Home » Idei si solutii »Opinie »Politica & Doctrine »Reactie rapida »Societate/Life »Vot 2014 » Citesti:

România trebuie să confirme break-ul

Gabriel Cercel noiembrie 17, 2014 Idei si solutii, Opinie, Politica & Doctrine, Reactie rapida, Societate/Life, Vot 2014
7 comentarii 1,483 Vizualizari

În meciul pe care conducătorii României îl joacă de decenii, dacă nu cumva chiar de secole, împotriva propriilor cetăţeni, aceştia din urmă s-au obişnuit să se afle mereu la primire – şi au primit, în loc de fair play, mai mult umilinţe. Mereu conduşi, ei au fost nevoiţi să joace neîncetat contra serviciului – şi a slugilor de serviciu ale stăpânilor, bine plătite pentru controlul, manipularea şi amuţirea societăţii. Ca şi în tenis, unde cel care serveşte are iniţiativa, forţa şi controlul mingii, şi în politică conducătorii noştri au avut mereu grijă să fie în avantaj, să-şi hărţuiască partenerul şi să păcălească arbitrii. Tocmai de aceea, când un jucător reuşeşte să câştige contra serviciului, se vorbeşte despre un break, literal o ruptură, o fisură, o între-rupere a avantajului prealabil al adversarului. Ieri românii au reuşit, alegând un candidat atipic, provenit din afara structurilor politice convenţionale, să câştige împotriva serviciului. Dacă dl. Ponta a jucat sau nu pentru servicii secrete, contează mai puţin acum. Mai important este că el şi-a construit imaginea cuiva care serveşte, înconjurându-se de oameni şi structuri ale trecutului, devenind mai mult emulul lor decât colegul de generaţie al celor tineri, alte interese decât cele ale alegătorilor.

În tenis, victoria contra serviciului trebuie însă consolidată prin caştigarea imediată a propriului serviciu. Numai astfel breakul este confirmat şi avantajul meţinut. Dacă adversarul reuşeşte un re-break, nu numai că avantajul este pierdut, dar prin răsturnarea situaţiei celălalt jucător dobândeşte un avantaj psihologic, peste care foarte greu se mai poate trece. Bucuria caştigării unui break trebuie de aceea să fie temperată  cu luciditate, pentru a putea continua jocul cu concentrare maximă. După break, adversarul nu mai are nimic de pierdut şi poate juca mai relaxat şi cu mai multă forţă, presiunea fiind acum pe umerii celuilalt. Tot astfel, românii care sărbătoresc astăzi reuşita lor ar trebui sa fie conştienţi de faptul că n-au caştigat decât un game. Ce-i drept, unul foarte important, însă pentru ca el să devina decisiv, România normală, care tace şi face, trebuie să joace în continuare cu maximă concentrare.

Lucrul cel mai important mi se pare acum conştientizarea faptului că jocul politic nu este un simplu spectacol la care asistam din tribune, şi nici un meci care se joacă la televizor, pe un post pe care îl urmărim ocazional şi pe care îl putem ignora printr-o simplă apăsare pe telecomandă. Ieri meciul nu s-a mai jucat între doi candidaţi sau între două alianţe, ci o întreagă clasă politică a jucat împotriva propriului său popor. Societatea a coborât în arenă, înţelegând că jocul politic este ceva care o priveşte direct, personal şi concret. Marea întrebare nu este aşadar dacă vom avea sau nu un preşedinte jucător, ci dacă vom avea, începând de astăzi, un popor jucător. Adică unul care încetează să mai fie spectatorul resemnat al propriului său destin, care îşi ia soarta în propriile mâini şi care se bucură pe deplin de libertatea dobândită în urmă cu un sfert de secol. De astăzi, fiecare român ar trebui să simtă că este la serviciu şi la minge, că jocul încununat de succes înseamnă şi multă muncă, nu doar o pară mălăiaţă şi un posmag bine muiat de alţii, că preşedinţia schimbării nu este doar o funcţie şi o răspundere delegate unei singure persone, ci o datorie colectivă a lucrului bine făcut şi a responsabilităţii civice, pe care fiecare va trebui să şi le asume din locul pe care îl ocupă pe marele teren de joc al societăţii. Or, cum ne-a învăţat Simona Halep, numai participând trup şi suflet la acest joc care ne priveşte, putem câştiga. Altminteri, cum s-a întâmplat şi până acum de atâtea ori, “ei”, aceşti eterni şi fascinanţi stăpâni ai României, vor lua din nou salatiera, iar noi vom rămâne acelaşi etern „popor vegetal”, care îşi rumegă salata. C-aşa e-n tenis.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "7 comments" on this Article:

  1. smaranda spune:

    Lupta abia incepe. Am cistigat un ghem. Presedintele Klaus are nevoie de sprijin. Schimbarile din administratie si din politica se fac greu. Cred ca umilinta suportata de sute de mii de romani la ambasade trebuie sa determine urgent schimbari in acest sector. Functionarii ambasadelor inclusiv ambasadorul nu-si cunosc scopul muncii: de a servi cetateanul. Nu trebuiesc iertati si nu au scuze. Demisia si sa auzim de bine.

    • ZeroAbsolut spune:

      Nu cred ca ambasadorii, consulii, personalul ambasadelor/consulatelor au avut cine stie ce vina. Am votat in strainatate la Londra/Birmingham si impresia mea a fost ca persoanele prezente in sectiile de votare s-au “miscat” bine.

      Numarul de sectii de votare din strainatate, numarul de cabine, stampile, membri in comisii a depins de MAE, iar MAE e condus de catre un ministru, care este parte dintr-un guvern, guvern condus de un prim-ministru, prim-ministru care era si candidat la alegerile prezidentiale, si presedinte al celui mai mare partid din coalitia aflata la putere: PSD.

      Cum e mai greu de tras la raspundere partidul, urmatorul pe lista e primul-ministru, numitul Victor-Viorel Ponta: a avut motivatie, a avut cu ce si a facut de toate, inclusiv un autodenunt:

      “RARES BOGDAN: Cine va fi vinovat daca nu vor vota cei din diaspora?
      VICTOR PONTA: EU VOI FI VINOVAT, ca sa fie multumit domnul Iohannis.”
      “eu VOI fi vinovat” e diferit de “eu AS fi vinovat” = dpmdv demonstreaza premeditare.

  2. dusu spune:

    atentie,inca n are un secol tara

    • Gabriel Cercel Gabriel Cercel spune:

      Multumesc pentru observatie. Ca orice cuvant, “Romania” are mai multe sensuri, unele mai restranse, altele mai largi. Intelegerea oricarui discurs presupune increderea in faptul ca cei care ne asculta sau citesc deduc din context semnificatia vizata. Altminteri, ar trebui sa ne intrerupem dupa fiecare cuvant ca sa precizam, printr-un excurs filologic, la care dintre semnificatii ne-am referit. Insa de vreme ce in orice dictionar de pe lumea asta articolul despre “Romania” include istoria teritoriului actual al Romaniei din antichitate si pana in prezent, mi se pare legitim sa utilizez cuvantul, intr-un context in care nu tratez despre denumirile entitatilor politice care s-au succedat pe teritoriul actual al Romaniei, inclusiv cu referire la istoria moderna a romanilor inainte de formarea statului care a purtat oficial numele de “Romania”. Poate ar fi fost mai riguros din punct de vedere istoric sa vorbesc despre “conducatorii romanilor”, caz in care, insa, iarasi as fi riscat o imprecizie semantica, de vreme ce respectivii conducatori si-au exercitat functia inclusiv asupra cetatenilor care apartineau altor grupuri etnice.

      • dusu spune:

        sigur stapiniti mai bine ca mine problema
        dar oare cind se poate vorbi de un grup etnic romin ?
        in rest io cred ca bogatul a asuprit saracul chiar daca nu se chema rumin

        • Gabriel Cercel Gabriel Cercel spune:

          Aspectele etnice mi se par irelevante in acest context. Tin sa precizez ca prin “roman” inteleg “cetatean roman”, indiferent de apartenenta lui etnica.

          • dusu spune:

            poate ar trebui sa tac
            stiti probabil ca si ruminii e de doua feluri : rumini vechi si rumini noi,daca e sa vorbim de cetateni



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Gabriel Cercel


Gabriel Cercel

Doctor în filozofie, cercetător la Institutul „Alexandru Dragomir“. Co-fondator al Societății Române de Fenomenologie și al revistei Studia Phaenomenologica. La editura H... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)