joi, martie 28, 2024

România. Țara în care se fac legi care nu se respectă

Mania grandorii, boala autosuficienției, credința că este chiar mai mare și mai tare decât a fost vreodată Nicolae Ceaușescu dar și lașitatea evidentă a delegaților la Congresul extraordinar al PSD l-au făcut pe dl. Liviu Nicolae Dragnea să își piardă cumpătul de-a dreptul în cele mai bine de 90 de minute cât a stat cocoțat la tribună. A fost stimulat, probabil, stimulat și de dorința de a se da grande în fața prea frumoasei lui Lolite.
Dl. Dragnea a dat ordine, a trasat sarcini, a formulat directive atât Parlamentului cât și Guvernului, convins că a readus România la stadiul de partid-stat. Lovit fiind de paranoia, s-a comportat asemenea cuiva care își închipuie că el și partidul pe care îl conduce vor deține în România pe veci puterea. A lansat, între altele, și primejdioasa, și iresponsabila idee că cei care vor spune în public, de pildă în fața organismelor europene de la Bruxelles și Strasbourg, că Împăratul de la București e gol, că e deficitar la capitolul cultură democratică și că are comportamente autocratice, ar putea fi sancționați. Drept pentru care Parlamentul are misiunea de a face în acest sens o lege. Probabil cu un singur articol. Adevărat este numai ceea ce spune dl.Liviu Nicolae Dragnea.
Dl. Dragnea care este nu numai președintele PSD, ci și președintele Camerei Deputaților pare a fi victima unei veritabile manii a legiferării. Nu, nu doar legile justiției trebuie modificate, distorsionate, făcute să fie în favoarea bandiților, corupților și penalilor care au ajuns să conducă astăzi România, ci și multe alte acte normative menite să- i asigure intangibilitatea lui Dragnea și clicii sale mafiote.
Interesant și scandalos de-a dreptul este însă că guvernul României sau, mai bine spus, cele trei echipe de inși submediocri plantate la Palatul Victoriei din ordinul și din voința lui Liviu Nicolae Dragnea, nu e în stare să aplice nici măcar legile aflate deja în vigoare.
Și ca să nu mă mai acuze de minciună ministrul Finanțelor publice, dl. Eugen Orlando Teodorovici, cel care a primit o diplomă fără să meargă o zi la cursuri, așa cum a făcut-o insul în cauză zilele trecute pe facebook, mă grăbesc să exemple cum nu se poate mai concrete. De pildă, Legea 85/2016, adoptată de Parlamentul României. Simbolul însuși al democrației care are, așa cum susține dl. Călin Popescu-Tăriceanu, și onoare, și demnitate, întărite printre altele cu indemnizații. Altminteri nejustificat de mult umflate pentru nemunca ce se lăfăie în lege între pereții fostei Case a Republicii.
Legea, promulgată de președintele României, dl. Klaus Werner Iohannis, prevedea restituirea în tranșe a ciuntirilor de salarii făcute în vremea guvernării Băsescu-Boc. Beneficiari urmând să fie acei profesori care nu și-au recuperat pagubele prin acțiuni în justiție.
Fiecare profesor a primit din partea instituției de învățământ în care lucrează o adresă în care i se aducea la cunoștință, negru pe alb, cum vor fi eșalonate plățile. Numai că singurul care a pus în aplicare prevederile legii a fost guvernul Cioloș. Acela pe care propagadiștii aflați în serviciul coaliției PSD-ALDE (în special posturile de televiziune România tv, Antena 3 și tot mai de neprivitul TVR1) nu mai știu cum să îl mai hulească. Legea bugetului de Stat pe anul 2017 și aceea aferentă anului 2018 nu prevede banii necesari pentru aplicarea legii. Miniștrii Educației care și-au tocit degeaba, ineficient fundurile pe scaunele din Strada General Berthelot, indiferent că a fost vorba despre Pavel Năstase ori despre agramatul Liviu Pop, nu au scos o vorbă. Au ridicat neputincioși din umeri, au preferat să tacă pentru ca nu cumva să îl supere pe Daddy Dragnea și să nu își pună în primejdie funcțiile. La rându-i, domnul Valentin Popa- Pamblică, susținut să acceadă în funcție de cei 40 de rectori care de care mai penibili, mai lipsiți de coloană vertebrală și de un elementar simț al onoarei, nu are nici el nici o părere și nici nu face nimic pentru rezolvarea problemei. Adică spre a duce la îndeplinire aplicarea legii. Oare nu a jurat dl. Popa, atunci cănd s-a săvârșit miracolul în urma căruia a devenit ministru, pe Constituția României? Nu s-a angajat că va respecta legile țării?
Cert e că în România, stat al Uniunii Europene, legile au ajuns să se facă pentru a nu fi respectate. Oare ce părere are despre aceasta, dl. Klaus Werner Iohannis, președintele României? Cel care și-a pus prețioasa semnătură pe decretul de numire al guvernului Dăncilă despre care avem semne tot mai evidente că este cel mai prost din istoria României.

Distribuie acest articol

16 COMENTARII

  1. Nici un cuvânt despre opoziție? Nici un cuvânt despre societatea civică care poate formula concepte proprii.

    … „.. guvernului Dăncilă despre care avem semne tot mai evidente că este cel mai prost din istoria României…. „….

    In democrație electoratul refuză votul pentru un guvern când nemulțumirea e prea mare. Opoziția obține prin vot un mandat pentru a forma un guvern nou.
    Ce e altfel în România?

      • Nu sint „practic imposibile, ci nu s-a vrut.
        Au fost doua ocazii ratate de PNL, USR si Presedinte. Care le-a mai acordat o sansa :P
        Dar da, ce nu vrei e imposibil :D

        • Strada știe ce vrea și ce nu vrea.
          De ce nu se discută 2018 mai mult cerințele din societatea civică cu un concept „în concurență“ cu cel al penalilor din guvern? Fluieratul pe tribună la fotbal e una. Opoziția (parlament sau strada) care discută în scena publică românească alternativa politică la actualul guvern de mârsavi trebuie prezentată zi de zi.
          Nu mai e timp de pierdut. Tinerii părăsesc țara.

        • Dupa mine, ciclurile astea electorale de 4 ani au un sens. Ele dau posibilitatea electoratului sa se convinga de performanta/ contraperformanta unei guvernari. Altfel, dupa un an sa inlocuiesti majoritatea parlamentara sau si mai grav, numai guvernul, oferind posibilitatea unui alibi – asa cum s-a intamplat de curand cu acceptarea unui guvernul Ciolos – asta e o greseala. Poate ca dezastrul e mai greu de suportat, dar cred ca nu exista alta cale. In Romania oamenii nu se uita la „subtilitati”, nu stiu bine ce e si ce rol are libertatea, democratia intr-o societate (ca o paranteza, s-ar fi zis ca tocmai noi, iesiti din bolsevismul national-ceausist, ar fi trebuit sa stim, dar nu-i asa). Colectivismul e o trasatura psihologica general umana, care vine din zorii civilizatiei, e greu de iesit din el.

        • Presedintele care n-a vrut anticipate (dupa o idee de Victor L)

          Explicatiile simple sunt cele mai bune.
          Iohannis n-a stiut, fiindca nu i-a aratat ilustrul sau predecesor sau cum se fac.

          In aprilie 2012, dupa trantirea guvernului MRU, base n-a vrut anticipate si l-a preferat pe VVP.
          Socoteala de-acasa nu s-a potrivit la urne, iar peste 6 luni l-a nominalizat din nou…

    • Nu am inteles pe ce va bazati cand spuneti „In democrație electoratul refuză votul pentru un guvern când nemulțumirea e prea mare. Opoziția obține prin vot un mandat pentru a forma un guvern nou.”

      Cum poate electoratul refuza votul pentru un guvern? In Constitutie scrie ca Presedintele poate refuza „guvernul”, insa argumentul „cand nemultumirea e prea mare” nu e unul de KPI concret masurabil. E de la categoria „se pare ca” a lui Gadea de la A3.

      Electoratul s-a pronuntat prin vot deja, nici un guvern nu a cazut pentru ca era nepopular in afara momentul cand partidele care au majoritate nu l-au dat jos (din motive de pierdere de imagine). In Romania nu vad PSD-ul sa isi dea propriul guvern jos pe motiv ca la urmatoarele alegeri va pierde voturi daca continua cu el.

      In timpul guvernarii (intre ciclurile electorale), opozitia nici ea nu poate obtine vot (de la cine? de la electorat – pai de asta este in opozitie, nu are numarul de voturi necesare deci, strict vorbind, nici acordul electoratului de a forma un guvern). Basca faptul ca nu il va putea trece prin vot in parlament.

      Nu inteleg rationamentul dvs in logica reala a prevederilor constitutiei.

  2. De la un punct încolo, pe lângă anumite avantaje de ordin tactic imediat (banii aceia sunt mai eficienţ alocaţi pentru cine ştie ce chestie mult mai „lucrativă”), pe termen lung se aruncă în derizoriu însăşi ideea de LEGE.

  3. Acum trebuie despăgubiți pușcăriașii fiindcă s-au chinuit prin pîrnaie fără spa, salon de masaj și jacuzzi, pentru profesori deocamdată nu sînt bani. Congresul a fost simpatic, turma de maimuțe din sală care imitau oamenii m-a convins că Dragnea a muncit mult cu ei și d-aia merită să-i oferim tot rectspectul nostru. Același rectspect și pentru frații lor de afară, gorilele cu chipiu care se chinuiau să scrie amenzi.

    • La un miting a lui ceasca, unul dintre „organizatori” vine amenintator catre unul care tacea:
      -Ba tu de ce nu strigi si tu „ura” ca toti ceilalti, ce… esti mut?
      -Nu – raspunde cetateanul – eu o tin in suflet!

      • Eiii, la congresul ăsta, preacuviosul Dragnea Făcătorul de Minuni a făcut muții să vorbească, ceea ce nu-i de ici-colea, mai ales că avem dovezi, adică mutu’ a fost amendat fiindcă a strigat! Mai trebuie să vadă și orbii ce-au votat și după minunea asta va să vie și înălțarea în dubă și schimbarea la față în zeghe. Da’ dacă ucenicii nu vor să mărturisească, degeaba!

        • Ramane sa mai aflam ca s-a facut proces verbal ca niste handicapati locomotor le-au tras suturi in c… unor politicieni, defaimand astfel tara.

    • Sunt curios daca aceste despagubiri se vor acorda TUTUROR detinutilor, sau numai unora… Nu de alta, dar conditiile in care stau sau au stat cei pe care ii au ei in vizor sunt oricum infinit mai bune decat conditiile in care stau ceilalti detinuti.

  4. Legi incalcate?
    Probabil ca otoritatile noastre iau de buna zisa britanicului „tratatele sint incheiate pentru a fi incalcate”, ceva in genul asta :P
    Sau una din zisele neaose „legile sint facute pentru catei, nu pentru dulai”.

  5. Klaus Werner l-a felicitat pe Vladimir pentru victoria sa in alegeri. Cred ca-i spuneam vreo cateva la telefon de -l faceam sa regrete ca a castigat alegerile.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro