joi, martie 28, 2024

Sa aparam statele aflate in vizorul lui Putin

Pax Americana s-a sfârșit în Europa și acest lucru a dominat atmosfera Conferinței pentru Securitate de la Muenchen, de la sfarșitul săptămânii trecute.  Scurtul discurs dezamăgitor al lui John Mattis, secretarul apărării, și cel neconvingător al vice-președintelui Mike Pence n-au reușit să îndepărteze haosul creat de discursul aiuristic al lui Donald Trump. In mod public, Europa încă poate spera la ce e mai bun. Dar, discutând în particular cu ceilalți delegați, a devenit limpede că ne pregătim pentru ce e mai rău.

Asta plasează Marea Britanie într-o poziție dificilă. Brexitul ne poate scoate din Uniunea Europeană, dar suntem puterea militară externă indispensabilă în noul focar de conflict al Europei: regiunea Mării Baltice.

Pentru prima data din anii ’80, Marea Britanie are un angajament militar serios în Europa. Din partea Alianței, reprezentăm “națiunea-cadru” pentru Estonia, oferindu-i trupe și coordonându-i apărarea. (Canada face același lucru în Letonia, Germania, în Lituania, iar Statele Unite – sperăm – în Polonia).

Batalionul din Estonia  – dispune de trupe de înaltă clasă, cum nu am mai avut ,de fapt, începând din anii ‘80. În Iran și Afganistan, ne-am luptat cu insurgenții – în mare parte amatori fanatici – ale căror arme cele mai periculoase erau minele artizanale.

Rusia, dimpotrivă, este un adversar de prima clasă. Îi lipsește forța militară a Uniunii Sovietice, dar Vladimir Putin a cheltuit cu mărinimie veniturile din petrol și gaze pentru a-și reconstrui forțele armate. Provoacă multă agitație cu rublele lui. În unele privințe – de exemplu, apărarea aeriană – Rusia are tehnică de vârf. Deține superioritatea numerică locală în ceea ce privește armele și artileria, precum și un puternic amestec de mijloace ‘hibride’ de război.

Acestea sunt probleme serioase. Estonia nu are forțe aeriene. Avioanele de război ale Forțelor Aeriene Regale (RAF) staționate acolo au sarcina să supravegheze spațiul aerian baltic în fața amenințării ruse, și nu să lupte în caz de război alături trupele britanice de la sol. Nici mult prea suprasolicitata Marină Regală nu a intrat în scenă. Într-o situație de criză, cum am putea apăra sau sprijini în mod credibil trupele noastre din Estonia? Înainte, soluția ar fi fost: “chemăm Pentagonul”. Acum avem nevoie de una nouă.

O altă problemă o reprezintă “escaladarea dominației” – abilitatea Rusiei de a câștiga prin mărirea rapidă a mizei. Ce facem dacă Kremlinul declară o zonă de interdicție a zborurilor deasupra țărilor baltice, poate susținută și de testarea unei mici încărcături nucleare? Tridentul nostru nuclear strategic este pregătit pentru o catastrofă, nicidecum pentru greșeli și rateuri. Din nou, fără pavăza de securitate a Americii, ne simțim prea puțin acoperiți.

Securitatea regională fragmentată agravează aceste neajunsuri de ordin militar. Suedia și Filanda nu vor intra curând în NATO (și poate că au întârziat prea mult). Norvegia și Islanda sunt în NATO, dar nu și în Uniunea Europeană, ceea ce le întărește înțelegerile pe tema apărării. Danemarca este membră a UE, dar a ales să nu fie inclusă în politica externă și de securitate a UE.

Nordefco, un program de cooperare pentru Danemarca, Finlanda, Islanda, Norvegia și Suedia, există, dar mai mult pe hârtie. Celor patru state nordice mai mici nu le place să fie comandate de Suedia, cea mai mare, mai bogată (și mai arogantă). Doctrina militară a Danemarcei este total legată de operațiuni din afară și își reduce apărarea teritorială.  Cele trei membre ale NATO se tem de orice îndepărtare de la claritatea garanțiilor de securitate ale alianței.

În prezent, situația se schimbă, chiar dacă mai degrabă treptat decât sistematic. Cele nouă țări din regiune – cele cinci state nordice, cele trei baltice și Polonia – creează rapid noi înțelegeri pe tema securității. Ele se bazează pe schimbul de informații, pe îmbunătățirea interacțiunii, pe sporirea capacităților, prin manevre comune și prin îndepărtarea piedicilor de ordin juridic și diplomatic.

De exemplu, Estonia, membră NATO, și Finlanda, nemembră NATO, achiziționează în comun obuziere din Coreea de Sud și fac schimb de informații cu o viteză și o încredere fără precedent. Finlanda  a semnat o serie de acorduri bilaterale de apărare cu alte țări. Suedia și-a schimbat legislația pentru a prmite forțelor armate din alte țări (adică din NATO) să opereze pe teritoriul său; ea intenționează să se alăture unor forțe expediționare sub conducere britanică pentru a fi desfășurate în locuri cu probleme. Printre ele s-ar putea număra și statele baltice. Guvernul conservator al Poloniei se bazase anterior numai pe NATO, iar acum urmărește să lege cu Suedia relații în domeniul apărării.

Desigur, principalul instigator al acestor lucruri este dl Putin. În cele din urmă, comportamentul său amenințător și arogant a spulberat iluziile NATO cu privire la un parteneriat cu Rusia și l-a făcut să elaboreze planuri de apărare pentru statele din prima linie, să coordoneze manevre și să sporească prezența aliaților acolo. O schmbare clară de propagandă este faptul că, după ce a scos Occidentul din amorțeală, Rusia consideră acum această ripostă tardivă și limitată drept o provocare la război și amenință să riposteze feroce.

Dar, acest incipient mini-NATO nordic-baltic polonez  – o pârghie de deblocare și un mijloc de aplanare – necesită o conducere din afară, dintr-o țară cu greutate diplomatică și militară. Cum asupra viitoarei conduceri a Franței, Germaniei și Statelor Unite plutesc niște semne de întrebare, nu poate fi vorba decât de Marea Britanie.

Politicienii noștri ar trebui să facă mai mult pentru a explica de ce sunt necesare toate astea.

Pentru început, ei ar putea să explice mai direct gravitatea amenințărilor rusești la adresa acestei țări: nu doar din punct de vedere militar, ci și ca subversiune.

Ei ar putea sublinia totodată că, în timp ce rătăcim pe calea Brexitului, avem în mod special nevoie de prieteni europeni.

Ei trebuie să arate că nu există aliat mai bun decât bine coordonata și extrem de anglofila Estonie. Trupele estoniene au luptat alături de noi în Afganistan, înregistrînd mari pierderi. Cu un secol în urmă, Armata Regală a asigurat independența Estoniei. Statele baltice au avut mult de suferit sub povara Kremlinului. Am fost parțial vinovați. Suntem datori moral să-i ajutăm acum.

Mai mult, capacitatea aliaților noștri ne sporește siguranța. Statele baltice excelează în domeniul informațiilor și în contracararea propagandei. Finlanda și Polonia dețin JASSM, o puternică rachetă de croazieră pe care Rusia nu o poate distruge: o adevărată ripostă. Forțele aeriene și submarinele Suediei, ca și artileria Finlandei,  sunt imbatabile la nivel mondial. Dacă reușim să ajutăm la sudarea tuturor acestor lucruri, vom face ca războiul cu Rusia să fie mult mai puțin probabil pentru toată lumea, inclusiv pentru noi.

Traducerea: Mihaela Danga

Distribuie acest articol

10 COMENTARII

  1. Atitudinea Angliei, cel putin prin vocea dumnevoastra, nu pare diferita de partizanatul nationalist pe care il semnaleaza domnul Naumescu, in ultimul articol, cu privire la Rusia si pare sa se incadreze pe aceeasi linie izolationista a Brexitului si a tendintelor semnalate tot de domnul Naumescu: autoritarism, populism (apeland la instinctele primare, frica, agresivitate).

  2. Acest „sa aparam” statele dupa care saliveaza Putin, nu inteleg cui se adreseaza.
    Germaniei?
    Parca o singura data a impartit statele respective cu Rusia!
    Speranta ramine in SUA si UK.
    Germania (si alte tari europene) se impotriveste fatis ca sa participe cu 2% la intarirea NATO.
    Si nu il prea ataca pe Putin, ci pe Trump.

    • Chiar așa! De ce oare nu se suflă nici o vorbă in articol despre Germania?! E cea mai mare forță economică și politică a Europei. Bagă fără ezitare pe gâtul țărilor UE cote de refugiați, dar cand vine vorba de apărare e ocupată să se tocmeasca cu muscalii pentru o nouă conductă de gaze. Evident ca tot Trump trebuie să fie de vină… :P

  3. Ca sa poata fi aparate, numitele state, nu trebuie sa existe in spatiul punlic asemenea tifneli:
    „Antonio Tajani, preşedintele Parlamentului European, a avertizat marţi Administraţia Donald Trump să nu îl desemneze pe euroscepticul Ted Malloch ambasador la Bruxelles, semnalând că individul este persona non grata şi că UE nu acceptă ordine din partea nimănui, relatează ziarul La Repubblica.”

  4. Absolut corect! Un articol de substanta. Majoritatea atitudinilor si părerilor sunt mai degrabă lamentari sau frustrari mai mult sau mai putin indreptatite. Dar când situatia devine serioasa, lăsăm palavrajeala si trecem la esenta. Ca lui Trump ii place sa provoace prin declaratii, adevărat. Dar pe de o parte Trump nu este dictatorul SUA, iar pe de alta parte, este mult mai putin „nebun” decat ii place lui sa lase impresia. E doar o strategie. Sau ca cine e SUA sa ne „dicteze” noua sa respectam ceea ce noi insine ne-am angajat sa respectam, pentru armatele noastre. La o adica, sarin instant nu la 2%, ci la 10% daca ne arde. Sau ca Brexit. Una-i una, alta-i alta. Poate nu sesizati, dar Brexit nu înseamnă ca britanicii isi iau insula in spate sino muta undeva prin Polinezia. Tot cu rusii agresivi in coasta rămân, la Marea Nordului. Sau ca vai, Germania ne „tradeaza” pt gazul rusesc. Hai sa nu fim ridicoli. Pana una alta Rusia a rupt cam jumătate de Germanie si a calauzit-o spre „luminosul” drum al comunismului. Asta nu se uita la Berlin. Si asa mai departe! Îmi place articolui, chiar daca nu impartasesc chiar 100% ce scrie in el.

  5. 1.Pe masura ce va inventaria pierderile si dezavantajele exitului, Guvernul si populatia vor fi tot mai putin dispuse sa ceara activarea art. 50 din Tratatul European.La aceasta situatie si presedintele Americii are o contributie decisiva, odata ce Europa va trebui sa-si administreze propria aparare contra noilor pericole.In ce priveste libertatea economica, Marea Britanie a obtinut un statut special prin care practic se afla (economic) inafara UE, pastrind si avantajele apartenentei la aceasta.Ar fi o eroare politica imensa sa renunte la toate aceste beneficii, pentru a involua intr-o mare de interese contrarii cu toata lumea, inclusiv cu UE!Pe masura ce tarile dezvoltate ale UE (magnetii cersetoriei si ajutoarelor sociale) sint pe cale sa nu mai acorde nimic migrantilor, Marea Britanie nu mai poate reprosa acest lucru apartenentei la UE.Mai mult ca atit, nimic nu impiedica UE si M. Britanie sa interzica cersetoria si sa expulzeze imediat pe cei care o practica, curatind astfel peisajul urban de acest flagel insuportabil.Rediscutarea acordului Sengehen va face posibila si trierea migratiei, limitind-o la nevoile reale si sociale acceptabile.
    2.Aminarea fortata a activarii articolului 50 datorita alegerilor din principalele tari ale UE, este favorabila razgindirii, mai ales ca (autorul acestuia a explicat ca) situatia este reversibila, prin simpla renuntare la activarea articolului.Marea Britanie va putea beneficia mai departe de apartenenta la UE, cit si de libertatea economica totala, care-i va permite sa redevina putere financiara mondiala si sa reactiveze legaturile (bilaterale) cu tarile Commonwealthului.
    3.Mai trebuie eventual, ca cineva sau un ,,grup de initiativa”, sa recolteze milioane de semnaturi pe NET, pentru a anula ,,de facto”, referendumul.Respectarea lui, in noile conditii este absolut perdanta si ar face din M. Britanie, o tara care regreseaza economic cu zece ani, intr-un moment in care UE se schimba, eliminind din statut nemultumirile insularilor.
    4.Nu se va putea reprosa nimic politiciemilor care renunta la exit, chiar daca Parlamentul a fost de acord, deoarece nimeni si nimic nu putea prevede o schimbarea atit de rapida si fundamentala a datelor politice si strategice/economice mondiale, incit din avantaj national, exitul sa devina factor profund perdant pentru Marea Britanie.Mai mult ca atit, odata ce exitul parea improbabil, nimeni n-a facut anterior acestuia evaluarea si calculele pierderilor. Cu siguranta, ca renuntarea la exit se va inscrie in panteonul deciziile inteligente si responsabile, ale natiunii britanice…

  6. Toata lumea face analize. Adevarul e ca America si vestul, in general ar vrea sa bage mana in borcanul cu miere din Rusia (petrol,gaze, uraniu,etc). Dar, din pacate ptr ei, e pazit de Putin. Si atunci baga batul prin gard (vezi Ucraina). Acum, cu America condusa de Trump, un presedinte mai imprevizibil, care nu cade pe spate de admiratie la adresa UE, fiecare incearca sa traga spuza pe turta sa (vezi Germania). UE e oricum nerelevanta si e pe ultima suta inainte de disolutie. Plus ca in vest se schimba sangele (se va trece la Islam in urmatorii 20 de ani). Analistii nostri dragi nu vor si nu pot pricepe ca mortul de la groapa nu se mai dezgroapa. Lumea se schimba si linistea si armonia din vest de dupa razboi sunt doar dulci amintiri. Urmeaza faza cu fiecare cu a masii. NATO si UE sunt moarte de facto !Daca va incepe al treilea razboi mondial, veti vedea niste aliante de n-o sa va vina sa credeti. Nu va mai imbatati cu apa rece! PS Nu cred ca voi trece de cenzura dar viitorul imi va da dreptate.

  7. Citind încheierea articolului, mă întreb cum văd aliații România? …” România, care are prăștieri neîntrecuți ? „. Am înțeles că vor să-l bage pe Cioloș la pârnaie pentru că a semnat un protocol de construcție a patru bărci militare ( ceva corvete ) cu o firmă din Galați.
    Suntem un popor de garagariști și neterminați. Sper să se termine odată cu asta, cât mai curând. Să reintrăm în matca istoriei pe care am avut-o din 273 încoace. Adică să ne spună alți ce să facem, cu cine să luptăm și cum, că împreună suntem zero.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Edward Lucas
Edward Lucashttp://contributors
Edward Lucas scrie pentru the Economist. Este de asemenea senior vice-president al Center for European Policy Analysis, un think-tank cu sedii in Varsovia si Washington, DC.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro