nici cat a
      reusit Basescu dupa socialismul nostru, pentru ca se inoata impotriva unui
      curent deosebit de puternic.
      Am sperat eu ca … Robinson Crusoe nefiind scris de un spaniol … o fi fost
      subiectivism … englez … francez .. dar, din pacate, nu e asa.
      Gripa se ia mult mai usor decat se ia vreo teorema matematica sau vreo analiza
      literara. Ca sa iei gripa nu trebuie sa faci nici un efort mental.

  5. Tzepes Doamne spune:

    Cred ca articolul se bazeaza pe cateva ipoteze gresite:

    - ca cei plecati din tara sunt ori cercetatori ori muncitori. Foarte multi au alte meserii “intelectuale”: ingineri, medici, economisti etc.

    - ca cei plecati din tara nu vor sa se implice in politica romana. Ei vor sa evite riscul de a ramane si fara job si fara pozitia in politica. O pozitie quasi-stabila (parlament etc.) ar fi tentanta pentru multi.

    - ca cei plecati din tara sunt mai buni, cunosc “solutia” s.a.m.d. Intr-adevar, sunt calificati, inteligenti si lucreaza din greu. Cred totusi ca numarul persoanelor calificate si inteligente din Romania nu este de neglijat (eu am plecat).

    O diferenta majora pe care o observ (parerea mea) intre “interior” si “exterior” este lipsa, in Romania, a unei prese investigative serioase. Avem pe de o parte ziarele simple “dezinformatoare”. Pe de alta parte avem publicatiile “elitare” ca si Contributors cu analize si opinii de calitate dar investigatii… zero. Ziare de calibrul Frankfurter Allgemeine sau Sueddeutsche Zeitung (Germania) nu exista, din pacate.

    O fundatie care ar sustine un astfel de proiect (fie ea presa, televiziune etc.) ar putea schimba multe.

  6. Sorin Muncaciu spune:

    Doamna, sincer sa fiu m-am cam saturat de felul cum intelectualii romani trateaza romanii din diaspora !! Nu discutam numai de, practica stalinista a cenzurii pe bloguri dar, mai ales nepasarea si reaua vointa cu care, articolele venite de la romanii de afara sant tratate de redactiile publicatiilor romanesti. Doriti participarea romanilor din diaspora dar, in acelesi timp, redactia trateaza cu total disrespect articolele venite din afara, nici macar nu catadicsesc sa raspunda la e-mail. Experienta mea cu publicatia dumneavoastra , de exemplu, a fost una total negativa !

    • Adriana Gorga Adriana Gorga spune:

      Personal, sunt exemplul exact opus spuselor dvs. Puteti constata din scurta prezentare biografica faptul ca de peste 12 ani lucrez si locuiesc in Elvetia. Nimeni nu mi-a refuzat ori cenzurat vreodata un articol si nu am simtit niciodata ca as fi tratata diferit de o publicatie ori alta. E drept insa ca in ceea ce priveste mentalitatea romanilor, cum am mai spus-o, raspunzand unor comentarii anterioare, e inca dificil ca argumentele unuia din strainatate sa conteze la fel de mult ca si cele ale unuia din tara. Dar asta nu are nimic de-a face cu presa.

  7. Adriana Gorga Adriana Gorga spune:

    Sunt de acord cu a doua parte a comentariului, s-ar schimba multe daca am beneficia de o presa scrisa, audio si video profesionista si care sa fie mai putin dirijata de ideologii politice. Din pacate nu e cazul, presa e ca si societatea romaneasca.

    In ceea ce priveste ipotezele pe care le mentionati, nu stiu de unde le-ati luat. Daca insa textul meu lasa loc unor asemenea interpretari, e bine ca le-ati precizat ca sa-mi dati ocazia sa le lamuresc.

    1) ma refer la toti romanii din strainatate, nu doar la cercetatori si muncitori, cum considerati dvs.

    2) articolul nu se refera in primul rand la cum ar vrea sa se implice politic cei din strainatate, ci intreaba in ce masura cuvantul acestora ar fi ascultat de romanii din Romania;

    3) sunt multi oameni de valoare in Romania si in strainatate; problema e cum facem sa le cream un cadru pentru ca toti sa participe de pe pozitii egale la viata politica a Romaniei.

  8. vida clara spune:

    Nu se schimba nimic daca nu … facem. Fiecare, acolo unde ar fi.
    Puterea omului sta in … gand. Uniunea in gandire este singura forta
    cu care omul poate muta muntii din loc.
    Numai ca … este cel mai greu de obtinut.
    Uniunea in gandire inseamna sincronizarea la o idee.
    Priviti o echipa de fotbal sincronizata, o pereche de dansatori, 4 – 5
    MIG-uri in demonstratia aeriana.
    Dar asta cere transpiratie a formei si a fondului fiecarui “jucator”.
    Trebuie ca fiecare sa-si reia propria ecuatie la mana sa vada de unde
    s-a indepartat de adevar si recunoscandu-si nota pe care conform
    “cheii” si-o merita sa se aseze singur unde ii vine, in rand, locul …
    Or, asta e al naibii de greu.
    Abia dupa aia, cu antrenament ( cum isi facea el, lui insusi, John
    Voight in “Campionul” (te) poti reinvata bou batran sa traga la jug.
    Am vrea noi “sa avem” partide (politice) corespunzatoare, “sa avem”
    (sa fi avut deja) “presa” nemtilor etc.
    Pai din ce sa iasa o asa “presa” cand la noi imediat dupa nereusitul (in
    totalitate) puci s-a nascut “Can-can”?.
    Toata toamna singurele analize s-au facut lui “Dansez pt tine”, “Romanii
    gem de talent”, capodopere universale despre dragoste gen “Ingerasii”
    gen nu mai stiu ce “inimi de tigan” si povesti de iubire cu un prim “i” atat
    de ascutit ca-ti vine sa-ti iei campii.
    Da dar … daca aveam si noi banii lor ?… Pai da, daca nu se nastea pe
    lumea noastra si celebrul …. “dacă”.

  9. Titirez spune:

    Un articol foarte incitant, un articol foarte necesar,idei ce se cer reluate, idei ce se cer aprofundate…Si toti cei prezenti aici cu opiniile lor consistente sunt sigur ca mai au ,ca vor mai avea multe de spus.
    Diaspora a avut si inca are un rol imens pentru Romania si romani. Paradoxal , NU? Hulita mereu, contestata mereu, adulata si invidiata ,tolerata in cele din urma in toate generatiile constitutive ale Romaniei si romanilor,ea insasi a fost divizata ideologic,ea insasi suficient de sfasiata launtric…
    Titu Maiorescu? Un diasporean in fond! Un mare diasporean,el si generatia lui, desi nu cu ea as putea incepe enumerarea…
    Incep cu iluminismul romanesc. Asa cum e si cat e, cu manunchiul lui de personalitati,dar fundamentul a ceea ce s-a numit “patura intelectuala”. Plecata de jos si actionand de jos in sus.Plecata de jos in tari straine,la scoli straine si cu furcile caudine mereu de-asupra capului.,dar mereu actionand de jos in sus. Destinul lor? Blajul, Tipografia de la Buda si …iobagimea romana(oare si 1784?)
    Pasoptismul romanesc… nascut in diaspora, dezvoltat pe sol neaos si cu punct culminant in 1859. De la A la Z !! Adica de la Balcescu, Alecsandri, Kogalniceanu+ T.Maiorescu, Iacob Negruzzi ,PP Carp si…Convorbiri literare.Si cu feed back permanent Ro- Occident de-acum incolo. Adica dialog intre tara si diaspora.
    Implinire nationala -1918. Si acest episod istoric se leaga de diaspora. Strans , foarte strans si nu mai detaliez pentru ca subiectul e deja mult prea diasporeano- diaforeanic(sic! stiu ca e un barbarism, dar …)As include aici pe Enescu si Brancusi? Pe V. Babes si H. Coanda? etc etc???Actiune de jos in sus sau de sus in jos? Nu stiu…
    Exilul antitotalitar… E sau nu e diaspora prezenta aici? Axiologic, pragmatic ,social, politic,moral…cum vreti?Exemple? Cu duiumul. Mai mici sau mai mari, dar harnice, cu urme, cu rezulatate , cu fecunditati pe sol romanesc mai mult decat evidente.
    Nu pot sa nu cred in destin Destinul e viata in fond si la urma urmei.Cu asta am ramas,cel putin, rasfoindu-i pe greci…Nu pe eleni. Si cred in diaspora precum cred si in diafora. Cu toate ca lupta cu destinul,tot de la greci am aflat , e dura si implacabila.
    Tristeti romanesti/optimisme romanesti, doamna Gorga. Scuze pentru randurile mele poate euforice,poate repezite de diaforean… Ce sa fac? da Anul Nou si peste mine.
    La Multi Ani !



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Adriana Gorga


Adriana Gorga

Cercetător ştiinţific în domeniul dezvoltarii invatamantului superior la Universitatea din Lausanne, Elvetia, doctor in stiintele educatiei la Universitatea din Geneva (Elvetia... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)