vineri, martie 29, 2024

Să le vorbim copiilor despre sex!

Când a rămas însărcinată, Ana era în clasa a VII-a. Nu era cea mai conștiincioasă elevă, dar îi plăcea să fie cu prietenii ei, la școală, un copil ca toți ceilalti. Viața ei s-a schimbat brusc când părinții au văzut ce se ivește sub bluza ei. N-au mai lăsat-o la școală. Nici la câmp să muncească n-au mai luat-o o vreme. Au acceptat sarcina fetei ca pe un dat al sorții și i-au ascuns rușinea așa cum ar fi făcut și strămoșii lor într-un alt secol. Așa că, neștiind ce se întâmplă cu ea, fata a rămas acasă să îngrijească de grădina mare și de orătănii. Nici mai târziu, după ce a născut, Ana nu s-a mai întors la școală. A rămas cu șase clase și cu dorul de a fi din nou copil.

O vedeam în căruța trasă de un cal obosit, cu părul blond fluturând, obrajii murdari, întorcându-se acasă, de la câmp, după o zi de muncă. Avea mereu privirea aplecată ca și cum o povară mare ar fi împiedica-o să-și ridice fruntea.

Uneori, ieșea din curte și se întâlnea cu tineri de aceeași vârstă cu ea. Zâmbetul îi înflorea pe buze. Atunci, îl puteai vedea pe băiețelul ei, ieșind din curte și urmând-o pe  mama. Cu ochii mari, albaștri și părul blond ca al Anei, copilul aleargă la mama lui. O trage de bluză și-o strigă mereu, dar Ana nu îl ascultă. Pare că nu îl aude și nu îl vrea acolo. Fără să-i spună niciun cuvânt, fără să-l privească măcar, Ana îl împinge cu mâna ca și cum ai alunga o gâză care te incomodează. Băiețelul dă să plece, făce câțiva pași nedumerit, dar își amintește și se reîntoarce mereu la mama. Cu trupul împlinit, de femeie, cu ochii adânciți lipsiți de strălucire, cu fața arsă de soare, Ana se simte bine râzând cu tinerii de 16 ani. Doar un zvon ca adus de vând îi strigă „Mama, mama!”

Ana nu s-a mai întors niciodată la școală. Înainte de 18 ani a născut și al doilea copil.

La numai câteva străzi distanță, Mădălina locuiește cu mama și un frate mai mic într-o casă închiriată, sărăcăcioasă, cu pereții crăpați și scorojiți. Mama muncește cu ziua și are grijă ca cei doi copii să meargă la școală. Pe chipul femeii, în pielea mâinilor ei mari care freacă mereu hainele copiilor ridurile sunt adânci, dureroase. Dar Mădalina e atât de frumoasă și are o privire sprintenă, inteligentă, ochii negri, profunzi; văzând-o crezi că ea va scăpa din sărăcie, că va răzbi și va avea o viață bună. Dar Mădălina devine și ea mamă la 16 ani, la câteva luni după ce mama ei naște al treilea copil. După naștere, viață ei se schimbă cu totul. Începe să spele rufe și să legene copilul. La fel ca și Ana și ea a renunțat la școală și nu a absolvit nici clasa a IX-a.

Nevoia copiilor de a ști ce li se întâmplă, de a înțelege relația cu celălalt sex, nevoia de a primi răspunsuri și îndrumare se vede și în mediul online. Pe un site pentru adolescenți, cu întrebări și răspunsuri, foarte populat la rubricile Dragoste și Sex și Sănătate se pot citi în fiecare zi întrebări care dovedesc câtă necunoaștere, câtă frământare și teamă simt acești copii. Iată câteva exemple:

  • Alex întreabă:

Buna! Am 16 ani si acum o saptamana am intretinut cu iubita mea un contact sexual neprotejat. Precizez ca in momentul acela eram amandoi virgini.
Iubita mea are 14 ani si ieri mi-a spus ca i-a intarziat, normal trebuia sa-i vina acum 2 zile.
Este insarcinata? Dau funda.

  • Anonim întreaba:

Azi am facut un test de sarcina si a iesit negativ, am mai facut teste de sarcina, dar inainte linia avea o culoare care nu era chiar aprinsa, însă cel de astăzi acea o culoare foarte aprinsa, imi este foarte frica. Credeți ca este vreo problema ca acum culoarea este mult mai intensă? Va rog sa-mi raspundeti!

·         Anonim întreabă

La cati ani poate ramane o fata gravida? Raspundeti clar si nu cu cuvinte grele!

  • FaraNume întreabă:

Trebuie sa ai peste 18 ani ca sa poti cumpara un test de sarcina?

Toate aceste întrebări sunt în sine argumente în favoarea predării Educației pentru sănătate. Lipsa acestei discipline afectează profund fetele minore care devin mame, pentru că de cele mai multe ori ele nu se întorc la școală și în consecință își ciuntesc șansele de a avea o viață mai bună, cu atât mai mult cu cât ele provin din mediul rural sau din comunități foarte sărace. Copiii aceștia au nevoie de îndrumare, iar școala trebuie să-i pregătească pentru viață, să le ofere o informații avizate, corecte, mai ales în acele situații când părinții nu pot, nu știu sau nu îndrăznesc să își educe copiii.

Sexualitatea este o parte inerentă a vieții. Copiii cresc și devin adulți. Îi putem ghida sau îi lăsăm să ghicească cu simțurile lor limitate, cu cunoștințele lor incomplete ce înseamnă să fii om.

Există numeroase voci care se opun introducerii Educației pentru sănătate în școli și, sub pretextul că protejează inocența copiilor lor, mii de alți copii din medii defavorizate sunt nenorociți pe viață tocmai din cauză că le lipsesc informații esențiale. Nu copiii cu părinți protectori au mai ales nevoie de această educație, ci acei copii care nu sțiu ce înseamnă relația cu celălalt sex și nu înțeleg ce consecințe au faptele lor. Copiii nu se nasc învățați și nici nu au omnisciența de a prevedea ce li se întâmplă, cu atât mai mult cu cât nici nu ar avea ce vedea într-o lume care ascunde sub preș „rușinea”. Și-atunci dezvoltatea lor sexuală se întâmplă fără îndrumare și copiii riscă să greșească. „Educația lor sexuală” se întâmplă pe ascuns, pe șoptite, cu zâmbete în colțul gurii și lovituri peste fund la care fetele nu știu să reacționeze. Ce viitor are o tânără care trebuie să renunțe la școală în clasa a VI-a pentru a crește un copil? Renunțând la școală, Ana e condamnată la sărăcie, la o viață grea. Ea și copiii ei. Este o ipocrizie să se refuze Educația pentru sănătate pe motivul protejării copiilor. Ideea că, în secolul al XXI-lea când informația nefiltrată este la îndemâna oricui, copiii pot fi feriți de chestiunile sexuale este total eronată.

În altă ordine de idei, vreau să subliniez faptul că Educația pentru sănătate nu încurajează activitatea sexuală a minorilor, ci oferă informații avizate, corecte pentru ca adolescenții să își cunoască corpurile și să înțeleagă ce se întâmplă cu ei în dezvoltarea lor și astfel să prevină accidentele de orice fel. În prezent nișa acestei discipline în școli este ocupată de programe ale unor firme private care își promovează produsele.

Concluzii:

  • Școala românească este prea puțin interesată de problemele copilulul, dovadă fiind lipsa de interes față de creșterea copiilor, față de  schimbările pe care aceștia le trăiesc. Noțiuni sterpe și greoaie învață pe dinafară la anatomie și mai învață rușinea, pudoarea, faptul de a ascunde curiozitățile de ochii adulților. Din aceste cauze în România există un număr atât de mare de mame minore.
  • Asociațiile religioase caracterizate de o pudoare distrugătoare nu văd copiii drept adulți în devenire și ignoră drama acestor fete care devin mame înainte de vreme, răpindu-li-se șansa la un viitor mai bun.

Distribuie acest articol

34 COMENTARII

  1. Postarea mea e putin frivola, dar stiti ce a intrebat fiica in momentul cind i-a propus mama sa vorbeasca despre sex?
    – Da, mami, si ce vrei sa stii?
    Admin-ul sau autoarea pot sterge postarea :P

  2. Cele 2 cazuri prezentate de dumneavostra sunt NECONVINGATOARE!

    Nici acum 50 de ani nu se facea educatie sexuala in scoala primara insa … la 13 ani cam toti stiam cum se fac copii …Si eram oraseni .. Ca la tara … „inocenta” copiilor crescuti la tara este ceva extrem de relativ. Sau cel putin era acum cateva zeci de ani … Asta pentru ca au ceva mai multe ocazii sa observe cum se fac purceii, cateii, iezii si trag concluziile corecte. Si mai afla unul de la altul ..

    Nu zic ca nu ar fi buna educatia sexuala …. insa feetele respective nu au ramas insarcinate fiindca nu stiua! (asta o mai pot crede cred in cazul mamelor de 12 ani …. desi cam greu)
    Ce ar fi nevoie ar fi de niste lectii de contraceptie si ….. sa li se explice sa mai astepte (cazul citat de dumneavoastra – intrebrile puse de Alex .. Si cei doi stiau ….. au au oreferat sa „uite” Nu as zice chiar inocenti)

  3. Foarte mulţi copii, în special fete, înțeleg prea puţin cât de grave sunt consecințele faptelor lor. Dar se pare că totuşi ştiu ce înseamnă relația cu celălalt sex. Şi, în mediul „WC-ului în fundul curţii” (obsesia bloggerilor şi comentacilor de după 2013 :) ) înseamnă altceva decât în birou, în faţa calculatorului. Altceva decât în faţa blocului, la spart seminţe, sau înăuntrul blocului, la internet.

    Când se vorbeşte de educaţia sexuală, cum s-a făcut în şcoli şi licee începând cu anii 1995-1998, se vorbeşte de prezervativ, de a te feri de boli, printre care şi infecţia cu HIV, de droguri şi seringi, de sarcini nedorite şi oameni dubioşi. Avertismentele pe care le scriau în revista Bravo. Complete cu schiţele aparatului reproducător.

    Adică oamenii care au conceput aceste reguli în anii 1990 (imitându-le pe cele ale ţărilor industriale, cu <3% populaţie rurală) presupuneau că se adresează clasei muncitoare urbane. Micilor golani cu şapcă de rapper, tricou de rocker şi trening de manelist; fetelor care umblă seara cu ei. La cluburile, barurile şi sălile de păcănele "dintre blocurile gri".

    În schimb, în locurile în care posibilele joburi sunt rare şi greu de găsit precum aurul, şcoala e un subiect prea puţin interesant. Astfel încât "a renunţa la şcoală" nu pare o catastrofă ireparabilă. Mai ales pentru o fată, care ştie că sunt şanse foarte mici să fie vreodată altceva decât săpătoare la câmp, îngrijitoare la porci sau vânzătoare la buticul sătesc.

    Ideea de a se agăţa de un fraier, de a-l împinge încet-încet într-o căsătorie, pare destul de tentantă. Mai ales dacă e unul puţin mai avut decât ea. De obicei, când vine reporterul şi îi ia la întrebări pe martori, poveştile lor încep cu „I-a fost ruşine să se plângă părinţilor, aşa încât a rămas cu ăla, şi după aia…” A acţionat din disperare, s-a agăţat de primul caraghios care i-a ieşit în drum, a riscat orice, „ca să aibă şi ea un bărbat”. În traducere: să scape de sărăcia şi alcoolismul de acasă.

    Cea mai presantă problemă nu e să îi demonstrezi cum să folosească prezervativul. Ci mai degrabă să îi demonstrezi că pentru a nu mai fi condamnată la sărăcie şi la o viață grea e mai folositor să facă o şcoală de pe urma căreia să se poată întreţine imediat ce a terminat-o (asistentă medicală, bucătăreasă, coafeză) şi să plece imediat din acel mediu închis. În care orice posibil „prietenu’ ei” e tot un mânuitor de sapă cu maxim 8 clase, dacă le are şi pe acelea.

    • Felicitari Doamna!
      Asa e, copiii nu au modele care sa ii ajute sa inteleaga ca a invata inseamana sa iasa din saracie. Scoala e distorsionata oricum si nu ii invata chestii utile pt viata – zici ca ii pregateste pt o planeta de savanti, cine poate sa treaca mai departe trece cine nu… Faptul ca programa e aiurea si facuta la presiunile sindicatelor din invatamint nu ajuta. E predata si aiurea… Si la tv modelele sint borfasi sau panarame ajunse care se lauda cu experientele lor sexuale si cum au urcat pe scara sociala furind sau sarind din apt in pat.
      Nu e suficient sa facem nuami educatie sexuala – fiindca nu ii pregatim pt a fi prestatori in stabilimentele de profil ;e necesar sa isi intelega rostul ca Femeie/Barbat. Copii trec prin scoli fara sa aiba habar ce se asteapta de la ei; ce inseamna familie (mai ales daca acasa modelul e gresit, distorsionat), cum se tine o familie
      Consider ca e greresit sa explici unei femei ca a face un copil inseaman sfirsitul vietii ei si ca doar o cariera ar putea sa o faca fericita! E o exagerare a feminismului. O femeie, un barbat nu pot fi impliniti decit dupa ce au copii. Trebuie invatat insa un pic de planificare familiala.
      Fetele din articol sint stigmatizate de societate in alt mod decit acum 100 de ani cind „era rusine”; acum sintem nerusinati asa ca argumentul asta nu tine, societatea insa le elimina si le stigmatizeaza in acelsi mod. Ba poate chair mai crud. Doar lipsa de educatie si oprobiul public le indeamana s isi neglijeze copii pt a „putea socializa cu tineri de 16 ani”.
      Au o responsabilitate acum dar nu inseamna ca s-a sfirsit viata. Important e sa le educam acum , sa afle ce pot sa faca si ce trebuie sa faca.
      Doar sa le cainam ca nu pot „socializa intens” ca altele de virsta lor, ca nu pot participa la avintul consumerist fiindca au copii e o fatarnicie.

      • „A participa la avântul consumerist” e o frază cam lipsită de sens pentru o copilă de ţigani „măritată” (la figurat, fiindcă la propriu nu e legal…) cu forţa în adolescenţă. Sau pentru o fată dintr-un mediu la fel de sărac, care nu prea are cu ce să consume, chiar dacă ar vrea.

        La fel de lipsită de sens ca şi „trebuie să înveţe”. Ce „trebuie” să înveţe şi de ce?

        E ca şi cum ai spune că şcoala e un fel de serviciu. La care nu trebuie să ştii ce faci, ca în povestea lui Dorel care dădea cu ciocanul în şine. Cu o mică diferenţă: Dorel ia leafă pentru ceea ce face. Şcoala e o cheltuială împovărătoare pentru o familie săracă.

        Şi comuniştii spuneau că ar trebui să capete copiii şi adolescenţii cunoştinţe utile pentru viaţă. Era o frază tip în propaganda lor. Dar şi ea poate să însemne lucruri diferite, în funcţie de mediu.

        Planurile şi strategiile concepute pentru clasa muncitoare urbană nu acordă foarte multă importanţă pregătirii şcolare, fiindcă acolo unde sunt multe oportunităţi e mai mult un lux, nu o necesitate presantă. Sună paradoxal, dar pentru această clasă muncitoare urbană oportunităţile sunt, în sensul propriu al expresiei, la orice colţ de stradă. Oricât de golan ar fi fost împricinatul, chiar dacă la şcoală nu a făcut decât să plimbe hainele, nimeni şi nimic nu îl împiedică să se angajeze şofer, gardian, şaormar, vânzător, gunoier. N-are nevoie de calificare.

        Din punctul de vedere al personajelor din articol, e o chestiune de supravieţuire.

        Are acces la şcoală? Dacă are acces la şcoală, ce pregătire poate dobândi? Ce relaţii sociale dobândeşte în şcoală? Va merge mai departe, sau ştie din start că nu poate? Pregătirea căpătată în şcoală îi asigură o sursă de trai imediat, de la 18 ani, sau nu?

        Cea care e conştientă că se poate întreţine singură, ca asistentă medicală, bucătăreasă, coafeză, nu mai e interesată „să se mărite de foame”. Nu mai e împinsă de presiunea sărăciei „să aibă şi ea un bărbat”. Cu care să rămână gravidă. Eventual unul care seamănă cu personajele lui Rebreanu, adică ziua face sticlism şi halbere, iar seara face box cu ea pe post de sac.

    • tocmai am citit pe republica.ro, despre cum 20 femei au facut astfel de cursuri „eliberatoare” prin POS DRU, dupa care au ramas tot la sapat gradina … pentru ca lipsa mijloacelor de transport (ratei) le-a taiat aripile si le-a transformat inapoi in cele care se agata de un barbat in speranta de evadare din alcoolismul de acasa …. pentru a intra – poate – intr-un nou alcoholism …

      ma intreb ce sustenabilitate are proiectul ? ce indicatori va raporta oare managerul de proiect peste 1-5 ani, la POS DRU / UE?

  4. Am o intrebare, in afara subiectului, insa motivat de faptul ca utilizati in text „site”. De ce nu se utilizeaza „sit”? Cuvantul sit exista in romaneste pe filiera franceza iar in engleza „site” a ajuns tot pe filiera franceza. Este adevarat sensul actual din romana nu-l cuprinde inca pe cel de „loc in reteaua internet” insa nu vad de ce nu ar primi si sensul acesta. In plus, originea lui sit este latina, situs. Intrebuintarea lui „site” pe filiera engleza ridica in plus problema de prontuntare: trebuie sa-l prontuntam „sait”? Mie mi se pare ca o solutie foarte simpla si la indemana este ignorata in detrimentul unei solutii nenaturale.

  5. Ma indoiesc ca se opune cineva predarii „Educației pentru sănătate” în școli. Opozitia este fata de continutul unor astfel de manuale, asa cum am vazut cu totii ca sint cele din Occident, in care numai despre educatie pentru sanatate nu e vorba.

    Dupa cum se stie, in scolile din USA se face educatie sexuala de decenii. Si atunci, cum explicati urmatoarele fapte, nu vorbe?

    „In America, familia s-a dezintegrat. In timp ce nasterile in afara casatoriei in anii 1950 erau rare, azi 41% din toti copiii americani sint nascuti in afara casatoriei, iar Hollywoodul celebreaza acest stil de viata. Jumatate din copiii nascuti in America de femeile sub 30 de ani sint ilegitimi. 3 din 10 copii albi se nasc in afara casatoriei, la hispanici rata e de 53%, iar la negri 73%. Copiii din familii dezintegrate sint de multe ori mai susceptibili decit ceilalti de a abandona scoala, de a consuma droguri, de a se asocia in gasti, de a comite crime, de a sfirsi in inchisori, de a-si pierde sufletul si de a produce inca o generatie de suflete pierdute.” (Patrick J. Buchanan)

    Pe vremea cind eram elev (inainte de 1989, Transilvania), am avut in clasa a VII-a (si, parca, din nou peste 4 ani) un curs de „anatomia si fiziologia omului” pe care ni l-a tinut un excelent medic si cam asta a fost toata educatia sexuala. Ne-a spus ce era de spus, inclusiv despre actul sexual si despre reproducere. In liceul pe care l-am terminat, nici o singura fata nu a ramas insarcinata (sau nu am auzit eu) si nici un singur elev nu a abandonat scoala. Nici din clasa mea, nici din clasele mai mari sau mai mici – desi erau acolo fete cu sutele. Pe vremea mea mergeam la scoala ca la job. Sa muncim, nu sa facem parada modei si nici sa discutam despre sex, filme, vedete sau fotbal. In timpul vacantelor de vara lucram 5-6 saptamini „la lopata” (constructii, mortar, tencuit, schele etc.), iar cu banii cistigati imi cumparam carti, discuri, blugi, mergeam la munte si la mare. Habar nu am daca printre sutele de colegi de liceu au existat si homosexuali, lesbiene, trans-nu-stiu-ce… pentru ca la scoala nu discutam astfel de lucruri si nu ne interesa ce inclinatii/obsesii sexuale ar putea avea unii sau altii. Nu existau absente nemotivate si nimeni nu copia.

    Dar mai bine sa il las pe Fred Reed sa lamureasca niste lucruri, fiindca seamana foarte mult cu ce am trait eu si scrie mult mai bine.

    http://fredoneverything.org/king-george-days/
    When We Were America

    Fred Reed, jurnalist american, in articolul When We Were America, scris cu ocazia calatoriei la Fredericksburg, Virginia, pentru aniversarea a 50 de ani de la absolvirea King George High School (fragmente):

    „Noi, majoritatea copii de la tara, din Sudul acela al oraselor mici, am reprezentat fara sa stim o cultura, un mod de abordare a existentei si un principiu devastator: Nu poti sa impui decenta, onestitatea, bunele maniere sau responsabilitatea. Ele sint in cultura sau nu sint. Daca sint, nu ai nevoie de legi, politie si supraveghere. Daca nu sint, legile nu vor fi de mare folos. Si acesta e motivul pentru care SUA e terminata, cel putin ca tara pe care noi o stiam.

    Cu oricare din colegii mei puteai sa-ti lasi cheile in masina – o faceam – sau usa de la casa descuiata – o faceam. Aveam un politist in county, Jay Powell, si nu avea mare lucru de facut. Liceul nu avea detectoare de metal sau politisti patrulind pe holuri. Nu aveam nimic din comportamentul care face azi aceste lucruri necesare. It wasn’t in the culture. (Nu facea parte din cultura noastra.) Am fi putut sa violam, sa omorim, sa jefuim, sa facem o multime de copii ilegitimi, ca animalele lasate libere la pascut. Nu am facut asa ceva.

    It wasn’t in the culture.

    Cind se intimpla sa bem prea mult, nu incepeam sa ne batem sau sa facem ceva criminal, vicios sau rusinos. It wasn’t in the culture.

    Magazinele vindeau arme fara sa puna intrebari. Nu existau motive sa puna intrebari. Nu ne impuscam unii pe altii. Doar salbaticii incompatibili cu civilizatia ar face asa ceva.

    Iar noi nu eram. It wasn’t in the culture. Nu ai nevoie de politie ca sa ii impiedici pe oameni sa faca ceea ce oricum nu ar face.

    Faceam si sex, dar asta nu ne ocupa toate gindurile decit atunci cind nu dormeam. Fetele nu erau nici grase, nici slabe, fara acele indicii de tulburari mentale ca anorexia sau bulimia, care nu fusesera inca inventate. Nu eram supravegheati sexual. Am experimentat tot felul de lucruri, unii sex, multi amintiri frumoase, au fost si citeva sarcini. Fara violuri si, intre baieti, fara lipsa de respect pentru fete. It wasn’t in the culture.

    Nici unuia nu i-ar fi trecut prin cap sa nu le dea ascultare profesorilor, cu atit mai putin sa ii imbrinceasca sau ameninte. Cred ca rezultatul ar fi fost exmatricularea imediata si definitiva, dar nu s-a intimplat niciodata – nu din motive de frica, ci pentru ca it wasn’t in the culture..

    Atunci nu stiam, dar noi eram ceea ce a facut ca America sa fie ce era si nu mai e.

    Am absolvit liceul si am plecat care incotro. „Rural” nu inseamna prost: unii au devenit fizicieni, altii ingineri s.a.m.d. Nu eram incompetenti, semi-analfabeti, dependenti, infantili, narcisisti, vulgari, rasfatati sau plingaciosi.

    It wasn’t in the culture.”

    • „Dupa cum se stie, in scolile din USA se face educatie sexuala de decenii. Si atunci, cum explicati urmatoarele fapte, nu vorbe?”

      Raspunsul la intrebare e simplu daca vreti sa il cautati: copiii respectivi nu sunt nascuti din relatii „ilegitime”, ci din relatii neformalizate. Daca ilegitim e tot ce nu are stampila primariei sau binecuvantarea popii inseamna ca ati ramas prin secolul 19, oameni din ziua de azi nu mai considera o familie doar relatia formalizata, inregimentata si birocratizata.

      Cat despre Fred Reed, a trait in ate vremuri si pe alte meleaguri. Tin minte din copilarie ca in zona in care am crescut (depresiunea Dornelor) semana cu ceea ce descrie, casele nu erau incuiate, comunitatea exista cu adevarat, oamenii erau linistiti si unii chiar mergeau cu pusca pe umar pe strazi (padurari, vanatori). Azi nu mai exista asa ceva pentru ca viata s-a schimbat, de la o viata simpla rurala s-a ajuns la o lupta pentru supravietuire in care taxele si impozitele sunt o grija care atunci nu exista deloc, cand oameni sunt dependenti de subventiile agricole (le dai bani doar ca sa ii iei inapoi), cand cresterea vacilor nu se mai poate face decat dupa normative si reguli stufoase stabilite de aparatnici, nu iti mai poti taia un copac din padurea proprie ca intri la puscarie (iar cei care taie o padure intreaga nu sunt deranjati), practic interventia statului a dat peste cap complet modul de viata al locuitorilor, anuland tot ce era frumos si punand bete in roate cat de mult s-a putut.

      • Adrian B

        copilul dintr-o relatie „informala” sau chiar intamplatoare (weeck end , vazut, placut, culcat 2 seri .. dupa 9 luni … ) poate fi „legitimat” adica ca tatal sa il recunoasca (sa isi asume raspunderea). Se poate obtine si prin actiune in justitie.

        Azi ilegitim este copilul „fara tata” in certificatul de nastere …

        Iar „emanciparea” aceasta este doar emanciparea barbatului de a raspunde ptr actele sale (azi destui nu isi cresc copii si mult mai multi isi lasa femeile sa bata covoarele!!!! )

        • „Copil ilegitim” e ceea ce vrea fiecare sa inteleaga. Eu stiu destule „familii” cu copii care nu au acte la primarie si copiii unora au la randul lor copii. Un unchi si-a facut actele la primarie cand s-a nascut primul nepot, dar are aceeasi „sotie” de 50 de ani, 30 fara acte si 20 cu acte. In nici un caz nu m-am referit la vreo emancipare a cuiva, ci la familii similare cu cele clasice, dar fara acte facute.

      • Întâmplător (?) ceva asemănător spun cei din clasa muncitoare occidentală crescută după război. Deci cei care au acum 60-65 de ani. Francezi, italieni, nordici. Sau britanici din fostele oraşe industriale care s-au stins încet în anii 1980. Pur şi simplu plâng după epoca 1945-1975, „les Trente Glorieuses”.

        În prezent, puterea pe care o deţine un om obişnuit, angajat, este cu totul alta, şi raporturile de putere dintre oameni şi autorităţi s-au schimbat drastic.

        În aşa-zişii „les Trente Glorieuses”, puterea (financiară, militară, ştiinţifică, propagandistică) era foarte centralizată, dependentă de stat şi de câteva mari companii. Oricine altcineva nu ar fi avut cum să pună mâna pe tehnologie: cine şi-ar fi permis laborator sau post de radio şi TV? Până şi infracţionalitatea avea aceeaşi tendinţă, era dominată de o putere centrală, o mafie.

        Astfel încât autorităţile erau foarte tolerante, fiindcă ştiau că puterea necesară pentru a le crea lor probleme nu exista pentru oamenii de rând. Fiecare era parte a unei reţele, a unui soi de clan. În sat, fiecare cunoştea pe fiecare, la uzină lucrau 3 generaţii una lângă alta la bandă.

        Viaţa simplă rurală acoperea faptul că totul era programat de la naştere: Măriuţa se mărită cu Gigi (şi ar fi dat de Dracu’ dacă ar fi zis ceva contra), micul Bulă avea să lucreze sau să frece menta la aceeaşi fabrică la care erau tatăl, bunicul, unchii şi fraţii lui mai mari.

        Dacă micul Bulă are şansa să facă recolta de portofele prin autobuzele ţărilor mai bogate, sau Măriuţa să ajungă în patul Irinelului, e cam greu să îi mai ţii la un loc.

        În 2013, o Alinuţă şi un Gigel, elevi la un liceu din judeţul Iaşi, au fost filmaţi pe ascuns făcând sex, şi filmuleţul a stârnit un mare scandal.

        Ce s-a vorbit mai puţin, doar prin ziarele locale şi pe forumuri: că Alinuţa era o fată venită de la ţară, făcând naveta cu microbuzul la şcoală, cu maică-sa plecată la căpşuni. În timp ce puştiul era dintr-o familie ceva mai avută, avea smartphone şi laptop cumpărate de părinţi şi avea perspective destul de bune de a face carieră în viitor.

        După cum spunea chiar bancul cu Gigel şi Alinuţa.

        • @Nautilus: „Dacă micul Bulă are şansa să facă recolta de portofele prin autobuzele ţărilor mai bogate, sau Măriuţa să ajungă în patul Irinelului, e cam greu să îi mai ţii la un loc.”

          Altfel spus, partea esentiala din importanta institutiei traditionale a familiei era data, de mii de ani si pana in trecutul foarte recent (50-100 de ani), de faptul ca saracia era combatuta mai usor in echipa decat singur. De cativa zeci de ani, prosperitatea sau cel putin disparitia saraciei in societatile dezvoltate au facut ca importanta casatoriei si mai ales a familiei sa se evapore din capul oamenilor. Adica omul modern nu mai crede in familie ca odinioara pentru ca singur nu mai moare de foame, simplist spus.

          Pacat ca o groaza de crestini rezonabili vad aceasta schimbare ca pe o conspiratie sau ca pe o catastrofa.

          AT, aveti legatura!

          • E foarte posibil. Dar, cum a descoperit cândva un domn pe nume Isaac Newton, funcţionează în ambele sensuri.

            E foarte posibil ca presiunile familiale să reprezinte o formă de ordine care să te împiedice să mori de foame. Dar e posibil să se întâmple şi invers: adică dacă publicul a găsit metode să îşi asigure cele necesare traiului, la muncă, la ciordeală, la speculă, la videochat, oriunde altundeva, înseamnă că a destabilizat mecanismul social. Nu mai e controlat atât de strict de ochii şi urechile reţelei / clanului în care fiecare cunoaşte pe fiecare.

            • @ Nautilus: evident ca a destabilizat mecanismul social. Ce altceva e parcursul speciei umane prin veacuri daca nu succesiuni de destabilizare (updatare) a mecanismelor sociale?

  6. Oh, iarasi argumentatia asta puerila legata de sarmanele mame adolescente nestiutoare si sarmanii viitori tati naivi… Si exemplele „for dummies” cu Ana si Costel, studii de caz prietenoase, ca pentru oamenii simpli…

    Sa fim seriosi, in general nevinovatii „petrecareti” stiu exact ce fac, ca se poate lasa cu sarcina, ca se pot proteja. Sau ce, s-au intalnit intamplator in fundul curtii, s-au jucatl lnistit si, din greseala si-au descoperit noi functii fiziologice? Copiii si tinerii au azi acces mult mai facil la informatie, sunt mai dezghetati si semnificativ mai putin prosti decat ii credeti. Familiile sunt de asemenea mai deschise si discuta mult mai direct lucrurile decat in trecut, copiii afla natural de la parinti despre ce e vorba, intreaba fara prejudecatile unei alte epoci si primesc raspunsurile bune.

    Mentalitatea asta ca Statul trebuie sa controleze in detaliu fiecare aspect al vietii cetateanului, de la nastere pana la moarte, sa il invete, ca unica si inteleapta autoritate, chiar si cum se duce lingura la gura, e absolut naucitoare, scoasa direct din naravurile unor epoci infioratoare si teoretic apuse.

    Oamenii au personalitate, individualitate, iar daca se opun abominatiei opresiv-ideologizate numita eufemistic „educatie sexuala” e pentru un motiv foarte simplu: nu sunt de acord ca statul sa isi infiga bocancii si in viata intima. Nu vor ca Statul sa le impuna principiile sale morale si/sau moralizatoare, nu ii intereseaza ca Statul sa le spuna cum si cand e mai bine sa isi inceapa viata intima sau cum sa si-o controleze. Oamenii sunt diferiti si liberi, iau decizii diferite, si trebuie sa fie liberi sa decida ce fac cu viata lor privata, sa isi aleaga liber principiile, inclusiv morale, asumandu-si, ca oameni liberi, inclusiv greselile.

    Iar daca exista acele rare exceptii cu Ana si Costel, in zone uitate de lume si internet, de ce nu face marele Stat programe specifice pentru cei defavorizati? Programe care sa le anuleze statutul de defavorizati in general, nu doar in ceea ce priveste sexualitatea. De ce ii baga, obtuz, pe toti in aceeasi oala? Traim in comunismul acela in care toti suntem necesar identici? Statul e in toate?

    • „Copiii si tinerii au azi acces mult mai facil la informatie, sunt mai dezghetati si semnificativ mai putin prosti decat ii credeti….Oamenii sunt diferiti si liberi, iau decizii diferite, si trebuie sa fie liberi sa decida ce fac cu viata lor privata,..” – de acord cu dvs.
      Acum, sa vedem (pe scurt!) ce inseamna concret aceasta realitate, in sensul articolului:
      – informatiile accesibile pe internet sunt ~infinite! si ca numar, si ca subiecte, si ca mod de abordare, in functie de cine, cu ce pregatire, si cu ce intentii le publica.
      Este realist sa credem ca utilizatorii de 13-18 ani (sau de…50 ani!) au capacitatea de a le discerne, pentru a alege ceea ce este „bun”?
      Se pare ca milioane de oameni cauta pe internet NUMAI sa-si confirme pareri care le-ar conveni sa fie reale, mai putin sa afle noutati!? mai ales daca acestea le contrazic asteptarile sau prejudecatile.
      – daca „mai putin prost” inseamna mai informat*, mai putin timid, mai indraznet, mai curios, mai curajos chiar, asa este: tinerii de azi au aceste calitati, care lipseau parintilor lor.
      *Cresterea cantitatii de informatii la care avem acces, garanteaza ca retinem ceea ce este constructiv pentru noi, sau numai ca S-AR PUTEA sa gasim intr-o infinitate de date, si ceea ce e bun pentru noi?
      Desigur, statul nu are ce cauta in viata noastra privata.
      Cineva insa, trebuie sa educe copiii, astfel incat liberatea sa nu devina o arma impotriva lor insisi.
      Ce se intampla deci,atunci cand primii abilitati sa educe, parintii, „demisioneaza” neputiinciosi, deoarece coplesiti de alte probleme vitale, sau pentru ca pur si simplu nu stiu cum sa educe corespunzator acesti copiii „atat de diferiti”(?)?
      Ii lasam „liberi”, presupunand ca stiu ei ce fac, ca nu-s „atat de prosti” sa-si faca rau?
      O privire sumara in jur (indiferent de „peisajul” urban sau rural!) cred ca este suficienta pentru a constata dezastrul comis de lipsa de educatie, atat in viata individuala a prea multor oameni, cat si in intreaga societate româneasca.

  7. Da, sa le vorbim, ca doar n’om ravni la o tara plina de mame tinere.

    Ca nu ajunge cat se vorbeste despre sex pe ulita, zic sa se insiste si la scoala.

    Si in niciun caz nu se dezbate suficient sexul in sourile televiziunilor de scandal educativ, sa se combata viguros ignoranta si la scoala!

    Si nicidecum nu se trancane cu adevarat informativ pe internet, in chaturi, pe forumuri, pe facebook si alte taspe mii de aplicatii si cotloane, nu, e musai sa spargem sexu’n paispe si la scoala!

    Nu ajung revistele si tabloidele, fetele de la pagina 5, serialele mustind de sexualitate, literatura pornografica, jocurile video cu grafica atatatoare, e obligatoriu sa descriem sexul si la scoala, saptamanal daca se poate!

    Iar scopul educatiei sexuale e sa invete fetele rurale sa nu care cumva sa mai devina mame, asa cum le cere natura, ci tarfe de cariera in Germania [ca deh, nu’s deocamdata posturi la Academie pentru toate cercetatoarele patriei], ca sa aiba si ele o viata plina de impliniri materiale asa cum le cere disciplina de stat, aia care stabileste ca sexul e subiect de teza in timp ce dragostea e un moft burghez. Iar pentru acest deziderat nobil -imputinarea mamelor minore- esential este ca statul sa promoveze sexul oral si pe cel anal. Ca doar n’o fi ceva rau in asta, in a fi prostituata cu carte de munca, cu un venit de 10 ori mai mare decat salariul minim din .ro, prestind oral si anal unor oameni de bine, nemti politicosi, educati si spalati, nu ca jegosii bastinasi, asigurata social si medical, beneficiind de concedii de odihna in care femeia independenta se va putea distra nestingherita socializind cu alti tineri fara sa aiba grija plodului cu zbieretele si scutecele lui murdare. Poate ca unele fete, asa mai pragmatice si mai istete, or fi invatat lucrurile astea din moment ce au inceput sa se gaseasca bebelusi in ghene…

    Dar ce bine e sa vorbim.

    • „Iar scopul educatiei sexuale e sa invete fetele rurale sa nu care cumva sa mai devina mame, asa cum le cere natura, ci tarfe de cariera in Germania…”
      Mi se pare instructiv acest punct de vedere, pentru ca reflecta, atat prin continut cat si prin modul de exprimare elegant, abordarea pe care majoritatea adultilor români o au, referitor la acest subiect.
      Spun „majoritatea”, bazandu-ma pe faptul ca peste 90% dintre ei au plebiscitat studiul religiei in scoala publica româneasca si s-au opus predarii educatiei sexuale.
      Acesti oameni sunt convinsi ca e bine ca si copiii lor sa gandeasca si sa se comporte, la fel de sanatos si de crestineste, ca ei…si si-au luat masurile necesare ca sa reuseasca!
      In rezumat, si de loc caricatural ci conform citatului redat la inceput, fetele sunt:
      – ori uteruri ambulante, daca respecta cerintele naturii, respectiv ale religiei, cat si exigentele demografiei (important pentru asigurarea pensiilor adultilor responsabili care le educa azi!)
      – ori prostituate in Occident, daca nu tin cont de valorile pe care scoala româneasca li le transmite.
      Atentie! Mare atentie pe mâna cui va lasati copiii, dragi români!

      • Sigur e instructiv. Instructie gasesti pe toate drumurile, asta sustin si eu. Pacat ca nu exista si filtre ale gandirii, altfel ati fi detectat sarcasmul in loc sa generalizati facil asupra credintelor si viselor romanilor. De altfel eu, un ateu pro-educatie sexuala [facuta cu cap si inima, nu cu agenda] si anti-prozelitism in scoala publica, am scris aceste randuri tocmai pentru a reduce la absurd opinia negativa ce transpare din articol asupra maternitatii juvenile. Asta nu e educatie, nici sexuala, nici altcumva, iar sa le bagi in cap adolescentelor ca avea un copil este echivalent cu a purta un pietroi de gat nu e altceva decat o mostra de cinism si materialism extrem. Cine spune ca un copil e un soi de handicap pentru o mama tanara este captiv unei paradigme feministe radicale cristalizata chiar in scoala publica, acolo unde fetele gravide sunt stigmatizate [va deranjeaza termenul ‘tarfe’, dar in scoli fix acest termen e folosit de catre profesori, d’aia l’am folosit, pentru ca l’am auzit aruncat plin de ura si dispret la adresa unor colege de liceu]. In loc sa incurajaze corpul didactic sa respecte natalitatea si sa nu discrimineze tinerele mame in scoli, unii gasesc de cuviinta sa intrumentalizeze un fenomen natural [asta se intampla in natura, unele fetele se maturizeaza biologic mai repede si nu vreau sa accept sub nicio forma condamnarea lor ca ignorante] si sa adanceasca sentimentul abisal al ratarii. Sub nicio forma, daca as avea o fiica in scoala publica, nu as permite o asemenea ‘educatie’ care victimizeaza mama si’i inoculeaza o vinovatie fabricata ce s’ar rasfrange atat asupra ei cat asupra copilului. Acest articol blameaza pur si simplu mamele tinere, in ansamblul lor, pentru ca sugereaza ca nu pot fi mame bune, ca’si resping copii si ca, in cautarile lor sociale, ajung sa’i neglijeze. Neglijarea sistematica [desigur, fara intentie] a copilului de catre femeile de cariera nu este pomenita, nu da bine in context, desi, in opinia mea este un fenomen mult mai raspandit in societatea moderna, in schimb se incrimineaza iesitul la portita al fetei…

    • O duzina de comentarii, unul mai deprimant decat altul.

      Pentru cineva tragedia sunt copiii in afara casatoriei, pe care ii numeste „ilegitimi”, ca si cum daca doi adulti fac un copil si nu primesc stampila bisericii pana iese ala din burta, se duce lumea de rapa. Aparent, asta e mai grav decat copii de 13 – 17 ani cu burta la gura.

      Pentru dumneavoastra educatia sexuala se face pe strada. Ca si cum acolo inveti ce e aia ovulatie si menstruatie. Sau tub falopian si sarcina extrauterina. Si despre antibiotice (si rezistenta la antibiotice) tot de pe strada sa invatam? Si daca nu se vorbeste pe strada de ceva, e neinteresant si pierdere de timp sa inveti.

      Aparent, cunoasterea aparatului reproducator te face tarfa. Ce bine e sa vorbim.

      • perfect de acord cu dumneavoastra: educatia se face si in familie, si institutionalizat, dar nicidecum „pe ulita” , intre copii;
        iar copilul nu invata ce e familia din pozele in care apare batman-ul spagar, ci din relatiile „din casa” (nu spun dintre mama si tata, pentru ca eu sunt divortata si zana mea are „tatic adoctiv”)

  8. Felicitari pentru articol! Si cite nu mai sint despre care trebuie sa le vorbim copiilor!… Igiena, politete, organizare, inegalitati, comunitate, societate, politica, inegalitati si cite si mai cite… Mergeti pe strada sau in mall si observati cum „vorbesc” parintii copiilor: esec garantat! Stiu parinti care acasa le spuneau copiilor ca educatoarea/invatatoarea e o proasta… Toate cele bune!

  9. Atita timp cit de educatia copiilor se va ocupa STATUL ROMAN, cel subordonat unor ideologii impuse fortat din exterior, stat compus din politruci vinduti si care, printre alte tradari, nu misca in front in fata unor ONG-uri subversive finantate din exterior (99% sint din categoria asta), atita timp cit in Romania va mai exista un minister al invatamintului, dezastrul nu va conteni sa se lateasca. Inclusiv in privinta educatiei sexuale.

    Exemplul elvetian in cuvintele lui Joseph Sobran:

    „The story of Switzerland is the greatest political success story of the modern world, yet we never hear about it. Why not? Because it puts all other states to shame. Most rulers want to Americanize their countries; but if they really cared about their people’s welfare — lives, liberty, property, and all that — they would try to Swissify. It’s a sign of the times that I am forced to coin this indispensable verb.”

    In Elvetia exista scoli publice si private, iar de educatie sint responsabile cele 23 de cantoane, nu guvernul federal, in care nu exista un minister al invatamintului.

    Exista:
    Kindergarten
    „Volksschule” (Elementary school)
    „Berufslehre” (Apprenticeship)
    „Gymnasium” (Secondary school)
    „Universität” (University)
    „Fachhochschule” (University of Applied Sciences)

    Singura obligatorie e „Volksschule” (8 ani).

    In Elvetia, continutul si cantitatea educatiei sexuale e decisa la nivel cantonal.

    Cititi despre reactia populatiei dintr-un canton elvetian in urma unei tentative oengiste de pervertire si de distrugere a inocentei copiilor din scoala primara:
    http://www.dailymail.co.uk/news/article-2551597/Outrage-sex-education-pupils-Switzerland-given-soft-toy-penises-vaginas.html

    Bineinteles ca in alte tari, mult mai progresiste decit Elvetia, e altfel. De ex. „In Sweden, sex education has been a mandatory part of school education since 1956. The subject is usually started between ages 7 and 10, and continues up through the grades, incorporated into different subjects such as biology and history.”

    Rezultatele se vad cu ochiul liber. Si in Suedia, si in Elvetia.

    Sa mai notam ca, in Suedia, o lege nazista votata in 1934 a fost abrogata abia in 1974:

    „Sweden
    Main article: Compulsory sterilisation in Sweden

    The eugenistic legislation was enacted in 1934 and was formally abolished in 1976. According to the 2000 governmental report, 21,000 were estimated to have been forcibly sterilized, 6,000 were coerced into a ‘voluntary’ sterilization while the nature of a further 4,000 cases could not be determined.[40] The Swedish state subsequently paid out damages to victims who contacted the authorities and asked for compensation. Of those sterilised 93 % were women.[41]”

  10. Vinovate pentru situatiile celor ca Ana sunt saracia, prostia, traditia si religia. Pentru primele doua cauze exista tratamente, cea de-a treia e de natura cronica dar tinde sa devina benigna daca scapam de prostie. Cea de-a patra cauza e ca si cancerul, apare sub diverse forme.

  11. 1. Si eu am facut liceul pe vremea impuscatului, insa am avut o colega care a abandonat liceul in clasa a XI-a din cauza ca a ramas insarcinata. Tatal era major, iar cu presiunea de atunci s-au luat. Mai tarziu, prin 1997, am avut o eleva la liceu care a fost fortata sa treaca de la zi la seral cu cativa ani inainte, cand a ramas insarcinata. Moravurile stramosesti mor greu.

    2. In prezent, educatia din SUA de Sud este subfinantata cronic, din motive ideologice. Educatia sexuala, daca se face, este legata de abstinenta, iar elevii nu apuca sa afle lucruri elementare legate de sexualitate. Da, se mai educa ei si singuri, ca nu degeaba statele din Sud sunt in top la vizionat pornache pe net. E bine asa, caci tot din motive ideologice s-a restrans numarul de clinici unde se poate face avort. Ca nivel de educatie sexuala s-a ajuns la perle precum am vazut una la TV cand zicea cineva acu cativa ani sa fie adunati toti homosexualii intr-un tarc, ca sa se inmulteasca doar intre ei.

    3. Lipsa de educatie sexuala in Romania se vede mai ales la cei care pot taia si spanzura, precum acel cadru didactic universitar inregistrat cand spunea unei studente „ce m-as mai sui pe tine”. Acolo e problema.

    4. Exportul de educatie sexuala deficitara din Romania se face prin intermediului celor mersi la munca (ori cu smenul) in afara care au ajuns in presa dupa ce au violat italience, in loc sa se descurce si ei pe cont propriu pana sa cuceeasca si ei corect pe cineva.

    5. Cazul mai nasol este cel al refugiatilor sirieni, care stau chiar mai prost decat romanii la nivelul educatiei sexuale (vezi evenimentele din Germania din preajma sarbatorilor de iarna.) Noroc cu ei, ca sa nu ramana romanii ultimii oameni.

    • Dacă e vorba de a supune educaţia sexuală ideologiei, cea mai mare parte a informaţiilor legate de sex sunt absurde. Sunt promovate tot din motive ideologice. Uneori sub autoritatea medicilor şi biologilor, ca să sune convingător. Dar cad la proba logicii.

      Exemple:

      55 de avantaje pe care sexul le aduce sănătăţii

      Realitatea: unii au activităţi sexuale regulate şi alţii nu. Dar, totuşi, când se fac analizele periodice (la angajare, la înscrierea la o şcoală, la dobândirea permisului de conducere) nu apare un grup social care să aibă analize nerealist de bune, ca de cosmonaut.

      Sexul îmbunătăţeşte sănătatea sistemului cardiovascular.

      Realitatea: numărul de oameni care au făcut infarct în timpul unui act sexual a devenit subiect de bancuri.

      Sexul stimulează imunitatea.

      Realitatea: cea mai distrugătoare boală pentru sistemul imunitar al omului se răspândeşte datorită sexului.

      Sexul stimulează înmulţirea neuronilor şi dezvoltarea inteligenţei.

      Realitatea: nicio escortă sau vedetă porno nu a demonstrat Ipoteza lui Riemann cu pixul pe un şerveţel de la McDonald’s în timp ce mânca un Big Mac.

      • Dovada? E mai bine ca tinerii sa fie expusi doar prejudecatilor altora (prieteni, biserica, necunoscuti pe internet) decat sa li se dea informatii factuale cu care pot face ceea ce vor ei?

        Ceea ce faci dumneata aici se cheama „straw man argument”.

        • Păi din câte văd informaţiile factuale se dau. Sub semnătura unor medici şi biologi de renume. Şi, în practică, sunt inutile. La fel de inutile şi de absurde ca şi cele ale prietenilor, popilor, necunoscuţilor de pe intenet.Ambele părţi în dispută aberează cu aceeaşi pasiune.

  12. Prima impresie a unui tanar roman angajat la o firma din Frankfurt.
    Vinerea – dupa program iesim la bere lunga toti colegii de birou. Se comanda la gramada , ospatarii au interventii limitate , dar fetele grupului preiau imediat rolul de gospodina – tot ce tine de aranjatul si umplutul farfuriilor , asezatul tacamurilor si paharelor. Oau – asa ceva nu se vede deloc in situatii echivalente produse in Bucuresti. ONG urile le-au invatat deci ce era de invatat pee fetele romance – sa fie demne ! Iar daca demnitatea rezoneaza cu lenea nativa – rezultatul este perfect. In cazul educatiei sexualee onegiste nu exista o astfel de rezonanta perfecta, mancarimea nativa prevaland.

    • Un „tanar roman” cu mentalitate de anii ’30, care a vazut doua blonde ca pun masa si si-a zis ca visul vietii lor e sa ajunga la cratita.

      Asta e din categoria „not even wrong”

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Cristina Tunegaru
Cristina Tunegaru
Licențiată în filologie, master în domeniul Literaturii, profesoara de limba română și limba engleză, cu o experiență de 5 ani la catedră, interesată de domeniul pedagogic și de realizarea unor softuri educaționale pentru disciplinele în care sunt specializată.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro