joi, martie 28, 2024

Să nu disprețuiești! Manifestul meu

Mega Image, București, cartier Cotroceni, ora prânzului corporatist. O doamnă ceva mai în vârstă cumpără niște mezeluri. Două tinere îmbrăcate „office” se duc direct la vînzătoare:

–        Fă-mi și mie o salată cu aia, aia și aia!

–        Domnișoară – intervine doamna care aștepta să-și ia mezelurile –, nu vă supărați, dar coada este acolo și acum sunt eu la rînd…

–        Tu nu te uiți la tine cum arăți!? – îi răspunde una dintre  corporatiste, după ce preț de câteva secunde a măsurat-o, scîrbită, din cap pînă în picioare pe doamna cu pricina.

Mega Image, Bușteni, sezon de vacanță. Un domn își pune coșul cu cumpărături la casă și așteaptă să plătească. O doamnă între două vîrste, în șlapi și perle false la gît, intră pe ușă și merge direct la vînzătoare:

–        Drăguță, dă-mi și mie ciocolata aia! – arată ea cu degetul către vînzătoare. Apoi, văzînd privirea întrebătoare a domnului care aștepta să-și ia restul, se adresează nu se știe cui: Poate că domnu’ se mai uită puțin prin magazin, că eu sunt grăbită, vreau să ajung pe munte…

Mall, litoral, raion de cosmetice.

–        Iubito, ce vrei să-ți mai iau? – se aude dinspre intrare vocea dulce a unui bărbat.

–        Am văzut și niște cercei, care s-ar potrivi – răspunde iubita, privind relativ mulțumită la lanțul gros de argint de la gît, evident un cadou recent. În priviri i se vede însă clar că ar fi visat un lanț similar, dar din aur.

–        Iubita mea vrea niște cercei – i se adresează bărbatul vînzătoarei, fără a privi la coada de la casă.

–        Aici nu avem cercei, e raionul de cosmetice… – îi explică vînzătoarea.

–        Și ce, nu te poți duce să-mi aduci niște cercei, e la doi pași! – ridică tonul bărbatul.

–        Alo, domnu’, coada e aici! – se aude o voce din spate.

Iubitul iubitei nici nu tresare. Rămîne impasibil în fața vînzătoarei și așteaptă cerceii.

*

Numitorul comun al acestor trei întîmplări la care am participat, precum și al altor milioane la care n-am participat direct, este mitocănie. Mitocănia nu este doar trăsătura de caractar a unora, ea este apanajul tuturor celor pentru care Celălalt nu mai există, pentru că pur și simplu nu-l mai văd, pentru că pur și simplu le stă în cale, pentru că, din perspectiva lor, însăși existența acestuia încetează să mai fie legitimă; pe scurt, Mitocanul este cel care se consideră îndreptățit să-l disprețuiască pe Celălalt, pentru care Celălalt nu are niciun preț, pe care nu dă nici doi bani.

Mitocănia a existat dintotdeauna și există pretutindeni, dar, de regulă, a fost și este sancționată social ca atare. În România zilelor noastre, ea este însă standardul de viață socială: mitocănia a devenit firească.

Într-o societate în care mitocănia a devenit firească, orice dialog real încetează, căci  Tu ești Celălalt, iar pentru Mitocan, Celălalt chiar nu există. Devenită firească, mitocănia face practic imposibilă orice formă coerentă de coexistență socială, pentru că fiecare se simte îndreptățit în ceea ce face, dar nimeni nu consideră că și Celălalt s-ar putea să aibă dreptatea sa.

Practic instituționalizată, mitocănia instituie gherila socială: pe de o parte, o Putere care practică disprețul mitocănesc – pentru că „noi putem” și, ca atare, voi, Ceilalți, „ciocu’ mic!”; pe de altă parte, o Contra-putere, care disprețuiește Puterea, pentru că, pur și simplu, îi neagă dreptul la existență, așa că îi dă m**e (sau practică alte forme, mai intelectual-elegante, de violență simbolică) – pentru că doar asta poate. Statul de drept s-a redus la îndreptățirea fiecăruia de a disprețui.

O țară în care gherila mitocăniei s-a instituit nu mai are viitor – iar România tocmai și-a amanetat viitorul.

*

Nu vreau să mai fiu disprețuit, să fiu „omul invizibil” sau ținta vizibilă a Mitocanului anonim! Dar nimeni nu vrea să fie disprețuit și fiecare vrea să fie recunoscut, să fie prețuit într-un fel sau altul. Or, mitocănia înseamnă tocmai domnia disprețului, în care fiecare este, pe rînd și fără a prinde chiar de veste, mitocanul și victima celor din jur. Iar din acest punct de vedere, nu este nicio diferență de esență între mitocanul populist și cel elitist! Salvarea se reduce, așadar, la o premisă indiscutabilă: să nu disprețuiești! Nu neapărat să-ți iubești aproapele, nu să întorci și celălalt obraz, nu să ierți sau să te supui, căci toate acestea pot fi uneori prea complicate. Dar măcar să nu disprețuiești, să numeri pînă la o sută înainte de a-l scuipa între ochi pe Celălalt doar pentru că este un Altul, pentru că este Adversarul anonim, pe care este „firesc” să-l disprețuiești, chiar și fără a-l privi, să-l disprețuiești doar așa, din principiu; ei bine, acest lucru ar trebui să fie posibil și accesibil oricui! Or, tocmai DISPREȚUL este numele real al epidemiei mortale care a cuprins la ora actuală România.

*

Deci adio, România, dar rămîn cu tine! Abandonul nu a fost niciodată o soluție…

Distribuie acest articol

76 COMENTARII

  1. ok. dar de ce nu ne vorbim despre cauzele fenomenului, crasa inechitate sociala si rapida imbogatire pe cai ilicite a unei clase fara educatie sau valori?

  2. Asemenea comportari vizibile in timpul cozilor ceausiste le aveau cei care erau dispusi sa se ia la bataie cu cei din coada.Acestia de regula erau de etnie roma care etnie din multe motive cunoscute era o producatoare de asemenea indivizi. Azi nu mai sunt cozi asa ca romii sunt mai civilizai dar tot felul de neamuri proaste de orice etnie fac cele descrise in pamflet.Deci eu cred ca acesti indivizi ar trebui tratati cu viloentaadica scosi in suturi din magazin de cumparatorii corecti si sa nu-mi mai vorbeasca toti de drepturile omului ca imi vine sa vomit daca asa sunt intelese acestea ca o pavaza in favoarea hotiei minciunii ticalosiei adica in favoarea a tot ce este camarila psdist-aldista (fosta uslista)
    PS. Desigur nimeni nu ar avea spor sa ma contrazica dar corectitudinea politica s-ar putea sa ma cenzureze. E doar doresc sa verific daca am ajuns si aici la acest nivel.:)

    • Genul ăsta de conflicte trebuie să le tranșeze vânzătorul (comerciantul, la modul general) pentru că al lui e magazinul.

      În UK se întâmplă mereu scene din astea și de fiecare dată vânzătorul explică foarte calm: ”there is a queue”. Nu trebuie tradus chiar literal, sensul ar fi ”se stă la rând”. N-am văzut nici măcar o singură dată, în niciun magazin, să fie cineva servit peste rând. Dar ordinea o menține întotdeauna vânzătorul, el decide pe cine servește și nu-l poate obliga nimeni să servească pe altcineva. Clienții își mai cedează rândul unii altora, dar asta e treaba lor, nu a vânzătorului.

      Nu trebuie doctorate, nu trebuie studii antropologice pe tema asta și nu trebuie lamentări pentru halul în care a ajuns România. Trebuie 5 minute de instruire pentru fiecare vânzător: ”nu servești pe nimeni peste rând”. Cam asta-i.

      • Desigur ca vanzatorul poate face ce spui dar poate merge la noi pana la a refuza sa-i serveasca pe cei recalcitranti?Tot cumparatorii corecti ar trebui sa intervina daca nu ar apare imediat politistyul.

        • În magazinele mari, presupun că există agenți de pază și în România. Clientul recalcitrant poate fi dat pur și simplu afară, iar în UK se întâmplă frecvent. Uneori face asta chiar poliția, fără niciun fel de formalități. Îi spune prima dată civilizat să iasă, iar dacă mai are ceva de comentat, îl ia pur și simplu de guler și îi face vânt afară din magazin.

          Nu mai spun de piloții de la Ryanair care cheamă frecvent poliția să dea jos pasageri recalcitranți, chiar dacă au plătit bilete. Nu se fac niciun fel de formalități, pur și simplu polițiștii întreabă: ”pe care îi vreți dați jos?”, iar căpitanul îi arată ”ăsta, ăsta și ăsta”. Și procedura e exact aceeași, ori coboară singur în secunda 1, ori îl ia polițistul de guler și îl dă el jos în secunda 2.

  3. Am atatea exemple… e suficient sa ies din casa intr-o zi ca sa intalnesc zeci de astfel de mitocanii.
    O lume lipsita de cultura, de educatie si de respect pentru omul de alaturi.
    Mitocania este noua poluare. Si e cu mult mai periculoasa.

    • Asa este dar doar ca lipsa respectului fata de om, ca om, fata de oameni vulnerabili- copii si oameni in varsta, lipsa de umanism in Romania nu este noua. Expresiile populare, ‘Te cauta moartea acasa si tu…’. ‘Bataia e rupta din rai’….

  4. Mitocania a inceput cind educatia de acasa a disparut, cind educatia de la scoala a disparut (unul din profesorii mei de matematica din liceu tragea suturi cu creta de la table catre elevi…), cind ziarele au inceput sa publice absolut orice, cind au aparut stirile de la ora 17 („de interes public”), cind au aparut zeci de posturi de televiziune cu programe abjecte si oameni de nimic, cind politicienii si alti oameni vizibili au inceput sa minta, sa injure si sa fure liberi si, nu in ultimul rind, cind oamenii normali, figuri publice sau nu, au tacut…

  5. Societatea civică generează statul şi invers. Atomizarea societății civice în naționalcomunismul autohton a distrus relațiile fireşti între locuitori. Dictatura 1939-1989, deci 70 de ani de asuprire, a lăsat urme.

    … „… Or, tocmai DISPREȚUL este numele real al epidemiei mortale care a cuprins la ora actuală România…. „…..

    Lipseşte încredere. Se va redobândi pas cu pas. Tinerii sunt azi stăpâni pe soarta lor, îşi vor reclădi societatea civică cu bun simț si țara după aspirațiile lor. Nimic nu e pierdut definitiv.

      • Factorul demografic e valabil în UE peste tot. România pierde azi generația tânără. E un dezastru.
        Franța are 14 % BIP pentru pensii (pensiile la budgetari sunt mari), Germania 10% şi Suedia si mai puțin.
        Mai grav sunt datoriile publice (Italia 131% BIP, Franta 100%, etc). Creşterea dobânzilor poate duce Italia la faliment financiar. Italia e prea mare ca să fie salvată.
        Tinerii din țară trebuie să decidă, deci să voteze. Nu pot absenta la vot ca la 16.12.2016. Tinerii decid: Euro sau RON? Tinerii decid: pensii speciale (mârşăvie PSD) sau investiții în viitor. Tinerii sunt viitorul … ….
        Germania are permanent inovații, la export e pe locul unu cu salarii mari… …
        România are salarii mici, inovație?

  6. Vad ca inca exista naivi care cred ca acest popor mai poate evolua.

    Civilizatia pe care o cautati nu exista in tara asta, va pierdeti timpul.

    What you see is what you get si nimeni nu te asculta cand incerci sa-l inveti ceva.

  7. Da, am observat ca exista o tendinta mai ales la o anumita parte din tineri de a fi mitocani, cu cat esti mai nesimtit cu cei din jur cu atat esti mai tare, ca nu-ti pasa de cei din jur.
    Cred ca tendinta vine prin copiere de la tinerii tigani care sunt asa din lipsa de educatie caracteristica etniei. Intr-un fel au si o circumstanta atenuanta, nu-si dau seama de asta.
    Nesimtitul roman isi da seama de asta, dar o face intentionat, aratand ca nu-i pasa.

    In comparatie cu cele de mai sus politetea si dorinta de a deranja cat mai putin pe cei din jur pare o utopie de mult timp uitata.

  8. D-le profesor, la prima vedere aveți dreptate. La a doua, aș zice că sintagma de 4 litere a venit ca un răspuns la desconsiderarea continuă – după sute de proteste de stradă – a celorlalți de către Putere.
    Mă tem că am ajuns la un punct fără întoarcere, că s-au depășit limite ultime. Și este foarte important de arătat cu degetul cine a început, cine a întreținut ura în România: partidul care se află la putere neîntrerupt, împrăștiat strategic în toate eșaloanele, continuatorul PCR, cu ideologie național-socialistă, cu metode bolșevice. Nici să-i dau numele n-am chef.

  9. Aveti dreptate! E atat de simplu sa dai dovada de un minim de politete, e atat de simplu sa dai dovada de bunatate, de retinere – e atat de (in lipsa unui cuvant mai bun) rewarding (generator de satisfactie?!)! Dar pt. asta iti trebuie educatie…si nu ma refer la educatia confirmata de diplome. Sunt si contra-exemple: veneam de la cumparaturi pe o strada plina de balti (pustie strada) ambele maine ocupate de plase, ploua. Din fata mea venea o masina (masina scumpa) care arunca valuri de apa pe trotuar. L-am vazut, m-am blocat – ma gandeam cum sa scap de dusul gratuit si in acelasi timp pregateam injuratura. M-a vazut, a incetinit, in acelasi timp ducand masina spre centrul strazii pentru a evita baltile. Am dat din cap in semn de multumire, neavand alta posibilitate.

    • Nu poți fi bun cu mitocanul. E ca în bancul cu ciobanul, ce dacă străinul i-a servit 7 limbi de circulație, el o știe pe a lui ciobăneasca și nu-i pasa. Totul este sa-l faci pe mârlan sa-l vadă pe celalalt în lumea lui, deci trebuie sa-l doară pe limba lui. In cazul asta samariteanul este cel care ii aplica o corecție pe care mârlanul sa o simtă și sa iasă din cercul vicios al interiorității mârlăniei lui și sa vadă ca și el poate fi mârlănit. Nenorocirea este ca samariteanul se va mârlani nițel și el, dar se va sacrifica de dragul aproapelui.

  10. @autor: Nu stiu pe unde circulati dvs. preponderent si cum de ati vazut numai asemenea exemple. Eu am vazut in Bucuresti oameni politicosi si care te ajuta si sunt saritori sa-ti explice cand intrebi ceva (sunt ardelean si am trecut de multe ori prin Bucuresti in ultima vreme). Ba chiar oameni care iti dau voie sa intri primul sau iti deschid usa si sunt extrem de politicosi. Si nu doar mai in varsta, chiar si tineri. In Ardeal la fel, dar o sa spuneti ca ardelenii sunt altfel. Nu sunt altfel, ci trebuie doar sa vezi si partea buna si sa nu scrii intr-una doar de rau. Cu rau nu aduci decat rau. E nevoie de opinii echilibrate. Sunt convins ca daca ati fi vrut sa fiti echilibrat v-ati fi adus aminte si de contraexemple la cele de mai sus. Sunt mitocani in Romania, fara discutie, poate mai multi decat in alte parti. Asta e din cauza mostenirii comuniste, a felului in care comunismul a distrus poporul roman pana in maduva. Dar sunt si oameni foarte cuviinciosi si amabili. Trebuie doar sa-i vezi.
    Corporatistele din articol sunt enervante, intr-adevar, dar eu personal n-am auzit niciodata o asemenea atitudine in Romania, nici de la un corporatist si nici de la un tractorist.
    Poate n-o fi umblat eu destul… :)

    • Marius, cea mai oropsita in Romania e natura. Mitocanii arunca gunoaie pretutindeni, fara discriminare, in orase, pe campuri, in paduri, in apa. Nimic nu pare sa reduca obiceiul asta.

  11. Uau! Domnule Mihăilescu, chapeau! Deşi au mai existat materiale publicistice dedicate mitocăniei, al dumneavoastră a surprins esenţa fenomenului aşa cum se manifestă acum. Ceea ce nu e de colea. Din nefericire, România a ajuns raiul mitocăniei exhibate pe faţă, ca şi cum ar fi cine ştie ce calitate. Ţăţismele pot fi auzite şi văzute la orice nivel, fără nici o jenă, emise deseori de persoane de la care nu te-ai aştepta. Ceea ce surprinde mai mult este atitudinea celeilalte părţi, a celor educaţi, care de multe ori îi tratează cu un dispreţ suveran pe cei care au comportamente mitocăneşti. Asta nu ajunge, ba chiar este contra-productiv. Ar fi de dorit mai degrabă o corectare a acestor moduri de exprimare. Ceea ce nu se întâmplă, din nefericire. Motivele sunt cel puţin două. Primul este calitatea umană a multor…mitocani. Ca să corectezi, trebuie să ai pe cine. Al doilea motiv este oboseala multora dintre noi. Nu mai avem puterea şi răbdarea să mai corectăm.
    Interesantă paralela cu scrierile biblice. Aţi surprins ceva foarte important nu este uşor nici să-ţi iubeşti aproapele, nici să întorci şi celălalt obraz. Dar un dram de răbdare, de bun-simţ e cazul să avem toţi. Indiferent de gradul de educaţie, de cultură sau altele asemenea…

  12. Domnule Mihailescu,

    Articolul dvs. im aduce aminte de un alt articol, scris acum mulți ani, intitulat: „Apel către lichele”.
    Cea ce cred ca au în comun cele doua articole este spiritul lor profund mioritic.

    Fatalismul poporului roman nu este un dat de neschimbat al sortii. El este ceva pe care trebuie să-l privim în fata, sa îl constientizam la nivel de popor și sa îl schimbam rapid, dacă vrem sa avem „o țara ca afara”.
    Noi l-am creat pe Ceausescu.
    Noi am creat haosul și cei cinci morți zilnici din traficul rutier.
    Și tot noi am creat mitocanul roman.

    Pot sa îmi imaginez ca răspunsul dvs. ar fi: eu am scris articolul în calitatea mea de antropolog.
    Iar replica meu, la acest prezumtiv răspuns al dvs., ar fi: Dvs. sunteți mai întâi cetatean al acestei tari, și în aceasta calitatea, eu consider, ca aveți datoria de a face ceva pentru a schimba aceasta mentalitate.
    Lupta directa cu mitocania nu este productiva. Nu individul trebuie să se lupte direct cu ea, institutiile trebuie s-o facă. Platitorul de impozite sau clientul trebuie doar sa își manifeste nemulțumirea.
    În cazul Mega Image eu aș fi chemat șeful de magazin, și aș fi reclamat angajatul care a încălcat disciplina muncii și a servit un client înaintea celor care își așteptau rândul la coada.

    M-aș bucura sa citesc un articol care sa incurajeze reclamtiile contra lucrurilor prost făcute. Știu ca au efect și în Romania.

  13. Așadar, toți e la fel, nește mitocani !

    Nu-i frumos, trebe să ne respectăm între noi, care hoț, care păgubaș, care bătut, care bătăuș, oameni suntem, important e să ne prețuim unii pe alții și să dialogăm.

    S-ascultam smeriți porunca vremii: reconciliere și amnistie !

    • „Conciliere naţională. Să-nvârtim Hora Unirii în devălmăşie: victime şi călăi.” (aforism de Valeriu Butulescu)

      „Prin această amnistie, am adus în faţa cabinelor de vot electoratul nostru tradiţional.” (aforism de Victor Martin)

    • ” S-ascultam smeriți porunca vremii: reconciliere și amnistie !”

      Dacă-i ordin , cu plăcere ! :) ) Asa s-a spus si dupa Revolutia din 1989 cand lichelelor li s-a promis ca vor fi iubite daca isi schimba si părul , si năravul ( incă asteptăm …) , si dupa Mineriada din 1990 , etc. ,etc. , pentru ca iubirea ( crestină ? bolsevică? ) aproapelui infrateste victimele cu călaii, hotii cu oamenii onesti , etc. Cum ?! Cu ajutorul neprecupetit al stiintelor sociale , directorilor de constiinta si (de)formatorilor de opinie.

    • D-le Lalu, candva (1977/78), ca proapat licentiati ai Univ. Bucuresti (in cazul meu, lstorie), am „servit” patria, impreuna, in acelasi pluton, la UM 01184 Bacau. Nu stiu daca va mai amintiti. Si eu uitasem, de ce sa nu recunosc, pana cand v-am descoperit pe aceasta platforma, citindu-va cu interes si placere. M-as bucura sa va reintalnesc, fie si prin e-mail. Si nu doar pentru a depana amintiri din catanie, o paranteza fada din viata generatiei noastre…
      Numai bine!

  14. „Numitorul comun al acestor trei întîmplări la care am participat, precum și al altor milioane la care n-am participat direct, este mitocănie.”
    Este evident, o vede fiecare, chiar si mitocanii.

    Dece va e teama sa spuneti ca PSD-ul nu mai este votat de cei incaltati in slapi, cu studii precare, stirbi, asistati social, ci si de clasa de mijloc, de multi intelectuali si, nu e de ris, chiar de catre multi protestatari care in ziua alegerilor merg pe terase ori in statiuni si, luindu-se cu berea, trece ziua alegerilor.
    Mitocanii din intimplarile povestite si din milioanele la care nu ati participat, sint votantii PSD; prin interese ori lipsa de la vot.
    Pentru ca asa i-au invatat alti intelectuali:
    – toti sint corupti;
    – toate partidele aceiasi mizerie (votati doar pe Ciolos si USR);
    – mai bine plecam din tara
    Ei sint de dreapta, dar vor sa „li se dea” o tara ca afara.

  15. L-ati uitat pe „Buna!”,salutul la moda,impertinent, lansat de unele prezentatoare de stiri de la Antena 1,care-si intampina persoana ,care prezinta Meteo ,cu acest „Buna !”,salut preluat pe scara larga,de multi adolescenti ,copii si chiar adulti.O doctorita,vanita din alta zona a tarii,era nedumerita si socata ,ca-i intra in cabinet tot felul de persoane,care o saluta cu „Buna!”Acest salut a inceput sa fie considerat ‘Cool” !Tineretul din Ardeal ar trebui sa afle,ca cei de dincolo de munti se adreseaza cu acest salut,doar celor cu care aici te saluti cu „Servus!”,adica-cu cei de aceeasi varsta sau cu care esti priete.Nici dincolo,copiii nu saluta adultii cu „Buna!”,ar fi o impertinenta,care ar fi taxata.

    • Scurt fragment din „Tutuiala”: „De la obrăznicie la nesimţire, de la proastă-creştere la dezinhibare primară, de la aroganţă la egalitarism, tutuiala acoperă un larg spectru al patologiei sociale. În mod paradoxal, ea îşi subminează propria legitimitate: cînd te poţi tutui cu oricine, cînd tutuiala devine o deprindere curentă, prestigiul şi miracolul tandru sau camaraderesc al lui „tu” se degradează. În mod normal, la „tu” trebuie să ajungi; printr-o delicată chimie a afectelor, printr-un răbdător spor de încredere şi printr-o reciproc consimţită afinitate. „Tu” este un mod de a reformula – în condiţii de intimitate – instituţia respectului. Dimpotrivă, inflaţia tutuielii instituie diferenţa, stereotipia, griul. Spaţiul dintre oameni devine monoton, ierarhiile se şterg, nuanţele sufleteşti ale comunicării devin irelevante. Tutuiala reduce totul la orizontală. În aparenţă, ea face dialogul mai direct, în realitate, îl sărăceşte. Din cînd în cînd, mi se pare că o mulţime din relele cotidiene sînt rezultatul unei proaste administrări a tutuielii, efectul exceselor ei. (…)
      Ne scufundăm în omogenitatea lui „tu”, iar „tu” evoluează semantic spre „nimeni”. (Andrei Plesu)

    • Aveți dreptate, doamna Moise.

      Și pe mine mă salută cu ”bună”, și le explic, făcând pe miratul, că nu știu la care bună se referă. Dacă e substantiv, atunci se referă la bunica mea, dacă e adjectiv, trebuie lipit de un substantiv și îi rog să mi-l indice. Le cade fața. Niciodată aceeași persoană nu m-a salutat cu ”bună” de două ori.

      Până la urmă, totul depinde de atitudinea noastră în fața mitocăniei. E un război fățiș. Defetismul și pesimismul nu ajută la nimic. Trebuie luat atitudine de fiecare dată, fără excepții, suportând pierderile colaterale.

      • la salutul „buna” eu raspund cu „buna sa-ti fie inima voinico, dupa cum ti-e si cautatura”… si se aprind niste ochi mari, mai ales ca nu prea place voinica.

  16. De ce? Pentru că se poate și pentru că LE PERMITEM!
    Următoare întâmplare a fost semnalul de alarmă ce pe mine unul m-am trezit la realitatea românească .
    Împreună cu un amic ne am așezat la o masă la o terasă oarecare pentru a discuta o problemă personală. Lângă un grup de liceeni mixt ei și ele. La tv pe post de background sound nelipsitul TV și …au început horror știrile de la ora 17.00 ( pe care eu personal le aș muta după miezul nopții – crime violuri morți etc. nu prea sunt pe gustul unei persoane normale și DA catastrofe se întâmplă oriunde dar alții nu „defilează ” cu ….ele).
    Și într-una dintre ele s-a spus despre tâlhăria produsă de 2 scelerați asupra unei bătrâne de 80 și de ani , iar cum tabloul nu era complet cei doi AU mai și VIOLAT bătrâna. Dacă această nefericire nu era suficientă iată răspunsul grobian al unui puștan:
    ȘI-AU FĂCUT POMANĂ și ar trebui să fie la TV ca VIP uri că BABA SIGUR nu mai văzuse P*LĂ de MILENII iar acum poate să MOARĂ fericită și SATISFĂCUTĂ !
    Desigur în gura mare ca să L audă toată lumea și după șocul inițial al ” stand-up „-istului ( miștocar – autohton) să vină altă surpriză – HOHOTELE TINEREI SPERANȚE A ROMÂNIEI de mâine. Desigur eu și câțiva am luat atitudine dar la nivelul lor NU elegant NU ignorând ci cu sorry înjurături cu „promisiuni ” fizice.
    Revenind CÂND de zeci de ani promovezi NESIMȚIREA lui Becali a lui Serghei Mizil , nu pot să zic ȚIGĂNISMELE deoarece majoritatea etniei a început să preia din obiceiurile europene pe când NOI majoritatea am aruncat la WC cei 7 ani de acasă.
    Și atunci SE MAI MIRĂ CINEVA de calitatea politicienilor ?
    Seneca ( un fraier din antichitate) spunea că POLITICIENII SUNT OGLINDA ( fidelă- aș adăuga eu) a SOCIETĂȚII!
    Soluții? Educația se face greu pe decursul a zeci de ani de școală, familie, religie, DAR și o soluție mai simplă DAREA in judecată pentru DEFĂIMARE sau românește – gura bate c*ru și dacă tot îți plac Vadimismele plătește și mizeria și suferința pe care ai provocat-o.

  17. Excelent!
    Aceasta este consecinta FIREASCA a educatiei bazata pe conceptul „respectul trebuie meritat”!.
    Asa am fost educati cateva generatii de romani cu radacini (parinti si bunici) in comunism : NIET Kant, DA(VAI) Stakhanov!
    Fara sa intru in detalii filosofice, iata pe scurt de ce cred ca aceasta este cauza mitocaniei ambiente.
    Kant „instiga” la respectul neconditionat, acordat asa, degeaba!!!, oricarui om, doar pentru ca e…om. Romanii din 2018 considera asta o mare gogomanie, ei fiind convinsi ca fara merit, nimeni nu e demn de respect. Ok! Concret deci:
    – este frecvent, ca ultimul model de Porsche sa treaca ca sageata pe trecerea de pietoni, eventual peste niste amarati de pietoni pentru ca soferul i-a considerat nedemni de respectul lui.
    – la orice ghiseu al administratiei, omul de la coada trebuie sa se arate smerit si sa fie rabdator, pentru ca functionarii nu respecta asa, pe oricine…dar in mod sigur pe cei care nu sunt obligati sa stea la coada : ei sunt „cineva”, deci le merita respectul.
    In concluzie, reabilitarea respectului neconditionat mi se pare o prioritate absoluta,fara de care societatea romaneasca, bolnava de mitocanie si agresivitate, nu se va insanatosi.

  18. E vorba de nesimtire crasa. Si nu doar in magazin, ci si pe drumurile patriei, acolo unde-si mai gasesc sfirsitul unii dintre ei. Aici e insa problema ca nu sint egoisti ca-n magazine si mai iau si nevinovati cu ei.

  19. Nu cred ca multi mitocani ajung sa citeasca acest manifest, deci el e destinat mai degraba celor de pe partea cealalta… Si e binevenit ca o incurajare a „luarii de atitudine” cand suntem victime sau martori ai unor astfel de scene.

    „Mitocănia a existat dintotdeauna și există pretutindeni, dar, de regulă, a fost și este sancționată social ca atare. În România zilelor noastre, ea este însă standardul de viață socială: mitocănia a devenit firească.” Mi se pare ca se poate constata intr-adevar o exacerbare a mitocaniei in Romania cu trecerea vremii, dar si o intarire a bunului simt, o trezire, in cazul altor categorii de oameni. Este important sa existe o rezistenta constanta, vizibila si ferma in fata mitocaniei, este esential ca mitocania sa fie „sanctionata social” cum spune autorul – si sunt convins acesta a facut ce se impunea in cele trei situatii la care a fost martor. Asa cum si mitocania infractorilor in haine de politicieni a fost sanctionata prin proteste, luari de pozitie in discutii private, sau postari si comentarii in mediul online. Si trebuie sa fie in continuare, nu exista alta optiune compatibila cu pastrarea demnitatii.

  20. Mitocania este rezultatul inculturii, al vieţii sociale fără valori şi al comportamentului autorităţilor. Şi, aş putea spune, chiar o parte a ‘telectualităţii pure şi dure se comportă mitocăneşte…

  21. Stimate domnule profesor, mă tem că abordați greșit problema, tocmai dumneavoastră, un sociolog reputat, care ar trebui să privească lucrurile acestea mai obiectiv decât „simplii cetîțeni” disprețuiți. Pentru că dumneavoastră aveți o perspectivă luminată de argumente științifice și o îndelungată cercetare.

    Disoluția societății se petrece în momente de teamă, nesiguranță. Societatea se atomizează. Egocentrismul este în acest caz NU efectul liprei de educație înaltă, ci al efortului de supraviețuire. Românii sunt astăzi sclavii cleptocrației. Societatea este în regim de supraviețuire. Fiecare se concentrează asupra felului în care el, familia lui restrânsă, ori cea lărgită, se pot salva. Și asta se poate face prin emigrare, apelarea relațiilor etc.

    Trăim vremuri de mare neîncredere în instituțiile statului, devenit tot mai slab odată cu instituțiile sale, în instituțiile sociale. În acest caz reacția socială (a se vedea situații similare de-a lungul istoriei) este instinctuală, de conservare.

    Cei care au scăpat de grija zilei de mâine se simt superiori, își permit aroganța de a arăta celorlalți că sunt „învingătorii” care au depășit condiția de sclavi. Instinctele sociale se atenuează treptat, iar românii se comportă tot mai violent pentru a supreviețui. Încercați, vă rog, o privire asupra societății românești din această perspectivă, domnule porfesor, poate veți găsi mai multe explicații la unele dintre chestiunile enunțate în text.

  22. Este efectul modului in care se comporta conducatorii tarii, conducatorii locului de munca (sefii lor).

    Dupa e se termina cu #rezist, poate incepe cu #respect…

  23. As mai adauga cate ceva,

    Mai sunt cateva componente care se afle deasupra „dispretului” aparent, care duc la modelele comportamentale din observatie. Egoism, nepasare, primitivism.

    In extenso, se poate mentiona atitudinea absolut salbatica in traficul rutier, in aruncarea de gunoaie pe jos, in reflexul neconditionat al celor trecuti de varsta a doua (cu preponderenta) de a te impinge, stand lipiti de cel din fata lor la orice fel de coada din ziua de azi, de a face zgomot asurzitor deranjand vecinii de locuinta, de birou, de strada. Lista de exemple este atat de lunga.

    O nota personala asupra unei caracteristici pur romanesti (din pacate), bazata pe propria observatie, este urmatoarea. Calatorind in absolut fiecare tara cu care se invecineaza Romania, nu vom intalni volumele ingrijoratoare de mormane de gunoaie aruncate nonsalant pe marginile drumurilor, in spatiul public, general, vizibile in orice calatorie. Cine nu este convins inca de acest lucru, este invitat sa faca personal aceasta documentare. Oare de ce este asa? Cele mai multe gunoaie in Romania? Avem tari vecine care au trecut prin perioada comunista si nivel de trai asemanator. Ar trebui sa intelegem ce componente comportamentale ne fac pe noi romanii diferiti in acest punct.

    „Dispretul”, cum s-a scris, presupune o oarecace atitudine de superioritate, asumata de obicei fals. Insa spre dezamagirea noastra, cuvantul corect ar fi, cred, „primitivism”. Stiu, nu suna bine, poate ar fi trebuit spus „nivel foarte redus de emancipare”. Combinat cu o lipsa acuta de spirit civic (indus in exces in perioada pre ’90).

    Tendinta este usor pozitiva. De multe ori am observat personaje, care dupa un anumit timp petrecut in tari civilizate, au avut modificari comportamentale pozitive din acest punct de vedere.

    Mediul civic in care oamenii din Romania isi desfasoara rutina zilnica ar trebui sa arate altfel, pentru ca astfel de lucruri sa se intample din ce in ce mai putin. Astfel de exemple ar trebui sa devina din ce in ce mai mult exceptii. Totusi, daca ar fi sa imaginam un grafic din 1990 incoace putem gasi si semnale pozitive.

    • „Calatorind in absolut fiecare tara cu care se invecineaza Romania, nu vom intalni volumele ingrijoratoare de mormane de gunoaie aruncate nonsalant pe marginile drumurilor, in spatiul public, general, vizibile in orice calatorie. Cine nu este convins inca de acest lucru, este invitat sa faca personal aceasta documentare. ”

      Depinde care este volumul de gunoaie pe care îl consideră îngrijorător fiecare. Dar stabilirea termenilor de comparație în această privință este o chestiune subsecventă. De fapt, am întâlnit și în Bulgaria volume „îngrijorătoare” de gunoiae, Am întânit în zone din Grecia și sudul Italiei (pentru a mă referi doar la state membre UE) o atitudine față de bunurile comune similară cu cea din România.

      N-are nicio treabă cu „nesimțirea”, sau cu „lipsa educației”. Este vorba DOAR despre locuri în care aplicarea legii poate fi tranzacționată. Punct.

  24. Domnule Vintila Mihailescu explicatia e una simpla: sfanta NESIMTIRE romaneasca.Suntem un popor de nesimtiti si am senzatia ca asa ne nastem. Este o caracteristica a tuturor popoare lor de limba latina.Toti latinii sunt nesimtiti.Asa cum germanicii sunt aroganti, slavii sariti de pe fix, indienii nespalati.arabii uratzi,negrii violenti si rasa galbena cruzi.

    • Am cunoscut O GRAMADA de romani care nu sunt nesimtiti, precum si germanici nearoganti. O multime de slavi cu capul pe umeri, de indieni curati, de arabi frumosi. Nu mai spun de cati negri blanzi si de asiatici sensibili la suferinta altora.

      A fi rasist nu e o problema din perspectiva corectitudinii politice, e doar o dovada de lipsa de inteligenta sociala, un diagnostic fals al unor probleme societale care nu are nicio sansa sa ajute la rezolvarea lor. O eticheta trantita din avion, de multe ori pentru a justifica o atitudine de superioritate a celui care o face sau, alteori, din comoditate, pentru a pune lucurile in categorii cu care se opereaza usor. Realitatea este diferita – comportamentele de regula se bazeaza pe conditionari, acumulate incepand cu varstele cele mai fragede. Educatia sta la baza indivizilor si a societatii.

    • „Suntem un popor de nesimtiti …”

      Stimate domn, generalizările nu sunt deloc sănătoase pentru relațiile sociale.
      Permiteți-mi vă rog să aduc la comentariul dumneavoastră observația că eu fac parte din poporul român și trăiesc în România, nu mă consider lipsit de bun simț și nici persoanele cu care relaționez nu mă consideră, iar în mediile pe care le frecventez sunt oameni care nu cred că sunt nesimțiți, deși mulți au origini la fel de „latine”, ori pecenege, ca și mine.

    • ” …sfanta NESIMTIRE romaneasca.Suntem un popor de nesimtiti si am senzatia ca asa ne nastem. Este o caracteristica a tuturor popoare lor de limba latina.Toti latinii sunt nesimtiti.Asa cum germanicii sunt aroganti, slavii sariti de pe fix, indienii nespalati.arabii uratzi,negrii violenti si rasa galbena cruzi..”

      Mentalitate primitiva caracteristica nazismului si comunismului plus teze de tip de tip bolsevic ( invocate sovietici cand au luat Basarabia ) si securist ( la moda dupa 1990 ) .

  25. Se cheama NESIMTIRE si la români din pacate, din totdeauna a fost pâna la cer.
    Dupa 1989 prin lipsa oricarei autoritati si din cauza naturii actului in sine din 1989, de rasturnare a ordinii pulblice (asa cum a fost ea buna sau rea, nu asta discut), disolutia statului si a autoritatii, distrugerea pana la vulgarizare a fostei autoritati, a creat premisele cresterii exponentiale a nesimtirii native a localnicilor pana la cele mentionate de dumneavoastra in textul de mai sus.
    Departe de mine bagatelizarea celor scrise de dumneavoastra, insa am asistat la lucruri si mai dihai fata de ele.
    Nu mai departe decat modul in care se face parcare in Bucuresti, in totala lipsa de consideratie si respect fata de restul oamenilor din jur, a persoanelor cu handicap, copiilor.etc…arata gradul acestei nesimtiri.
    Si pot spune ca acest lucru nu o sa se shimbe prea curand, societatea, cum bine remarcati ridica in slavi acest gen de comportament deci vom asista la o generalizare a lui.
    Este o opinie personala si nu vreau sa bagatelizez cele spuse de dumneavoastra.
    Cu tot respectul,
    A.

  26. Problema e foarte simpla: cei dispretuiti sunt cei multi; multi da’ prosti… Cand plebea isi va da seama de propria putere, atunci vom scapa de mitocani, de hoti, de parveniti, de lichele, de politicieni, in general de tot ceea ce este rau in societate. Raul este o boala, o forma avansata de prostie. Oamenii sunt prosti pentru ca asa sunt educati, formati de mici.
    E greu sa exterinam prostii, ijnsa e mult mai usor sa educam prostii. Sa discutam, sa explicam de ce e rau sa ai bani, de ce dependentele sunt nocive omului, de ce nu trebuie sa ne imprumutam etc.

  27. Stimate domnule professor, in opinia mea ati reusit sa faceti o perfecta poza a societatii romanesti de astazi. Textul este inspirational si sper sa-l citeasca cat mai multa lume.

    Daca imi pot permite poate exista un aspect pe care nu l-ati abordat. Ati vorbit despre puterea si votantii ei versus contra-puterea si votantii ei, dar nu ati vorbit despre dispretul mitocanesc al puterii fata de proprii ei votanti (si chiar fata de multi membrii), prin manipulare si deformarea realitatii. O indoctrinare care are ca obiectiv (sau cel putin ca si consecinta directa) promovarea gherilei mitocaniei si atingerea scopurilor pur personale ale oamenilor puterii nelegate de interesul propriilor votanti sau al romanilor in general.

    Faza urmatoare risca sa fie (si trebuie evitata) cand dispretul se transforma in fanatism de tip cvasi-religios, fiindca indoctrinarea tot indoctrinare ramane oricare ar fii doctrina, nu? Singura arma contra indoctrinarii este „adevarul” (cel adevarat, tangibil, ce poate fii demonstrat, nu cel alternativ), cel care poate deschide ochii (celor care nu sunt inca definitiv orbiti) asupra dispretului puterii fata de proprii votanti.

    Pana sa va citesc articolul am crezut ca problema romanului este mentalitatea „sa moara capra vecinului”… de acum am adaugat si DISPRETUL. Desi prima este probabil doar o consecinta a celei de a doua… :-) Poate fiindca o alta componenta intrinseca a mitocaniei este si orgoliul deplasat. Ceea ce face ca nu dispretuiesti numai pe cel ce-ti vrea raul dar si pe cel ce-ti vrea binele…

    Am spus de multi ani „la revedere” Romaniei (ceea ce explica greselile de ortograf), dar n-am crezut ca va trebuii sa-i spun „adio”.

    Va multumesc inca o data pentru manifest

  28. Nihilismul si jalea sunt mult mai generalizate la intelectuali decat e mitocania la Mega Cotroceni. Trec pe acolo de cativa ani aproape zilnic, nu m-am simitit niciodata atacat, spun ce am de spus (foarte rar, mai ales la adolescenti in grup, care dau inapoi cand sunt taxati), apreciez casieritele si pe ceilalti angajati de acolo.

  29. multumesc pentru cuvintele frumoase. asa des sipretuim, sau mai rau, uram, incat randurile de mai sus au fost ca un nectar. sa aveti o zi buna, toti cei care veti citi, indiferent de ce si cum gnaditi!

  30. Mediul care ne-a creat a pus în noi şi o doză semnificativă de agresivitate, care este necesară; această agresivitate, dacă nu se consumă, la anumite intervale de timp (istoric vorbind), se acumulează şi distorsionează relaţiile sociale, regulile de civilitate nu mai sunt acceptate şi respectate. Dispreţul este o şi manifestare a acesteia, şi un răspuns la ea.
    Ca exemple, atitudinea sfidătoare, automobilele, hainele pe care le afişează oamenii sunt „scuturi” împotriva dispreţului celorlalţi; comportamentul civilizat a ajuns semn de slăbiciune.
    La modul generic, agresivitatea e o formă a lipsei de înţelegere, un răspuns la ceva străin. În particular, lumea actuală e din ce în ce mai greu de înţeles şi acceptat, aşa că generează acest răspuns specific.

  31. Din pacate mitocania a devenit majoritars. Prin urmare, incet, incet, mitocani devin cei cu un comportament civolizat. Conform definitiei cuvintului ‘ mitocan’.

  32. eu am observat de mult o lipsa reala a poporului roman de a fii constient de actiunea propriei persoane asupra celor din jur. Batrana care in secunda in care pune piciorul jos din tramvai deschide umbrela, si nici nu realizeaza ca oamenii nu mai pot sa coboare din cauza ei, sau ca aproape I-a scos ochii vecinului de peron, cel care sta impasibil ocupat cu telefonul ocupand toata scara rulanta, sau cel care sta in fata vitrinei de la impinge tava si plina ora de pranz sa se mai razgandeasca putin, sau uita sa inainteze, cel care trece strada pe unde are el treaba ca doar e treaba exclusiv a soferilor sa se asigure, cel care parcheaza pe 2 locuri. mai avem vreo sansa? sigur ca da. uitati-va doar la media de varsta si comportamnt la meetingurile „protest” si la media de varsta si comportament la meetingul celor imbracati in tricouri albe. Dargi milenialli, e timpul sa va educati parintii…. da, cei care cred ca totul in jur e o conspiratie, cei care s-ar lua la bataie pentru un tricou gratis, cei care v-au crescut reusind doar astfel sa supravietuiasca, e timpul acum, sa se uite atent in jur si sa invete de la copiii lui.

  33. Efectul a cca.30 de ani de dispret ridicat la rang de virtute,de mitocanie generalizata,de lipsa de educatie incepand cu varsta cea mai frageda.Traim intr-o societate subiectiva,unde conteaza doar ego-ul gadilat la maxim….

    • O variantă de traducere a „Cărții Comunității” spune: „They were endowed with intelligence; they saw and instantly they could see far, they succeeded in seeing, they succeeded in knowing all that there is in the world.”

      Mă tot aștept să scrie cineva în acest spațiu că problemele descrise de autorul textului sunt determinate de faptul că a fost tipărit un tiraj prea mic din „Codul bunelor maniere”. Cele mai multe comentarii cam asta sugerează, în consens cu mesajul articolului, de altfel.

      …Sau, că ar trebui să sporească efortul responsabil al părinților pentru educarea copiilor. Că așa ar fi bine pentru societate.

      Adică, ar trebui să le spun copiilor mei: „Măi tată, uite cum a reușit în viață domnu’ Becali. A cărat geanta lui Hagi și cei din armată au avut încredere în el și i-au dat banii să-i investească. Dacă vreți să ajungeți și voi ceva în viață ar trebui să pupați pe cineva din cleptocrație în c.r. Dacă ești cuminte și o să aibă încredere în tine, te poate numi director pe la vreo firmă de-a lui. După aia vor fi contracte cu statul. Și ai să primești suficient pentru tine și pentru copiii tăi, ai să te învârți în lumea bună și poți să te p..i pe ceilalți concetățeni.” Carevasăzică, să-i ofer un model de parcurs pentru a accede în „Clasa dominantă”. Cea care este apropiată cleptocrației.

      Spre exemplu, José Saramago descrie în distopia „Eseu despre orbire” modul în care se comportă oamenii aflați în situații deosebite, dificile, în care relațiile sociale sunt distorsionate. Literatura concentraționară este un alt interesant exemplu, la fel ca toată literatura referitoare la regimurile totalitare.

      Rațiunea îmi spune că prin colaborare, alăturându-mi inteligența celei a aproapelui meu oprimat, am putea imagina un mijloc prin care să înlăturăm opresiunea și să avem împreună acces la resurse, la hrană, bunăoară. Instinctul îmi spune să-mi ucid aproapele și să-l mănânc pentru a supraviețui.

      Societatea românească a involuat, de la un comportament rațional, către unul instinctiv. De aceea este acum, după opinia mea, situația gravă. Și nu cred că merită să ne pierdem vremea cu tipărirea unui tiraj suplimentar din „Codul bunelor maniere”, decât dacă dorim să ne ștergem cu foile lui la gură după ce ne mâncăm aproapele. Cred că avem nevoie ca „Soția doctorului” să ia rapid o decizie radicală.

  34. Eterna si fascinanta Romania, locul unde in ultimile decenii, mitocania a devenit un „must”, daca ma iau dupa limbajul corporatistilor din Damaroaia si care lucreaza pentru vreo multinationala din Bucuresti.

    De fiecare data vin in Romania am intalnit acelasi tip de situatie, indiferent de oras: Bucuresti, Mamaia, Sinaia, Sibiu, Cluj.

  35. Mitocănie si oameni agresivi sunt peste tot, inclusiv in Germania, Belgia, UK, in țările cu multi emigranti arabi si africani. Asta este Europa, din pacate. Însă nu am intalnit astfel de situatii precum cele descrise aici niciunde. Oamenii nu-si permit sa faca astfel de gesturi pentru ca au un pic mai multa educație cred. In rest, mizerie fizica si umana exista peste tot.

  36. Nu stiu daca este vorba – intotdeauna – de mitocanie …
    Sau de dispret …
    Cel putin la tineri .
    Pare ca – in vremurile astea – asa inteleg oamenii – tineri sau mai putin tineri – lumea .
    Pare ca ei se percep ca fiind SINGURI PE LUME .
    Poate ca din aceasta perceptie deriva comportamentul pe care il vedem .
    Pentru ca , atunci cand esti SINGUR PE LUME , nu ai de ce sa respecti vreo REGULA .
    In privinta tinerilor , sa nu uitam ca , de obicei , sunt copii unor parinti .
    Si ca , buna parte din ei , au frecventat multi ani scoala .

  37. Despre mitocanie si mitocani.

    Mitocania primitiva se manifesta din cauza lipsei de educatie sau de imunitatea individului la educatie.
    Acest tip de mitocanie este larg raspandita in paturile sociale cu aces redus la educatie,este suparator dar nu periculos si uneori corigibil.
    Mitocania educata,manifestata de oameni educati care inteleg notiunea dar care o folosesc
    in scopul impunerii cu orice pret asupra celor care nu le impartasesc parerile.
    Mitocania educata , mai putin raspandita, este din pacate periculoasa cu deosebire cand este
    folosita de persoane cu putere de decizie , in deosebi a acelora angajati in structurile de conducere ale statului.
    Aceasta mitocanie educata a aparut in societatea romaneasca in perioada de nastere si dezvoltare a “societatii multilateral dezvoltate“ si a fost impusa de noua putere ca politica de stat(apogeul mitocaniei cand mitocanii au preluat puterea).
    Fostii nostrii ocupanti aveau nevoie de mitocani ca executanti ai politici lor impusa poporului,
    si au reusit sa creeze o putere care s-a manifestat chiar si dupa retragerea lor. .
    Multi au sperat ca dupa 89 puterea mitocanilor se va diminua ,ignorand radacinile de generatii,bine infipte in societate.
    Speranta s-a spulberat cand societatea nu a gasit o posibilitate de demascare si descurajare a mitocanilor care s-au repozitionat ca reprezentanti ai noii puteri.

    Istoria ne invata ca este usor sa distrugi o societate(educata) si esta foarte greu sa o reconstruiesti mai ales cand ea a fost distrusa de mitocani.

    Va trece probabil o lunga perioada pana cand puterea mitocanilor va trece in minoritate.
    Noua speranta se va materializa numai prin educatie si educatie singurul medicament contra
    mitocaniei.

  38. Foarte bun articolul, felicitări! E nevoie să reînvăţăm respectul între noi, românii. Să oprim războiul româno-român, până nu e prea târziu.

  39. O mitocănie agresivă e că n-a venit nimeni în 10 august să dialogheze cu tineretul, cu Diaspora. Ştiindu-se că vor explica electoratului televiziunile puterii cum că… lovitura de stat vrea să ocupe prin violenţă guvernul gol.
    Utilizarea pe forumuri a urâtei expresii, am constatat-o prin 2006, cu referire nu la vreun partid, ci la… epoca noastră. Nu cred că acum este o anentizare a interlocutorului sau un refuz al dialogului. Dimpotrivă, exprimă tocmai năduful că nu se poate discuta cu… îmbogăţitul convins că fură pentru că poate!
    Coborârea recentă la limbajul mitocănesc nu e o invenţie a străzii, ci mai probabil o replică la Mircea Badea şi alţi miştocari, care au sărit peste cal. Gâdea tocmai a fost amendat de CNA pentru o mitocănie:
    https://www.paginademedia.ro/2018/08/amenda-cna-sinteza-zilei-kovesi

  40. M-ati pierdut din momentul in care ati pus sub semnul dispretului mitocanesc deopotriva puterea si pe contestarii ei. Orice comentariu la o asemenea enormitate e de prisos. Ma rezum sa intreb: ce sens si ce loc are in cultura romaneasca expresia „demn de dispret”, pe care dumneavoastra o scoateti din uz cu manifestul dumneavoastra? Mi-ar fi greu sa ma opresc din insiruirea lucrurilor demne de dispret din societatea romaneasca, care incep, fireste, cu Puterea, asa ca pun doar intrebarea.

  41. Mitocania descrisa exista, e „de dreapta”, este „rezistenta”, este „tefelista”, se inscrie perfect, exact ca o piesa de lego, langa pozele cu „mitocani autentici” din diaspora care bateau o femeie jandarm si-i furau pistolul.

    Sa legi mitocania asta, provenita din faptul ca „pot si am”, de Putere, asa de stanga sau semi-stanga, sau cum o fi ea, este forma suprema a mitocaniei intelectuale, care si ea exista si se manifesta din plin in Romania, se inscrie perfect pe linia intelectualitatii „dă dreapta” ce-a prins aripi odata cu Basescu, asta fiind mitocanu’ suprem.

  42. Mitocănia este un mod de exprimare etern al românului care „se descurcă”. Nu e nici pe departe rezultatul tranziției, ori al celor 45 de ani de socialism centralizat. Este în miezul educației familiale al acestei nații venind din istoricul rural, agresiv și needucat. Mitocănia va dispărea lent, dar nu repede și nici ușor, pe măsură ce oamenii educați și conștienți vor alege să se comporte civilizat inclusiv în fața mitocanilor.

  43. Mai pe scurt: ” ce tie nu-ti place, altuia nu-i face”. Acest principiu, de fapt, însumează si cele Zece Porunci simple, dar care ne-ar face viata atât de plăcută. Recunosc ca nici eu nu l-am mai auzit demult.

  44. Variatii pe aceeasi tema. Scoala, in primul rind. Apoi Biserica. De ce nu?! Si sacra Familie. In nici o tara nu am vazut atita vulgaritate si grosolanie. Dar ceea ce e mai trist e ca oamenii s-au obisnuit cu mirlanii si cu mirlania. Exemplul cel mai elocvent este deviza unanim acceptata: PSD M..E. Imi imaginez o fetita de 4,5, 6…12 ani intrebindu-si tata sau mama: „Ce inseamna M..E”. Iata cu ce devize politice defileaza poporul vasnic al geto-romanilor nostri! In loc sa strige: Jos coruptia, scoli serioase, spitale curate si personal medical necorupt, justitie pt toti etc, noi mergem la demonstratie cu devize pornografice. Ce pretentii sa mai avem?? Tragic este mai ales faptul ca fostii intelectuali au preluat cu nonsalanta vocabularul tiganesc pe motiv ca vezi Doamne dezgustul lor e atitit de vast si de profund incit numai limbajul pornografic il poate exprima. Acestia sunt primii vinovati, primii responsabili.
    In concluzie, singurul remediu: o dictatura a bunului simt. O cenzura in stil chinezesc. Ai pronuntat o expresie orduroasa: amenda severa.
    Mitocanii?? Ca pirul de pe cimp. Nu poti sa-i vii de hac decit cu o CULTURA drastica si nemiloasa care sa-i axfisieze.
    Asa sa dea Dumnezeu !!

  45. ” ce tie nu-ti place, altuia nu-i face”

    Dincolo de principiul „Confortul meu [social] se întinde până la limita confortului celorlalți”, bunele maniesre reprezintă din punct de vedere formal în mod fundamental o chestiune culturală. Spre exemplu, pentru că am văzut în „thread” comentarii despre subiect, salutul uzual de acum un veac „Sărut mânuțițele, Coană Eufrosina” a devenit „Bună, Fifi”. Este o chestiune formală, precum spuneam și se petrece peste tot, în toate culturile lumii. În diverse culturi, salutul îmbracă diverse forme.

    Disprețul despre care scrie autorul este altceva, mult mai grav, care ține de disoluția socială, de pervertirea relațiilor sociale. Este grav pentru că efectul este scăderea eficienței mecanismelor sociale. Prin atomizare, dezintegrare socială, cetățenii cheltuiesc mai multe resurse individual, cu un rezultat mai prost [pe termen scurt, mediu, dar mai ales cu efect dezastruos pe termen lung] în plan social. Iar cauza este întotdeaună una legată de Cetate, de politicile publice adoptate de administratorii Cetății și a felului în care cetățenii se raportează la aceștia.

    Prin urmare, situația actuală (plăcută sau nu intelectualilor care o observă fără a propune soluții) este rezultatul opțiunii cetățenilor. Profesorul de Științe Economice Daron Agemofglu, spre exemplu, este unul dintre cei care explică din perspectivă socio-economică (în lucrarea „Why Nations Fail”) mecanismul și efectul alegerii cetățenilor. Mizeria pe care o trîim astăzi în România este o opțiune politică a cetățenilor ei.

  46. Ce tupeu sa vorbești despre dispreț moldovenilor care au dat atâtea omenirii spre deosebire de voi. Când peste 66% din oameni vin dintre moldova i-ar sudiștii si ardelenii sunt 66% si dețin celmai sarac, inapoiat, neeurpean si fara viitor stat din UENato. Vorbesc despre valori recunoscute de lumea civilizata, nu despre al de Brâncoveanu, Tudor, Mihai vitezul, in jurul cărora se învârte intreaga lor propaganda de stat”. Ori de aia mereu pe aproape, dar niciodată campioni. Cu cat esti mai insignifiant deci si fara merite, cu atât ești mai disprețuitor si plin de aere, ba începi chiar sa inventezi teorii cvasirasiale pe dos făcând din cei fara nume si tara corciți de veacuri cu tot Blcaniul&Panonia un soi de rasa pur si evident superioară menita sa conduca!?

  47. „salvarea se reduce, așadar, la o premisă indiscutabilă: să nu disprețuiești! ”
    Etc.

    Putem discuta, ce-i vine dlui autor să afirme cele din articolul său.
    Iar destulor cititori să aplaude cele de acolo.

    Cert este c-am îndoieli, a se schimba cineva de la acel frumos îndemn…

    În rest, blamînd disprețul, dlui Mihăiescu nu-i dă prin cap că respectiva pornire poate fi identificată și-n zisele ori atitudinea sa.
    Se înțelege că-n viitoarea sută de ani mă va solicita să-i zic de ce cred asta…

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vintila Mihailescu
Vintila Mihailescu
Vintila Mihailescu este profesor universitar doctor, director al Departamentului de Sociologie din cadrul Scolii Nationale de Studii Politice si Administrative (SNSPA). A fost visiting professor la numeroase universitati si centre de studii avansate din Canada, Franta, Italia, Elvetia, Germania, Belgia, Austria si Bulgaria. Din 2005 pina in 2010 a fost directorul general al Muzeului Taranului Roman. In 1990 a initiat organizarea Societatii de Antropologie Culturala din Romania (SACR), al carei presedinte a fost intre 1994 si 2000. Din 1998 este colaborator permanent la revista Dilema (Veche), unde detine rubrica „Socio‑hai‑hui”. A mai publicat: Paysans de l’histoire (in colab., 1992), Fascinatia diferentei (1999), Socio‑hai‑hui. O alta sociologie a tranzitiei (2000), Svakodnevica nije vise ono sti je bila (Belgrad, 2002), Sfirsitul jocului. Romania celor 20 de ani (2010). De acelasi autor, la Editura Polirom au aparut Socio-hai-hui prin Arhipelagul Romania (2006), Antropologie. Cinci introduceri (ed. I, 2007, ed. a II‑a revazuta si adaugita, 2009), Etnografii urbane. Cotidianul vazut de aproape (coord., 2009) si Scutecele natiunii si hainele imparatului. Note de antropologie publica (ed. I, 2013).

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro