joi, aprilie 18, 2024

Să trăiți bine!

E clar; nu ne putem înțelege. Discutăm, argumentăm, cităm statistici, iar concluzia, de fiecare dată, e-aceeași: preopinentul este prost. OK, pot pricepe asta, trecutul tău e-o țară străină, trecutul meu este ACASĂ. Dar viitorul? Aici m-ați făcut mat.

Ceea ce mi se pare mie evident nu este evident pentru toată lumea, ba chiar deloc, ca să mă exprim politicos – și anume faptul că românii au parte acum de cea mai bună perioadă din istoria lor. Din care istorie? Iată o mică schiță ușor fantasmagorică, dar bună de lucru, că-i simplă: Principatul (1848 – 1878), Vechiul Regat (1878 – 1918), Noul Regat (1918 – 1947), Prima Republică (1947 – 1989), A Doua Republică (1989 – 2019). Când a fost mai bine? Votul meu merge către A Doua Republică, voturile celor mai mulți cititori (și comentatori) pensionari ai acestei platforme par să meargă către Prima Republică, voturile intelectualilor par să meargă către Noul Regat, voturile maghiarilor par să meargă către Vechiul Regat (din stră-limpedele motiv că n-aveau ei treabă cu dânsul). Nu am întâlnit pe nimeni care să-și exprime admirația sau „dorul” (!) pentru Principat, dar poate că există și astfel de regretnici, n-am de unde să știu (poate prin anumite cercuri ale clerului ortodox?). Nu am de gând să argumentez, că orice aș scrie, iar cad de fraier. Mai bine să trec la subiect.

În numărul 816 al revistei Dilema Veche, scriitorul Jonathan Franzen face această afirmație uluitoare: „viitorul, deși va fi cu certitudine mai rău decît prezentul” (articolul, intitulat „Ce-ar fi să nu ne mai prefacem?”, apărut inițial la 8 septembrie în aproape-hebdomarul The New Yorker și tradus în română de Radu Pavel Gheo, este plin de afirmații mult mai uluitoare ca aceasta. Le las pentru final). Dacă tu sau eu am fi afirmat așa ceva, poate că oamenii săltau din umeri; dar o afirmă Jonathan Franzen. Parcă nu-mi vine să-i zic „Vezi-ți, mă, de treaba ta, nu mă mai tolocăni la cap!”. E unul din cazurile în care funcționează „recursul la autoritate”, cel puțin în ceea ce mă privește.

De ce crede Franzen asta? Paranteză: iau de bun că el chiar crede în ce scrie la gazetă și că nu scrie articole doar așa, ca s-ațâțe discuții și să-și vândă cărțile… e deja prea bogat pentru asta. Am închis paranteza.

Deci? Știe el ceva ce noi nu știm? Este cumva mintea lui mai performantă decât a profesorului Constantin Crânganu, cel care afirmă exact opusul? Este Franzen speriat de senectute și vede în previzibila lui decrepitudine o „moarte” a lumii întregi, așa cum li se întâmplă multora (bietului taică-meu așa i s-a întâmplat)? Încercă el să pozeze în pesimist, pentru că pesimiștii par înțelepți (spre deosebire de optimiști, care par naivi/exaltați)? E orbit de ideologie? Are o nevastă mai tânără ca el, care-l făcălețește de nu se vede dacă nu zice ca ea (s-au mai văzut cazuri: Ion Slavici, căsătorit cu Ecaterina Szöke Magyarosy, nu sufla o vorbă despre Unire, că știa ce-și lua acasă)? Sau are dreptate?

Să recitim: „viitorul va fi cu certitudine mai rău decît prezentul”. Eu nu știu cum va fi viitorul, că nu-s Dumnezeu, dar cred că va fi mai bun, așa cum prezentul e mai bun decât trecutul. Bref, n-am nicio idee de unde provine „certitudinea” lui Franzen, tot ceea ce pot face e-un exercițiu de imaginație. Iată-l.

Sunt Jonathan Franzen. Locuiesc în Santa Cruz, California. Nu-s însurat. Nu am copii. Sunt plin de bani. Sunt celebru. Cărțile mele se vând, se traduc, sunt discutate, premiate și studiate în școlile de creative writing. Dar sunt suficient de inteligent ca să înțeleg că sunt un scriitor american de raftul doi, într-o societate hipercompetitivă; unde aș putea să mă duc eu din punctul în care mă aflu acum… altundeva decât în jos?! Altfel spus: orice viitor imaginabil îmi este mai rău decât prezentul.

Sunt un kurd care fuge din Rojava. Nu mi-a mai rămas nimic, doar sufletul din oase: am avut familie, n-o mai am, am avut prieteni, nu știu pe unde-or fi, am avut speranța unei Patrii, n-o mai am nici pe-aia. Mi-e sete, mi-e foame, sunt nespălat, neras, n-am bani și nu știu cum voi ajunge în buna, blânda, pașnica și îmbelșugata Europă; dar voi ajunge. Am de spus lumii povestea mea, așa că voi ajunge, oricum și cum. Habar n-am cum arată viitorul meu, dar va fi, „cu certitudine”, mai bun decât prezentul (desigur, și eu, ca orice ființă umană, aleg să cred că am un viitor).

Asta vreau să zic. Poate că sunteți prea grași, domnilor pesimiști.

Și acum, citatele promise:

„dacă ai mai puțin de șaizeci de ani, ai mari șanse să fii martorul unei destabilizări radicale a vieții pe pămînt – scăderi masive ale recoltei agricole, incendii apocaliptice, economii prăbușite, inundații gigantice, sute de milioane de refugiați ce își părăsesc regiunile devenite nelocuibile din pricina temperaturilor extreme sau a secetei permanente. Dacă ai mai puțin de treizeci de ani, vei vedea cu certitudine toate astea” (Jonathan Franzen).

„Pentru a nu depăși respectiva cotă, este necesară o intervenție de sus în jos nu doar în fiecare țară, ci pe întreg teritoriul fiecărei țări. Nu ar folosi la nimic să transformi New York-ul într-o utopie ecologică dacă texanii continuă să foreze după petrol și să conducă camionete” (Jonathan Franzen).

Și preferata mea:

„un număr copleșitor de oameni […] trebuie să accepte că schimbările climatice reprezintă o realitate și să aibă încredere în măsurile extreme adoptate pentru a le combate. […] Trebuie să fie îngroziți permanent de verile tot mai fierbinți și de dezastrele naturale tot mai frecvente, nu să se obișnuiască pur și simplu cu ele. Trebuie să se gîndească în fiecare zi nu la micul dejun, ci la moarte” (Jonathan Franzen).

Distribuie acest articol

20 COMENTARII

  1. Ca istoric, m-a interesat mai ales paragraful despre perceptiile cu privire la cea mai fasta perioada din istoria moderna a Romaniei. Aveti si unele date in spatele acelor „voturile … par să meargă”?
    Si o sugestie cronologica. Evitati inceputul de la 1848 si lasati „Principatul” doar de la 1859.

  2. Sunt ultimele zvarcoliri ale incalzirismului, asa se explica disperarea si profetiile apocaliptice. Mai urmeaza doar chemarile la violente de strada, insa dupa experienta de la metroul londonez nu cred ca activistii mai sunt asa de entuziasmati de perspectiva asta :)

    Iarna care urmeaza va clarifica o multime de lucruri, pare sa fie una dintre cele mai severe. Plus o recesiune „de la mama ei” in Europa, iar asta va contribui din plin la revenirea cu picioarele pe pamant.

  3. Eu sunt de acord cu dl Franzen, ca viitorul va fi mai rau decat prezentul, dar nu din cauza schimbarilor climatice, ci din cauza poluarilor si mai ales a poluarii morale. Aici este buba mare si nu vad remediul. Nu ca n-ar exista remediu, dar oamenii sunt tot mai indaratnici in a-l aplica. Cazul Caracal e un mic exemplu printre multe altele. Libertinismul va face ravagii, iar oamenii vor tinde sa reinvie modelul celor doua oarase antice vestite tocmai prin acest libertinism moral ce a poluat societatea aceea pana la disparitie. Spre asta ne indreptam si acum. Istoria se repeta cand nu invatam nimic din ea …

  4. Să trăiești ca să spui povestea, ăsta-i destin de scriitor, vocație ce lovește 1 kurd din 100 000! (procentajul nu-i diferit nici la români!) Mai bine să rămânem cetățeni ordinari, decât să-i pierdem pe toți cei pe care-i iubim, doar „ca să ne spunem povestea”! (Pentru ce să ne spunem povestea: pentru glorie lumească compensatorie, bineînțeles!)
    Tema colapsului nu este deloc nouă, există cărți și web-site-uri și chiar o industrie a survivalismului, târguri, forumuri etc.
    Aici găsiți blog-ul unuia dintre tătucii colapsologiei, Dimitry Orlov: http://cluborlov.blogspot.com/.
    Nici Howard Kunstler nu-i de aruncat, ori MIchel Drac ori Piero San Giorgio. Toate abordările lor sunt raționale, bazate pe argumente științifice, dar din nefericire au un mare păcat: validarea modelelor se află, dacă se află, în viitor! Iar în viitor n-a călătorit nimeni, ceea ce lasă un mare câmp de manevră miștourilor scientoide ale profesorului Crânganu. Schema încercare-eșec-reîncercare nu merge în toate cazurile, din nefericire, cum nici pe pielea ursului nu ne putem culca. Dac-am inhala mai mult aer și-am expira ceva bun simț alături de CO2, cred c-am crea un mediu ceva mai bun.

  5. Din cele cinci stadii delimitate, două sunt cumva „de tranziție” – de la Vechiul Regat a fost urmarea Principatului, deci e firesc ca oamenii să se raporteze la acea perioadă, deși Cuza-Vodă le-a dat pământ prima dată țăranilor, ei l-au cultivat în vremea lui Carol . În teorie și prima Republică era o perioadă de tranziție ( spre comunism în zbor) dar cum nimeni nu a văzut creatura asta, nu cred că e percepută astfel, iar perioada actuală e o nesfârșită tranziție către un capitalism de care majoritatea se tem, deci o amânăm cât putem . Așa că rămâne regatul interbelic ( cam așa ziceau și cei din generatia lui Eliade, că ei au fost prima generație fără un obiectiv politic, deci au putut să se manifeste plenar în domeniile care îi interesau). Iar pentru cine se mulțumește doar cu trecerea de la buda în curte la WC-ul de apartament , ceaușismul.
    SIgur că tehnologic omenirea o duce mereu mai bine, 80% din „coșul nostru zilnic” se duce pe cheltuieli pe care acum 40 de ani nu le aveam deloc, din cauza lor ne simțim săraci. Dar bunăstarea e o percepție subiectivă și mai ales relativă – mă compar cu vecinul, nu cu bunicul.

    PS: clericii îl urăsc sincer pe Cuza Vodă, pentru că le-a luat averile, n-o prea zic ei în public pentru că a fost un domnitor popular, dar se vede, deci nu :)

  6. de necrezut cit de bine poate sa scrie un taietor de lemne, de jde ori mai bine decit un avocat :)

    Vorba poetului
    „De-o fi una, de-o fi alta… Ce e scris şi pentru noi,
    Bucuroşi le-om duce toate, de e pace, de-i război.”

    Dupa mintea mea cel mai misto a fost dupa 89, ca alta vorba, daca la noi e bine si la ei e rau, de ce e rau la noi si bine la ei?
    Cu clima cum o dai e rau, daca mergi inainte ca pina acum vin unii si-ti spun ca esti rau, daca te intorci la sapa de lemn, la caruta cu cai (da de unde cai?, de la bicicleta) tot rau iti e, asa ca facem ca Mihai Mihailovici cind l-a intilnit pe Lenin, mai du-te-n…

  7. Frumos spus si argumentat dar prezumtia ca o sa fie mai rau are, din pacate, argumetele ei, nelegate de greutatea opinentului:
    1. economic – cresterea economica a fost in mare parte legata de economia de consum, nu de productie
    2. balonul financiar – se printeaza bani ca sa se mentina consumul.
    3. trecerea productiei mondiale din fiecare tara dezvoltata in China a saracit bugetul tarilor de origine, a scazut locurile de munca si a imbogatit China- o dictatura.
    1+2=3 = instabilitate economica si financiara.
    4. politic – EU creata pe utopie, cu elemente care nu au nimic in comun si conducere de la centru, rupta de realitate, cu granite in continua schimbare, neaparate si cu Mircea Geoana la conducerea NATO – este o himera sau un Turn Babel.
    5. militar – Iran+ Rusia + Turcia / Expansiunea Rusa/ Arabia Saudita- razboiul din Yemen – fierbe

    O intrebare/ argument: Secolele 19 si 20 au fost dominate de teoria independentei popoarelor- fiecare popor are dreptul la libertate si auto-determinare. Imperiile s-au prabusit, popoarele s-au eliberat, chiar si comunismul a cazut, lucrurile s-au linistit si acum vine secolul 21 cu teoria unirii popoarelor si conducerii de la centru -ne-aleasa si ne-raspunzatoare fata de cetateni – nota bene- numai in tarile Occidentale ( parca pe astea vor cu intentie sa le distruga – poate este prostie – dar probil este Marxism – internationalism) – bazata pe doua minciuni/manipulari enorme:
    1/ evitarea razboaielor- adica „renunta la casa ta ca sa nu vina hotii”- „renunta la tara ta, ca sa nu fie razboi”- renunta la identitate ca sa nu fii atacat – da nu existi- nu poti sa fii atacat”, si lasa-ne pe noi sa te conducem ca stim mai bine ce este bine pentru tine.
    2/ unirea face puterea
    La ce se refera aceasta putere? Cine este in lupta cu cine? Te unesti impotriva cui? Cine are de fapt puterea?
    Asta este o lozinca marxista ( unirea proletariatului international impotriva dusmanului de clasa), o lozinca nationalista in lupta impotriva cotropitorului , etc.

  8. chiar daca vi se pare evident, economistii or sa va contrazica:
    nu suntem niciodata destul de grasi, mereu ne mai trebuie niste retete savante de stimulare a cresterii economice, sa ne salveze de ticalosenia viitorului

  9. ” Să trăiți bine!” Ce frumoasă himeră după care aleargă toti oamenii pământului,De când se petrece istoria lor,de cănd toate cărțile consemnează această neobosită alergare. A celor mai multi, pentru că unii renunță. Alții fac totul să ajungă ei primii la Finiș. Prin orice mijloace.Cu orice preț. Toți sunt /suntem programați să alergăm :LOGICA VIULUI . Si paradoxul paradoxurilor. VIITORUL EXISTĂ. Peste o oră poți să-l pipăi, să-l vezi,să-l asculti, să-l mirosi,să te sufoce, să te ridice în slăvi, Să te facă să-l iubești, Sau să-l urăsti de moarte. Zice-se, mai nou, că universul este PLAT . Poti demonstra ? Poti contesta ? Stie cineva in cosmos unde este stânga, dreapta ,sus ,jos. Inainte , Inapoi ? A măsurat cineva dimensiuni ? A detectat cineva alte creiere ? Până si Einstein a demonstrat negru pe alb ca lumina se indoaie,se răsucește,se frânge si răsfrânge…De ce alergăm după viitor ? De frică ? Din interes ? De plăcere ? Din dragoste ? Sau din ură ? Aleargă… Alergăm… Vin altii din urmă. Multi . Tot mai multi. Pentru ei suntem viitorul.Sau am fost .

  10. Lumea in general o duce mai bine ca acum 50 sau 100 de ani fapt valabil si pentru Romania, toate statisticiele fiind in acest sens.
    Foametea, bolile si razboilul la nivel global au fost eradicate in multe zone ale lumii cu exceptiile de rigoare.
    Astazi Coca Cola „ucide” mai mult cetateni americani si nu numai decat toate conflictele armate si mai mult de jumatatea populatiei globului sufera de obezitate.
    China un stat in care acum 50 de ani milioane de oameni mureau de foame a ajuns a 2 a putere economica mondiala, in Europa locul de pornire a celor mai mari conflagaratii militare mondiale n-a mai avut loc de 70 nici un conflict militar exceptand cel din Serbia la inceputul anilor 90 dar care fost stins insa mocneste in continuare.
    PIB-ul planetar s-a inmultit intr-un mod razant, relatiile economice intre state ajungand la cele mai inalte cote.
    Aproape fiacare cetaten al lumii dispune de un telefon mobil, vanzarile lucrurilor de lag consum fiind foarte mari.
    Da, majoritatea traiesc mai bine iar viitorul ca fi mai mai bun numai daca lumea va reusi sa se debaraseze de trecut.

    • @Ursul Bruno – n-aș da vina pe Coca Cola pentru obezitate, mai degrabă e de vină consumul de pâine (la modul general cereale).

      • In vremile Iepocii de Aut chiar un scriitor brailean ne atentiona asupra nocivitatii bauturii racoritoare Pepsi Cola, produsa de capitalistii americani sa ne distruga :D

  11. Remember:

    1. Birds are starving.
    2. Frogs can’t survive.
    3. Fish are disappearing.
    4. Butterflies are vanishing.
    5. Giraffes face annihilation.
    6. Sharks are being wiped out.
    7. Bees are critically endangered.
    8. Whales are committing suicide.

    De ce „sa traiti bine!”, atunci?! Cata ambitie desarta…

    • …si peste toate, vine si Apocalipsa.
      Zic unii ca dupa Trump, altii speriati de incalzirea globala.
      Scriitorul Jonathan Franzen scrie literatura de fictiune. De unde „recursul la autoritate”?

    • mda, oare?

      Remember:

      1. Birds are starving.

      Which birds? Ca astea de pe la mine, mai ales de cand autoritatile locale s-au captusit cu oblgatia de a se asigura ca fiecare pisica sa aiba un clopotel la gat, par chiar prospere? Nu mai vorbesc de ciori si de corbi, aia subt at de mari incat daca va dau o arioa oeste ochi va canta popa, iertata-mi fie licents.

      2. Frogs can’t survive.

      Frogs sunt atat de multe de unii fermieri cultiva serpi. Cresc SERPI! Din disperare.

      3. Fish are disappearing.
      Mantra oricarui pescar amator.

      4. Butterflies are vanishing.
      Yahaa, in fuecare saptamana cand golesc rezervorul de la lampa de tatntari golesc vre-o 50-60.

      5. Giraffes face annihilation.
      Nu stiu, n-am.

      6. Sharks are being wiped out.
      Yeah no sht, australienii nubstiu se sa mai faca sa-i tina departe de plaji,

      7. Bees are critically endangered.
      Asta e reala.

      8. Whales are committing suicide.
      Sunt perturbari non-antropogene de camp magnetic. Nu se sinucid balenele in semn de protest, in afara celor care chiar se sinucid depresiv daca sunt colectabile de catre o nava ce cercetare pur stiintifica care tocmai trecea prin zona, si care complet accidental e numita xyz Maru.

  12. It’s commonly believed that the boom began when wildcatters figured out how to combine two techniques—hydraulic fracturing and horizontal drilling—to unleash oceans of oil from hitherto impermeable shale rock. But the breakthrough was as much financial as technical. After the U.S. Federal Reserve slashed interest rates in response to the 2008 financial crisis, cheap money washed into America’s forgotten oil fields, supercharging production.

    A decade on, the returns on those investments haven’t matched the growth in output—not even close. The industry burned through almost $200 billion in the past 10 years. Over that time, the S&P 500 Oil & Gas Exploration Index lost 32%, compared with a 172% rise in the wider market. “The industry has destroyed so much capital for so long” that many investors have fled, says Todd Heltman, senior energy analyst at Neuberger Berman Group.

    Access to capital is especially vital to shale drillers because of the wells’ rapid decline rates. Fracking production falls as much as 70% in the first year, compared with as little as 5% in a conventional vertical-drilling operation, so new wells are constantly needed. The number of drill rigs in the Permian has dropped 14%, to 422, since November 2018.

  13. Ce face mediul în care trăiești din tine. Iar astăzi mediul nu se rezumă la sat/regiune. Iar efectele ideologiei nu sunt statice și dinamice: întotdeauna evoluează la o anume scara a timpului. Așa ca nu e de mirare acest nou sfarsit al lumii, cum au mai fost și altele în istorie. Cam stim cum s-au sfarsit.
    Ideologia asta, unii o numesc, gresit, religie, care ignora evolutia și contribuția sistemelor soare, oceane, atmosfera și stabilesc cauza predominantă a schimbărilor climatice ca fiind gazele cu efect de sera are sa sfarseasca ca toate celelalte. Istoria ne arată că dacă te bazezi pe caracteristicile psihologice și sociologice atunci cand te adresezi oamenilor ai succes. Dar doar pentru o vreme. Durata este variabila și chiar dacă ideologia comunista încă exista astăzi, resurgentă inclusiv în spatiul american, la mai bine de 150 de la naștere, avem evolutii mult mai rapide in acest secol. Știința avansează mai rapid și mai mult astăzi decat acum 100 sau 200 ani.
    Frica asta de moarte omoara mintea, procesele raționale din noi. Este folosită cu brio în aceasta nouă ideologie, bun ultimul citat. Dar o sa vedem o evolutie, în timpul vieții noastre, inclusiv în ceea ce fiecare om știe despre gandirea critica, rațională și inteligenta-emotionala. Activiștii acestei ideologii au un varf de succes in acesti ani, precum și probabil în următorii 5. Dar, cu cat urci mai sus, cu atat căderea este mai rea.
    Ca sa fac o predicție, noi ăștia sub 60 ani o sa traim sfarsitul acestei ideologii. Ba mai mult, o sa ne adaptam la veri fierbinți și inundații, plus incendii devastatoare. Asta facem noi oamenii, ne adaptam, chiar rapid!
    Chiar dacă noi oamenii nu vom fi capabili sa influentam schimbarile climatie, datorită evoluției și influenței sistemelor amintite (soare, oceane, atmosfera) tot o sa supravietuim. Asta nu exclude drama unora sau unor segmente din populatia globului, datorata schimbarilor climatie.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mihai Buzea
Mihai Buzea
Mihai Buzea este arborist și scriitor. Cea mai recentă carte publicată: „Tarot”, editura Polirom, 2023.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro