Home » Opinie » Citesti:

România pluralismului metafizic

Virgil Iordache decembrie 1, 2018 Opinie
13 comentarii 809 Vizualizari

Când ceea ce credem că există e de cu totul altă natură decât ce crede altcineva și ambele moduri de a vedea lumea sunt acceptabile social predominând în grupuri importante, nemarginale, ne aflăm în situația enunțată în titlu. Societățile pot ajunge într-o astfel de situație fie în mod programatic, prin acceptarea diversității de la bun început, așa cum sunt SUA, fie obligate să o accepte deși nu o doreau, cum este România.

Când nu dorești de la început ceva, dar realitatea arată că nu poate fi schimbat, e preferabil să găsești un folos acelei situații, să o transformi într-un avantaj. Atitudinea conflictuală, accentuarea faliilor nu ajută. Nimeni din exterior nu poate lărgi diferențele dacă atitudinea oamenilor este una de bună înțelegere.

România are șansa de a nu mai avea o sursă a cunoașterii cu monopol și nici vreo ideologie dominantă. Îmi doresc pentru ea să păstreze cu înțelepciune această situația de diversitate metafizică și existențială apărută contingent din întrepătrunderea adesea traumatică în mințile și sufletele oamenilor a unor mari curenți culturali în aceste locuri. E cea mai favorabilă situație libertății în toate înțelesurile ei.

Există un potențial uriaș de dezvoltare într-o astfel de alcătuire hibridă în condițiile unei guvernări înțelepte.

Nu putem aștepta de la mințile slabe să acopere complexitatea realității românești prin simplitatea perspectivei. Fiecare minte modestă o aduce în patul ei procustian mânată de mândria de a înțelege ceea ce nu poate, și a influența în sensul felului personal de a vedea lumea. De influențat influențează, dar altfel decât intenționează.

Interesul personal al unui om de stat nu poate fi de folos funcției pe care o deține dacă nu e unul care transcende perspectivelor parțiale din țară. Fiecare dintre ele e legitimă la scara ei de operare, fiecare om poate produce ceva de folos, dar nimic parțial nu e de folos tuturor, României. Ce ne mai unește atunci ?

Ceea ce ne unește să fie pacea interioară, inteligența și hărnicia exprimate prin orice moduri de viață onorabile și prin produse ale unor eforturi oneste. Națiune civilă sau neam, iluminiști sau religioși, dar numai sub constrângerea unor astfel de valori. A pune definițiile identitare înaintea comportamentelor morale, responsabile nu ajută la nimic. Definițiile au apărut istoric după comportamente, nu înaintea lor, sunt doar metereze ale unor ziduri ale bunului simț. Dacă diferențe grupale aruncă bunul simț la coș identitățile asumate devin o povară, nu un avantaj, perturbă în loc să dea stabilitate.

Pentru o Românie a libertății responsabile.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "13 comments" on this Article:

  1. Ad Min spune:

    Pentru ca mi-a placut cum ati inteles sa sintetizati, va rog sa primiti o sugestie semnatica cuprinsa in parabola din romanul https://en.wikipedia.org/wiki/The_Dosadi_Experiment, pentru ca ofera o perspectiva a naturii transformarilor adaptive la care ajunge o populatie in conditii indelungate de confinare si constrangeri, precum si ce se-ntampla cand spatiul de confinare este spart. De peste 20 de ani consider ca este parabola, experimentul mental, in care regasesc cel mai bine cum simt natura paradoxala a spatiului romanesc. Sper sa vedeti si Dvs paralela. La multi ani!

  2. Vlad spune:

    Doamne ajuta!

  3. George spune:

    Când vorbiți de pluralism vă referiți la:
    – mici
    – pui congelați (distribuiți mai ales la Constanța)
    – pachete de zahăr
    – ulei
    – etc.?!
    Cât despre metafizic bănuim că aveți în vedere:
    – sticla (”regulamentară”) de votcă?!

  4. George Petrineanu spune:

    Apropo de pluralism, ma gindesc la un aspect de la unirea din 1918. In iuresul care a durat 100 de ani ea fost vazuta ca orice altceva, unele din ele doar aspecte decorative, decit o unire intre doua civilizatii. Valahi, moldoveni care le stiau pe ale lor (sa nu intram in detalii, pina dupa jumatatea secolului 19 nu au avut deloc infrastructura a civilizatiei, adica facultati, scoli, biblioteci, teatre, lucrari mari de arhitectura si drumuri, spitale, academie etc) si o alta cultura care fusese finisata de-a lungul unor secole de catre austrieci, maghiari si sasi. In loc sa fie o bucurie pentru un cistig imens pentru interesul national, a fost vazuta ca pe un efect colateral nedorit, un deseu. Nu stam mai bine nici acum, cind nici ardelenii nu mai sint ce au fost. Si ne-ar fi prins bine de tot, dar civilizatia noastra a biruit-o pe a lor, in loc sa o inglobeze, ca asa a fost ordinul pe unitate. Sa tinem minte data viitoare.

  5. Cinicul spune:

    Absenta unor curente majore aparute in spatiu nostru si lipsa unei ideologii dominante pot fi și slăbiciuni. Popoarele su nevoie de un ceva care sa le direcționate și să le dea coerență. M-am intors recent dintr-o vizita in Asia de SE unde am văzut efectele contrastante ale influenței budiste față de a confucianimului.
    Noi romanii suntem supusi modelor (nu modelelor) vremii și asta ne face vulnerabili.

    • Virgil Iordache Virgil Iordache spune:

      Și cum o rezolvați ? Eliminați creștinii și păstrați scientiștii progresiști sau invers ? E limpede că așa ceva e cu totul nerealist, chiar dacă cineva ar spune că trebuie făcut. Nu e fezabil la scara de timp necesară pentru management.

      Conceptul de coerență nu e neapărat liniar, poate fi și structural. Ce e coerent pe o piață liberă a ideilor ? E o competiția sub niște reguli generale comun acceptate. Cu condiția respectării regulilor generale ale statului fiecare urmează drumul său, adaptabilitatea sistemului e mai mare și producția la fel. E suficient ca armata și alte instituții de forță să fie de o coerență liniarîă deplină.

      Cine dorește coerență de tip asiatic poate oricând să emigreze acolo.

      Gânduri bune,

      • George Petrineanu spune:

        @Cinicul
        “Noi romanii suntem supusi modelor (nu modelelor) vremii și asta ne face vulnerabili.”
        La nivelul acesta de generalizare nu se poate discuta. Mode si modele sint lucruri cam diferite, uneori opuse. O moda sint buzele umflate si sprincenele pensate (la barbati). Un model e Isus Cristos.
        Ca românii sint morti dupa mode (nu numai ei) am observat. Despre modele… Hm, despre ce modele vorbiti, pentru ca model este si felul cum organizezi o piata a drogurilor, model e si cum o administratie isi serveste cetatenii (modelul suedez, care de cele mai multe ori e inteles gresit dupa ureche), model este si in sala de studiu la pictura, un model poate fi si suma procedurilor de combatere a infectiilor in spitale. Inca nu am reusit sa descopar un model care sa ma faca vulnerabil. Modele se servesc pe banda rulanta si in pregatirea scolara. Cei care refuza scoala se pun la adapost de vulnerabilitate. Prostii urmeaza modele, cei mai prosti urmeaza modelele cele mai bune si contacteaza boli cum ar fi perfectionismul lucrului bine facut.
        Gînduri bune,

      • Cinicul spune:

        Aveti dreptate.
        Totusi nu e vorba de solutii individuale (emigrarea în Asia sau aiurea) ci de solutii colective. O societate nu poate avansa printr-o mișcare browniana și maxima entropie. E nevoie de o minimă ordine in sistem si o direcție cat de cat definită. Noi ortodocșii ne apropiem de budisti prin credința în fatalitate. Mai lipseste sa credem in reîncarnare ca sa nu realizam nimic in aceasta viata.

  6. Virgil Iordache Virgil Iordache spune:

    Mulțumesc încă odată tuturor celor care au comentat.

    gânduri bune,



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Virgil Iordache


Virgil Iordache

Virgil Iordache cercetează și predă la Facultatea de Biologie a Universităţii din Bucureşti. Domenii principale de preocupări: ecologie şi filosofia biologiei. Cărţi şi ... Citeste mai departe


E randul tau

Faptul că 24 de mii de oameni au citit articolul face să merite efortul de a-l fi scris și apoi n...

de: Luminita Marcu

la "Ne mândrim de Centenar cu dr. Paulescu, părintele rasismului ştiinţific şi lider de partid fascist: prostie guvernamentală sau ceva mai grav?"

Petre Opris – volumul Licenţe străine pentru produse civile şi militare fabricate în România: (1946-1989)

Cauta articole

decembrie 2018
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
31  

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)