joi, martie 28, 2024

„Romania, tara in care orice este posibil”

Orbecăim. Dăm în bobi. Avem opinii. Nu avem argumente. Încercăm să punem cap la cap frânturi de fraze, să descoperim un indiciu cât de palid în spatele zâmbetelor cu subînțeles ale celor care vor să credem că au habar despre ce este vorba. Nicio geană de lumină nu trece prin gluga care ne-a fost trasă peste cap. Cu doar câteva săptămâni înainte de alegerile prezidențiale, o țară întreagă este captivă uneia și aceleași obsesii: ”ofițerul acoperit”. Niciuna din mulțimea problemelor grave cu care ne confruntăm zilnic; nimic din tensiunile care cresc exponențial la frontierele țării nu are prioritate în fața interogației privind identitatea prezidențiabilului care refuză să-și treacă în CV activitatea, prezentă sau trecută, în slujba unui serviciu secret.

Pandemia s-a declanșat în seara lui 9 septembrie, când, în emisiunea lui Robert Turcescu (B1), președintele Băsescu a afirmat că în rândul candidaților la președinție este un agent secret. Fără niciun element concret, fără nicio probă? Orice este posibil. Omul era invitat cu vorba bună să se deconspire, altfel președintele țării se consideră obligat să-l dea în vileag. Subiectul este mult prea grav pentru a putea fi tratat à la légère și lansat de oricine altcineva ar fi provocat hohote de râs și ar fi fost imediat aruncat la coș. Venită din gura șefului statului afirmația, cu o perceptibilă tușă incriminatorie, a căpătat in clipa următoare o greutate pe care nimeni nu a mai putut ignora. Ca urmare, de o lună și jumătate campania pentru alegerea viitorului președinte al țării s-a contractat, în general, în mass-media la un perpetuu concurs de descifrare a unui rebus. Repetatele și insistentele apeluri adresate președintelui Băsescu de a devoala numele persoanei la care a făcut referire au rămas fără răspuns. Tot ce, după o lungă tăcere, a considerat adecvat să spună s-a redus la recunoașterea unui plan, din interiorul căruia a fost dispus să declare: ”Nu aș veni cu completări acum, am și eu o oarecare planificare, vreau să fie un moment în care să aibă acces toată presa când voi spune un lucru sau altul.” (TVR1, 16.09.2014) Faptul că Traian Băsescu nu vorbește, de regulă, doar ca să se afle în treabă e un lucru pentru care nu a trebuit să așteptăm finalul celui de-al doilea mandat ca să aflăm. Ce este însă astăzi extrem de grav, de insultător este dezinvoltura cu care președintele Băsescu tratează o lume întreagă ca pe o adunătură de decerebrați căreia îi cere să-l înțeleagă și să-l creadă când îi spune că nu poate să facă în sfârșit lumină și să dea răspunsul pe care este dator să-l dea fără să fie sigur că are asigurată audiența maximă. Asta îi ține, deci, președintelui gura ferecată: teama că există un colț al țării în care nu vor ajunge vorbele lui! Legat de planul pe care îl are, cred însă că avem toate motivele să punem o întrebare perfect legitimă: în interesul cui e gândit acest plan? Al țării? Mă tem că nu. Prin felul în care a deturnat deliberat conținutul unei campanii electorale care va marca decisiv evoluția României pe următorii ani, consider că interesele personale au prevalat în fața interesului național.

Sub impact mediatic, defectarea lui Robert Turcescu nu cred că a produs un șoc mult inferior celui urmat declarației făcute Traian Băsescu în emisiunea lui, la B1. Executat în doi pași: primul, pe blogul personal, al doilea, în aceeași zi, într-o apariție meteorică în platoul televiziunii care l-a consacrat, demersul lui Turcescu a adus în fața opiniei publice chipul și vorbele unui om ajuns la limitele suportabilității. A supraviețuirii. Un om care s-a pierdut pe sine și care a ajuns să creadă că spovedania făcută în fața semenilor săi poate să-i readucă liniștea, să-i aducă izbăvirea la care, spune el, speră să acceadă. A fost împins Robert Turcescu înspre aceste devastatoare limite? Orice e posibil. Răspunsul depinde de răspunsul pe care fiecare dintre noi îl dăm la întrebarea: ”Robert Turcescu spune adevărul când declară că a lucrat ani de zile ca ofițer sub acoperire?”. Pentru mulți dintre colegii de breaslă, foști notorii dușmani de moarte ai ziaristului sau foști buni și dragi colegi de televiziune, nu avem în față decât o jivină, un ordinar, un ipocrit, un rătăcit într-o pasă mistică, un profanator al nobilei profesii de ziarist. Alții, politicieni sau profesioniști ai serviciilor, oameni care au fost în fruntea ministerului în structura căruia Turcescu spune că a lucrat, îl tratează ca pe un dezaxat, un om care minte, care nu știe ce vorbește.

Personal am convingerea că Robert Turcescu spune adevărul. Că a fost ofițer cu grad înalt în cadru unui serviciu secret. Nu ne-a dat niciun indiciu asupra timpului de când a acceptat să intre în acest serviciu și care au fost îndatoririle pe care și le-a asumat. Nu ne-a spus nimic despre dezacordurile care au apărut pe parcursul timpului, cine le-a provocat și cum au evoluat ele. S-a înșelat ziaristul când a acceptat propunerea care i s-a făcut și a ajuns să descopere că ceea ce i se cere e cu totul diferit de ceea ce i s-a spus că va trebui să facă? Gravul impas în care a ajuns i se datorează prin lipsa resurselor, a capacităților reclamate de munca pe care s-a angajat să o facă – sau cei care l-au invitat să li se alăture s-au dovedit preocupați de cu totul alte obiective decât cele pe care i le-au împărtășit novicelui înainte de a bate palma? A clacat Robert Turcescu sau a descoperit o față terifiantă a unei lumi până mai ieri străină lui? Orice e posibil. Un lucru totuși e cert și e supărător faptul că oameni care nu găsesc destule cuvinte să-l înfiereze și să-l discrediteze nu realizează, sau nu acceptă, un lucru atât de simplu: gestul lui Turcescu s-a consumat deja și este ireversibil. Vorbele au fost spuse cu voce tare și au fost auzite de o lume întreagă. Din țară și din afara ei. Și nimic nu mai poate fi retractat, oricât de furibundă ar fi campania de discreditare pornită împotriva lui. Niciun medic nu-și va pune parafa pe un certificat medical care să confirme de o stare de depresie, de tulburare psihică. Și niciun ierarh nu va încerca o exorcizare asupra lui. Robert Turcescu va ajunge în fața Justiției, a ”judecătorului” pe care l-a invocat repetat în cele douăzeci de minute petrecute în platou, și va spune cu voce tare tot ce știe, chiar dacă speța se va judeca în procedură secretă,. Va provoca un seism de magnitudine maximă, cu epicentru la București. Sigur, din nou suntem în fața unei întrebări care se impune de la sine: Robert Turcescu acționează liber, din proprie inițiativă, într-un efort disperat să-și salveze sufletul (așa cum vrea să ne convingă) – sau este doar o piesă într-un plan, care țintește tocmai fruntea celor cu care a lucrat până acum? Orice este posibil. Chiar dacă, personal, m-aș bucura ca timpul să confirme prima variantă.

De regulă, orice judecată asupra realității unei lumi temeinic așezate, pe orice domeniu al vieții publice, oricât de aplicată și oricât de adânc își propune să foreze, ajunge ciclic în procesualitatea ei în puncte în care drumul, direcția pe care se continuă este impusă de la sine de logica faptelor consumate, a adevărurilor irefutabile pe care le-a înregistrat. La noi, lucrurile sunt infinit mai complicate. Pentru că terenul pe care calci nu are consistență; pentru că, cel mai adesea, ”adevărurile” sunt contrafăcute și partizane; pentru că cele mai multe dintre repere sunt false și aleatorii; pentru că mai nimic nu este făcut ca să dureze. Evenimentele la care asistăm cu gura deschisă în ultima vreme, încă într-o fază incipientă, care îi au ca protagoniști pe șeful statului și pe unul dintre cei mai reputați ziariști, sunt mostre pe deplin edificatore a acestei realități.

România, țara în care orice este posibil” scrie astăzi pe actul nostru de identitate. Nimic atractiv pentru cei care pretind de la un partener rigoare, predictibilitate, transparență totală.

Distribuie acest articol

16 COMENTARII

  1. Nu suntem chiar „decerebarți”. Suntem mai degrabă puberi. Ce se află indaratul pasiunii pentru spioni, agenti secreti acoperiti, „des-conspirati” si alte dihanii, decat o pubertate generalizată? Cum se autovalorizeaza puberul in cautarea identitații: făurindu-și identitati flatante (si false), si „problemele” atribuite acestor identitati. Turcescu, care cântă cintecele inepte cu „te iuuuubehesc” capata brusc calpe profunzimi dostoievskiene, isi construieste responsabilitati, culpabilitati imaginare (si ridicole) pe care le sustine cu hartii imaginare. N-a „clacat” in niciun fel, sau dacă, este doar mincina istericului care îsi provoaca propria „suferință”. In care apoi se implică trup si suflet – ca sa fie „autentică”. Basescu, care acum un an-doi afirma ca ar fi salvat Titanicul doar adulmecand marea cu nările sle sensible de armasar, are scrupule de constiinta aspra „datoriei” sale de a provoca auto-divulgarea spionului (care nu poate DECÂT sa nu se autodenunte). Aceste sunt crize acneice, nu realitati, si daca sunt, nu sunt cele care ne dor. Au citit prea multe romane politiste, băietii aștia. Si mai grav e că n-au depășit varsta mentala la care iși hraneau imaginația din ele.

    • Constatam odata in plus ce efecte colaterale nocive are peste ani INTERZICEREA POSTURILOR de televiziune OTC si DDDtv. De bine de rau macar o parte a populatiei, cei cu nivel mai ridicat de educatie – totusi nu toti telectualii – isi asumase reflexul de a evita sa se uite la susnumitele posturi si propagau ideea ca uitatul la transmisiile istericos manelistice ale lui Dan Diaconescu Direct ERA DE RUSINE.
      Inlaturate nu din scrupule deontologice cum s-a spus ci pentru a scapa de concurenta lor posturile amintite AUOFERIT MAI DEPARTE FLACARA PROSTULUI GUST TEMBEL oricui a vrut sa o preia ,,,,,si au preluat-o toti.
      Subiectul OFITERULUI ACOPERIT a urmat pana acum cu rigurozitate CALEA OTV.
      Mai intai a venit Basescu cu declaratia SEN-ZA-TIO-NALA la care daca nu v ati uitat NICI NU STITI CE ATI PIERDUT ……pe urma a fost pasul 2 cu Turcescu care RUPE TACEREA. Daca imi aduc aminte corect ar trebui sa urmeze ……Xulescu – DETALII INCENDIARE despre ce facea Turceascu sub acoperitoare……..apoi Turcescu REPLICA DURA LUI Xulescu……apoi Zavoranu o ataca HALUCINANT pe fosta iubita a lui Turcescu , cantareata ……apoi desigur …..de cinspe – saipe ori RASTURNARE DE SITUATIE IN CAZUL OFITERUL ACOPERIT …..si asa mai departe..
      Desigur nu se paye exclude si o evolutie EUROPEANOIDA a cazului. O petitie-ceva a celor care nu inteleg cu ce a gresit Robert Turcescu si si cer SLAVATI L PE ROBERT …..si o larga misacre de solidarizare ….carturarii care apreciaza activitatea patriotica a lui RT sa semneze adaugandu-si la nume intitalele OA / ofiter acoperit / ….fix cum facea dl colonel cand primise ordin sa se zvarcoleasca pe tema Schengen….Loccotenent – colonel Robert Turcescu – Schengen

  2. Cred ca Traian Basescu a spus „ofiter acoperit”. Cred ca un ofiter acoperit poate fi si doar informator, nu neaparat „agent secret”.

    Mie mi se pare logic ca, daca chiar are o „bomba” in buzunar, presedintele sa o prezinte la o transmisie in direct, la care participa toate televiziunile importante. Astfel, mesajul poate ajunge (nemijlocit) si la spectatorii televiziunior „inamice”. Te pomenesti ca RTV si Antena 3 vor sta cu mana pe heblu, la toate declaratiile presedintelui pe care le transmit in direct… :)

    Cred ca „cei care pretind de la un partener rigoare, predictibilitate, transparență totală” sunt mai interesati de rezultate, decat de joc. Si, daca tot speculam, pana la urma, pot fi si ei partasi la „plan”.

    Cert este ca Robert Turcescu a agitat apele. Marturisire, test, avanpremiera, sondaj de opinie mascat, perdea de fum sau altceva – aparitia lui la televizor e „tema zilei”.

    • „Cred ca un ofiter acoperit poate fi si doar informator, nu neaparat “agent secret”. – suntem de acord, as merge chiar mai departe : poate fi si in serviciul unui alt stat (Germania…?)
      Daca tot ni s-a dat tema de scenarii palpitante, eu mi-o fac temeinic :)

  3. Orice om din presa este in contact cu totul felul de oamenii si de servicii – nu scriu nimic nou.

    Daca RT a acceptat sa lucreze pentru un servicu anume, este problema sa si a celor din serviciile secrete.

    Daca RT spunea neadevaruri – sa fie facut responsabil pentru acelea..

    Dar daca adevarurile pe care le spunea veneau dintr-o zona anume care ne ajutau sa vedem mai departe, acolo unde oamenii obisnuiti nu vad inseamna ca, pana la urma, RT isi facea ff bine meseria!

    RT – cu sau fara acoperirea sau descoperirea serviciilor – a influentat auditoriiul si asta este in mare masura meritul sau personal! ( de aceeea l-au si racolat serviciile pentru ca isi facea bine treaba…- pe idioti nu cred ca ii recruteaza…)

    RT era bine cotat si ascultat!
    Oare a gresit RT fata de auditoriu cand isi sustinea emisiunile?
    Nu am motive inca sa cred asta!

    Posibil ca tot ceea ce se discuta in cadrul emisiunilor sa fii fost prelucrat de servicii..
    Oricum niste oameni capabili din servicii ar fi analizat cele rostite si/sau scrise – este meseria lor – nu depind exclusiv de oamenii de tip RT, dar munca lor este mai usoara cand au profesionistii langa ei…Oricum serviciile ar fi trimis ceva prin mass-media si cineva, RT sau altcineva posibil sa preia si sa discute…

    Dar atunci cand RT iese in fata si declara ceea ce a declarat, fara sa fie obligat, dar evident presat, aici nu se poate spune decat ca RT a clacat.

    Cine sau ce l-au impins pe RT sa clacheze?
    Aceasta imi pare ca este intrebarea asupra careia ar trebui sa meditam mai mult!

    Nu cred prea mult in varianta ca face parte dintr-un plan avansat pus la cale de insusi RT- imi pare mai de graba un fapt simplu, uman, omul RT a clacat.
    Imi pare sincer rau.

    Mai mult, momentul ales nu este favorabil pentru planuri sofisticate de dezangajare sau pentru varianta cu farse cu tema serviciile secrete.

    Basescu a pus in discutie o tema importanta: un candidat la Presedentie poate si trebuie sa declare daca a fost implicat in cadrul serviciilor secrete?

    Va avea un candidat – posibil viitor Presedinte – acces la 2 butoane?
    Ca si un om simplu – VREAU SA STIU pentru ca vreau sa votez cunoscund mai multe detalii despre candidatii pentru cea mai inalta pozitie din stat!

    Mai cred ca raspunsul este DA – un candidat ar trebui sa declare apartenenta sau neapartenenta fata de un anume serviciu, dar din pacate nu este impusa nici o procedura legala pentru aceasta.

    Si acum sunt multi care pescuiesc in apele tulbure si cred ca fac valuri prea mari.

    Nu vad care este problema in a declara daca ai fost sau nu!
    De exemplu stim despre Putin cine a fost!

    In ipoteza in care toti candidatii la Presedentie sunt corecti – cei care nu au declarat ca nu au fost in slujba unui serviciu secret pot sa fie tratati ca facand parte.
    Petarda lansata cu Melescanu face ca totul sa miroase si mai urat in RO!

    Niste vremuri de o mizerie starnita incredibila!
    Regret!

  4. Se adună motive de investigație serioasă în jurul epicentrului Robert Turcescu.
    De urmărit replicile privind gradul de aplicare a legilor existente (mai degrabă inaplicabile) din cauza lanțului de acoperiți necontrolabili (activi, reactivi, pluri-butonabili și alți șantajabili) în cercul vicios al parlamentarilor, acolo unde-i lege pe tocmeală. Mai rămâne de depistat vidul legislativ propice acoperiților – trecuți, actuali și viitori – exact în domeniile acoperite de legile existente și care interzic activitatea politicienilor și magistraților acoperiți de interesul serviciilor.
    Cercurile vicioase ale democrației iluzorii.
    *
    http://alegatordedreapta.info/paine-si-circ-o-reteta-care-strabate-timpurile/#comment-2858

  5. Domnule Senator
    Evident aveți dreptate!
    La fel de evident însă este faptul că se acordă exagerat de multă atenție problemei dlui Turcescu. Micșorarea drastică a popularității profesionale mi se pare suficientă.
    România se confruntă cu atât de multe probleme exterme și – mai ales – interne, încât dl. Turcescu și lipsa deontologiei profesionale a dsale devin minore. S-ar putea la fel de bine discuta despre lipsa deontologiei profesionale a dlui președinte Băsescu – care încarcă în gura lumii serviciile secrete din România, și asta pe lângă multe altele -, despre lipsa deontologiei profesionale a dlui prim-ministru V.V.Ponta – iar lista ar fi extrem de lungă – despre lipsa de profesionalism a dlui Dragnea – care a făcut să eșueze lamentabil ideea, altfel corectă, a reorganizării administrativ-teritoriale, etc. etc.
    Atât timp cât promovările în poziții care necesită în primul rând competență se va face pe criterii politice, orice progres devine imposibil. Dar oare chiar se dorește vreun progres?

    • ps: indemnati va colegii (nu academicienii), senatorii, sa mearga si pe la teatru (sau sint doar business oriented ?) sa citeasca si cite o carte (nu neaparat levantul, sint si altele) ii ajuta sa legifereze mai bine !

  6. RT n-a ‘defectat’ (sensul cuvantului e mult diferit fata de ce I s-a intamplat lui Turcescu), ci a comis ceva greu de definit, care intr-adevar are iz de aberatie.

    Sa ne uitam un pic la ipoteza ca a fost impins in fata pe ‘table de sah’, dupa cum speculeaza multi mai ales dupa cuvintele celebrului nostru puscarias. Aceasta ipoteza in sine are un iz de aberatie si mai pronuntat decat gestul lui Turcescu. Ptr o minora distragere a atentiei electoratului (ce altceva) sa sacrifici un ‘pion’ intr-o pozitie importanta, distrugandu-i complet credibilitatea si eventual viata personala ? Daca acest pion ar fi descoperit o cale mortala de atac asupra unei componente majore a adversarului, mai ziceam. Dar numai un BOU poate crede ca intr-o partida de sah arunci cu pioni in stanga sau dreapta; un bou sau unul care habar n-are de sah. Ca sa nu mai spun ca pozitia in care era infipt Turcescu, cu influenta asupra unei audiente destul de largi, corespunde mai mult unei piese mai importante decat simplul pion.

    Gestul lui n-are nici o relevanta, nu serveste la declansarea nici unui atac posibil, n-are conotatie politica. Deductia logica ar fi ca Turcescu a avut o criza de constiinta amplificata probabil de vreun santaj minor. Fara a trivializa panica si debusolarea prin care a trecut Turcescu, o analiza cat de cat rudimentara a evenimentelor arata ca n-avea profilul unui agent acoperit (era incoerent sub stres), mai dagraba a unui furnizor de informatii – cred ca sunt totusi multi ziaristi care lucreaza mana in mana cu serviciile, fiind destul de expusi la tot felul de informatii inedite la care omul de rand ajunge mai greu. Cred mai degraba ca RT a cautat o cale de iesire dintr-o pozitie in care presiunea il apasa din ce in ce mai tare, in care probabil era inclus in cine stie ce planuri de manipulare, sau ii era inchisa gura prin santaj probabil. Cred ca a vazut ca viitorul lui e cam batut in cuie, cu mare potential de a fi aruncat in vreun joc de dezinformare cu risc ridicat, si pur si simplu a comis acest gest aproape aberant ca sa iasa din hazna – de ce n-a demisionat pur si simplu? Ptr ca din aroganta a considerat ca gestul lui, al lui, RT cel important, ar avea menirea sa declanseze vreo ‘purificare’, sau cel putin ar avea o semnificatie profunda ptr omul de rand.. ‘vanity, my favourite sin!’

    O ipoteza mai putin plauzibila, e ca a dat in mintea orbului si-a intrat in vreo secta religioasa, al carei ‘mentor’ l-a incurajat sa se ‘purifice’ – pare idiotic, dar in ziua de azi vezi tot felul de lucruri.

    In concluzie, un om mediocru a clacat sub ceva stres si a iesit in flacari parandu-i-se ca va fi privit poate si cu amiratie (daca a fost ceva a fost dupa ’89), un gen de Indiana Jones sau James Bond travestit in jurnalist de cariera. In afara de cazul in care cineva ar avea un scenariu clar in care arata cum gestul lui RT ar lovi in dusman, sa vehiculezi ipoteza jocului politic distrugator de oameni e o aberatie demna de un intelect indoielnic..

  7. 1. TB dezvaluie ca detine informatii despre un candidat aflat „sub acoperire”. Mai mult, o face in emisiunea lui RT.
    2. RT marturiseste ca si el este ofiter sub acoperire.
    3. Tot poporul discuta despre marturisirea lui RT iar opiniile se impart in doua:
    3.1. Dovezile aduse de RT sunt falsuri grosolane.
    3.2. „Serviciile” aduc o contributie inestimabila la stabilitatea Romaniei.
    4. Presupunand ca TB va dezvalui numele candidatului „sub acoperire”, ecesta spera ca:
    4.1. Dovezile prezentate de TB sa fie considerate falsuri grosolane (prin asociere).
    4.2. Propaganda penru servicii sa se rasfranga asupra situatiei candidatului (nu, nu era acelasi lucru daca acesta folosea direct propaganda – specialistii stiu de ce).

    Se numeste „preemptive damage control” si este practicat de catre toate serviciile, nu doar in Romania.
    De ce RT? Pentru ca:
    a. Este o persoana capabila sa atraga simpatie pentru ipoteza 3.2.
    b. Sugereaza o coniventa intre TB si RT, in emisiunea cu pricina.
    c. Daca „acoperitul” este ales dar dezvaluirea ii creaza probleme RT este oricum terminat, deci i s-a oferit o sansa de „reabilitare”.

    Cam atat!

  8. Parca au citit Brecht :)))))

    „Und der Haifisch, der hat Zähne
    Und die trägt er im Gesicht
    Und MacHeath, der hat ein Messer
    Doch das Messer sieht man nicht.

    Denn die einen sind im Dunkeln
    Und die andern sind im Licht.
    Und man siehet die im Lichte
    Die im Dunkeln sieht man nicht.”

  9. de ce considerati ca un cetatean oarecare are obligatia sa spuna adevarul pe un blog personal? Daca e un experiment jurnalistic? R.T stie ca nu are ce sa pateasca tocmai pentru ca ce a scris nu este adevarat… In schimb arata modus operandi al manipularii opiniei publice.

  10. Nu inteleg de ce atit caz. E un lucru bine stiut ca tara asta e plina de securisti. Mai noi, mai vechi. Au infiltrat toate firmele mari, eu suspectez ca toate corporatiile au macar citiva in interior (dar care nu lucreaza pentru binele Romaniei, doamne fereste-i de asemenea gind). Ce domeniu sa fi scapat? Presa? haha. Justitia? you’re joking.

    Nu vreti lustratie ca la carte? Eh, atunci nu va mirati ca se cearta subteran astia pentru ciolan.

  11. Cred ca puiul de securist/comunist este tinut sub cheie pana i se da comanda. Pana atunci este ajutat sa ocupe o pozitie favorabila mentorilor sai.
    Dezvaluirea lui RT precum si intrarea in cursa a unui sef de spioni au avut un impact major in mentalul colectiv prin relativizarea importantei apartenentei la servicii.
    Presedintele a lovit in servicii (in partea aia veche, obiala kaghebista) iar serviciile au lovit inapoi. De notat ca erau pregatite sa o faca!
    Mai devreme sau mai tarziu trebuia sa se intample. Nu putem merge spre valori asa zise occidentale cu politicieni, servicii, functionari s.a. care ocupa functii publice doar pentru a-si satiface interese personale sau de grup.
    Partea proasta e ca la un sfert de veac de la revolutie calificativul de turnator, colaborator sau membru al unui serviciu atribuit unei persoane, apare ca fiind un fapt obisnuit, tolerat de majoritatea populatiei.
    Sau poate cineva vrea sa ne convinga ca e tot o apa si un pamant, ca nu are niciun rost sa luptam, ca tot ei sunt peste tot…?

    • Orice ar fi, nu trebuie sa ne lasam coplesiti de lehamite si deznadejde. Chiar daca acceptam varianta (extrem de pesimista, dupa mine) ca „ei sunt peste tot”, avem datoria sa le spunem parerea noastra. Chiar daca e sa iesim din casa doar cu gandul ca mergem la un sondaj de opinie, tot avem datoria sa votam. In ambele tururi.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Radu F. Alexandru
Radu F. Alexandru
Senator PDL. Profesor-asociat Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică. Membru titular al Uniunii Scriitorilor din România; membru PEN-CLUB România; membru titular al Uniunii Cineaștilor din România

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro