Trist moment simbolic: la comemorarea a 25 de ani de la Mineriada din iunie 1990, când constatăm că statul român este incapabil să-l aducă în faţa Justiţiei pe numitul Ion Iliescu, Victor Ponta, urmaşul său la conducerea fostului partid comunist, PSD, se pune sub protecţia imunităţii şi scapă de urmărirea penală. România nu se va putea numi stat de drept până când nu va dispărea această nomenklatură toxică de care procuratura nu se poate atinge. Articolul 16 din Constituţie – „Nimeni nu este mai presus de lege” – va rămâne literă moartă dacă nu se va face Justiție, indiferent cât timp s-a scurs de la producerea faptei, indiferent de persoanele care trebuie cercetate.
Ştiu că mulţi se gândesc: au trecut atât de mulţi ani de la mineriadă, dacă împotriva lui Ion Iliescu, care are 85 de ani, ar începe acum un proces, în cel mai bun caz acesta s-ar termina când inculpatul ar avea deja 90 de ani. Nu este prea bătrân? Nu este prea târziu? Răspunsul este nu. În timpul mineriadei, patru persoane au fost ucise prin împuşcare, iar una a fost înjunghiată. Alte 746 de persoane au fost rănite. Amintiţi-vă scenele de groază care se desfăşurau în centrul Bucureştiului: trecătorii suspecţi erau acostaţi, loviţi cu sălbăticie şi apoi daţi pe mâna poliţiei, care-i ducea la arestul improvizat din Măgurele, unde urmau alte scene de groază. Studenţii şi profesorii de la Universitate şi Arhitectură au fost scoşi din clădiri în bătaie. Unii dintre ei, în stare de inconştienţă, au fost aruncaţi în fântâna din faţa Institutului de Arhitectură. Şi acum, gândiţi-vă măcar pentru o clipă, că asta vi s-ar fi întâmplat dumneavoastră, un cetăţean oarecare care străbătea Piaţa Universităţii în dimineaţa zilei de 14 iunie 1990, fără să ştie ce-l aşteaptă acolo. Sau copilul dumneavostră ar fi trecut prin această traumă îngrozitoare. Sau un părinte. Aţi fi dispus să uitaţi?
Nu vreau să invoc acum binecunoscutul efort depus de Simon Wiesenthal şi de organizaţia sa pentru a-i prinde şi pentru a-i aduce în faţa Justiţiei pe criminalii nazişti, poate că o comparaţie în acest sens este exagerată. Aş vrea însă să menţionez că, în 2011, la 66 de ani de la încheierea celui de-al doilea război mondial, nu abandonaseră și porneau desfășurarea operațiunii „Ultima şansă 2”. Mă uit spre Chile, unde urmărirea penală împotriva fostului dictator Augusto Pinochet a demarat când acesta avea 85 de ani, vârsta pe care Iliescu o are acum. Pinochet a murit la 91 de ani, înainte de a fi condamnat, dar era menţinut în arest la domiciliu. Africa de Sud a încercat să facă Justiție pentru victimele regimului de apartheid printr-o procedură aparte, prin intermediul aşa numitei Comisii pentru Adevăr şi Reconciliere. Procedurile comisiei au fost contestate de victimele regimului, care doreau ca vinovaţii să ajungă în faţa magistraţilor. Totuşi, am vrut să menţionez ceea ce s-a întâmplat în Africa de Sud pentru că acolo s-a vorbit despre reconciliere doar în măsura în care cei responsabili îşi recunoşteau faptele. Ori, în România, pentru mineriada din iunie 1990 nimeni nu şi-a recunoscut vina, Ion Iliescu şi cei care i-au fost complici nu am auzit să fi exprimat cel mai mic regret. Şi alte ţări care au trecut prin traumele unor conflicte civile interne, precum Rwanda sau Guatemala, au căutat propriile soluţii pentru a ameliora traumele trecutului, dar nicăieri, nicăieri, ele nu au fost abandonate în uitare.
În 2012, un grup de parlamentari, printre care Sever Voinescu, au promovat în Parlament o inițiativă lăudabilă: a fost eliminată prescrierea pentru omor, genocid și crime contra umanității. Legea îi viza pe Ion Iliescu și crimele din decembrie 1989. În martie 2015, un alt semn îmbucurător la prima vedere: Parchetul General „confirma” redeschiderea dosarului Mineriadei din 1989. De atunci nu s-a întâmplat nimic. Ion Iliescu nu a fost chemat nici măcar o singură dată la audieri în acest dosar. Nu-mi plac teoriile conspiraționiste, dar tind să-i ascult cu mai multă atenție pe cei care cred că Procurorul General Tiberiu Nițu nu dorea, în martie 2015, decât să abată atenția de la dosarul lui Iulian Herțanu, cumnatul premierului Ponta, suspectat de fraudarea unor fonduri europene.
Din 1990 până acum, propaganda controlată de fosta Securitate a indus în public o cultură a impunității, explicându-ne cu o insistenţă demnă de o cauză mai bună de ce foștii și actualii nomenklaturiști trebuie să fie deasupra legii. Eu spun: România nu se va putea despărți de comunism, inclusiv de relicvele sale post-ceauşiste, până când Ion Iliescu nu va ajunge în fața judecătorilor.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
iliescu nu va raspunde in fata justitiei de romanica si in consecinta patria nu se va desparti de comunism
amu sa nu vina tineretul,viitorul patriei sa strige ca nu e comuinism; ca ei habar nu are !
de altfel,politicieni occidentali se refera la comunismul ruminesc ca fiind fascism.bine,ptr 4 milioane si jumatate de rumini e incontinuare cea mai dreapta si echitabila societate.
si domnule autor;iliescu nu e cel care a umplut vidul la revolutia intregului popor ?sau atunci a avut grija de unitatea de nezdruncinat?io zic ca se poate incepe cu teroristii !
Iliescu nu va răspunde în fața Justiției, iar unele lucruri trebuie să rămână așa. Nu-l putem judeca pe Iliescu după standardele de azi, așa se obținea puterea pe vremea aceea, iar cine o obținea nu era dispus să negocieze prea multe.
Ion Iliescu se potrivea perfect cu dorințele electoratului, așa se și explică scorurile sale uriașe. Iar pentru cei care nu au prins vremurile respective: nu, nu era vorba de fraude ca pe vremea lui Dragnea. Era sprijin popular real, dar trebuie să fi trăit în România între 1980 și 1989 ca să înțeleagă asta. Minerii au fost doar soluția pusă efectiv în practică, însă în fiecare oraș mare s-ar fi găsit câteva mii de muncitori dispuși să facă exact ce-au făcut minerii.
Accederea lui Iliescu la putere fusese ceva ce publicul dorea încă de prin 1975, omul avea o imagine foarte bună (pentru standardele acelei vremi) atât la Timișoara cât și la Iași. Iar a radicaliza revoluția în maniera dorită de Piața Universității ar fi fost inacceptabil pentru cei 85% care-l votaseră.
Nu am votat niciodată cu Ion Iliescu, nici în mai 1990 și nici măcar în 2000, când toți prietenii s-au dus să-l voteze ca să nu iasă Vadim. Am zis că iese Iliescu președinte și fără mine, iar eu nu vreau să ajung să le spun nepoților că am votat vreodată cu Ion Iliescu, indiferent de motiv. Însă radicalii de genul celor care organizau acțiuni ca la Pungești sau (mai recent) ca în Țara Hațegului nu fac niciun bine societății românești. În 1990 nu era nevoie de o vânătoare de vrăjitoare, iar dacă Piața Universității ar fi avut câștig de cauză la asta s-ar fi ajuns.
„În 1990 nu era nevoie de o vânătoare de vrăjitoare, iar dacă Piața Universității ar fi avut câștig de cauză la asta s-ar fi ajuns.”
Sigur că da, în 1990 aveam nevoie de o vânătoare de intelectuali! Şi de protestatari paşnici!
Oare chiar vorbiţi serios, domnule Harald?
După părerea mea, cineva care a fost martor, direct sau indirect, la brutalităţile comise de către hoardele de mineri manipulaţi, dezlănţuite în ura lor împotriva a tot ce le depăşea orizontul lor de batracieni, nu poate să nu recunoască un lucru: puterea menţinută prin astfel de mijloace nu este doar maculată, ci putredă. (Înafară, bineînţeles, de cazul când acel cineva este orb. Iar ceea ce-l orbeşte nu poate fi altceva decât frica sau interesul meschin.)
Aici nu e vorba de vânătoare de vrăjitoare. Extirparea putreziciunii este singura cale spre însănătoşire.
Sufletul mortilor nedereptatiti bantuie peste Pamant ! Pana la Judecata de Apoi !
Romania nu se va desparti de comunism pana cand:
1. Generatiile active si generatiile tinere nu vor cunoaste si intelege bine istoria, pe date si fapte:
https://ihincu.wordpress.com/2015/06/13/amnezia-e-o-boala-nu-o-solutie-ii-tara-comunistilor-batrani/
2.In facultatile noastre, nota dominanta in randul cadrelor universitare nu va mai fi impostura academica si ideologizarea neocomunista, ecomarxista, anticapitalista, naturista, animalista, „impartiala” de stanga, ateista, antirestina, multiculturala si edhidistant postideologica – a se citi clar progresista, de stanga „liberala” si multiculturala. Liista publicistilor contribuors sta marturie pentru asta – exceptii gen Liiceanu sau Tismaneanu nu se pun; sunt si raman exceptii.
3. Morala neamului nu va fi recuperata si educatia solida, inclusiv intelegerile democratice, civice, politice si economice revigorate:
https://ihincu.wordpress.com/2013/08/04/revolutia-castigatoare-nu-poate-fi-decat-morala-iii-misterul-democratiilor-de-succes/
Si sigur ca judecarea si condamnarea comunistului Ion Iliescu, instigator la crima in masa, ar fi in bun inceput si un semn ca avem o sansa as ne despartim de comunism si de mizerie sociala, economica, politica si morala.
Un semn, atat, din pacate. Pentru ca problema e mult mai grava – vezi linkurile de mai sus. Iar rezolvarea de lunga durata. vorbim de mentalitati vechi, si de educatie.
Iar in materie de mentalitati si educatie, psiho-edagogia si sociologia sunt destul de clare: ce se pierde intr-o generatie, se recupereaza in doua. Ce s-a pierdut in mai multe – in comunism baltim de 70 de ani) se recupereaza in…. Greu de spus in cate. Cu o singura conditie insa: sa inceapa odata. Noi nici n-am inceput. Iar daca dati o raita periodic prin textele de pe contributors, veti constata ca nici nu sunt sanse sa incepem curand. Exceptiile (notabile, ce-i drept, gen Liiceanu sau Tismaneanu) nu se pun. Sunt si raman exceptii. REstul sunt aia de vi-i enomenram mai sus – impostorii si ideologizatii pe sistem. Care fac pui.
Multumim pe aceasta cale tuturo corifeilor sistemului romanesc de invatamant.
N-am mai citit demult comentarii de-ale d-vs. aici, stimată Ioana Hîncu. Mă bucură „revederea”.
Cunoscând destul de bine atât opiniile d-vs., cât şi orientarea social-politică a majorităţii articolelor de pe contributors, trebuie să recunosc faptul că am dificultăţi în înţelegerea pasajului următor, citez din comentariul d-vs.:
„”In facultatile noastre, nota dominanta in randul cadrelor universitare nu va mai fi impostura academica si ideologizarea neocomunista, ecomarxista, anticapitalista, naturista, animalista, “impartiala” de stanga, ateista, antirestina, multiculturala si edhidistant postideologica – a se citi clar progresista, de stanga “liberala” si multiculturala. Liista publicistilor contribuors sta marturie pentru asta – exceptii gen Liiceanu sau Tismaneanu nu se pun; sunt si raman exceptii.””
Chiar daca Iliescu nu va ispasi fizic pedeapsa, chiar daca sentinta se va da dupa moartea sa, avem nevoie de procese transparente pentru restabilirea adevarului istoric in cazul Revolutiei si Mineriadelor. Va fi echivalentul procesului de la Nurnberg pentru neocomunismul esaloanelor mijlocii ale PCR.
……………….
Acum 25 de ani nu intelegeam de ce tot protesteaza golanii aia prin Piata Universitatii. Mi s-a parut totusi ciudat si de neinteles momentul din iunie 1990, cand imaginile prezentate la TVR aratau un oras asediat, in flacari, si elicoptere survoland. Tin minte apelul lansat de catre Iliescu la mineri, sa vina sa faca ordine printre elementele fasciste, grupurile organizate care atentau la ordinea si disciplina capitalei. Si de asemenea tin minte un discurs de multumire tinut seara unei multimi de mineri cu lampile de pe casti aprinse, foarte impresionant.
……………….
mai tarziu, in 1998, am avut contact cu Liga Studentilor din Universitatea Bucuresti. Si asa, am auzit povestile de pe cealalta parte a baricadelor din 1990 transmise prin viu-grai din generatie in generatie de studenti. Despre sangele care a curs pe treptele facultatii pe care le foloseam zilnic, despre simbolistica balconului de la Geografie. Si am vazut cum organizatiile studentesti, mai ales de la Universitate erau sub asediu, un asediu perfid, al retelelor de interese, lideri cumparati ca sa deturneze protestele si sa disipe forta organizatiilor prin intretinerea unei atmosfere de neincredere intre filiale, si spargerea in mai multe organizatii.
https://lloopp.wordpress.com/2015/04/29/cum-au-evoluat-parerile-mele-politice-de-a-lungul-vietii/
……………….
Acelasi model de asediu perfid si intretinerea unei atmosfere de neincredere intre membrii societatii a fost intretinuta de catre Iliescu si gasca sa de acoliti, unii dintre ei urmasii acelor comunisti romani cu nume neaose romanesti : Pauker, Maurer, Neulander, etc samd care in continuare nu sentimentul de apartenenta la fondul psihologic al poporului roman. Acestia s-au asociat cu gardienii lagarului care l-au luat in “locatie de gestiune” si si-au insusit metodele si ideile. Majoritatea acestor urmasi se afla in continuare in pozitii cheie in politica romaneasca, Petre Roman, de exemplu, s-a gasit printre cadrele din esalonul doi comunist infometate de putere care au preluat conducerea in 1989, numai bun de pus in vitrina pentru lumea occidentala ca Prim Ministru ce acoperea de fapt ceea ce urma sa fie jefuirea sistematica postdecembrista. Desi aparent a intrat intr-un con de umbra dupa 2004, a continuat sa fie in cercurile puterii, altfel cum se explica faptul ca a fost membru al Parlamentului din partea PNL pentru doua mandate, incepand din 2008 si 2012, a fost aparat pana in panzele albe de catre colegii sai parlamentari in scandalul cu ANI. Si mai mult decat atat, fosta sotie a ocupat o casa de protocol mult timp(8 ani) dupa pronuntarea divortului, fara nici o baza legala, reusind performanta sa acumuleze 350 000 de euro restanta la chirie din 2007 pana in 2015. Oare ce a stat in calea evacuarii fostei sotii, si la baza prezentei in Parlament a lui Petre Roman mult timp dupa ce a incetat sa mai insemne ceva pe scena politica, daca nu apartenenta la clica de jefuitori postdecembristi? Acesta nu este singurul exemplu, in schimb imi este cel mai la indemana din punct de vedere al datelor.
https://lloopp.wordpress.com/2015/04/19/cronica-de-familie-de-petru-dumitriu-impresii-si-concluzii-personale/
Pai in primul rand trebuie justitie :) Ori, tocmai aici e problema, pentru ca fieful celor din care face parte, schimba acum legile codurilor penale. Ori ce fel de judecata ar fi asta pentru Ion Iliescu ?
O astfel de judecata ar fi un scuipat pe obrazul celor care au fost omorati la mineriade pe de o parte si o validare a faradelegii, un fel de monstruos rictus care sa ne spuna: noi facem legea, noi suntem legea, suntem deasupra ei, intangibili …
Asta nu ar fi dreptate ci un simulacru … Omul trebuie sa priceapa ca nu e ok ce a facut, prin aceea in primul rand ca a furat libertatea unor oameni, ca a impus-o cu forta si ca a profitat de ea 25 de ani si acum vor sa se sustraga din nou.
Tara nu e tara lor unde oamenii se nasc din tata-n, fiu ca sa fie slugile lor si sa le plateasca impozite.
Trebuie sa-si merite dreptul de a conduce o tara si niste oameni. Meritul se creeaza: pe dreptate, cinste, adevar, bunatate, iubire, consideratie, respect.
Mi-a placut, cu ani in urma, expresia „pe femeie sa n-o lovesti nici cu o floare”.
Azi, de citeva luni, de fapt, incerc sa inteleg dece Justitia este in postura femeii!
De indraznesti sa arati o uscatura esti pus la zidul infamiei: „ataci Justitia!”
A fost dirijata Justitia de catre politic pentru a inchide dosarele Revolutiei si mineriadelor? inseamna ca Justitia nu e libera, sau e libera doar „cu voie de la politie”.
Altfel nu inteleg mlastina in care balteste, in spetele astea, de peste 25 de ani.
Ma indoiesc ca politicul a fost principala piedica:
https://www.facebook.com/PresedinteleTraianBasescu/videos/vb.361235817223309/1011946312152253/?type=2&theater
Da, stiu, acum citeva luni s-a anuntat redeschiderea dosarelor.
De catre cineva care a recunoscut ca a tras la Revolutie (pasibil fiind sa fi omorit/ranit pe cineva) si in care trebuie sa credem ca va face lumina! :P
Ma tem, vorba sa fie, ca expresia „interesele de Partid si de Stat” transmise de tov. Iliescu inca mai au prioritate.
Procurorul General nu este si nu reprezinta Justitia.´
CSM poate fi vazut astfel?
Iar actualul procuror general este doar o nulitate numita de partidul mafiotilor.Departe de a fi parte a Justitiei.
Nu poti construi absolut nimic pe o temelie fetida ! Condamnarea comunismului nu a avut loc in fapt , nu a fost insusita de psd si nici de pnl si cel mai probabil nici de pdl ! Nu am participat nici noi, cetatenii nici ong-uri daca exista.
In acest moment cetatenii (fie ca au vederi de dreapta de stanga de aiurea) nu au nici un fel de reprezentare , la nici un nivel ! Nici macar profesional !
Condamnarea lui ilici ar putea fi un inceput. Atat.
„… până când Iliescu nu răspunde în faţa Justiţiei”
Ma tem ca ar fi mult prea simplu, stimate domn.
In realitate, Romania nu se va desparti de comunism decat atunci cand se va desparti de comunism.
In acest proces, povestea lui Iliescu va fi o picatura in ocean,
Daca documentele si inregistrarile ce pot clarifica responsabilitatile „mineriadei” se desecretizeaza dupa 25 de ani, avem o sansa de a afla macar o parte din adevar. Daca nu – nu. Orice condamnare, chiar daca nu inseamna si puscarie pentru faptasi, va avea o valoare simbolica si, poate, va darama niste „idoli”. Conditiile ar fi coapte, astazi, pentru redeschiderea dosarului si pentru stabilirea vinovatiilor si vinovatilor.
Atunci cand toti vom intelege ca mineriadele au fost niste aberatii, niste anormalitati, vom fi facut un pas inainte, ca natiune. Eu am vazut, cu ochii mei, pe strazi, oameni care-i aclamau pe mineri, in iunie ’90. Probabil ca acelor oameni li se pare eroic si astazi ceea ce au facut minerii.
Presedintele de atunci le-a multumit minerilor, in mod public. Poate ca presedintele de atunci este si azi convins ca a facut un lucru bun pentru tzara. Aceasta convingere i-ar putea salva sufletul, in fata unui Dumnezeu ipotetic. In fata legii, daca e vinovat sau nu, e treaba Justitiei sa stabileasca.
Eu cunosc un om la vreo 60 de ani care inca mai crede ca minerii au venit in Bucuresti sa-l curete de bande legionare. Acum 25 de ani avea aproape 40.
Si cunosc un alt om care avea 20 de ani in 1990, a participat la proteste, iar acum voteaza cu PSD-ul.
Si cunosc alti oameni, carora, nepasatori fiind in legatura cu desfiintarea de institutii si comisii de catre Ponta in 2012 ca sa-si salveze pielea, le-am spus ca acei membrii de comisii au familii si ca vor fi persecutati, mi-au raspuns ca nu se intampla nimic, membrii aia de comisii se vor descurca.
In Romania avem o societate profund fracturata de numeroase socuri, puternice atat ca durata (din 1945 pana azi), cat si ca intensitate (revolutie, mineriade, inflatie 200% pe an, falimente, ciordeli organizate la nivel mare si nepedepsite, coruptie si corupere permanente). Asemenea socuri lasa urme ce nu se sterg prea usor.
Vrem procesul lui Iliescu? Cine sa-l instrumenteze? Si daca acel procuror este asaltat de cei ce-l protejeaza pe Iliescu cine sta alaturi de procuror? Cine a stat alaturi de oamenii care l-au declarat pe Ponta plagiator si au fost persecutati? Cred ca uneori folosim prea usor vorbele si ca lasam sentimentele sa ne orbeasca. Adevarul este ca noi insine nu mai suntem capabili sa rezistam asaltului ciorditorilor. Am vrea sa fie cineva care curata tara, dar fara implicarea noastra directa. Suntem patrioti doar in timpul liber, in afara programului de lucru – daca nu avem de mers si la sala de fitness, iar in uichend suntem patrioti la terase, in parcuri, la picnic si la Mall-uri. In rest semanam destul de bine cu un popor.