vineri, martie 29, 2024

Romania si creierele ei din strainatate. Cine curteaza pe cine

Acest text este dedicat relatiei dintre Romania si creierele ei din strainatate in special, respectiv celei dintre Romania si diaspora in general. Este o discutie despre cine curteaza pe cine si despre motivele pentru care este interesul ambilor -tarii si a diasporei sale- sa stranga legaturile. Cand pleci la studii sau la munca in strainatate simti ca viata ta se echimba – de multe ori in bine. Ai sentimentul ca intri intr-un sistem poate mai organizat, daca nu chiar mai competitiv, ca inveti lucruri noi din toate punctele de vedere, ca viitorul e mai luminos. Ai speranta, iar, daca ai rezultate, ai si incredere justificata ca lumea va fi mai buna in ceea ce te priveste. Si alegerea, la final de studii sau slujba, poate fi de mai multe feluri: sa revii in Romania, sau sa ramai, pentru o perioada determinata sau nedeterminata, in strainatate. Fiecare optiune este de respectat, pentru ca fiecare este liber sa isi traiasca viata cum si unde doreste.
De partea cealalta, ai o tara care vede ca din ce in ce mai multi dintre tinerii sai o „parasesc” fie in cautarea unei perfectionari de moment, fie din dorinta unei eliberari de dezamagirile de „acasa”. O tara care are o populatie in scadere, care ar avea nevoie de mai multi oameni competenti (niciodata nu ai suficienti, tot timpul e loc de mai bine) ca principiu economic si functional, dar si de mai multi oameni tineri in sine, din perspectiva demografica. Pentru asta insa, tara trebuie sa ofere daca nu conditii imediate de revenire „la cheie”, macar speranta, una credibila. Daca reuseste sa ofere mediul propice intoarcerii, cu atat mai bine, daca nu, macar ideea unei schimbari in bine si prezenta unei „deschideri”. Practic, diaspora trebuie sa auda -si sa vada, simta- ca Romania e buna pentru ei, ca dezvoltare profesionala si personala; sau, daca nu e pe moment, macar ca merita sa lupte pentru -si sa investeasca intr-o- revenire deoarece sunt sanse reale de mai bine.
Pe moment, Romania nu ofera o imagine prea luminoasa a prezentului, dar si-ar putea juca (mai) bine cartea viitorului. Intrebarea e daca isi da seama ca trebuie sa curteze mai bine tinerii plecati. Nu traim o epoca a garantiilor, dimpotriva, nimeni nu poate garanta slujbe si venituri excelente, mai ales in timp de criza. Insa, trebuie inteles ca si criza se trece mai usor alaturi de echipa potrivita: mai bine la castig cu un om destept decat la pierdere cu unul prost pregatit. Acest lucru e valabil atat in administratie cat si in sectorul privat. Este un mit de exemplu ca toata lumea vrea dupa studii in strainatate doar sector privat; sunt oameni suficienti interesati de politici publice si animati de dorinta de a ajuta o reforma a sistemului administrativ bazata pe un mai mare respect pentru cetatean. Altii pot excela in sectorul privat, si pot veni cu idei noi pe piata din Romania, fiind totodata utili prin limbile straine vorbite si prin contactele externe, la deschiderea de noi piete in strainatate, de exemplu.
Se poate asadar completa un destin individual de succes cu un succes colectiv si cu interesul unei natiuni de a avea oameni competenti la bord. E nevoie rapida insa de o infuzie de entuziasm, cu privire la ce se poate face, unde se poate ajunge (practic, oferirea unei perspective de viitor), dar si cu privire la ideea de echipa. Se pot face echipe excelente intre cei care au plecat o perioada si cei care au ramas, atata timp cat exista respect reciproc pentru experienta fiecaruia, complementara. Nu trebuie sa ii fie frica nimanui de concurenta, caci e loc in Romania pentru toata lumea. E un mit si cel cu „voi nu ati mancat salam cu soia cu noi”, si cel cu „ramaneti in strainatate ca e mai bine”. Avantajul cand locuieste o perioada in strainatate e ca iti dai seama ca nu exista tara perfecta, si incepi sa vezi clar si calitatile Romaniei, nu doar sa te plangi de defectele ei. Da, Romania are calitati si are cu siguranta de unde creste. Poti ajuta aceasta crestere din interior sau exterior. Oricum, e in avantajul tuturor ca Romania sa mearga mai bine. Chiar si in ipoteza in care ramai in strainatate, tot e mai avantajos ca tara ta de origine sa fie perceputa ca un stat cu potential – asta ajuta si la brandul personal. Cetatenia romana ar deveni atunci si un avantaj competitiv.
Romania are nevoie de diaspora, cum si diaspora – ca o recunoaste sau nu – are nevoie de Romania. Intrebarea e cine curteaza pe cine mai intai? Romania, prin sectorul ei public si privat, ar trebui sa faca primul pas, macar simbolic, daca isi cunoaste interesul de dezvoltare. Insa si diaspora trebuie sa ajute la educarea Romaniei in acest sens, sa consolideze ideea de utilitate. De multe ori asistam la o o relatie tip „dragoste-ura”, dar chiar si asta inca e bine, caci denota pasiune, un minim sentiment. Mai dura e indiferenta, care ia cu ea si speranta; pesimismul dauneaza grav sanatatii -personale, profesionale- dar si economiei. De acest pesimism se poate scapa, inainte sa devina cronic (caci majoritar este), prin actiuni care sa schimbe lucrurile in bine. De exemplu, initierea unei discutii serioase cu privire la un parteneriat intre diaspora, autoritatile de la Bucuresti si sectorul privat romanesc, pentru a facilita revenirea si reintegrarea pentru cei care o doresc. Sau colaborarea, pentru cei care sunt hotarati sa ramana in strainatate.
Raspunsuri la multe din temele de mai sus pot fi gasite la aniversarea a 4 ani de Liga Studentilor Romani din Strainatate, la Gala LSRS din 8 ianuarie, de la Palatul Parlamentului. E un eveniment care merita urmarit, cu atat mai mult cu cat va fi axat pe solutii – si pe o strategie, surpriza, care poate fi urmata de autoritatile romane in perioada urmatoare, daca doresc o relatie optima cu romanii din strainatate.

Distribuie acest articol

34 COMENTARII

  1. „Raspunsuri la multe din temele de mai sus pot fi gasite la aniversarea a 4 ani de Liga Studentilor Romani din Strainatate, la Gala LSRS din 8 ianuariei”

    Nu cred ca acolo se va gasi macar un raspuns cat negru sub unghie. Sunt si eu plecat ca student de multi ani (lucrez deja in afara) si, pentru mine, problema se pune direct pe masa: locuinta, conditii de munca, conditii familie. Atata timp cat guvernul nu adreseaza aceste probleme direct si simplu (fara birocratie) intoarcerea in tara ramane la latitudinea balantei personale: cat dau si cat primesc? Atata timp cat guvernul nu are programe clare sa incline, macar putin, balanta, ramanen la „gale festive”, asa sa ne simtim bine.

    P.S. Sa nu creada cineva ca vreau sa mi se dea ceva! Nu e vorba de asta in mesajul de mai sus, eu am balanta mea si o inclin intr-o parte sau alta dupa criteriile mele. Vreau doar sa spun ca, daca guvernul vrea sa incline balanta inspre intoarcerea diasporei „creierelor”, atunci trebuia sa aiba programe care sa atace problema la cele trie radacini: locuinta, conditii de munca, conditii familie

    numai de bine
    cristi

    • @cristi – ai dreptate! asta e o chestiune de dezvoltare economica. dupa cum spuneai si tu, nu ti se poate da locuinta. practic, e important sa existe sansa la „the pursuit of happiness!”, iar asta depinde de cadrul economic, social, politic

    • Cele trei radacini de care vorbesti se pot rezuma si mai simplu la „conditii de trai”. Salarul sau venitul financiar este doar un aspect si persoanele cu pregatire superioara sunt de obicei influentate mai mult de celelalte conditii.
      Conditiile de trai in general trebuie sa se imbunatateasca mult in Romania pentru ca tara noastra sa devina competitiva cu alte tari (nu spun cu tari dezvoltate ca nu are rost sa ne gandim asa departe).
      Cred ca deocamdata e prea departe sa ne gandim la atragerea creierelor (imapoi) in Romania, prioritatea ar trebui acum franarea fenomenului de parasire a tarii a oricarui rezident, indiferent daca are scoala sau nu, pentru ca toti contribuie la forta economica a Romaniei.
      Cei cu scoala sunt apreciati si doriti de alte state ce ofera conditii de trai mult mai bune ca Romania si pe acestia va fi greu sa reusim sa-i retinem in tara, nu mai spun ca a-i convinge sa se intoarca in Romania este deocamdata pur si simplu imposibil.
      O solutie pentru a oferi conditii de trai superioare cred ca ar fi realizarea unei bule, a unui program pilot dezvoltat pe o suprafata geografica restransa care sa aibe statut de regiune charter si sa nu fie administrata de la Bucuresti.

  2. In aproape orice domeniu de activitate in Romania exista interventie abuziva si presiune politica. Iata doar cateva exemple.

    Sa luam cazul judecatorului CSM Cristi Danilet. Pentru opiniile publice exprimate este prigonit de tot felul de indivizi care pare ca vor cu orice chip sa-l faca sa plece indiferent daca au sau nu motive intemeiate de a-l indeparta de la CSM. Miza, evident, este: mai putin ‘basisti’ la CSM.

    Sa luam de asemenea, cazul celor din consiliul care a analizat teza lui Ponta. Si ei profesionisti deosebiti, oameni cu o reputatie cladita in timp si prin munca si recunoscuta peste tot. Ce li s-a intamplat? Peste noapte, au fost cu totii demisi in bloc de un ministru al educatiei interimar pentru ca urmau a doua zi sa dea un verdict ‘incorect’ in cazul faimoasei teze pontiene.

    Sa mai luam si cazul profesionistilor de la ICR, si ei apreciati la nivel international pentru ceea ce fac. Se vad acum amenintati de mirosul urat de calorifer cultural, pentru ca institutia trebuie curatata de ‘basisti’.

    Pentru ce, va intreb, un profesionist care-si face treaba si e recunoscut ar trebui sa stea cu sabia lui Damocles la cap pentru ca are ‘o atitudine dusmanoasa’ fata de regim? Iata de ce, cred, mi-e greu sa ma intorc in tara…

      • @cristi – sunt de acord ca exista exemple negative, intrebarea e ce putem face ca sa schimbam situatia. optiunea mea e sa ne folosim entuziasmul si energia pentru a incerca sa schimbam lucrurile in bine. Ne putem delimita, scarbiti, de unele practici din tara, dar faptul ca oamenii buni raman departe tocmai pentru ca jocul e murdar, face ca acesta sa ramana asa.

        @consonant – exceptia nu bate regula. depinde in viata ce exemple vrei sa iei. daca eu spun ca luna asta a plouat de trei ori, pot concluziona ca ploua, dar si ca in general vremea e frumoasa. depinde la ce ma raportez.

        • Un proverb antic spune „sunt doua tipuri de minciuni, iar al doilea tip este statistica”. Articolul dumneavoastra pare foarte optimist si bine intentionat. Problemele apar atunci cand ne ciocnim de realitate, care ne loveste cand ne este lumea mai draga. Ati primit cateva raspunsuri din lumea reala, deja. Exemplele date de domnul George Antonescu sunt foarte importante si sustin o analiza calitativa care arata ca fundamentul este subred si trebuie sa recunoastem asta, ca sa avem o cat de mica sansa sa schimbam ceva. Altfel, puteti si dumneavoastra sa listati exemple care sa va sustina teoria, dar ponderile sunt incomparabile. Toate „curtarile” nu sunt altceva decat cosmetizari ale unei situatii reale care nu arata deloc bine. Putem sa visam frumos, putem sa lansam tot felul de intalniri cu diaspora, dar nu putem schimba nimic atata timp cat nu intelegem realitatea si nu avem taria de a o recunoaste: este ceva putred, si putred rau de tot, acolo sus, unde se iau deciziile, si este ceva putred si acolo jos, la talpa tarii, unde ar trebui sa fie baza solida a unui popor. Nu cred in „gale”, „intalniri”, „congrese”, si tot felul de actiuni de fatada, fiindca am trait prea multe deziluzii. Iar actuala guvernare isi bate joc de valoare pe fata si fara nicio rusine, pentru cine are ochi de vazut, cam asta este ideea care se desprinde din exemplele la care facem referire. Trist, foarte trist.

  3. Atingeti o problematica pe care am abordat-o si eu insami recent. Va puneti intrebari care-mi sunt asfel familiare. Unele raspunsuri coincid cu cele pe care le-as da si eu, pe cand in alte privinte vad dezacorduri importante. Impart de aceea comentariul acesta in trei parti : prima – cu ce sunt de acord ; a doua – cu ce nu sunt de acord ; a treia – cu ce sunt partial de acord. Incerc astfel un dialog imaginar cu dvs. care sper sa conduca la aprofundarea ideilor pe care le sustineti in acest text.

    1) Cu ce sunt de acord

    « Cand pleci la studii sau la munca in strainatate simti ca viata ta se schimba – de multe ori in bine ».
    Da, aceasta e motivatia esentiala de inceput. Vrei o viata mai buna. Si bine spuneti, « ai sentimentul », « ai speranta » … Plecand, ai forta sa o iei de la capat. Intr-un mod inconstienti, poate, aceasta forta a unui nou inceput vine si din deschiderea ta de a te lasa « modelat » de noul sistem.

    « De partea cealalta, ai o tara care vede ca din ce in ce mai multi dintre tinerii sai o “parasesc” fie in cautarea unei perfectionari de moment, fie din dorinta unei eliberari de dezamagirile de “acasa”. »
    Tara copilariei va ocupa totdeauna un loc in constructia propriei identitati. E interesant cum sintetizati cele doua forte care fac posibila desprinderea : una rationala, ce se refera la propria dorinta de a sti mai multe si una emotionala, care trimite la dezamagirile « de-acasa ».

    « Se poate asadar completa un destin individual de succes cu un succes colectiv si cu interesul unei natiuni de a avea oameni competenti la bord ».
    Sunt convinsa ca e posibil asa ceva, in niste conditii, insa care se refera atat la deschiderea individului pentru a-si depasi egoismul si a privi dincolo de reusita personala, cat si la deschiderea societatii romanesti de a-si primi fii si fiicele risipitoare.

    2) Cu ce nu sunt de acord

    « Cine curteaza pe cine »
    Sunt in total dezacord cu a privi relatia dintre romanii din Romania si cei din strainatate ca fiind guvernata de verbul « a curta », care introduce un element puternic de particularizare. « Curtam » pe cineva pentru ca vrem sa-i intram in gratii, sa-l castigam de partea noastra. Eu nu vad ce au special romanii din Romania pentru a fi curtati de cei din strainatate si nici ce virtuti au cei din strainatate pentru a fi curtati de romanii din Romania. De ce, trebuie sa ne curtam reciproc ? Suntem romani. Si atat.

    « Intrebarea e daca isi da seama ca trebuie sa curteze mai bine tinerii plecati ».
    Ce ne facem cu cei mai putin tineri plecati in strainatate ? Sunt ei exclusi de la a vrea si a actiona ca romani ? Si inca ceva legat de ceea ce consider a fi un cliseu : « tinerii plecati ». Voi supara poate pe multi, dar in ultimii ani, ca urmare a reformelor esuate din invatamant, tot mai multi tineri au plecat intr-adevar sa studieze in strainatate. Unii dintre ei au reusit sa faca acest lucru prin forte proprii, dar exista si multi care au plecat deoarece familia a fost capabila sa le asigure suportul financiar. Copiii multora dintre proaspetii imbogatiti de dupa 1989 au beneficiat si beneficiaza de privilegiul studiilor in strainatate. Pledand pentru reintegrarea in diferite structuri administrative, politice, etc. pe baza acestui criteriu, « plecarea in strainatate », pe cine sustinem de fapt ?

    « Chiar si in ipoteza in care ramai in strainatate, tot e mai avantajos ca tara ta de origine sa fie perceputa ca un stat cu potential – asta ajuta si la brandul personal. »
    Privind problema la nivel mondial, Romania nu va putea niciodata sa fie perceputa in lume ca un « stat cu potential ». China, Statele Unite, Germania ori Marea Britanie sunt si vor ramane astfel de state care sustin « brandul personal » al resortisantilor lor.

    3) Cu ce sunt partial de acord

    « Romania are nevoie de diaspora, cum si diaspora – ca o recunoaste sau nu – are nevoie de Romania ».

    Sunt de acord cu faptul ca Romania are nevoie de toti romanii, asa cum toti romanii, ca vor sa o recunoasca ori nu, au nevoie de Romania pentru a se construi pe plan identitar. Unde am indoieli e in ceea ce priveste distinctia Romania / diaspora. Ce mai inseamna « diaspora » intr-o Romanie integrata in Uniunea Europeana ? Ce mai inseamna « diaspora » intr-o lume aflata in plin proces de globalizare si unde distantele se reduc pe zi ce trece prin noile mijloace de comunicare ce nu inceteaza sa ne surprinda ? Mai are spatiul geografic in care locuim aceeasi importanta ca in vremea cand ne puteau uni doar scrisorile trimise prin posta ?

    • @adriana – multumesc mult pentru comentariul detaliat, doamna Gorga!
      Nu am citit inca articolul dvs, dar il voi citi. Ma bucur ca vad ca nu suntem de acord in anumite privinte, diversitatea e mereu un semn bun. Acum, pe scurt, cateva scurte comentarii la comentariile dvs:

      1 nefiind contencios, trec la 2 respectiv 3
      2) am folosit a curta pentru ca mi se pare ca defineste situatia in care se complace multa lume, de a face ceva doar daca ne roaga cineva, si nu din proprie initiativa. Daca nu era nevoie de curtat si vorbeam strict de interese si iubire nationala, Diaspora avea de mult o relatia normala cu tara „mama”. Sentimentul meu e ca ne lipseste de multe ori initiativa -nu vreau sa generalizez, dar o constat- si ca ne place sa vina cineva la noi sa ne propuna ceva si nu sa avem curajul de a spune noi primii clar ca ne intereseaza ceva. Romanii realizati in diaspora au viata lor, stabila de multe ori. De ce ar ajuta Romania? Pe de alta parte, Romania, asa cum e ea, sangerand la capitolul brain drain, vede ca poate trai si fara – de ce s-ar chinui sa se roaga de diaspora sa se intoarca? Sa fie sanatoasa, diaspora!

      Aveti dreptate cu privire la cei mai putini tineri. Nu trebuie exclusi, am gresit folosind cliseul cu tinerii, tentatia in acest sens fiind data de faptul ca majoritatea celor plecati sunt tineri. Spre finalul paragrafului, revenim la dezacord: eu consider la fel de merituos pe cineva sarac si bogat, daca sunt seriosi, indiferent de legatura de filiatie. Daca un om de valoare e fiul cuiva „nepotrivit”, de ce i-as bloca accesul spre varful societatii?! Sa nu pedepsim copiii pentru pacatele parintilor.

      Raman optimist cu privire la „statul cu potential”.

      3) Cred ca in continuare delimitarea teritoriala isi va spune cuvantul. Chiar daca sunt in stat vecin, raman practic, in strainatate, chiar daca apropierea fizica e acolo.

      • 2. Ma bucur pentru faptul ca sunteti de acord ca singurul criteriu care trebuie sa primeze e competenta, nu locul, in tara ori in strainatate, unde a studiat persoana. Tocmai pentru ca nu trebuie pedepsiti copiii pentru parintii lor, argument ce e valabil si pentru tinerii ai caror parinti au avut posibilitati financiare si i-au trimis peste granite la studii, cat si pentru tinerii care nu au avut astfel de parinti si posibilitati, nu e benefic pentru viitorul Romaniei sa apara o noua clasa de privilegiati, marca „studiat in universitati straine”. Daca sunt competenti, ca au studiat intr-o universitate publica ori privata, in tara ori in strainatate, vor reusi sa-si impuna prezenta mai devreme sau mai tarziu, nu e nevoie, cum am mai spus-o, sa ne „curtam” reciproc. Sa colaboram, sa initiem proiecte comune sa gandim impreuna si sa fim luati in seama toti, asta da, dar nu sa oferim privilegii.

        3. Nu e Romania nici tara cea mai rea, nici cea mai buna din lumea aceasta. E drept insa, ca in calitate de roman care locuieste pe teritoriul altei tari ai vrea ca in tara ta de origine sa se adune tot binele pe care-l vezi acolo unde locuiesti. E o utopie insa, caci sunt multe rele si acolo, dar, cel putin intr-o anumita perioada a vietii in strainatate, ai tendinta sa nu le vezi. Si de aceea simti ca Romania te exclude. E fals, cred. Romania de astazi nu te poate exclude caci nu mai e dictatura, tu esti cel care te excluzi singur din nevoia personala de a-ti crea atasamente cu spatiul unde locuieste si unde viata nu e usoara deloc. Diaspora este in conditiile de astazi cel mult un concept individual decat o realitate sociala.

        • Adriana,

          La angajare e nevoie de mai mult decat competenta, pentru ca e o diferenta de mentalitate culturala intre Romania si alte tari.

          Am reusit profesional in SUA. Am chiar si un masterat facut in strainatate. Sunt considerat competent aici intr-o functie de administrare de afaceri.

          Insa daca ar fi sa ma duc sa imi dovedesc competenta in Romania in acelasi domeniu, cu coruptia, mentalitatile si atitudinile de acolo, probabil ca as esua lamentabil pentru ca nu ma mai pot adapta la un astfel de mediu…

          • Trebuie sa distingem intre competente profesionale si competente sociale. Tipologia competentelor nu e simpla. Reusita profesionala in USA nu e o garantie a reusitei profesionale in Romania. Faptul de a avea competente profesionale nu inseamna obligatoriu ca ai si competente sociale. Tot asa faptul ca ati avut competente de integrare in Statele Unite nu inseamna obligatoriu ca posedati si competente de reintegrare in Romania.

            Probabil ca ati esua daca v-ati intoarce in Romania cu gandul ca, avand in vedere faptul ca intr-o alta tara v-au fost legitimate competentele profesionale, lucrul acesta trebuie sa fie vazut de la sine si in tara de origine. Sansele de esec ar fi mai mici daca v-ati intoarce cu aceeasi dorinta de a va integra intr-un alt mediu, cel romanesc, dorinta pe care ati avut-o cand ati plecat din Romania in Statele Unite.

  4. Institutiile din Romania nu au interes sa promoveze competenta, de oriunde ar veni ea, poate doar in interesul coruptiei. Daca Placinta jr. nu ar fi avut acel moment de ratacire, nu l-am fi vazut oare plasat prin guvern sau nu stiu ce agentie, la USL de ce nu, de unde sa sustina interese private?
    Ar fi frumos daca ar fi frumos, dar asa vad eu lucrurile, asa vad eu inclusiv campania contributors si parca ARD, anume pentru a justifica plasarea fara prea multe explicatii a unei noi generatii de nomenclatura, urmasa (de multe ori degenerata, deja corupta, aberant educata) a destul de imbatranitei actuale clase politice.
    Se subintelege ca, categoria de tinere sperante definita mai sus au studii in strainatate…

  5. Aveti o afirmatie oarecum ciudata in logica.Diaspora ar avea nevoie de Romania.
    Si reveniti argumetand in notiuni de brand personal etc.
    In opinia mea, nu aveti dreptate, este o supozitie care nu e sustinuta de realitate.
    Oriunde in lume, judecatile se fac individual, recrutarea se face pe baza unui CV personal.
    Fiecare roman emigrat care doreste sa reuseasca gaseste calea lui.

    Diaspora nu are deloc nevoie de Romania. Romania are nevoie disperata de Diaspora.

    Deocamdata nu face decat sa ingroase randurile ei si sa-i alieneze total de ceea ce mai ramane in memoria lor. In 20 ani cand majoritatea parintilor celor emigrati vor deceda Romania va fi o amintire exotica.

    • @danielT – ma refeream la brand la capitolul „bonus”, ceva util, nu neg valoarea personala. spun doar ca ajuta uneori sa ai o anumita nationalitate, care are un brand pozitiv. nimeni nu contesta valoarea chiar si cu un brand de tara negativ – dar, la valoare egala, orice atarna in balanta.

      in rest, si eu cred ca Romania are mai multa nevoie, obiectiv vorbind, de diaspora, decat invers

      • ,,In 20 ani cand majoritatea parintilor celor emigrati vor deceda Romania va fi o amintire exotica,,…Exact !
        Un absolvent de facultate+doctorat facute la o universitate de prestigiu din straintate (Europa sau SUA), daca va veni sa concureze pentru un post in invatamantul universitar cu nevasta/amanta/fiica incompetenta a vreunui ,,barosan,, de pe plaiuri mioritice sigur nu va avea nici o sansa in fata nevestei/amantei/fiicei.
        Si ce vreti mai mult de-atat ????

  6. D. Magdin crede ca sentimentele noastre (a celor din Diaspora) fata de Romania sunt fie dragoste-ura sau indiferenta. Poate. Mai mult aud insa afirmatii care indica compasiune-dezgust, o stare care ne poate indemna catre o actiune caritabila, dar nu catre o investitie majora de efort, timp si bani.

    • Credeti ca nu exista compasiune sau dezgust la romanii care traiesc in Romania si au mijloacele necesare pentru a actiona, in scop caritabil sau nu ? Eu cred ca exista si e aceeasi despre care vorbiti si dvs. E o caracteristica care, cred eu, provine din superioritatea celui care reuseste in ceea ce si-a propus si care se uita cu mila si uneori chiar cu neintelegere la cei care nu sunt ca el.

  7. Cine pe cine? Pai atunci hai sa vorbim de entitati comparabile. Diaspora vs ‘autoritatile romane’? Vreti sa convingeti o functie ca trebuie sa curteze o persoana? Cred ca puneti problema gresit. De ce nu diaspora vs cei ramasi acasa?

    Cati dintre cei ramasi in Romania isi doresc de fapt sa se intoarca macar o parte din tinerii plecat la studii si/sau la munca in strainatate? Cati sunt dispusi sa faca un efort pt asta? Despre ce nivel de efort vorbim? Medicul care pleaca intr-un satuc francez unde i se ofera locuinta, cabinet si un salariu generos – la initiativa comunitatii locale! – se poate astepta macar la o casa si un sfert din salariul ala (raportand pib/capita) de la un sat din Romania?

    Mi-e greu sa cred ca o solutie, oricat de buna ar fi ea, va fi preluata de autoritatile romane. Ce i-ar motiva? Daca intr-adevar ar dori sa trezeasca interesul diasporei, ar putea permite votul prin corespondenta. De fapt, stim cu totii, cei care conduc destinele romaniei azi sunt exact opusul diasporei pe care vreti voi sa o atraga. Activitatile astea LSRS dau bine la CVul de actual sau viitor functionar public european, dar rezultatele?

  8. Din nefericire, exista doua Romanii la ora asta.

    Exista Romania din patria mama, si Romania din diaspora.

    Exista o falie uriasa intre cele doua, si din cele ce vad, aceasta falie nu o sa dispara prea curand.

    Sunt multi care sustin ca romanii care au plecat au plecat pentru salarii mai bune in vest. Este si nu este foarte adevarat.

    Personal, am plecat din cauza coruptiei, a nepotismului si a politicii originale, si numai secundar din cauza conditiilor economice.

    Fac parte din generatia care a trebuit sa voteze cu Ion Iliescu in anul 2000 in turul doi al prezidentialelor ca sa nu ajunga Vadim Tudor presedinte. Aceea a fost o zi foarte neagra pentru Romania, in care am facut ceea ce jurasem sa nu fac niciodata…

    De-a lungul celor 12 ani de exil distanta personala intre mine si Romania a devenit si mai mare, cu atat mai mare cu cat am avut sansa sa fiu asimilat de o civilizatie mult mai normala si sa vad lucrurile asa cum ar trebui sa fie.

    Cand ma uit la coruptia, birocratia, nepotismul si politicienii romani stiu bine ca nu m-as putea intoarce in Romania din cauza lor. M-as considera degradat sa ma duc sa dau spaga la doctor, profesor, functionar, politist, samd, numai ca oamenii astia sa isi faca datoria. Chiar si dupa plecarea in Romania, chiar de curand, am avut sansa sa am de a face cu birocratia romaneasca, care este chiar infernala, cerand tone de documente ca sa iti elibereze o hartie, dintre care multe documente cerute nu au nimic de-a face cu cererea ta…

    Un banal exemplu este eliberarea unui pasaport. In SUA se cere doar un document atestand cetatenia americana, un act de identitate valabil si o cerere completata pe raspundere proprie la oficiul postal. Comparat cu ce se cere ca sa fie eliberat un pasaport in Romania…

    Asta e falia si problema cea mare a Romaniei. Atata vreme cat mentalitatile comuniste invechite raman, plus fatalismul tipic romanesc, majoritatea diasporei nu se va intoarce sa locuiasca in Romania, indiferent de salariile oferite, stiind ca trebuie sa calce peste propriile constiinte ca sa traiasca acolo.

    Asta nu inseamna ca diaspora nu poate sa ajute Romania, si asta chiar face, ori trimitand bani, ori prestand munca voluntara ori participand la crearea unei societati civile sanatoase in Romania.

    Sunt de acord cu faptul ca Romania are nevoie mai mare de diaspora decat diaspora de Romania.

    • Mergeti regulat la vot in tara unde locuiti acum ? Daca da, prin ce mijloace va informati pentru a sti pentru cine trebuie sa votati ?

      • Merg la vot in S.U.A. Prefer sa votez prin corespondenta, pentru ca imi ofera posibilitatea sa studiez mai bine candidatii sau problemele de votat. In S.U.A. la alegeri sunt grupate intre 50 si 100 de puncte de votat, si procesul de completare al buletinului de vot necesita un timp lung, de cel putin doua ore.

        Spre deosebire de Romania, procesul de votare in S.U.A. este extrem de transparent. Alegerile nationale pentru presedintie si congres sunt foarte echilibrat acoperite de presa nationala, mai ales cea independenta.

        Guvernul local trimite cateva brosuri inainte de alegere. Prezinta biografia, realizarile si propunerile oricarui candidat. Pentru intrebarile de referendum prezinta intrebarea, un punct de vedere legal exprimat in limbaj comun asupra efectelor ca sa inteleaga oricine ce se va intampla daca propunerea este adoptata, precum si toate opiniile pozitive sau negative asupra propunerii emise de societatea civila.

        Nu mai e nevoie de spus ca lectura brosurilor electorale locale cere timp si energie.

        Am fost si la alegerile romanesti din ultimii cinci ani. As fi mers si inainte insa nu am avut sectie de votare romaneasca aproape. Petrec undeva intre doua-trei ore pe zi citind presa romaneasca din 4-5 surse si ma consider documentat asupra aceea ce se petrece in Romania la ora asta. In ultimii ani am avut cateva experiente foarte frustrante avand de a face cu crunta birocratie si coruptie romaneasca in Romania, care mi-au spus tot ce trebuia sa mai stiu. Tara este cu mult inapoi fata de standardele democratice si administrative cu care se compara…

  9. Amuzanta chestia cu „creierele” din diaspora. Haida-de! Emigratia in Europa este peste 90% „a-creierata” – munca manuala la nivel jos. Din rest se remarca medicii – categoria cea mai i-morala pentru ca dupa ce se formeaza in facultate pe banii potentialilor lor pacienti se vand pe un pretz mai mare. Nici asta nu ar fi condamnabil daca si-ar „rambursa” costul scolarizarii universitare, aici ar trebui sa intervina guvernul si sa stabileasca acorduri bi-laterale cu statele „primitoare” gen Germania sau Frantza prin care acestea sa nu acorde dreptul de practicare pana cand medicul sau comunitatea locala care il angajeaza nu ramburseaza Romaniri costul facultatii. Tinerii care dupa bacalaureat pleaca sa studieze „afara” si raman apoi acolo sunt OK dpdv moral.
    Mai departe: in Canada si USA majoritatea emigrantilor sunt fie welfaristi fie ocupa posturi de nivel inferior. „Creiere” care sa traiasca din ceea ce produce propriul creier sunt cateva mii, putzine. Are nevoie Romania de diasporeni? Evident ca nu. Atat pentru ca de la Danton incoace stim ca Patria nu se ia pe talpa pantofilor cat si pentru ca o tzara se construieste cu locuitorii ei. Asta nu inseamna ca diasporenii nu pot ajuta de departe – prin sfaturi mai ales, caci prin investitii nu se pune problema tinand cont de remarcabilul „succes” financiar al zdrobitoarei lor majoritati. Se intorc unele „creiere”? Da, cateva, atunci cand nu mai au nici o sansa „dincolo” si cand se apropie de pensie.
    Restul sunt palavre pe bloguri unde inadaptatzii si rataztii diasporeni scriu si comenteaza ca inutila auto-terapie psihica pentru propria situatie..

    • haha, uite aici palavre autoterapeutice

      Top 2% pe tara la ceva materie in timpul scolii, primul din facultate pana cand m-am hotarat s-o intrerup (incantat de pedagogia postcomunista), am deschis o mica afacere unde la inceput faceam tot, de la curatenie la contabilitate; dupa luni de munca si investitii, cand lucrurile incepeau sa devina promitatoare, am ales brusc sa pun stop, satul de coruptia si delasarea autoritatilor statului. Ffwd ceva ani, abuz de cannabis si citit contributors de la cateva mii de km distanta. Romania si creierele ei :)

  10. Mi-ar placea sa cred posibila o colaborare onesta si deschisa, la toate nivelele, dintre cei care se afla pentru mai mult sau mai putin timp pe alte meleaguri si Romania. Din pacate nu o cred posibila. Uitat-va la ultimele initiative legislative care afecteaza universitatile si modul in care sunt distribuite posturile, asta ca un prim si minim exemplu. Credeti cu adevarat ca in Universitatile romanesti este loc pentru profesionalism, competitivitate si entuziasm, indiferent de provenienta diplomei?

    Nu doar universitatile romanesti nu sunt gata sa isi deschida portile pentru colaborare, ci si intreaga societate. Cumva, stigma de a fi incercat si alta decat calea clasica este atotputernica si ii indeparteaza pana si pe cei care au crezut ca mai au inca un loc acasa…

    Nu stiu care e solutia „apropierii”, dar ceea ce ramane clar este ca cele doua „tabere” sunt guvernate de filosofii diferite legate de viitorul propriu si al tarii, la modul general.

  11. Am frunzarit SMART: „Strategia Multidimensionala de Atragere in Romania a Tinerilor din Diaspora”.

    Penibil!
    „statul sa ne dea…”
    „statul sa ne acorde….”
    samd

    este cumva noua generatie de asistati sociali?

    @lucid: +1

  12. cristi spune:
    08/01/2013 la 12:03
    „Nu cred ca acolo se va gasi macar un raspuns cat negru sub unghie. Sunt si eu plecat ca student de multi ani (lucrez deja in afara) si, pentru mine, problema se pune direct pe masa: locuinta, conditii de munca, conditii familie. Atata timp cat guvernul nu adreseaza aceste probleme direct si simplu (fara birocratie) intoarcerea in tara ramane la latitudinea balantei personale: cat dau si cat primesc? Atata timp cat guvernul nu are programe clare sa incline, macar putin, balanta, ramanen la “gale festive”, asa sa ne simtim bine.

    P.S. Sa nu creada cineva ca vreau sa mi se dea ceva! Nu e vorba de asta in mesajul de mai sus, eu am balanta mea si o inclin intr-o parte sau alta dupa criteriile mele. Vreau doar sa spun ca, daca guvernul vrea sa incline balanta inspre intoarcerea diasporei “creierelor”, atunci trebuia sa aiba programe care sa atace problema la cele trie radacini: locuinta, conditii de munca, conditii familie”

    Cam asta este realitatea.
    Si acum vin si eu cu nedumeririle mele:
    Care ar fi rationamentele logico-morale pentru care un absolvent de studii superioare in strainatate ar trebui sa aiba conditii de viata superioare celor care au absolvit facultatea in Romania?
    Domniile lor nu au un spirit antreprenorial dezvoltat? Intreb asta deoarece un absolvent in Romania este sfatuit sa isi deschida o afacere, sa se descurce cum poate cu locuinta, sa dovedeasca zilnic abilitatile si competentele sale.Nu este nimic asigurat si garantat, nu se da repartitie de casa si job ca pe vremea lui Ceausescu.
    Nu cumva se promoveaza subtil o discriminare?

  13. Vreau sa trag o linie si ceva concluzii, pentru ca mi se pare ca discutia se invarte in jurul cozii.

    Realitatea cruda este ca intre Romania si majoritatea diasporei este o diferenta uriasa de mentalitate si valori.

    Cei mai multi au plecat din Romania nu neaparat din cauza conditiilor economice, ci din cauza conditiilor sociale si politice.

    Atata vreme cat in Romania sunt incurajate coruptia, birocratia, nepotismul, promovarile pe spranceana, numirile pe criterii clientelare si nu pe baza de competenta, mentalitatea de „lasa ca merge si asa”, „toti fura asa ca trebuie sa fur si eu”, nu poate exista un dialog constructiv intre diaspora si Romania. Pentru un dialog constructiv trebuie un set de valori fundamentale comune care pur si simplu nu exista si mai devreme sau mai tarziu se ajunge la un conflict care nu poate fi rezolvat.

    Singurul lucru pe care il pot face pentru rudele mele inca in tara este sa ii vizitez, sa ii intreb ce fac, sa impartim un pranz, si cam atat… Orice mai departe de asta degenereaza in scandal.

  14. „initierea unei discutii serioase cu privire la un parteneriat intre diaspora, autoritatile de la Bucuresti si sectorul privat romanesc, pentru a facilita revenirea si reintegrarea pentru cei care o doresc”

    Nu cred in astfel de „programe”. Vad din prezentarea dvs. si deduc si din articol ca ceea ce vreti dvs. e un fel de informare/constientizare, plus o serie de actiuni/programe/politici. Ca sa ce? Ca sa faci Romania sa PARA mai atractiva? Se poate, dar e o manipulare. Ca sa faci ca Romania sa FIE mai atractiva? Pai asta ar fi o treaba dar nu o faceti dvs. si nu o face nimeni in felul asta.

    Aici nu e vorba de comunicare, cei ce pleaca nu pleaca din cauza ca nu inteleg ce se intampla si cu siguranta nu asteapta ca cineva sa le faciliteze revenirea. Revin singuri daca in tara VA FI mai bine. In esenta, dvs. predati un fel de lectii de smecherie, de genul vopseste-ti masina inainte sa ti-o pui la vanzare.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Radu Magdin
Radu Magdin
Radu Magdin este consultant de comunicare si afaceri publice, fiind interesat de IT, energie si marile tendinte din Uniunea Europeana. A lucrat la Bruxelles, la Parlamentul European - ca ofiter de presa, pentru reteaua EurActiv - ca manager de comunicare, respectiv pentru Google - ca manager de politici europene. Anterior a activat, in Romania, in presa si diplomatie.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro