vineri, martie 29, 2024

Salvarea unei naţiuni prin justiţie. Refondarea politicii româneşti. Reconstrucţia partidelor

Punctele cheie:

  • Germenii unei culturi a statului de drept, într-o Românie profund coruptă, în care s-a arătat de secole dispreţ pentru reguli şi legi, anunţă înnoirea de care aveam atâta nevoie;
  • Abuzurile şi hoţia istorică a conducătorilor şi reprezentanţilor politico-administrativi ai României, la toate nivelurile, au devenit intolerabile, atât pentru cluburile euro-atlantice la care am aderat cât şi pentru poporul român, unul de regulă răbdător, învăţat să suporte aroganţa şi privilegiile „elitelor” de tip fanariot, cu speranţa că va putea până la urmă „să se descurce” pentru a supravieţui, într-un veşnic compromis cu propriile sale tare şi complexe;
  • Îmbogăţirea prin politică a fost eradicată demult în spaţiul culturii occidentale, acest vestigiu al civilizaţiei pre-moderne regăsindu-se astăzi doar în ţările lumii în curs de dezvoltare („a treia”, cum se spunea odată);
  • Prin trezirea justiţiei, societatea românească va câştiga o ultimă şi nesperată şansă la modernizare culturală, socială şi politică, precum şi la occidentalizare reală;
  • Contra-atacul justiţiei, venit târziu dar, sperăm, nu „prea târziu”, trebuie susţinut cu toate energiile societăţii, pentru că beneficiile nu vor întârzia să apară, ca un curent binefăcător, dătător de încredere, care „oxigenează” toate straturile şi cotloanele îmbâcsite şi nefericite ale acestei ţări şi le trezeşte la viaţă;
  • După resuscitarea şi însănătoşirea justiţiei, trebuie trecut neîntârziat la refondarea politicii democratice din România, pe bază de integritate, competenţe profesionale şi meritocraţie;
  • Reconstrucţia urgentă a partidelor, alături de statul de drept, este singura şansă pentru redarea încrederii pierdute în capacitatea democraţiei de a aduce oamenilor de rând bunăstarea (vezi sondajele tot mai ameninţătoare din ultimii ani);
  • Cooptarea în politică a profesioniştilor integri pe care încă îi mai are România, a clasei mijlocii educate, care întâi a practicat (cu rezultate) o meserie şi apoi se apucă de politică (nu invers), ar putea reapropia partidele de societate şi ne-ar scuti cu certitudine de aerul de mediocritate intelectuală şi impostură generalizată de acum (cu excepţiile salutare, risipite ici-colo prin partide, care doar întăresc observaţia de fond);
  • Ratarea acestei ultime şanse pe care ne-o dă naşterea chinuită a culturii statului de drept, printr-o eventuală pierdere a „bătăliei pentru justiţie”, ne-ar arunca definitiv în haosul de la periferia Europei, din care singura soluţie pentru oamenii tineri ar mai reprezenta-o, cinstit vorbind, emigrarea.

Lăsând pentru o săptămână tensiunile politicii internaţionale de o parte, dar conştienţi totuşi că, rămaşi în afara spaţiului occidental, ne-ar fi pândit aceleaşi riscuri ca cele de la Est de noi, privim în aceste zile epopeea „bătăliei pentru justiţie” din România cu sentimentul că, în sfârşit, rezistenţa corupţiei sistemice poate fi învinsă. Da, cred acest lucru şi sper să nu fiu naiv în această încredere.

Conspiraţia baronilor fălcoşi, cu feţe de ciocoi sfidători, sau a versiunii lor spilcuite, cu aer de „papiţoi” îmbogăţiţi, poate fi până la urmă spartă. Chiar dacă nu complet, sistemul de aranjamente al României omnipotente poate fi măcar fisurat, atât cât să pătrundă lumina presei în catacombele puterii stătute şi să vedem mizeria contractelor cu bani publici şi a evaziunii fiscale. Această conspiraţie a clanurilor corupte care s-au cocoţat pe sacul de bani publici poate fi demascată şi stopată. Justiţia poate face acest lucru, oricât s-ar victimiza ciocoii de astăzi ai României şi oricâte instrumente media ar avea la dispoziţie.

Trebuie cu toţii să înţelegem că suntem o ţară săracă şi (sau în primul rând) pentru că ei şi predecesorii lor au devalizat de-a lungul timpului bugetele centrale, judeţene şi locale ale acestei ţări, amputându-i oportunităţile de dezvoltare. E suficient să comparăm valoarea vilelor, terenurilor şi maşinilor sau a conturilor familiilor lor cu suma salariilor din funcţiile publice avute şi impozitele plătite ca să pricepem de ce pleacă din ţară medicii plătiţi cu patru sute de euro, de ce este educaţia tinerilor tot mai slabă, de ce s-a degradat uman mediul în care trăim. Simplu spus, corupţia şi lipsa culturii statului de drept devastează tot în calea spre înavuţire.

Dacă nu înţelegem acest lucru simplu, elementar, anume că furturile sub toate formele posibile, mari sau mici, ne-au ţinut atâta amar de vreme la coada Europei, vom rămâne probabil la ideea puerilă că asistăm la pedepsirea nedreaptă, pe criterii politice, a unor nevinovaţi „baroni” iubiţi în teritoriu, a unor „oameni de afaceri”, „împăraţi”, „unchi”, „naşi”, „grei ai fotbalului” etc. Noi, ca victime directe sau indirecte ale hoţiei lor, i-am plânge astfel (prosteşte sau din micul interes?) tocmai pe călăii destinului european al României, deci pe prădători.

Hulită decenii la rând, intimidată, nesigură de uriaşa ei putere transformatoare a societăţii, ea însăşi multă vreme parte a sistemului corupt, justiţia din România îşi poate lua, acum şi în anii care urmează, „revanşa” pe care acest popor asuprit de propriile lui „elite” o aşteaptă de generaţii.

Strivirea baronatelor de orice fel, care sfidează şi domină astăzi viaţa publică din România (în politică, administraţie, economie, medicină, universităţi, sport etc.), ar reda „şansa la aer curat”, la respiraţie, a unei societăţi bolnave de o umilinţă consfinţită şi asumată ca tradiţie instituţională, roasă de fraudarea legii şi a banului public, de laşitate, tocmeală şi compromis. Asta trebuie acum să facă justiţia, dacă poate! Iar noi, ca spectatori ai teribilei încleştări, ar trebui, deşi nu putem decât cu mica putere a cuvântului scris sau rostit, să încurajăm această revoluţie a justiţiei, cerută imperativ de români şi de mediile occidentale, care ne-ar putea scoate (dacă nu pe noi, măcar pe copiii noştri) din feudalismul târziu al spaţiului oriental.

Dacă justiţia va reuşi în acest pariu dificil al statului de drept, urmează, într-o logică firească, refondarea politicii şi reconstrucţia partidelor din România. Cu alţi oameni şi alte idei. Fără mituiţi şi mituitori, fără evazionişti şi plagiatori, fără avantaje pentru ei şi familiile lor, obţinute prin folosirea funcţiei publice, fără locuri pe listele parlamentare şi în consiliile de administraţie bine plătite pentru soţiile/soţii şi copii lor mai mult sau mai puţin agramaţi, fără tentaţia vinovată a amnistiei grosolane. Astăzi, dacă nu aparţii niciunui grup de interese şi nu te raliezi la partizanatul şi clişeele uneia sau alteia dintre taberele politice, oricât de exagerate ţi s-ar părea uneori acestea, nu ai loc nicăieri. Nimeni nu are nevoie de cineva care gândeşte liber şi critic şi care nu se gudură pe lângă marii lideri, urmând orbeşte canoanele impuse.

Mai vechi sau mai noi, partidele trebuie să iasă din mecanismele viciate ale baronatelor centrale şi locale, ale grupurilor închise care au acaparat puterea, din abordările „sectare” în care nu poţi să fii decât „de-al nostru” ori „de-al lor”. Partidele trebuie să plece urgent după oameni de calitate, decenţi, integri, serioşi, profesionişti validaţi în mediile lor, cărora trebuie să le accepte judecata liberă şi să nu-i constrângă la prostituţie intelectuală şi morală. N-am auzit inepţie mai mare decât apelul la supunere oarbă în partide, pe criteriul „soldatului credincios al partidului” (care nu gândeşte ci doar trage în tot ce mişcă, nu?) sau al partidului aflat „la război”, împrejurare în care orice prostie spusă de liderul partidului trebuie aplaudată şi eventual propagată în mediul local. De ce, de exemplu, un plagiator pleacă, în statele dezvoltate, din funcţia publică deţinută dar rămâne la putere la noi? Simplu: pentru că cei care, la nivelul ministerului, agenţiei sau al instituţiei birocratice ultime, care trebuiau doar să ia act de un fapt evident (constatat, la bază, de facultatea şi universitatea care au acordat iniţial titlul) depind la rândul lor de puterea politică şi de protecţia unui partid sau a altuia pentru a-şi conserva micile avantaje personale.

Instituţiile publice sunt slabe pentru că puterea este excesiv personalizată şi invers, puterea liderilor de orice fel în România este prea mare pentru că instituţiile sunt slabe şi populate cu non-valori. Dimpotrivă, ţările cele mai fericite din lume (Norvegia, Danemarca, Islanda, Finlanda, Canada, Australia, Noua Zeelandă, Elveţia etc.) au lideri pe care nu-i ştie aproape nimeni dar au instituţii puternice, funcţionale, credibile. Cercul vicios al mediocrităţii României se autoîntreţine. Din această spirală a complicităţilor şi tăcerilor vinovate ne poate scoate doar asocierea dintre triumful justiţiei şi reconstrucţia mecanismelor de selecţie ale partidelor.

Exercitatea puterii în România trebuie să devină instituţională şi nu personală. Politica trebuie să se deschidă curând pentru cei care au într-adevăr ceva de spus şi care au pregătirea necesară să îndeplinească un rol public, trebuie să devină responsabilă, reţinută în vorbe şi sobră în atitudini, să dea socoteală alegătorilor, să propună politici consistente şi soluţii, nu slogane şi lozinci isterice, să renunţe la ipocrizia generalizată şi la ascunderea jumătăţii de adevăr care nu convine partidului respectiv, să reducă beneficiile personale acordate clientelei şi să le convertească în programe care să genereze, pe cale legală, bunăstare la nivelul societăţii.

Dacă nu vor face aceste lucruri esenţiale, propria lor suficienţă le va distruge. Nu e neapărat un motiv de bucurie, căci pe ruinele „partidelor democratice” pot răsări oricând duşmanii libertăţii şi vânzătorii de iluzii ale „ordinii şi disciplinei”. N-ar fi prima dată.

Distribuie acest articol

43 COMENTARII

  1. Respect !

    Ceea ce răzbate printre rînduri este preocuparea REALĂ pentru destinele acestui popor. Și, pînă la urmă, ASTA e important, dincolo de toate speranțele (poate, repet POATE, naive) și soluțiile propuse.

    Aștept comentariile dezlînat-îmbîrligătoare – le voi taxa cu maximum de sarcasm. În acest sens propun din start niște versuri (Nicolae-Paul Mihail, Damen-Vals) :

    O seri debusolate, cer concav
    Și-o ploaie de-anemone peste dune…
    Reiterez, în contratimp, suav,
    Mesaje longobarde scrise-n rune…

    ”Longobarzi” neaoș-debusolații ! Dați drumul la mesajele ”runice” – vă pîndesc la cotitură (numai spiritele complet obtuze pot crede că glumesc pe marginea articolului).

  2. Am avut nevoie recent sa intru la o primarie din mediul rural, pentru a cere eliberarea unui act.
    In incercarea mea de a gasi serviciul de urbanism, am fost intrebat de 3-4 ori de diferite persoane, angajati ai primariei „pe cine cautam”…- „nu caut pe nimeni personal, caut serviciul de urbanism”….raspunsul inevitabil era „da da, dar totusi pe cine cautati”.
    Personalizarea functiei publice/a puterii institutionale nu e doar apanajul marilor baroni, conti si duci locali….e deja o practica atit de profund insusita de populatie, de maruntii functionari din spatele unor marunte ghisee incit se poate ajunge usor la situatii hilare si penibile …dar din pacate mult prea reale.
    La mizele luptei pt un stat de drept insirate mai sus as adauga inca una…majora.
    Daca in termen de 3 maxim 5 ani cetateanul din aceasta tara nu va incepe sa se simta cetatean, nu va resimti o imbunatatire calitativa a vietii (nu doar din pdv al salamului mai mult) ci si din zona interactiunii stat -cetatean, atunci vom deveni mediu de cultura atit pentru miscari nastionalist-socialiste, luminate de la est, cit si pt deviatii de la linia euro-atlantica si democratica …
    Intrebarea e…vor fi invinsi baronii si politicienii corupti, sau vor sacrifica inclusiv aliantele strategice militare ale tarii, ba chiar fortind iesirea din UE doar pt a-si salva pielea, averile si privilegiile?

    • Stiu despre ce vorbiti…
      Desi pare incredibil aceasta este realitatea din mediul rural si nu numai.

      Am avut in derulare trei proiecte cu finantare europeana – am ales strategic 3 localitatile: un oras mare, dar altul decat capitala de judet, o comuna mare care pare ca o sa fie inghititia de capitala judetului si o comuna mica si uitata.

      Peste tot aceleasi obstacole: Primarul se credea cel putin imparat daca nu cumva Dumnezeu coborat cu un anumit mandat pe pamant. Angajatii din primarie jucau diferite roluri: de la eu decid si nimic nu se intampla fara vrerea mea – un secretar de primarie – pana la eu sunt mic si nu stiu nimic, doar primarul sa imi spuna ce sa fac…

      Primarii nu stiau cum poate sa roteasca niste bani usor in buzunarul propriu.
      (interesle proprii ale primarului dar unul parea ca parca partidul isi cerea tributul si trebuia implinit…). Am gresit daca le-am spus ca exista linie telefonica gratuita pentru anuntarea oricarei fraude? Nu cred! Din momentul in care am facut cunoscut acest fapt la toti angajatii din primarii parea ca nu se poate lucra pe proiect acolo… si am derulati totul cu cele mai bune intentii, iar primarii ma vedeau ca pe cel mai mare inamic public…

      Stat de drept?

      Poate, dar mai incolo, nu chiar in RO.

      Daca UE zice sa iesim din zona lor atunci Ponta o sa sarbatoreasca impreuna cu tovarasii sai maretea realizare si mersul spre Rusia o sa fie mai rapid.

      Oare ce vrea romanul?
      Inapoi spre Rusia sau sa ramana in UE cu RO un stat de drept?
      Nu exista alta alternativa.

      Fraierul de rand inca nu realizeaza cat de important este el in jocul dintre Rusia si UE!
      Mare pacat, mai trebuie multa educatie ca sa definim cine suntem si care este rolul nostru in societate!

      Si din pacate asta nu se intampla peste noapte, chiar daca maine numim RO stat de drept!

      P.S.
      Partea buna este ca atunci cand un conflict major este atat de aproape de RO, societatea se aduna mai repede si se indreapta mai rapid catre un drum – fie ca este unul sau altul!

  3. Sunt surprins de putinele stiri despre Ukraina din aceste zile. Este razboi civil! Cauza? Coruptia politica totala, scaderea nivelului de trai, degenerarea reperelor. Coruptia este atat de mare si atat de inradacinata incat oamenii stiu ca alegerile „democratice” nu mai inseamna nimic, nu le mai garanteaza nimic. Si cersesc „strictetea” Rusiei, amintirea corectitudinii impuse candva de Moscova si de Partid.
    Revenim in Ro si vedem aceeasi coruptie politica. Saracia care apare nu pentru ca un politician isi construieste o vila dupa ani de munca, ci pentru ca isi construieste o singura vila dupa ce falimenteaza sau vinde sau neglijeaza o fabrica unde lucrau 1000-2000-4000 de oameni.
    Ce face UE, US, chiar Rusia pentru Ukraina? Nimic! Ii lasa sa isi rezolve problemele interne, chiar si prin razboiul civil. Ce vor face UE, US, NATO in cazul degenerarii situatiei din Ro? Sa nu ne amagim, NIMIC! Ne vor lasa sa ne macelarim intre noi.
    Mi-e greata! Nu se arata nimic la TV decat circul politicianist, nu si situatia viitoare in care am putea ajunge, la care vecinii nostrii ukrainieni deja au ajuns. Mai este timp de deschis ochii?

    • Cetatea moderna – in sens de spatiu politic si uman, sufera datorita unui paradox greu de digerat si uneori parca emanat dintr-un umor (negru) al destinului societatii umane.
      Pe de o parte, democratia – sistem imperfect de organizare sociala dar totusi singurul suportabil si autoperfectibil.
      Pe de alta parte, sistemele autoritare, dictatoriale si bazate pe bunul plac impus cu forta..
      Marele „handicap” al sistemului democratic este ca in fata agresiunii (interne sau externe) nu poate raspunde nici repede, nici cu arme de acelasi „calibru” respectivei agresiuni.
      Sistemele sociale si politice autoritare, extremiste au de partea lor avantajul tactic a capacitatii aproape nelimitate de a folosi orice tehnica (de la cele soft gen propaganda la cele hard gen tancuri si avioane).
      Ce va face UE si US pt Romania? In nici un caz nu va face „ce va vrea”…..Rusia de astazi face pe plan international „ce vrea muschii ei” tocmai fiindca se bazeaza pe capacitatea generata de starea nedemocratica a sistemului social din Rusia.
      UE si US vor face pt Rominia ajunsa „pe marginea prapastiei doar „ce vor putea”.
      Evident ca ar fi de preferat ca in numele „democratiei” sa adunam dupa niste liste usor de intocmit toata „floarea nobilimii politico-mafiote” din Romania, sa ii ducem pe 2-3 stadioane si sa ii executam. Pofta de dreptate si frustarile acumulare in persoana mea proprie (de cetatean caruia i s-a furat tara si viitorul) ma seduc uneori sa imi doresc sa fiu chiar un tintas de frunte, cu catarea fixata pe o burta de parlamentar……dar am mai putea vb de o democratie daca am dori/spera cu adevarat asa ceva?
      Deci…UE si US vor face „pt Romania” doar cit si ce vor putea „face”, niciodata mai mult dect va putea face insasi Romania pentru ea insasi.
      Rusia „face ce vrea” pt interesele sale proprii si poate (in nota minuscula de subsol) pt minoritatile rusofone din teritoriile „eliberate”…precum Crimeea.
      Nu imi doresc ca aliat pe cineva care sa faca „ce vrea” pt mine ca tara…aia ar insemna ca ne dorim doar alt tatuc, schimbind pe cel vechi situata la Moscova cu cel nou situat la Washington sau Bruxelles. Din pacate pt multi asa si sta lectura situatiei de acum a Rominiei.
      Faptul ca exista – putine – persoane care sa puna in pagina articole ca cel comentat acum de noi ne arata ca:
      – si noi din Romania avem „de facut” multe pt noi insine, inainte de a astepta „facerile” de la UE si US
      – avem pe cine ne sprijini pina ne facem curatenie in ograda
      Vor bombarda avioanele F 16 Moscova pt jocurile de acum din Ukraina? Evident, nu..
      Vom fi martorii unui nou 23 august politic regizat de clica politicienilor romini ajunsi la disperare ca „justitia aserviat intereselor nord-atlantice” ii baga rind pe rind la puscarie…sa speram ca nu.

    • Eu am o problema cu a culpabiliza doar baronul, seful, primarul. Suntem o tara de mamaligi retarde (din punct de vedere al drepturilor cetatenesti, al statului de drept, ect). In sate se vad primarii facandu-si case intr-un si nimeni, dar absolut nimeni nu se duce sa faca o sesizare, sa participe ca martor la un cap de acuzare, sa ia atitudine. Ba mai mult, il si voteaza. Si-atunci de ce sunt ei vinovati? Coruptia e in noi, in retardarea majoritatii (votante). Radacinile sunt mai intinse decat 2 primari, 3 consilieri si un baron pe judet.

    • Amuzant e ca nici macar cehii nu mai au in memorie anul 1968 si nu protesteaza audibil la invazia din Ucraina, fac bascalie balcanica:
      11.55 Uhr: In einer Diskussion mit Studenten sagt der tschechische Staatspräsident Milos Zeman über Wladimir Putin: „Er ist ein gefühlskalter Schachspieler, der alle Schwächen seiner Gegner auszunutzen weiß“. Das berichtet die Zeitung „MF Dnes“. Weiter ist Zeman der Ansicht, die Ukraine brauche in dieser Lage einen starken Führer. „Und nicht einen der Gangster, die vorher regiert haben, auch wenn es eine Frau mit Engelsgesicht und hübschen Zöpfen ist“.
      http://www.focus.de/politik/news-ticker-zur-ukraine-putin-zu-merkel-eskalation-bringt-ukraine-an-den-rand-eines-buergerkriegs_id_3778182.html
      http://www.ceskenoviny.cz/news/zpravy/ukraine-cannot-join-eu-without-necessary-reforms-zeman/1068156
      De urmarit presa poloneza, comparând-o cu ce avem noi pentru Luminarea Poporului: http://www.tvn24.pl/
      http://www.tvp.info/

  4. 150% de acord! Am trecut de ceasul al doispelea, aisbergul a dat de vopsea dar poate ca mai putem sa evitam scufundarea….

    Ce ne facem insa cu marea masa raspandita prin diversele institutii de stat si nu numai, care e obisnuita si traieste din spaga, furtisaguri, lene, sinecuri, „merge si asa”?

    Ce ne facem cu vastul sistem paralel al baronatelor, cu toti cei ce se-nchina la faraonii piramidelor judetene, cu toti „oamenii de afaceri” care cresc intr-un an cat altii in zece sugand de la tata statului?

    Ce ne facem cu lumea de la sate, cu acest univers paralel in care saracia, alcolul si incultura fac ca punga cu faina, ulei, fasole si ceva mititei – c-o fi rosie, portocalie sau de alta culoare – sa determine unde se pune stampila pe buletinul de vot?

    Cum ne descurcam cu toate astea? Trebuiesc exemple, trebuie perseverenta, trebuie strategie si mai ales…trebuie timp ca sa schimbi mentalitatea. Mai avem ?

    • ” Cum ne descurcam cu toate astea? Trebuiesc exemple, trebuie perseverenta, trebuie strategie si mai ales…trebuie timp ca sa schimbi mentalitatea. Mai avem ?”

      Desigur. Mai aveti inca 25 de ani ( cu indulgenta, 50) , pentru ca au trecut deja 25 de ani ( deci cam doua generatii …) , zadarnic . Mult succes !

      • Sergiu Simion: Multumesc, asemenea :-) Deci ati emigrat sau doar v-ati resemnat ?
        Personal cred ca n-au trecut totusi chiar degeaba ultimii 25 de ani. Da se puteau face infinit mai multe dar daca ma uit la justitie, mai ales in ultimele 18-24 de luni, parca imi mai pastrez o bruma de speranta, iluzorie sau nu.
        Nimic nu e definitiv pierdut pana cand nu abandonam.

  5. adevarat : doar justitia mai poate salva o romanie in deriva. cum s a ajuns aici e arhicunoscut. omul de odinioara care incerca sa si mascheze prin zimbet si minciuna relele intentii a fost inlocuit de omul recent care nu mai catadicseste nici macar sa si acopere nerusinarea. e omul cu tupeu, care razbeste si nu roseste cind urineaza n public. imbatati de succes, se retrag in cotloanele / buncarele puterii tronind (precum boierii fanarioti asupra iobagilor) peste o romanie care se afunda tot mai mult in mizerie (in toate formele ei pestilentiale). medici, ingineri, oameni care nu pot respira duhoarea cocinei pleaca. ramin porcii. e tara lor.
    o boala netratata se acutizeaza iar finalu i previzibil : moartea. sau intr un caz fericit (cind viata inca mai pilpiie) taiatul in carne vie. o interventie fara anestezie (efectuata pe un bolnav subnutrit de un sfert de veac) mai e posibila ?

  6. Corect! Stima pentru preocuparea de a duce lucrurile pe un fagas normal! As mai adauga educarea de care are nevoie media. Acea media care, in goana dupa rating, a denumit vedete simpli prezentatori de stiri, asa zise asistente pe post de decor, persoane din presupusa lume mai altfel din moda si localuri pe care le numesc exclusiviste, s.a. Acea media a creat, prin acele denumiri pompoase, o imagine falsa asupra muncii, responsabilitatii si viitorului ales de catre tineri. As vrea mai multe actiuni ale CNA precum aceea de interzicere a idioteniei de emisiune care isi propunea educarea tineretului de catre Bianca Dragusanu.

  7. Domnule Dr. Naumescu,

    Sincere felicitari pentru aceasta imagine HD a societatii romanesti de azi ca si pentru ideile ce se desprind din acest articol, idei care sper ca, asemenea semintelor, sa cada pe un teren fertil si sa dea roadele pe care le tot asteptam de sute de ani…

  8. Cum as cladi in RO statul de drept?

    As dori sa propun un posibil parcurs din propria perspectiva:

    1. Ma curat pe mine – adica zero toleranta la orice fel de smen, si cer/educ familia sa fie la fel. S-ar putea sa raman singur, dar asta este!

    2. Cer de la prietenii mei ceea ce am facut la pct. 1. Nu vor, asta este, si spun rapid: „la revedere!” indiferent de cat de multe lucruri ma leaga de unul sau de altul. S-ar putea sa raman singur, dar asta este!

    3. Cer de la alesii mei locali, nationali si europarlamentari sa respecte RO, statul de drept si toleranta zero la smenuri. Daca nu o fac de buna voie sar la ei pe blog, twitter, FB, site, s.a.m.d. O sa creada lumea ca am innebunit – dar asta este, mai este un nebun care vrea ceva.Imi asum responsabil atitudinea si continui.

    Se poate face si altfel?

  9. Cu un lucru nu-s de acord:
    „Abuzurile şi hoţia istorică a conducătorilor şi reprezentanţilor politico-administrativi ai României, la toate nivelurile, au devenit intolerabile, [..] pentru poporul român”

    Cu asta nu-s de acord. Poporul roman se simte foarte bine cu sistemul de pile si relatii cu care a fost tot timpul invatat. Si in comunism, si in perioada interbelica, si iante de primul razboi, asha ne-am administrat noi. Incacind reguli, fara respect pentru valori, meritocratie, stat de drept. Atit timp cit cel mai de incredere politician roman e un plagiator dovedit care a dizolvat comisia in timp ce-i evalua plagiatul, sau cind tot felul de penali, unii chiar dupa gratii cistiga alegeri dupa alegerim sau cind mare parte din alegatori voteaza isi vind votul pe un kil de ulei, e cam greu sa afirmi ca poporul s-a saturat de hotie.

  10. Daca vorbim de „baronatelor de orice fel, care sfidează şi domină astăzi viaţa publică din România (în politică, administraţie, economie, medicină, universităţi, sport etc.)”, atunci la categoria „etc.” intra si baronatele din justitie, fara de care nu se poate descrie complet cercul vicios al coruptiei din aceasta tara.

  11. Excelent articol! Ar trebui sa devina „biblia” romanului. As avea o singura completare, cred ca exista un al treilea pas obligatoriu. Dupa „revolutia justitiei” si dupa „refondarea politicii si reconstructia partidelor” este nevoie si de o reforma reala si inteligenta a educatiei (asumata de catre noua clasa politica), pentru a nu fi nevoie dupa un timp de o noua „revolutie a justitiei” (etc.). Prosperitatea Romaniei (de care depinde si stabilitatea politica, deci si respectarea principiilor „statului de drept”) nu este posibila in lipsa unei educatii performante. Pentru ca progresele facute sa fie ireversibile Romania are nevoie de cetateni morali, cu respect pentru valorile autentice, cetateni care „care gandesc liber si critic”.

  12. Felicitari pentru articol, d-le Naumescu, intareste exceptional de bine articolul meu si semnaleaza cu precizie pasii urmatori. Ma bucur foarte mult ca ati scris pe aceasta tema si sper sa o mai faceti. Baronii si liderii locali vor disparea doar prin eficientizarea institutiilor in beneficiul cetatenilor, dar ma tem ca este inca un drum teribil de lung pana acolo.

  13. Si eu sunt unul dintre cei care spera, chiar daca altii ma considera naiv.
    Bine structurate punctele cheie si felicitari, pentru articol!

    Ma alatur lui „sorin”, referitor la CNA. Alaturi de Justitie, sprijinit de o legislatie clara si bine gandita (si aici suntem nevoiti sa ne punem speranta, vrand-nevrand si in Parlament), CNA ar putea contribui decisiv la asanarea morala a societatii. Bineinteles, CNA ar trebui sa fie compus din profesionisti integri, cu experienta, care sa nu aiba nimic de datorat politicului. Nu spun ca CNA ar trebui sa interzica o anume emisiune, dar ar trebui sa vegheze ca TOATE emisiunile sa respecte niste standarde.
    Daca posturile TV ar fi amendate sever ori de cate ori un invitat (sau un realizator) pronunta (de exemplu) cuvantul „hotz” referindu-se la un om care nu a fost condamnat niciodata pentru hotzie…
    Daca fiecare emisiune ar putea fi evaluata, chirurgical, in functie de niste criterii foarte clare si transparente pentru toata lumea (tema, format, limbaj, corectitudine in exprimare etc.), iar emisiunile sub-mediocre ar putea fi difuzate (prin lege) doar la ore inaccesibile…
    Daca reclamele mincinoase si/sau exagerate ar fi interzise de la difuzare…
    Daca s-ar acorda calificative (care sa conteze la angajare si remunerare) personalului editorial din audio-vizual… asa cum se acorda gradele profesorilor, de exemplu…
    Daca audienta nu ar fi singurul criteriu de evaluare a valorii unei emisiuni…

    … poate ca lumea in care traim ar arata mai bine…

    Dar cat de usor este sa strigi, pe post, „cenzura!”, atunci cand o autoritate incearca sa te ridice la un anume standard de calitate, fie el si minim… Unde se sfarseste bunul simt si unde incepe cenzura?… cine poate trasa aceasta linie de delimitare?…

    Cum ar fi ca membrii CNA sa fie inamovibili si sa fie alesi prin vot de un numar mare de electori ce au un cuvand de spus in domeniul lor?…

    Cand am inceput sa scriu comentariul, credeam ca am raspunsuri. Constat ca am mai mult intrebari… Dar sper in continuare!

  14. Excepțional !
    Acest eseu al domnului Valentin Naumescu expune cu claritate Starea Națiunii.

    Din orice unghi am privi problemele am constata că descoperim mereu aceeași soluție: Omul sfințește locul ! Dacă șeful Instituției este plagiator deci impostor atunci el va permite doar acest gen de relație atât în interiorul ei cât și cu celelalte instituții ceea ce face ca apariția unui specialist adevărat să devină o speranță deșartă.

    Revoluția Justiției este absolut necesară dar ea trebuie secondată într-un sincronic tandem de Revoluția Administrativă.
    Șeful corupt înlăturat prin Sentință definitivă a Justiției trebuie înlocuit cu Antiteticul lui. Trebuie dar nu va fi posibilă atîta vreme cât Partidul Corupților de la Putere nu este înlocuit cu Partidul Reformat.
    Vorbim deci despre o adevărată Revoluție în Politică.

  15. In sfirsit se pune punctul pe I – oricum fara lipsa de demnitate si vocatia de sluga a victimelor nu se poate ajunge la un nivel de furtisag atit de mare si la o increngatura atit de stufoasa. Oricum sa nu disperam – oportunistii se vor reforma si vor incepe sa joace dupa regulile legii iar hotii de vocatie vor ajunge la zdup – dupa cum au si inceput.

    Si multumiri d-lui Naumescu si echipa pentru felul profesionist in care a condus consulatul roman la Toronto.
    Am fost tratati impecabil de cite ori am avut nevoie de serviciile consulatului.

  16. Un articol foarte bun, foarte interesant si care vine pe un orizont de asteptare , cu mentiunea necesara ca totusi nu trece dincolo de exprimarea unor generalitati, aspiratii si/sau dorinte legitime ale cetatenilor :

    ” Abuzurile şi hoţia istorică a conducătorilor şi reprezentanţilor politico-administrativi ai României, la toate nivelurile, au devenit intolerabile, atât pentru cluburile euro-atlantice la care am aderat cât şi pentru poporul român, unul de regulă răbdător, învăţat să suporte aroganţa şi privilegiile „elitelor” de tip fanariot, cu speranţa că va putea până la urmă „să se descurce” pentru a supravieţui, într-un veşnic compromis cu propriile sale tare şi complexe”

    „…privim în aceste zile epopeea „bătăliei pentru justiţie” din România cu sentimentul că, în sfârşit, rezistenţa corupţiei sistemice poate fi învinsă”, etc.

    „Cooptarea în politică a profesioniştilor integri pe care încă îi mai are România, a clasei mijlocii educate, care întâi a practicat (cu rezultate) o meserie şi apoi se apucă de politică (nu invers)…”, etc., etc.

    Pe scurt, in afara generalitatilor, a aspiratiilor si dorintelor legitime, articolul nu identifica nici cauze, nu propune de fapt nici solutii. Pe aceeasi tema generoasa a coruptiei , un articol recent de pe aceasta platforma ( Claudia Postelnicescu – România clanurilor, statul de drept și victimizarea corupților – http://www.contributors.ro/sinteze/romania-clanurilor-statul-de-drept-%c8%99i-victimizarea-corup%c8%9bilor/) merge la radacina raului si face o analiza de profunzime a cauzelor coruptiei de sistem de la noi.

    In sfarsit , dupa 25 de ani de tranzitie mi se pare bizar sa vorbim despre „germenii unei culturi a statului de drept” care incep sa apara si la noi , dar fara sa spunem clar si raspicat faptul ca nu poate exista o coruptie in afara statului si institutiilor lui ! Problema este ca nimeni nu vrea sa se ocupe de acest cartof fierbinte :

    ” Nu cred ca poate spune cineva , si cu mana pe inima, ca dintr-un esantion statistic de 100/ 1000/ 100.000/ 1.000.000/ etc. de romani luati la intamplare „toti fura” . In acelasi timp , cred ca orice cetatean stie ca atunci cand este vorba de bani publici , ei pot fi furati doar prin institutii publice care gestioneaza fonduri publice sau printr-o primarie , prefectura, minister,etc.
    Intrebarea fundamentala este deci ce se intampla de fapt in aceste institutii publice,etc. si de 25 de ani , daca de toti atatia ani „se fura” ? Altfel spus , inainte de a reforma cetatenii , ar fi mult mult mai eficient sa aflam ce se intampla de fapt in aceste institutii publice ( care ar trebui sa fie publice , nu guvernate de legea secretului ! ) si sa le reformam cu adevarat.
    Apropo , a vazut vreodata vreun cetatean obisnuit, … fisa postului unui ministru ?! ….secretar de stat ?! …directorul anaf ?! …directorul casei nationale / judetene de pensii ?! prefect ?! primar ?! sefului unui post de politie rurala ?! inspector scolar ?! …etc.,etc.
    Ceea ce se stie sigur , este ca in multe din acestea, ca sa nu spunem in toate , dispar bani ( inclusiv bani europeni ) ca intr-un sac fara fund iar ce dispare este recuperat de regula de la cetateanul obisnuit ale carui taxe cresc mereu fara numar.”
    (http://sergiusimion.blogspot.ro/2014/04/romanii-intre-caste-si-clanuri.html )

  17. Dvs tot spuneti ca „TREBUIE” !!
    Eu am rezerve ca se va schimba ceva, dimpotriva…
    Si-atunci, ce se va intampla cu noi, pana unde ne mai putem scufunda in mocirla asta a politicienilor carora nu le pasa decat de-ale lor ?!
    Eu sper macar la vigilenta UE si SUA care au nevoie de democratii in zona, alta speranta de a nu o lua razna de tot nu avem, cred eu.

  18. Numai trimitind in fata justitiei pe toti cei vinovati de distrugerea economiei tarii,pe toti parvenitii politici,pe toti cei care au manipulat fraudulos interesat populatia se poate face curatenie in politica romaneasca.
    Politicieni ajunsi in parlament sa scape de justitie !!!,unde am ajuns ???
    Analfabeti in senat ,in administratie,in parlamentul european !!!,ce-i asta ???
    Haite de derbedei ce-si zic politicieni,gasti mafiote ce jupoaie statul !!!.
    Generali condamnati pentru afaceri dubioase si inselatorie !!!
    Vamesi ce vamuiesc pentru ei si-ai lor !!!,politai ce se tocmesc cum sa aplice legea !!!,
    Univeritati care vind cartoane pe post de diplome !!!
    Documenta furate din dosare penale de avocati si grefieri !!!
    Politisti traficanti de carne vie !!!
    Am ajuns o societate PUTREDA ,O NATIE BOLNAVA !!!.

  19. Sunt absolut de acord cu spusele articolului…

    totusi el are un punct slab, un calcai al lui Ahile: el se bazeaza pe principiul ca „trebuie sa intelegem”. Aici am anumite indoieli in privinta eficientei apelului. Adica… articolul tinde sa se adreseze celor deja convinsi, celor care deja au inteles. Romanii nu au o cultura a argumentului pentru a fi convinsi, pentru a putea intelege argumente. Aceasta cultura trebuie cultivata mai intai de toate. Dar altfel,ce pot sa spun, e ca eu sunt convins de adevarurile spuse aici.

    Apoi in modul cel mai acut cu putinta am simtit pe adevarul afirmatiei: „Nimeni nu are nevoie de cineva care gândeşte liber şi critic şi care nu se gudură pe lângă marii lideri, urmând orbeşte canoanele impuse.”

    Si aici o mica paranteza: Isi inchipuie cineva ce taravera ar fi fost pe toate site-urile „de dreapta” daca primul-ministru i’ar fi spus presedintelui „ca mai bine ar avea grija de fiicele sale ca poate intr’o zi acestea nu vor mai ajunge acasa” ? Va puteti imagina nebunia care s’ar fi iscat in jurul unei asemea eveniment care ar fi fost analizat cu maxima eruditie si comparat cu toate regimurile totalitare si de teroare din toate timpurile ? Dar asa… fâs… toata lumea se face ca doarme, e preocupata brusc de altceva… se face ca nu a bagat de seama… cu alte cuvinte batista pe țambal. Rusinos. Cumplit de rusinos.

    Este exact ceea ce spuneti… suspendarea spiritului critic, rinocerizarea opiniei publice, spiritul de gasca politica si asa mai departe.

    Ceea ce propune in esenta articolul respectiv este o politica principiala. Ceea ce avem noi in realitate avem o politica a spiritului celor asediati. (nu mai vorbesc de nepotisme si alte relatii neprincipiale) Acum intrebarea este: Cum ? Cum ajunge spiritul partinic de la noi „sa inteleaga” ca trebuie sa se ridice la nivelul principiilor. Sa fiu sincer, habar nu am.

  20. Omul scrie bine dar esenţa problemei este alta. Poporul roman este prea puţin educat şi prea puţin predispus la educaţie. Să nu-mi dea nimeni exemple de „mari români” sau „olimpici” aici este vorba de masa covârşitor majoritară. Educaţia unui popor o face intelectualitatea lui care la noi este inexistentă sau compromisă prin complicităţi deloc onorabile. Exemplul dat de intelectuali nu e convingător. Ei înşişi nu îşi ascund atracţia pentru un trai înbelşugat. Interesul personal e mai puternic decât interesul public. Politicienii sunt peste tot profitori, dacă nu sunt corectaţi de forţa morală a intelectualilor. Nivelul de trai nu este totul. Educaţia poporului pe ansamblul lui impune limitele abuzului. În Romania, deocamdată nu se poate. Libertatea si democraţia nu sunt pentru toată lumea. Proştii vor abuza şi apoi vor tânji după dictatură.

    • Este perfect adevarat ce spui dar atunci noi ce sa facem ? Sa asteptam vre-o doua-trei generatii pana cand romanii se vor educa (poate)?
      Ai ramas cu idea comunista :”masele fac istoria”. Poate ca in mare masura e adevarat dar conduse, insufletite de o minoritate constienta, educata, activa, iubitoare de tara, dispusa sa-si asume responsabilitat , riscuri, sacrificii
      Asa s-au facut Unirea, Independenta si Romania Mare !

    • ” Educaţia unui popor o face intelectualitatea lui care la noi este inexistentă sau compromisă prin complicităţi deloc onorabile. Exemplul dat de intelectuali nu e convingător. Ei înşişi nu îşi ascund atracţia pentru un trai înbelşugat. Interesul personal e mai puternic decât interesul public.”
      1. Inteleg din afirmatiile de mai sus ca intelectualul nu trebuie sa fie atras de un trai imbelsugat? El trebuie sa umble in zdrente si sa lumineze masele?
      2. Dati exemple de intelectuali compromisi prin „complicităţi deloc onorabile”.

  21. Sa vina IIsus sa reformeze politica si natiunea, ca altfel n-are cine. Problema nu este ce trebuie facut, ci cine sa o faca. Din acest pdv formulari de genul „trebuie sa” sunt nefolositoare, Stim ce trebuie să, nu stim cine să, sau cum sa incepem să.

  22. Degiaba ne apucam si povestim si filozofam si acuzam, dar fara nume, ca sociatatea romaneasdca e nu stiu cum si ne dam toti cu parerea si nu facem nimic.
    Ei sunt 500 in Parlament si noi 20 de milioane si isi bat joc de noi si noi rabdam si ne compacem sa fim slugi in propria tara, ca atita stim face. Multi vorbesc aiurea numai sa se afle in treaba si se dau vitezi ca scrie o care si se crede mare intelctual cu barba si pipa in gura…
    De ce nu iesiti in strada sa va cereti drepturile, daca e nevoie cu tancurile peste ei in Parlament ! Unde este unitatea nationala ?! Bine ca de povesti sunteti buni si sa stati ca plantele la tv ! Bravo!!
    Asta da unitate si fraternitate… si dupa aceea va pligeti ca numai la noi e asa…si ca suntem facuti sclavi de catre ocupant. Se pare ca, asa cum este puterea politica, cam asa e si romanul. Se gindeste numai la el, se gindeste cum sa il injughie pe celalalt, cum sa il prosteasca pe altu ca sa ii fie lui bine. Dragilor ne cam ameritam soarta, ca inafara de latrat nu stim sa facem nimic ! Nu aveti decit sa va suparati pe mine. Asta e cruntul adevar !

    • care fara nume? chiar nu ati aflat despre cei anchetati ori trimisi in fata judecatorilor?
      Vi se pare ca sint putini? intr-unfel, si mie, dar nici cu ajutorul Justitiei din, sa zicem, Germania ori Anglia, nu vom putea face fata mafiotismului din Romania. Pe placul dorintelor noastre de a vedea singe. Cercetarile dureaza, caci mafiotii nu sint prosti. Si sintem un stat de drept; intr-o dictatura nu ar dura atit :P

  23. O mica propunere de solutie la indemina oricui> fiti piriciosi!
    Da, un indemn cu iz de scoala generala…
    Nu exista popor civilizat si cinstit din cauze „genetice” sau „divine”.
    Exista in schimb popoare civilizate, disciplinate si „cu frica de lege”. Cum se realizeaza/intretine asta? Precum cele mai frumoase flori cresc pe balegar, asa si cinstea si corectitudinea cresc pe „gunoiul” reclamatiilor si plingerilor, evident facute catre niste autoritati care chiar aplica legea.
    A parcat cineva abuziv? In loc sa il injuram in barba/ridicam stergatoarele…reclamati-l la politie.
    Un functionar va cere spaga? Depuneti plingere.
    Un profesor va ameninta copilul cu note proaste daca nu cotizati la ceva bizar fond de clasa sau alta schema de stors bani? Reclamati-l.
    Un primar pune piedici unui proiect la care lucrati? reclamati-l si chemati si presa…
    Exemplele pot continua.
    Efectele? Nu se vor vedea imediat, la prima saptamina. dar cu timpul..se vor vedea efecte, se vor vedea situatii in care persoane obisnuite cu abuzul se vor gindi de 2 ori inainte de a se mai purta „baronic”…
    Si institutiile ce pazesc statul de drept (politie, procuratura, comisii de ancheta, etc ) au nevoie la fel de mult de sprijinul populatie, precum si populatia de sprijinul unor sisteme ce fac statul de drept sa functioneze.
    Deci la modul simplu spus …fiti piriciosi, nu va lasati intimidati si amendati orice mica fapta ce face parte din categoria „coruptie/abuz de putere”.

    • Despre paraciosi.

      Se poate indrepta omul si cu vorba buna.

      Ii spui o data, vezi ca nu se intampla nimic, mai zici o data, si de abia a treia oara cred ca este cazul sa iei parul, adica sa faci reclamatie.

      Statistica arata ca sunt fff multe procese in RO – dar atat de multe cauze nu ajung in justitie din diferite motive. Este bine ca acum exista medierea care ar putea permite rezolvarea pe cale amiabila aunor neintelegeri, dar chiar si asa lucrurile nu se intampla simplu…

      Am intervenit pentru ca mi se pare ca de prea multe ori in RO se ridica batul fara ca sa existe cea mai mica intentie de a aplana un conflict, o neintelegere, o disputa.

      Mai cred ca indreptarea este mai eficienta si mai indelungata daca este facuta prin dialog intre parti.

      Vorba dulce multe aduce!

      • La scirba de functionar, la sefuletul incompetent ajuns sefutz de birou sau departament pe pile, la conferentiarul universitar plagiator, la consilierul local umflat de bani din contract minarite, la primarul eternizat in functie pe o feuda cit un oras, la presedintii, directorii, secretarii de stat, ministrii incalificabili, la parlamentarii imbuibati de privilegii si amestecati direct cu interlopii …..ce ma ajuta vorba buna????
        Pai vorbe bune pot auzi si aud toti zilnic….
        Tre sa invete de frica, de lege, sa invete – the hard way- ca ei sunt acolo fiindca existam noi, nu sa se poarte ca si cum noi cetatenii ce ii tinem in salarii, functii si voturi existam pt ca o „ingaduie” ei.
        Cred ca vremea „vorbei dulci” a trecut de mult…

  24. E un comentariu mai sus in care, printre altele, se spune despre acte furate din dosarele penale. Se numesc si vinovatii: avocatii si … grefierii!
    Plutonierul meu de companie avea o vorba : „Ando, fara cuvinte!”

  25. Too little, too late.

    Desigur, ne bucuram. Dar …. industria e la pamint, atita cit era. Economia in general e la pamint. Povara fiscala tot aia e ba chiar mai mare. Eu sint curios cit o sa mai tina sandramaua.

  26. NOROCUL NU NE MAI PETRECE , asa ca nu vom mai avea decat ceea ce suntem in stare sa avem, cu totii pe aceste pamanturi, individual in nenumaratele diaspore(autoexilari) pe care le creem si le vom mai creea.

  27. 1.Rusia nu va face ce vrea, tocmai pentru ca exista SUA, UE si deja o arde la buzunare aventura ,,Crimeea”.Se va retrage cu coada (economica), intrata la apa unei mari Recesiuni economice.
    2.Autorul are dreptate cu privire la ,,inventarul” lucrurilor de rezolvat in Romania, de la coruptia mica la cea mare si inapoi!De ceva vreme abunda analizele si constatarile, dar lipsesc cu desavirsire solutiile reale ori fezebile.
    Orice analiza ar trebui urmata de o incercare (macar) de solutie, chiar daca ea este partiala ori chiar nepotrivita.
    3.Analiza si elaborarea de solutii, trebuie sa plece de la cauzele actualei situatii sociale a ,,baronilor” judetelor, cit si a ,,baronasilor” de la primaria de comuna ori sat.
    Odata cu dezintegrarea economica si industriala, cu privatizarile, domeniile de capusat si extras rente administrative s-au diminuat drastic, incit singura vaca de muls, a ramas Bugetul, aflat si el in scadere.
    Orice functie administrativa sau politica, presupune/obliga la procurarea de bani pentru partid si pentru pastrarea statutului politic sau administrativ, bani care nu pot fi procurati decit de acolo unde mai exista:in banul public.
    Criza cronica de locuri de munca relativ bine platite sau imposibilitatea de afaceri intr-o tara esuata economic, datorita unei competitivitati/functionalitati economice de indice 74 (unde moare orice afacere cinstita), a facut din politica, unica ,,afacere” cu posibilitati de oarecare imbogatire.Cine este activ, stie sa se pazeasca, risca si cistiga, iar o parte (fraierii) ajung la puscarie.Aceasta ,,istorie” continua, dincolo de orice inventarieri si constatari a ceeace trebuie facut, daca nu se pleaca de la o concluzie de fond:politica este acum, unica ,,resursa” existenta, pentru capatuire, intr-o lume fara perspective economice, pentru ,,baronul” potential, care nu se multumeste cu salariul de bugetar.
    SOLUTIA nr. 1 ar fi ca politicienii sa fie convinsi sa devina ingeri politici, si sa se multumesca cu salariul.Cine crede ca sint valide astfel de ipoteze, va trebui sa dezvaluie si tehnicile/mijloacele de a se induce aceasta conceptie, in mintea politicienilor!
    SOLUTIA nr. 2, ar fi un proiect economic national, care sa conduca la reindustrializarrea Romaniei, incit baronii (potentiali) sa aiba posibilitatea sa cistige si altfel, sa devina industriasi si comercianti, la fel ca baronii japonezi, in epoca reformei Meiji.
    Odata lansat un astfel de proiect economic, care ar planifica o crestere economica de 4-5 la suta pe an(vezi promisiunea/ideea electorala Ponta – 2012), baronii de la Consiliul Judetean, municipiu, comuna si sat, ar avea raspunderea personala pentru realizarea ,,targhetului” economic din zona ,,baronatului” lor.Din acest moment:
    a.)partidele s-ar reconstrui, avind nevoie de tehnicieni si persoane cu expertiza in administrarea dezvoltarii si producerii resurselor necesare acesteia;
    b.)tehnocratii ar fi cooptati in politica, ei devenind de facto, conducatorii de proces economic, realizind sarcinile date de politicieni.La rindul lor, acesti tehnocrati ar selecta cadre si specialisti in domeniile dezvoltarii si conexate acesteia:,economie, invatamint, inovatie, creatie tehnologoica,etc.
    c.)intr-o legislatura ar disparea parlamentarii cintareti si amatori, Senatul ar fi transformat in locul de adunare al tehnocratilor, care sa preia problemele dezvoltarii si sa le prelucreze tehnic, astfel incit sa poata fi asezate in norme juridice si de aplicare a legilor.
    d)Insasi accesul in functii, ar deveni conditionat de proiecte economice, incit stilpii de azi ai partidelor ar deveni portari sau lipitori de afise electorale….
    e.)Ca sa faca fata rigorilor unei cresteri economice majore, impuse clasei politice, primariile si institutiile ar deveni deschise schimbarii si functionale, avind raspunderi pentru dezvoltare insasi primarii si sefii administratiei de la toate nivelele.
    Acesta ar fi tabloul general al unei schimbari care poate fi determinata, impusa de elita intelectuala, daca s-ar cantona in zona solutiilor, iar nu doar in cea a constatarilor si asteptarilor ca cineva, de acolo de sus, de la UE, SUA sau DNA/Parchetul General, sa rezolve pe cale juridica, ceva ce are vadita solutie economica!
    Un proiect de reconstructie economica si industriala, o viziune a administrarii (responsabile a) Romaniei ca pe o afacere (in care administratorii sint politicienii, iar actionari poporul roman), pe care sa o supervizeze elita intelectuala a tarii! Politicienii de azi ar fi treptat transformati in politicieni responsabili, cu posibilitatea de a deveni industriasi si comercianti, incit n-ar fi nevoiti sa fure asa mult de la stat.
    4.Justitia are meritele sale in realizarea statului de drept, dar ea nu poate prinde in latul ei, decit o minoriate insinifianta, din cei care sifoneaza anual miliardele de lei sau Euro, la orice actiune pe care o realizeaza, de la mopul si detergentul de spalat holurile, pina la orice obiectiv mare, care a bagat de 25 de ani banii nostri, in pusculita partidelor ori a baronilor de diverse marimi si domenii publice.
    5.Numai tandemul Justitie – dezvoltare economica, poate eradica ceeace are drept cauza de fond, saracia populatiei in crestere cit si a politicienilor, care ajung la putere tocmai ca sa se indestuleaza din aceasta saracie generala, majorind-o.
    Ce sa caute acum in acest mediu politic infect si cum sa supravietuiasca aici, timp de ani de zile, ,,alti oameni si alte idei”?!

  28. Problema are cauze mai profunde – concret, implicarea exagerata a statului in vietile oamenilor si preponderenta proprietatii publice.

    Dar sa explic:

    1. In Romania nu poti misca un deget fara aprobari. Si-atunci, de ce ne mai miram ca cei care au puterea sa dea aceste aprobari ajung corupti, si ca ezitam sa depunem plangeri impotriva lor stiind bine ca daca nu se rezolva nimic (si este foarte probabil sa nu se rezolve nimic) vom ajunge la mana acelorasi pentru urmatorul rand de aprobari.

    2. Cei care fura si-si etaleaza luxul obtinut prin furt nu risca sa fie reclamati, ca doar nu fura de la ei (sau nu in mod direct) ci din avutul statului, deci „al nimanui”, dupa cum bine ne-a invatat jumatate de veac de comunism. Chiar credeti ca romanului ii pasa de banul public, mai ales in cazul in care nu prea contribuie la buget (ci dimpotriva)?

    Prin urmare, solutia este una de fond: un stat minimal cu atributii restranse si cu un buget pe masura, Eu unul insa am ferma convingere ca asa ceva nu se poate… sau mai curand, „nu se vrea”!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Valentin Naumescu
Valentin Naumescu
VALENTIN NAUMESCU este profesor de relații internaționale la Facultatea de Studii Europene a Universității Babeș-Bolyai Cluj, președintele think tank-ului Inițiativa pentru Cultură Democratică Europeană (ICDE) și directorul Centrului EUXGLOB. Este abilitat în conducerea de doctorate în domeniul relații internaționale și studii europene și este coordonatorul programului de master de Relații Internaționale, Politică Externă și Managementul Crizelor (în limba engleză) de la UBB Cluj. Între 2005 și 2007 a fost secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe, iar între 2008 și 2012 a fost consulul general al României la Toronto. Are gradul diplomatic de ministru-consilier, obținut prin concurs.A publicat 23 cărți, în România și în străinătate (Marea Britanie, Canada, Olanda), ca autor unic, coautor, editor sau coeditor și peste 60 de articole științifice și capitole/studii în reviste de specialitate și volume colective. Printre cărțile publicate în ultimii ani se numără: Politica marilor puteri în Europa Centrală și de Est. 30 de ani de la sfârșitul războiului rece (Humanitas, 2019), The New European Union and Its Global Strategy: From Brexit to PESCO (Cambridge Scholars Publishing, 2020), Războiul pentru supremație SUA-China și cele cinci forțe care schimbă lumea. Consecințe pentru România (Polirom, 2022) și Great Powers’ Foreign Policy: Approaching the Global Competition and the Russian War against the West (Brill, 2023).

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro