vineri, martie 29, 2024

România reală și România de pe Facebook

PSD va cîștiga la pas toate alegerile în absența unei opoziții – slabe si neinspirate – care se așteaptă ca strada, societatea civilă, serviciile secrete și procurorii să le ofere pe tavă guvernarea

Așadar, sîmbătă s-a ieșit din nou în stradă. Împotriva PSD-lui, considerat o adevărată „ciumă roșie” de către protestatari, dacă ne luăm după ce scria pe pancarte, împotriva corupției, împotriva modificărilor aduse legilor justiției și, mai nou, împotriva celor aduse Codului fiscal. Nu am avut chiar mulțimile de acum un an dar au fost totuși demonstrații substanțiale în București și în marile orașe ale țării. Protestele au fost energizate de decizia lui Klaus Iohannis, „îngerul căzut” în opinia #rezist și a altor grupări civice, de a marșa la prima mînă pe propunerea înaintată de PSD drept candidat de prim ministru. În plus, opțiunea PDS pentru poziția de premier, o doamnă ale cărei principale calități par să fie „decența” și „caracterul neconflictual„, ca să-l cităm pe liderul partidului, a fost și ea un stimulent serios. Chiar dacă, în raport cu fostul șef al executivului, Mihai Tudose, cu siguranță cel mai slab și mai penibil prim ministru de după 1990, s-ar putea să fie un mic pas înainte.

Președintele a fost acuzat de complicitate cu Liviu Dragnea, a fost ironizat și a fost văduvit imediat de mii și mii de Like-uri pe Facebook pe care foștii săi admiratori de pe rețeaua socială și le-au retras furioși. E limpede ce și-ar fi dorit nemulțumiții din stradă și de pe Facebook: ca președintele s-o respingă pe Viorica Dăncilă (cei mai moderați) sau să scoată cu totul PSD de la guvernare (cei mai radicali). Ce e mai puțin limpede, mai ales în ceea ce privește al doilea obiectiv, este cum s-ar fi putut realiza cele două deziderate în condițiile unei aritmetici parlamentare care oferă o majoritate confortabilă coaliției PSD-ALDE. si asta fără a lua în calcul sprijinul cvasi-asigurat al minorităților și cel primit adesea de la UDMR.

Sigur, Klaus Iohannis, putea să meargă pe linia sugerată de Traian Băsescu respingînd-o pe doamna Dăncilă. Ceea ce i-ar fi oferit un plus de capital politic și ar fi consolidat mișcarea de protest extraparlamentară față de PSD. Și, desigur, asta i-ar fi păstrat intact numărul de Like-uri chiar dacă în final se ajungea inevitabil tot la un guvern PSD-ALDE. Însă el nu este Traian Băsescu (pînă la urmă nu e chiar comod să intri într-o astfel de confrunare), așa că s-a mulțumit să ia act, pragmatic, de constrîngerile impuse de actuala configurație parlamentară rezultată după ultimele alegeri și de faptul că soluția anticipatelor este o pură himeră în condițiile actualei Constituții. Nemaivorbind de faptul că datorită faptului că liberalii au venit la Cotroceni fără nici o propunere de premier o astfel de pistă a fost în mare parte blocată încă de la început. Apoi, ideea de a scoate cu totul PSD de la guvernare prin racolarea unui număr de parlamentari pesediști care să sprijine un eventual guvern de strînsură al opoziției era și aceasta le fel de nerealistă. Pentru că diferența de voturi dintre putere și opoziție este pur si simplu mult prea mare și pentru că o astfel de sciziune masivă în PSD era și este extrem de improbabilă.

Problema e că multe dintre analizele politice pe care le vedem circulate în spațiul public ignoră complet, voit, din naivitate sau ca urmare a unor poziționări radicalizate contextul politic românesc. Pentru că altfel cum să vorbești despre anticipate cînd știi foarte bine că dacă, printr-o minune, s-ar ajunge acolo ele ar fi cîștigate, din nou, detașat de aceeași coaliție PSD – ALDE. România văzută de pe Facebook e foarte diferită de cea reală, cea care contează din punct de vedere electoral. Deocamdată „cadourile sociale” oferite generos de guvernele PSD au impact. În plus, și aici e marea problemă, nu există în acest moment o opoziție politică veritabilă și lumea simte asta.

Opoziția, în special binomul PNL – USR, așteaptă ca strada, societatea civilă, serviciile secrete și procurorii să le ofere pe tavă guvernarea, oarecum după modelul cabinetului Cioloș. Numai că e greu de crezut că o astfel de situație s-ar mai putea repeta în condițiile în care alegerile parlamentare abia au avut loc cu un an înainte iar dacă, tot printr-o minune, s-ar fi ajuns totuși la o astfel de situație, ar fi fost mai degrabă un adevărat „cadou otrăvit” pentru că un astfel de guvern, indiferent din cine ar fi fost alcătuit cabinetul, ar fi clacat repede avînd puține pîrghii reale de influență în administrația centrală și locală.

Ajungem în acest moment la un element esențial care definește întreaga viață politică românească din 1990 încoace. În toată această perioadă PDRS și ulterior PSD au deținut ferm, cu variații în anumite limite, controlul asupra adminsitrației locale și centrale, de la primării și consilii județene la agenții sau regii. Adăugați la asta influența considerabilă pe care a deținut-o constant în interiorul sindicatelor și în tot felul de alte structuri asociative, de la federațiile sportive la Camerele de Comerț. Lucrurile s-au mai echilibrat oarecum, timp de cîțiva ani, prin PDL, în perioada Băsescu, dar între timp dezechilibrul a ajuns chiar mai pronunțat ca în trecut. Ultimele două rînduri de alegeri în București au dat cîștig de cauză PSD, într-un oraș unde forțele anti-PSD cîstigaseră neîntrerupt timp de două decenii alegerile locale chiar și atunci cînd au venit cu candidați la Primăria Generală din categoria Lis sau Halaicu. În plus, PSD a recuperat o serie întreagă de orașe mari din Moldova și din sud pe care le pierduse la un moment dat.

Această dominație face ca PSD să plece din start cu un enorm avantaj în alegerile locale sau generale, avantaj pe care îl și valorifică dacă ne uităm la rezultatele din ultimii ani. Mai ales în lipsa unor poziționări ideologice care să diferențieze clar taberele. În fapt, deși i se spune „ciuma roșie” PSD este în fapt conservator în plan social, întreținînd relații foarte bune cu Biserica și cultivînd un discurs naționalist moderat. În timp ce în plan economic e în general greu să identifici diferențieri clare de orientare între pesediști și liberali deși, e drept, în ultimul an am asistat la o explozie populistă fără precedent, chiar și pentru PSD.

De aceea PSD cîștigă fără probleme alegerile, cu excepția celor prezidențiale, cu scoruri mai mult sau mai puțin categorice. Mai mult, chiar și atunci cînd pierde guvernarea (s-a întîmplat în anii 2005-2006 și apoi în perioada în care Emil Boc a fost prim ministru) PSD reușește să facă viața grea oponenților politici recurgînd la pîrghiile de influență pe care le deține în structurile instituționale din stat. Ceea ce, de regulă, pregătește terenul pentru o victorie clară la următoarele alegeri. Traian Băsescu a încercat să compenseze acest dezechilibru structural apăsînd pe pedala anti-corupției, făcînd apel la sprijinul serviciilor secrete și la DNA într-un peisaj politic care era extrem de vulnerabil din acest punct  de vedere.

Însă, odată eliberat duhul din sticlă îl pui greu înapoi. Treptat lucrurile au scăpat de sub control, structurile de forță, inclusiv cele din justiție, au început să-și facă propria lor agendă. Asta nu înseamnă nicidecum că nu se intrumentează o mulțime de cercetări penale autentice sau că politicienii cercetați ar fi nevinovați. Însă dacă o astfel de abordare devine pe anumite zone selectivă (multă lume are schelete în dulap, depinde pe care le descui și pe care le lași în așteptare) se intră pe un teren extrem de periculos. Așa se face că în acest moment ne aflăm într-o situație atipică. Pe fondul unei slăbiciuni pronunțate a opoziției politice principala bătălie pentru putere nu mai este cea din registrul tradițional putere – opoziție. Se dă în principal între rețelele de influență din administrație, în general din instituțiile statului, dominate copios de către PSD și altele, oculte, din interiorul unor structuri de forță, botezate, mai mult sau mai puțin inspirat, „statul paralel”.

În acest moment PSD nu este deloc monolitic iar Liviu Dragnea este departe de a fi popular. Faptul că supraviețuiește politic și reușește să impună oameni cheie în guvern, inclusiv primul ministru, se datorează, paradoxal, în mare măsură, presiunii venite din stradă și din zona Justiției. De aceea a și pierdut categoric Mihai Tudose bătălia în PSD. Liderii PSD sunt deciși însă să păstreze, cu orice preț, unitatea de acțiune în ceea ce ei consideră a fi o „bătălie existențială” cu „statul paralel”. Presiunea din exterior nu face decît să mărească coeziunea în interior.

E o bătălie în care nu există îngeri și demoni ci doar interese de putere și de afaceri. Iată de ce atitudinea radicalizată și lipsită de nuanțe a unor voci importante din societatea civilă e păguboasă. În acest moment e nevoie și de măsuri care să limiteze derapajele, abuzurile, din justiție dar și de altele care să împiedice rețelele de influență dominate de PSD să preia controlul asupra acestei zone cheie din stat.

În aceste condiții unii se întreabă cît de utile sunt protestele de stradă și ce impact vor avea ele în final. Efectele concrete sunt însă greu de obținut dacă lucrurile nu echilibrează și la nivelul opoziției politice față de PSD. Asta dacă dorim să decidem în continuare prin vot maniera în care este guvernată țara. Problema e că România electorală reală nu se prea suprapune peste România de pe Facebook.

Articol ap[rut in Ziarul de Iasi

Distribuie acest articol

42 COMENTARII

  1. Asa este. Nenorocirea e ca PNL in putinele sale momente bune si USR intotdeauna nu stiu sa faca politica. Cand fac ce trebuie, iau atitudini civice, dar politica tot nu fac. Ei se revolta cateodata, dar politica serioasa, constanta, bazata de doctrina beton, cu principii si conduita constante, nu fac. Pentru ei politica serioasa din parlament e cam la acelasi nivel cu prostioarele gen defilat cu nu stiu ce pancarte prin parlament sau topait pentru anticoruptie pe la proteste. Apolitismul nenorocit al anilor 90 inca mai viciaza grav viata publica. Apolitismul ne-a facut tot atata rau cat a facut manipularea politicii de catre PCR/FSN/PSDR/PSD.
    Solutia e parlamentarismul batut pe muchie.

  2. Da, au sa aibe impact ZERO. Iar protestele sant de forma. Pt selfie-uri pe fb, sa dea bine intre prieteni etc. Ne cam furam singuri caciula, deci cand conteaza (la alegeri), iese PSD (Firea, parlamentare) insa intre alegeri nu vrem PSD si toti ne juram ca n-am votat PSD :)

  3. Lupta asta cu coruptia este ne-populara si nu va mai putea fi sustinuta mult timp. Toti Romanii fura inclusiv cei care protesteaza in strada impotriva hotiei. Locuri de munca cinstita nu mai exista demult caci le-a distrus Basescu mituit de Microsoft. Romanii au inteles ca o natiune de hoti nu poate trimete decat tot hoti in parlament. Partidele care vor sa lupte cu coruptia nu iau nici-un vot de la alegatorii corupti si ei. Sunt votate acele partide care vor sa creeze locuri de munca si sa devina posibila supra-vietuirea Romanilor fara sa fure. Daca ei vor reushi abea atunci va deveni posibila combaterea coruptiei cand ea nu va mai fi singura posibilitate de supra-vietuire pentru Romani. Pana atunci insa se va mai fura mult inclusiv in parlament si nimeni nu va vota legi deaconice cand stie foarte bine ca toti Romanii fura caci nu pot supra-vietui altfel.

  4. Cred că nu exprim prea bine dar noi, cei de pe FB, nu avem nevoie de politicieni, ci de tehnocrați. Oameni care stiu să facă treabă și chiar o fac.
    Nu partidele sunt importante ci rezultatul guvernării lor: salarii, sănătate, cursul euro-ron, autostrăzi, spitale, securitate. Romanii de pe FB nu traiesc din emisiuni TV sau show-uri. Ei sunt cei care muncesc și așteaptă rezultate. Nu dau șpagă și nu sunt datori altora pentru că se auto-intretin. Cei mai multi nu sunt bugetari și cunosc înțelesul cuvântelor „profesionist” și „corectitudine”.
    Profesionism in administrație și corectitudine in toate domeniile conexe. Atât. E atât de simplu!

    • „Romanii de pe FB nu traiesc din emisiuni TV sau show-uri. ” – geniala asta!

      Adevarul este ca pe FB doar se comenteaza emisiuni TV.
      Daca acesta e nivelul, PSD poate sa stea linistit ani multi de acum inainte.

      • Da, pe FB-ul meu nu se comenteaza emisiuni pentru ca ele nu au „prime-time”-uri si nici timpi de reclame. Deci nici cine lua bani din astea. Pe FB sunt postate doar pareri si opinii, fara vehemente si minciuni gogonate.
        PSD poate sta oricat la putere, nu are cine sa il dea jos. Ce se vrea de la ei este sa faca treaba pentru care sunt platiti regeste Se ia bani din Administratie, atunci sa se faca treaba!? Cu indicatori de performanta si cu indici de realizari!
        Te-ai batut sa fii sef la drumuri? Atunci ia si deszapezeste, intretine, asfalteaza, fa planuri, fa foraje, fa studii de fezabilitate samd. Te-ai batut sa fii sef la Finante? Atunci ia si colecteaza taxe, rezolva hartii, da aprobari, tine sub control. Ai dat spaga sa fii functionara la ghiseu, atunci fa-ti treaba cu cetatenii, nu unghiile si cafelele! Samd. Simplu!

          • Pai de ce ati complica mai mult? Pentru că va place?
            A,vpai daca altora le place sa își puna poalele in cap și să se vaite…atunci să isi asume.
            Noi ne dorim simplu: munca și profesionalism. Fără scandal si vrajeli.

  5. 1) PNL duce (si probabil va duce inca un ciclu electoral) povara colaborarii cu PSD (initiate si prost administrate de catre Crin Antonescu, pe moment auto-exilat) + (un mare +) fuziunea cu fostul PDL (pt admiratorii si votantii PNL acest fapt a fost de neimaginat si de neiertat mai ales cand vezi comunicand public diverse personaje ce preamareau nu foarte departe in timp pe Basecu&Udrea.
    Aceste doua situatii au dus PNL acolo unde este – posibil sa mearga si mai jos de cand cu Orban presedinte. Pur si simplu nu au un ,,business-plan” despre aceasta tara si se vede ca nu stiu ,,de unde sa apuce problema”. Singurele 2 persoane absolut decente care fac opozitie din PNL sunt: Dl Florin Catu si celalalt consilierul de la PMB (Craciun ?!)
    2) In opinia mea USR este singurul care incearca sa faca opozitie cum trebuie in parlament, cu stangaciile de rigoare pt ca sunt la primul mandat toti parlamentarii lor dar suplinite de o prospetime a gandirii (tineretea !) si a actiunii. Sunt tineri in majoritate bine pregatiti profesional, clar necorupti (inca !) – exceptie paradoxal Nicusor Dan ( !), super decenti si coerenti in exprimare.
    Insa numai cu USR (demonizati constant la televiziunile PSD) nu se poate forma un trend anti PSD in publicul care a votat cu acestia din urma.
    Contrabalansarea este strada – de aceea lumea a iesit si va mai iesi pt ca se vede ca cei din USR sunt absolut singuri si demonizati pe toate caile.

    • Prospetime avea si Basescu la inceput. Exista vreun votant actual al USR care sa nu fi votat cu Basescu pe vremuri ? Or, din moment ce odata ati gre/sit atat de grav – si n in proportie de 100% – ce garantii ofera pentru viitor actuala optiune pro USR ?

      • In 2016 au votat cam 500.000 de mii de oameni intre 18 si 24 de ani. Pe acest segment de votanti, USR a avut 20% voturi. Un calcul simplu va arata ca 100.000 de oameni au votat USR fara sa fi votat Basescu. De ce? Asta pentru ca in 2009 aveau sub 18 ani, deci nu puteau vota deloc.

        Dar sa mergem mai departe. Cei care avem peste 27 de ani astazi si ne-am prezentat la vot, la prezidentiale, am votat cu siguranta cel putin odata pe Iliescu, Constantinescu, Vadim, Basescu, Nastase sau Geoana. Toti s-au dovedit a fi niste nemernici.

        Cred ca nu mai avem decat o solutie. Sa ne spanzuram. O sinucidere colectiva ar rezolva cu siguranta problema alegerilor viitoare, care s-ar desfasura fara niste alegatori compromisi definitiv.

  6. E buna doza de realism, iar eu as merge si mai departe. Cred ca atunci cand vorbiti de “opozitia slaba si neinspirata” (desi nu asta e tema articolului) spuneti mai multe despre nivelul asteptarilor votantilor dreptei decat despre performanta partidelor. PNL, USR si echipa lui Ciolos sunt clar mai buni decat PSD, si ca oameni luati individual, si ca partide. E momentul sa acceptam ca, si daca ar fi prin cine stie ce minune de 10 ori mai buni decat sunt acum, si ne-ar satisfice noua, ca public exigent ce suntem, toate asteptarile, tot ar pierde alegerile in fata unor politruci agramati luati aleator din multimea de anonimi din linia a 2-a a PSD (nu ca cei din linia 1 ar fi mai breji) daca respectivii ar candida sub numele de PSD. Asta este punctul in care ne aflam. Noi ne suparam pe ai nostri cand gresesc, si e normal sa o facem, dar ei pe ai lor nu. Nu exista fapa sau declaratie cu care un pesedist sa se compromita in fata propriului electorat, si am vazut deja destule exemple – legi in favoarea infractorilor, averi imense din salariul de functionar public, luarea “pe persoana fizica” a sute de hectare din albia Dunarii, plagiate grosolane, minciuni de 2 lei, coruptie la scara mare, oameni de paie in functii cheie, interlopi, expresii suburbane in parlament, gafe diplomatice de proportii – toate sunt egale cu zero pentru alegatorul PSD. Chiar si la nivel de discurs au destula libertate din partea propriului public. Daca PSD spune ceva pro Europa sau pro occident, e foarte bine. Daca o intoarce la 180 de grade si ii da cu occidentul cel lacom care vrea sa ne transforme in colonie, cine se cred ei – iarasi e foarte bine. Singurul pacat de neiertat este sa vorbesti contra partidului (si, probabil, taiarea salariilor si pensiilor – desi aici nu avem exemple). Asa ca atunci cand criticam opozitia ar fi bine sa o facem mai cu masura. Nu de alta, dar riscam sa-i indepartam din viata publica cu criticile noastre acide si pe astia care sunt deja in politica, spre amuzamentul armatei de ratati din PSD.

  7. Exact asta scriu și eu pe aici. Că depunem toată energia să îl criticăm pe Dragnea ani de zile. Și o să ne trezim la alegerile pentru primăria Capitalei că Firea o să o aibă contracandidată pe Alina Gorghiu și pe Nick Dan.

    Și atunci o să ne întrebăm cu toții de ce nu iese lumea la vot.

  8. Mă bucură lectura acestui articol, el reprezentând un vector de echilibru pentru opiniile exprimate în acest spațiu, într-o serie de texte preponderent favorabile manifestărilor anti PSD-ALDE-UDMR, favorabile demersurilor împotriva corupției și împotriva „castrării” Justiției și, mai ales, favorabile principiilor statului de drept pe care le siluiește actuala coaliție de guvernare. Cum spuneam, o opinie contrară era necesară, după părerea mea, pentru a oferi echilibru și prin aceasta cu atât mai multă credibilitate dezbaterilor, iar platformei contributors.ro în ansamblu să-i confirme încă o dată caracterul imparțial. În context, îndrăznesc să fac câteva mici observații cu privire la articol.

    Într-un stat cu un sistem de guvernare kleptocratic, precum România (unde după 1989 membrii din rândul al doilea ai securității și PCR au transferat în mod ilegal averea publică în proprietatea lor privată și a apropiaților lor), politicienii sunt marionete cu ajutorul cărora kleptocrația drenează permanent resurse din economie. Din aceste resurse (bani publici, adică, inclusiv ai mei) sunt finanțate instrumentele de manipulare a cetățenilor [din mass-media] prin care asigură prezența în parlament a formațiunilor politice favorabile și „câștigarea la pas a alegerilor de către PSD”. Pentru menținerea la putere este utilizat, de asemenea, sprijinul „instituțiilor de forță”, inclusiv al serviciilor de informații. Orwell a detaliat plastic arhitectura societății condusă de porci, cu ajutorul câinilor.

    Opoziția cunoaște foarte bine apropierea serviciilor secrete de forțele politice aflate la guvernare, fără de care nu s-ar putea menține la putere (despre recent înlăturații prim-miniștri s-a spus în presă chiar că apropierea este extrem de intimă). Prin urmare, este improbabil să aștepte ca ele să-i dea guvernarea, ori altceva pe tavă. De altfel, Serviciile sprijină principial Puterea, iar discursul reprezentanților PSD referitor la „statul paralel” este ridicol. Însă, este ridicol pentru că în științele sociale conceptul „stat paralel” există de multă vreme, dar cu o semnificație substanțial diferită, practic contrară celei date de PSD-ALDE-UDMR.

    Președintele României are relativ puține instrumente de intervenție, deși este parte a puterii executive, iar actuala Putere se străduiește asiduu să le împuțineze tot mai mult. Declarația publică este unul dintre ele, iar momentul desemnării prim-ministrului era unul important din punct de vedere politic, în care cetățenii români aveau pe lângă așteptări de consecvență din partea Președintelui Republicii, un nivel crescut de receptivitate. Din perspectiva marketingului politic, un eveniment cu rezonanță largă era IDEAL pentru a-și transmite mesajele politice, iar mesajul așteptat era în legătură cu direcția în care se îndreaptă țara în fruntea căreia se află. Ar fi putut câștiga capital politic, iar domnia-sa a reușit, neinspirat, să piardă. De complicitate cu dl Dragnea l-au acuzat susținătorii PSD (mai mult sau mai puțin declarați) care au dorit să-l discrediteze. Ceea ce nu am reușit să identific, însă, în spațiul acestor dezbateri, este atitudinea radicalizată și lipsită de nuanțe a unor voci importante din societatea civilă care e păguboasă.

  9. O analiza lucida a realitatilor romanesti; din pacate, autorul are dreptate si civismul celor care manifesteaza in strada nu poate compensa inapoierea programatica a poporului PSD si, mai ales, snobismul celor care refuza sa iasa la vot.
    Asa ca, avem ce meritam !

  10. „Mihai Tudose, cu siguranță cel mai slab și mai penibil prim ministru de după 1990”, haideti, chiar am uitat de legendarul Victor Ciorbea?

  11. Sper ca USR sa se dovedeasca a fi „ratusca cea urata” a politicii romanesti. Oricum, e clar ca Nicusor Dan e „gaina” care a clocit un ou de „altceva”.

  12. Este de domeniul axiomei ca România reala nu e România de pe Facebook.
    Nici chiar cea de pe Contributors.
    Ba, s-ar putea parafraza, doamnelor si domnilor, nu cunoasteti alegatorul roman.
    Nu-i cunoasteti pe “stirbi” ori pe acei “pensionari cu studii primare sau medii”.
    Pentru ca sătulul nu crede flămîndului.
    Si, dureros pina la tipat, atunci cind se iveste ocazia ca actuala ciuma de la guvernare sa fie rasturnata, i se mai da cu nonsalanta inca o ocazie sa ne fure, sa faca legi pentru ei.
    Ca gestul presedintelui sa fie spalat si curat se aduc tot felul de argumente jenante: ca presedintele nu avea alta solutie (cititi Constitutia si le veti gasi), ca opozitia e slaba (dar macar sa fi incercat, sa fi propus un nume PNL-ul si USR-ul). Le este frica de guvernare ca de traznet; e mai usor in opozitie, poti critica aparind pe sticla, Facebook…
    Daca nu vrem sa rasturnam actuala coalitie pe motiv ca “n-ai cu cine!”, degeaba criticam lupul.
    Asta stie, asta face.
    Ne intilnim la urne in 2020.

  13. In sfirsit un articol echidistant. Oare citi vor citi?

    Discutind in jurul subiectului, exista convingeri ingrijoratoare care se vehiculeaza printre publicul cu bune intentii.

    Prima e iluzia ca PSD trebuie inlaturat prin orice modalitate inclusiv prin decizie de desfiintare, si cit mai repede. Si cine preia? Multi cred ca un singur partid care e OK care insa e singur si o „platforma” vazuta ca promisiune de partid. Platforma pare sa stea linistita in privinta generarii unui partid fara sa-i pese ca arde. Fara sa fiu original, 3-4 partide debutante de 8-10% fiecare in alianta cu ce se poate (UDMR si insipidul de PDL poate) trebuie sa lupte timp de doua mandate ca sa apuce sa treaca pragul pentru guvernare. 7 ani sau cam asa ceva. Ce face Societatea Civila in timpul asta daca si-a pierdut deja de mult rabdarea?

    A doua este imaginea trunchiata asupra votantului PSD ca fiind o masa amorfa, brutti, sporchi e cativi, toti stirbi si cu gindul la salarii si pensii. Si pentru ca nu sint OK din punctul nostru de vedere, hai sa-i igonoram si sa le aratam ca ne descurcam si fara ei. Da, cu o mina de hipsteri, tehnocrati si IT-sti si ceva doamne care practica cultul bicarbontului. Nimic de rau despre aceste categorii. Doar ca ambitiile lor se construiesc pe platforma de bunastare si civilizatie pe care o au. Nu sint chiar de spectru larg, Ar merita incercat ca aceste 2-3 partide „tinere” de care vorbesc, pe linga o platforma comuna pragmatica si atragatoare sa vina cu oferte pentru segmentele caracteristice ale votantilor PSD. Sa fie capabili sa le transmita mesajul „Va oferim noi tot ce va doriti numai ca o vom face la modul corect, speram ca nu va deranjeaza”. In loc de asta, mesajul pe moment pare a fi „O sa avem grija de voi sa va educam, sa va aducem la nivelul nostru civic, dupa care mai vorbim daca va dam voie sa ne votati”.

    Atunci cind te uiti la viziunea prezentata de un partid, cred ca vrei, pe linga truismele comune pe care le vintura absolut toti („Cinste, CV-uri si doctorate neplagiate, Meritocratie”, „Educatia e importanta”, ba nu, „Pensionarii”, ba nu „Impozite mari/mic”, ba nu „Ecologie-sustenabilitate”, ba nu, „Aparare- Anti-tero”, ba nu, „Sanatate” etc etc), si ceva de substanta, medicamentul potrivit pentru oprirea hemoragiei, sau ce e ea.
    Pentru truisme poti sa programezi un app AI care sa genereze un partid cu platforma cu tot. Eventual conducerea partidului sa fie tot avatare generate, posesoare de inteligenta artificiala si care sa „dialogheze” cu publicul la rate incredibile de schimb de date.

  14. Slabiciunea opozitiei are cauze de care putini vorbesc in public. Dupa eliminarea partidelor care nu puteau fi controlate de FSN (cum afirma Basescu), au ramas aripile tinere ale PNL si au aparut partide gen PNG (disparut) si PP (disparut), care au luat o gramada de locuri in Parlament, ubnde au pactizat cu PSD. ALDE-le taricenist intra in aceeasi categorie. Mentinerea dominatiei pesediste in teritoriu nu ar fi fost posibila fara complicitati, manipulari, blaturi si alte porcarii. Daca actualmente nu exista partide de opozitie puternice, nici PSD nu este un partid in sensul veritabil al cuvantului. PSD este o retea de tip mafiot care in prezent nici nu mai clameaza valorile si idealurile pe care le promoveaza partidele social democrate din Europa. Uitati-va la Dragnea si anturajul lui: ce fata de social-democrati au toti astia? Ce comportament? Ce discurs public? Dancu e un ratacit printre ei, o figura buna pentru tinut in vitrina. Asa ca, in definitiv, slabiciunea asta cronica nu este doar a partidelor zise de opozitie. Este slabiciunea generala de care sufera intregul sistem de partide din Romania. Totul e o facatura. O bataie de joc. Un simulacru de democratie, cum simulacru de democratie a fost mai inainte si regimul totalitar comunist. Cat despre cinstea si corectitudinea romanilor, a-i baga pe toti cu nonsalanta in aceeasi oala, ca toti fura, ca toti mint etc,. etc. este o gogomanie la fel de mare ca si afirmatia facuta dupa caderea regimnului Ceausescu de Plesu, ca toti romanii „sunt vinovati”. In legatura cu protestele de strada, este salutar ca ele exista. Ia imaginati-va cate alte mii de porcarii ar mai fi facut Dragnea si tovarasii sai, daca n-ar fi intampinat contestatia strazii. Ca fenomenul REZIST (sau cum vreti voi sa ii mai spuneti) nu s-a soldat pana acum cu rezultate mai bune este o alta problema. El ramane deocamdata un fenomen urban, unde lumea este conectata la Facebook. Este aceeasi problema de care s-a lovit, candva, si fenomenul Piata Universitatii, si Alianta Civica. dar solutii de a iesi din acest impas exista. Daca tot ne mandrim ca noi romanii suntem cei mai destepti, atunci se vor gasi destule minti rationale si bine organizate, care sa scoata lucrurile din impas. A observat cineva paradoxul ca la locale si legislative castiga PSD, iar la prezidentiale, de multa vreme, marele PSD nu reuseste sa isi impuna candidatul? Or PSD este un partid epocal agreat de toti romanii, ori acest partid de ventuze pe banul public isi asigura majoritatile parlamebntare si locale prin fraude de tipul celei savarsite de Dragnea la Referendum.

  15. O surpriza extrem de neplacuta vine odata cu acest text, unul dintre cele mai bizare citite in ultima vreme.

    „PSD va cistiga la pas toate alegerile in absenta unei opozitii – slabe si neinspirate – care se asteapta ca strada, societatea civilă, serviciile secrete si procurorii sa le ofere pe tava guvernarea”

    Domnule, asta ar spune orice pesedist, asadar e completa irelevant. Relevant e insa ca criticati opozitia situindu-va in pozitia PSD – cititorii masochisti sau pesedisti sustin ca sinteti echidistant.

    Alta:
    „Romania vazuta de pe Facebook e foarte diferita de cea reala, cea care conteaza din punct de vedere electoral.”

    Asta-i tot un „argument” al pesedistitlor, adica la fel de irelevant.

    „Pentru ca altfel cum sa vorbesti despre anticipate cind stii foarte bine ca daca, printr-o minune, s-ar ajunge acolo ele ar fi cistigate, din nou, detasat de aceeasi coalitie PSD – ALDE.”

    Ca bine le stiti d-voastra pe-astea cu alegerile, cam ca si ghicitoarele.

    „Opozitia, in special binomul PNL – USR, asteaptă ca strada, societatea civila, serviciile secrete si procurorii să le ofere pe tava guvernarea, oarecum dupa modelul cabinetului Ciolos.”

    Nu exista un astfel de binom, PNL–USR, decit in capul pesedistilor care, ca si Ponta, sustin azi ca guvernarea le-a fost oferita pe tava tehnocratilor (lui Ciolos), cind de fapt, abia acela a fost un cadou otravit dat, nu opozitiei de atunci, ci Romaniei in intregul ei.

    „In fapt, desi i se spune “ciuma rosie” PSD este în fapt conservator în plan social…”

    Nu, PSD e chiar ciuma rosie, iar in „plan social” nu e conservator ci ultrapopulist si din ce in ce mai nationalist si iliberal.

    „intretinînd relatii foarte bune cu Biserica si cultivind un discurs nationalist moderat.”

    Pai si Putin cultiva relatii foarte bune cu Biserica, dar pentru asta e vinovata in primul rind Biserica.

    „PSD reuseste sa faca viata grea oponentilor politici recurgind la pirghiile de influenta pe care le detine în structurile institutionale din stat. Ceea ce, de regula, pregateste terenul pentru o victorie clara la următoarele alegeri.”

    Nu, PSD face viata grea oponentilor politici recurgind la politizarea masiva a institutiilor statului si nu numai.

    „Insa, odata eliberat duhul din sticla il pui greu inapoi”

    Domnule, n-aveti nici o treaba cu adevarul. D-voastra nu sinteti analist ci ghicitor in stele.
    N-a fost eliberat nici un duh: cind vorbim despre dreptate si despre revenirea la normalitate in materie de justitie, trimiterea la duhuri e complet deplasata, ca si referirea la flacara violet, uleiul de mir si altele asemenea.

    „Insa daca o astfel de abordare devine pe anumite zone selectiva (multa lume are schelete in dulap, depinde pe care le descui si pe care le lasi în asteptare) se intră pe un teren extrem de periculos.”

    Nu si iarasi nu. Dreptatea e periculoasa numai pentru infractori si criminali. Iertat-ma, vorbiti din nou exact ca un pesedist. La drept vorbind, nu-mi vine-a crede ca articolul asta e scris de Alexandru Lazescu, fie si pentru un ziar local.

    „Pe fondul unei slabiciuni pronuntate a opozitiei politice principala batalie pentru putere nu mai este cea din registrul traditional putere – opozitie. Se da în principal intre retelele de influenta din administratie, in general din institutiile statului, dominate copios de catre PSD si altele, oculte, din interiorul unor structuri de forta, botezate, mai mult sau mai putin inspirat, “statul paralel”.”

    Despre slabiciunea opozitiei ne vorbesc apasat tot pesedistii deranjati la culme de USR. De fapt, opozitie ca asta n-am avut de cind e Romania democrata. Faptul ca n-o vedeti se datoreaza imprejurarii ca-i ascultati mai mult pe cei de la putere si fiindca, probabil, urmariti mai mult cananelele lor de indoctrinare. Cit despre „statul paralel”, acesta e la paritate cu „agenturili”.

    „In acest moment PSD nu este deloc monolitic iar Liviu Dragnea este departe de a fi popular. Faptul că supravietuieste politic si reuseste sa impună oameni cheie in guvern, inclusiv primul ministru, se datorează, paradoxal, in mare masura, presiunii venite din strada si din zona Justitiei.”

    In acest moment, PSD e mafiot si monolitic in sensul coalizarii impotriva oamenilor cinstiti din tara asta. Nu e un paradox, ci o consecinta naturala. Oamenii cinstiti nu se amesteca de buna voie cu hotii si criminalii.

    „E o batalie in care nu exista ingeri si demoni ci doar interese de putere si de afaceri. Iata de ce atitudinea radicalizata si lipsita de nuante a unor voci importante din societatea civilă e paguboasa. In acest moment e nevoie si de masuri care să limiteze derapajele, abuzurile, din justitie dar si de altele care sa impiedice retelele de influenta dominate de PSD să preia controlul asupra acestei zone cheie din stat.”

    E senzationala ideea asta cu radicalizarea vocilor importante din societatea civila, Nicolae Serban nu o putea spune mai bine: asadar, nu PSD-ul e radical (impotriva statului de drept), ci vocile importante din societatea civila. Ma-ntreb care-or fi radicalizatii, Mircea Cartarescu, Gabriel Liiceanu?
    N-o fi vorba despre demoni, totusi, oamenii nu-i zic degeaba Dracnea sefului mafiot al PSD. A spune ca vorbim acum de interese de putere si afaceri e complet pe linga subiect. Fiindca la fel vorbesc si mafiotii despre putere si afaceri, desi ei mint, fura, santajeaza, corup si ucid. Asta e tactica pesedista consacrata de a ocoli esentialul. Iar esential este ca PSD nu mai e, propriu-zis, un partid, ci un grup infractional organizat, pe care justitia aia plina de derapaje si abuzuri n-a reusit nici pina in ceasul al 12-lea sa-l dovedeasca.
    D-voastra folositi termeni de analiza politica acolo unde nu-si mai au de mult locul.
    Fiindca urgenta, in acest moment, nu e data de derapaje sau abuzuri, ci e dictata de atacul frontal la statul de drept si la justitie.

    • Articolul – un exemplu de luciditate.
      Comentariul dvs – un exemplu de ignorare a realitatii si ceea ce englezii numesc wishful thinking.

    • O analiza exacta a realitatii si a articolului.

      Autorul procedeaza „echidistant”, cam ca in cazul celor care vor sa afle cat face 2+2, ascultand multimea. Unii zic 4, altii zic 10. Autorul zice ca cel mai corect e sa fie 7, cam pe acolo e adevarul.

      Cam asa se intampla cand refuzi sa vezi vreo diferenta intre Liviu Dragnea si Dacian Ciolos sau intre PSD si USR. Tot politicieni romani, tot partide politice, tot aceiasi mocirla. Adevarul e sigur pe la jumatate.

      Plus ca te simti bine in final: „nu m-am expus prea tare, maine nu poate nimeni sa imi zica ca am avut vreo pozitie ferma, ca l-am sustinut pe ala sau pe ala”. Impartial, ca tot romanul, vorba lui nenea Iancu.

  16. Excelent diagnostic. In bula de pe facebook ne imaginam o Romanie care, in lumea reala, nu exista. Din pacate. Ne inducem si auto-inducem iluzii si ne radicalizam steril, fara solutii constructive.

  17. Articol foarte nereuşit cu rezidurile partizanatului Băsescu.
    Singura soluţie viabilă este protestul în stradă.
    Aşa poate fi urnită atitudinea românească generală.

    Partidele de opoziţie trebuie sprijinite că sunt oricum altceva decât „Dragnea şi cei 40 de hoţi” adică PSD ALDE.

    • „Singura soluţie viabilă este protestul în stradă.
      Aşa poate fi urnită atitudinea românească generală”
      Dati-mi voie sa ma indoiesc, desi ar fi foarte bine sa fie asa.

      Atitudinea româneasca a avut timp un an sa fie uimita de protestul din strada. Dar nu pare.

      Nu traiesc in România, dar sint ferm convins ca acolo ar fi nevoie de schimbare, de modernizare, de urnirea atitudinii, cum spuneti. Dar mesajele venite de la protestele din strada nu prea ma atrag. O parte incearca sa corecteze niste efecte care nu sint atacate, o parte se bazeza pe solidarizarea in antipatii, o parte sint atragatoare si spectaculoase dar reprezinta ori un spectru mai restrins social (cei care au deja o baza si vor mai mult) ori cat prea usor in tentatia populismului sau atacului la persoana.
      Nu includ in lista reactia de a preveni degradarea legilor justitiei care pare coerenta si justificata.
      Din cauza asta e posibil (nu am aparat de masura) ca parti din mesajul protestatrilor sa nu fie percepute ca se adreseaza celor care nu participa, cei cu atitudinea generala. Ar fi prea simplu ca acestia sa fie doar o masa amorfa care asteapta sa-i lumineze cineva.

      • Fata de situatia existenta, alta cale totusi nu cred ca exista. Indiferent cat de disparate si, poate, nerelevante sunt mesajele protestatarilor.

        Alternativele sunt sa stai acasa, in bula ta (ca tot a venit vorba de bule) sau sa emigrezi definitiv. Nu imi par deloc mai bune, asta daca vrei sa schimbi ceva in tara.

        Si oricum, imi pare greu de crezut ca manifestari cu zeci de mii sau sute de mii de oameni, intinse pe ani de zile sa nu aiba niciun efect asupra societatii in ansamblu, adica sa lase totul exact asa cum a fost.

        Ati scris ” Dar mesajele venite de la protestele din strada nu prea ma atrag.”

        Doar de curiozitate, imi puteti spune ce fel de mesaj ati astepta de la proteste, ca sa va atraga cumva?

    • Așa cum am scris, publicarea unor articole favorabile PSD-ALDE printre multe altele împotriva acestei coaliții nefericite, este după părerea mea un factor de echilibru. Desigur, atunci când simpatia pentru PSD-ALDE este asumată, publicul se poate poziționa față de textul ziariștilor cu mai multă ușurință; atunci când este pretinsă echidistanța, de fapt vorbim despre manipulare.

      Singurul aspect asupra căruia cred că ar merita să ne zăbovească atenția este legat de defazarea discursului apropiaților PSD față de linia oficială, care este, după cum am fost avertizați încă de la începutul guvernării, dată de dl Dragnea. În timp ce dl Dragnea-Daddy a renunțat la sintagmele „stat paralel” (probabil fiind informat asupra faptului că acesta este un concept vechi în științele sociale, dar cu o semnificație contrară celei atribuite de PSD) și „binomul Servicii-DNA” (absurd în contextul în care cam toți prim-miniștrii României au fost după 1989 „apropiați serviciilor”, iar „serviciile” sunt din principiu în slujba Puterii, cu atât mai mult în statul kleptocratic), presa pro-PSD și comunicatori precum C Ștefănescu utilizează în continuare aceleași tipare. Probabil, repetate, s-au transformat în ticuri verbale, pentru că altfel sunt greu de explicat.

  18. Dle Lazescu, am incercat azi sa va scriu ceva pe feisul dvs si aceasta postare s-a sters repede iar acum feisul meu imi este inaccesibil. Aveati dreptate in postarea de la realitatea :niste nemernici.

  19. Spuneti in final foarte pragmatic : „În aceste condiții unii se întreabă cît de utile sunt protestele de stradă și ce impact vor avea ele în final.”

    Eu spun ca este singura solutie, singurul instrument pe care inca l mai avem dar se va intampla si cu ele ce se intampla cu feisul meu …si restul peste 4 ani si atunci vom vedea cine a mai ramas. Dar poate niste milioane de pasapoarte Nansen ce ar insemna?

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Alexandru Lazescu
Alexandru Lazescu
Fondator al retelei nationale de publicatii locale Monitorul (1991) actionar al Grupului de Presa Medianet, ce editeaza Ziarul de Iasi membru al Grupului pentru Dialog Social a fost expert media pentru proiecte europene. A coordonat proiecte europene dedicate mass-media, a fost membru fondator si membru in conducerea unor organisme profesionale precum BRAT sau ARCA A fost membru in CA al SRTv in perioada 2002-2005. In prealabil, a ocupat un post de director executiv in cadrul Televiziunii publice si a fost membru in CA al SRTv (1999-2000). A fost presedinte-director general al SRTv

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro