Home » Opinie » Citesti:

Săptămâna „luminată” a României. De la „mica revoluție” la „schimbarea la înfățișare”

Vintila Mihailescu iunie 2, 2019 Opinie
18 comentarii 5,844 Vizualizari

Este doar un sentiment personal și deci profund subiectiv, știu, dar am și convingerea că nu sunt singurul care a fost cuprins, într-un fel sau altul, de această impresie ciudată: săptămâna care a trecut a fost una profund aparte.

De ce?

În ceea ce mă privește, am avut un sentiment de eliberare, pe care nu-l mai resimțisem de la Revoluție. Atunci m-am culcat în comunism și m-am sculat în postcomunism: am răsuflat ușurat, chiar dacă societatea nu avea să se schimbe atât de repede și de profund pe cât speram. Acum m-am culcat în Dragneastan, într-o România de la care nu mai aveam multe speranțe, pe termen scurt cel puțin, și m-am sculat într-o România „des-dragneaizată”: am răsuflat din nou ușurat. Este un soi de „mica revoluție”, mi-a trecut mie prin cap, având grijă însă, bineînțeles, să păstrez proporțiile. În plus, în cazul lui Ceaușescu, emergentul stat de drept postcomunist s-a întemeiat pe o crimă (căci nu a existat, de fapt, proces); în cazul de față, statul de drept și-a îndeplinit (cu greu și contorsionat) menirea: Dragnea a fost eliminat în urma unui proces real. A spune că este aceeași Mărie cu altă pălărie este pur și simplu o dovadă de obtuzitate cinică – sau de obediență partinică dusă dincolo de orice limită.

Deși personal m-am simțit ușurat, asta nu înseamnă că sunt atât de naiv încât să cred că de acum încolo va curge lapte și miere. Pe de o parte, oricare vor mai fi schimbările de la vârful PSD, câtă vreme instituțiile statului rămân „dragneaizate”, nimic fundamental nu se va schimba. În plus, chiar dacă este posibil să se pună puțin basmaua pe țambalul corupției, incompetența va continua să-și vadă nestingherită de treabă. Vreți un exemplu care să ilustreze „autonomia prostiei” chiar și dincolo de practica hoției? Îl avem cu toții sub ochi și ne afectează trans-partinic pe mai toți, căci mai toți avem copii și/sau nepoți. Or, deciziile recente ale doamnei ministru Andronescu nu pot fi bănuite de corupție, dar pot cu siguranță să fie acuzate de incompetență. O incompetență care afectează toți copiii din țară și, implicit, părinții acestora. Ceva atât de nepopular nu are cum să fie de folos interesat nici doamnei ministru, nici guvernului, nici partidului. Și atunci de ce? Din pură și senină incompetență! Or, de la doamna ministru Andronescu la primari și directori de instituții, dragneaizarea a umplut țara de incompetenți fideli, de care nu vom scăpa prea curând. Pe de altă parte, nu sunt nici atât de naiv încât să capăt, brusc, încredere în Opoziția PNL. Cele două partide principale, reprezentând Puterea și Opoziția, s-au sprijinit de fapt reciproc și într-un mod paradoxal în ultimele alegeri: în 2016, PSD a câștigat în mare măsură pe baza totalei incompetențe politice a PNL-ului; în 2019, PNL-ul a căpătat un plus considerabil de votanți pe baza gogomăniilor excesive ale PSD-ului. Nimic nu s-a schimbat deci în substanța PNL-ului, oricât de „învingător” ar fi el.

Ceea ce s-a schimbat însă în mod simptomatic este nu atât nesperata poziție pe care alegerile au propulsat USR+, cât incredibila mobilizare a electoratului său. Nu mă interesează aici nici calitatea partidului, nici politicile sale prezente și viitoare, dar nu pot să nu constat o schimbare semnificativă în societate, care ne reprezintă mai mult decât orice partid. Am repetat până la sațietate, cu multe alte ocazii, constatarea subtilă a lui Mircea Vulcănescu că „la români se poate atunci când nu se mai poate”. Ei bine, acum o săptămână atinsesem pragul la care „așa nu se mai poate”. Și iată că, aparent brusc, s-a putut! Iar ceea ce s-a putut nu este atât creșterea unui partid, ci trezirea unei societăți pe care o credeam că vegetează sub tăvălugul PSD-ist. Ceea ce ne-au arătat în primul rând aceste alegeri este faptul că România PSD-istă este mult mai mică decât ne obișnuisem să credem, că, dincolo de un electorat aproape inevitabil captiv, există un electorat viu – sau, ca să cităm din imnul nostru național, care poate fi trezit oricând din „somnul cel de moarte”. Cât o să dureze și ce va face acest electorat cu victoria sa, vom vedea, dar, deocamdată, vestea cea bună este că el există!

Săptămâna aceasta a mai adus și o altă „veste bună”, aproape incredibilă și ea: „schimbarea la înfățișare”, ca să spun așa, a societății ortodoxe române față în față cu reprezentantul catolicismului. În esență, vizita Papei Francisc poate fi considerată și un moment de de-BOR-izare a României ortodoxe. Cu această ocazie, BOR s-a comportat, punctual, incomparabil mai bine decât Biserica Bulgară – și merită, din acest punct de vedere, toată admirația. Dar numai din acest punct de vedere, căci atitudinea și mesajele curente ale ierarhilor noștri au fost și vor rămâne ortodoxo-centrice și mult prea puțin ecumenice. Populația l-a primit însă pe papa Francisc cu o căldură inimaginabilă, vizibil și profund creștină, care nu se încurca deci în seculara sciziune dintre catolicism și ortodoxie pe care ne-o tot predică daco-ortodocșii noștri. Așa cum s-a dovedit că electoratul nu este majoritar pesedizat, tot astfel credincioșii ortodocși s-au dovedit a nu fi atât de conservatori și chiar fanatizați pe cât ni s-a tot dat să înțelegem.

O excelentă „imagine de țară”, care a fost respinsă cu fudul patriotism, prezenta în urmă cu câțiva ani România ca fiind always surprising. Surpriza actuală este că, de fapt, România chiar există!

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "18 comments" on this Article:

  1. Joo Ferenc spune:

    Superba incheierea mai ales ca reflecta si in exterior ceea ce punctate vis-à-vis de societatea civila! sa auzim de bine!

  2. man of war spune:

    cam asa i. cind feseneul s a noit a devenit pesedeu. la fel peneleul / useleu. sau slinosul tariceanu alipindu se n importe quoi partidului de guvernare. constantinescu a ramas fara specialisti, iar basescu a mpuit militienimea apelind la cocos, lenuta din plescoi si eba propria i progenitura. daca nici de asta data nu va avea loc o schimbare de profunzime (cu analfabetii institutionalizati reformati si diminuati) dupa dragnea, militianul din gratia si a lui ceata (de pitigoi) vor urma altii de aceeasi factura

  3. victor L spune:

    Eu nu as merge atit de departe cu paralela, ci mai aproape, la Nastase nustiucitecase..
    Nu as face nici asemenea afirmatie:
    ” Nu mă interesează aici nici calitatea partidului, nici politicile sale prezente și viitoare”.
    Dece ii blamam pe votantii pesedisti?

  4. Mihai Damian spune:

    Oare câtă civilizație a stat în uciderea episcopilor grecocatolici ordonată de comuniști? Un regim instaurat prin crimă și teroare nu putea sfârși decât așa. Ceaușescu era la putere când la Timișoara se trăgea în oameni cu muniție de război. Am trăit acele zile și am știut că din acel moment, nimic nu-i mai putea salva.
    Puteau avea parte, desigur, de un proces ca la carte, dar deciziile și acțiunile lor ar fi dus la același deznodământ, indiferent cine și cum îi apăra. De altfel se poate relua procesul oricând. Chiar și fără depozițiile acuzaților, cu ce s-ar aduna în dosar și pe legea de atunci, procurorii ar obține cu siguranță aceeași pedeapsă. Sau cel puțin închisoarea pe viață.

  5. Lucifer spune:

    Un text echilibrat, deşi autorul nu are prea multă încredere în evoluţiile viitoare. Eu cred că în “săptămâna luminată”, marcată de patru evenimente aproape simultane (summitul de la Sibiu, alegerile europene, Rederendumul pentru Justiţie şi vizita Papei), a rezultat o stare proprie a poporului: noi, românii, ne considerăm un popor european şi ne-am manifestat ca atare. De aici ar trebui să rezulte ÎNCREDEREA ÎN NOI ÎNŞINE. Această încredere în noi înşine ar trebui să forţeze politicul să acţioneze în spiritul dorinţei poporului român.
    Da, poporul român a conştientizat că ESTE UN POPOR EUROPEAN.

  6. Horse_radish spune:

    Am avut un mers mai saltat pe strada, priveam mai demn. Strazile, copacii, cladirile erau din nou ale mele.

    Emilia Sercan spune ca a fost ca o gura de aer.

  7. Casargoz spune:

    Va multumesc pentru tot ceea ce m-ati invatat.

  8. Constantin spune:

    „Săptămâna „luminată” a României” …

    …este mai degrabă săptămâna luminată de vizita Sfântului Părinte a unei părți dintre români.

    Citind articolul m-am bucurat, m-am luminat la rândul meu, din alte pricini decât autorul, și am devenit invidios.

    Eu n-am apucat să mă bucur de nicio revoluție din 1968 încoace, deși am participat la toate. N-am crezut că după tresărirea de suveranism arătată SUA și Comuniunii de la Varșovia s-a revoluționat ceva…

    Dar unii naivi, ori interesați, s-au luminat și au început să-l iubească pe Ceaușescu.

    N-am crezut după deranjul din 1989 că s-a revoluționat altceva…

    Dar alți naivi, ori interesați, au fost luminați de răsăritul soarelui și au început să-l iubească pe Iliescu.

    La fel nu am crezut că după „prima schimbare democratică de putere” din 1996 a fost revoluționată România…

    Dar naivii cei mai naivi, ori cei mai interesați, au prins raza strălucirii democrației și au început să-l iubească pe Constantinescu.

    Într-adevăr, plecarea într-o scurtă vacanță a d-lui Dragnea este incontestabil un eveniment revoluționar.. Dar pot îndrăzni oare să mă bucur și mă simt iluminat?! …Să mă bucur nu, să mă simt iluminat, da, dar indirect.

    Iluminarea mea este explicată prin invidia despre care am scris mai sus. Sunt invidios că unii înțeleg mai bine revoluțiile și se pot bucura și lumina de ele atât de des și atât de puternic, trăind o stare de beatitudine de care eu nu sunt capabil. Se vede astfel că semeni ai mei găsesc și simt fericirea cu mult mai multă ușurință decât mine, iar pentru asta îi invidiez sincer.

    • Lucifer spune:

      Bucură-te azi, mâine va fi mai rău….

    • gheorghe spune:

      Stimati comentatori, atat articolul cat si comentariile dvs. sunt foarte interesante.Ce ma ingrijoreaza pe mine si nu pomeneste nimeni este implicarea justitiei in spatiul politic, care a culminat cu incarcerarea unor liederi politici, pe baza unor acuzatii foarte indoielnice. Aceasta nu ar trebuii sa fie motiv de bucurie, ci mai de graba unul de mare ingrijorare.Pas cu Pas se instaleaza in romania statul politienesc. Somnul ratiunii naste monstrii ! Sa ne fereasca Dumnezeu.

    • No-man's-land spune:

      Felicitari pentru comentariu, scris cu talent, eleganta, subtila si amiabila ironie. Multumesc.

  9. Gigel spune:

    Din cuvantul PF Daniel: ” In anii 1999 şi 2002, Sanctitatea Sa Papa Ioan Paul al II-lea a oferit un ajutor financiar … integrat simbolic de Patriarhia Română, ca parte din costul total de 500.000 euro, în vederea achiziţionării clopotelor Catedralei Naţionale, de la firma catolică Grassmayr din Innsbruck… Suntem recunoscători pentru acest ajutor financiar simbolic şi, totodată, vă mulţumim pentru sprijinul pe care îl acordaţi constant credincioşilor ortodocşi români din Italia şi din alte ţări, unde Biserica Romano-catolică a pus la dispoziţia comunităţilor ortodoxe româneşti 426 lăcaşuri de cult, 306 în Italia şi 120 în alte ţări din Europa Occidentală.
    DIN ACEST MOTIV, am ACCEPTAT PROPUNEREA PARTII CATOLICE să oferim posibilitatea Sanctității Voastre şi creştinilor catolici prezenţi aici în această Catedrală posibilitatea să rostească rugăciunea Tatăl nostru în limba latină şi să intoneze câteva cântări pascale catolice.
    Acest gest este un semn de recunoştinţă pentru spaţiile liturgice oferite de comunităţi catolice parohiilor ortodoxe româneşti din Europa Occidentală… ” Eu inteleg ca, doar pentru ca a primit ajutor financiar si gazduire in biserici din Vest, a acceptat in catedrala Tatal nostru in latina si cantari pascale catolice.
    Pai ce ecumenism e asta? Daca pentru Tatal nostru si cantece pascale trebuie aprobare de la PF (contra servicii), atunci cand o sa accepte BOR Unirea? Sau nici nu se gandeste serios la unire? Nu existra probleme de ordin teologic intre ortodocsi si catolici. Anatemele au fost ridicate in 1965 (o mie noua sute saizeci si cinci) !!!!!!!!! Doar putinistii mai spun ca Roma e eretica.

  10. Sergiu Simion spune:

    Fractura din societatea romaneasca

    “ O mica istorie

    In anul 1973 o unitate militara de transmisiuni din Tg.Carbunesti ( judetul Gorj avea planificata o “ aplicatie de razboi” in care trebuia sa efectueze o deplasare in teren cu toate masinile militare , statiile de trasmisiuni si intreg personalul aferent . In acest scop seful de stat major, colonelul Patrut , a ales , la sugestia maiorului State , o locatie cat mai potrivita (in realitate criteriul a fost frumusetea peisajului in care aveau sa fie facute gratarul si cheful de la final de care se bucurau ofiterii ) .

    Intr-adevar , pentru toti participantii indiferent daca erau soldati sau ofiteri , locatia era una deosebita : o poiana superba cu iarba de un verde crud , foarte inalta si numai buna de cosit.

    Conform traditiei cazone, actiunea s-a desfasurat in forta pentru ca sa respecte timpul planificat si toate masinile militare grele au intrat cu viteza in poiana.

    Cireasa de pe tort a fost seful de Stat Major care, dupa model american , a venit din urma cu IMS-ul aflat in dotare si cu viteza maxima ca sa ajunga in fruntea tuturor acolo unde ii era locul .

    De aici incolo istoria devine palpitanta pentru ca actiunea a intrat intr-o alta dimensiune a realitatii. Masinile au intrat in viteza si s-au oprit brusc . La fel ca si IMS-ul sefului de stat major care a aterizat pe undeva prin mijlocul platoului.

    Soldatii au iesit primii din masini si au vazut dimensiunea dezastrului , dar si cauza lui . Superba poiana de pe plaiurile Gorjului era in realitate o mlastina . Masinile grele , de tip sovietic, se scufundasera pana aproape de lada . IMS-ul sefului de Stat Major se scufundase pana aproape de volanul soferului, iar seful seful de stat major si-a lasat cizmele in noroi ca sa poata iesi.

    De aici incolo lucrurile s-au desfasurat ca intr-un film mut . In toata poiana domnea o liniste suspecta . Soldatii coborat in noroi si se uitau nedumeriti unii la altii pentru ca nici un ofiter nu era printre ei si nu intelegeau ce se intampla.

    Starea de confuzie a durat aproape o ora , timp in care soldatii au vazut ca ofiterii erau palizi si nu scoteau un cuvant ( mai tarziu au inteles ca fiind “ aplicatie de razboi” toti erau pasibili de inchisoare pentru ca modul in care aceasta aplicatie esuase ) .

    Ce a urmat ? Ideea salvatoare a unui soldat ( ardelean ) enervat de faptul ca a trebuit sa sara direct in noroi :

    - Haideti mai frate sa scoatem noi masinile astea !

    Timp de patru ore , si numai cu lopetile individuale , am reusit sa scoatem noroiul de langa fiecare roata si sa punem crengi ca sa scoatem masinile din mlastina. In tot acest timp ofiterii au stat si s-au uitat tacuti la noi . Cand am terminat , practic facusem baie in noroi si aratam ca veniti din iad , dar eram mai veseli decat ofiterii pământii si tăcuti “ .

    Mi-am aminti de acest episod bizar din armata in care soldatii salveaza onoarea regimentului citind ultimul articol al profesorului Vintila Mihailescu ( http://www.contributors.ro/editorial/saptamana-%E2%80%9Eluminata%E2%80%9D-a-romaniei-de-la-%E2%80%9Emica-revolu%C8%9Bie%E2%80%9D-la-%E2%80%9Eschimbarea-la-infa%C8%9Bi%C8%99are%E2%80%9D/ ). La fel ca si in cazul guvernului Boc atunci cand prim-ministrul a fost sfatuit de specialisti sa demoleze un dig si sa inunde o parte din Galati , dar a fost salvat de un taran ( https://adevarul.ro/locale/galati/video-vezi-salvat-taran-Sendreni-orasul-galati-1_50ae7b997c42d5a6639d2075/index.html), uneori socoteala din targul guvernului si societatii uneori nu se potriveste neam cu cea din casele cetatenilor.
    In acest caz articolul este surprinzator prin onestitatea autorului care recunoaste in mod deschis decalajul intre imaginea si reprezentarea electoratului roman existenta in randul formatorilor de opinie , dar si in randul specialistilor in stiinte sociale , si comportamentul real al acestui electorat :

    “ Ei bine, acum o săptămână atinsesem pragul la care „așa nu se mai poate”(s.n.). Și iată că, aparent brusc, s-a putut! Iar ceea ce s-a putut nu este atât creșterea unui partid, ci trezirea unei societăți pe care o credeam că vegetează sub tăvălugul PSD-ist(s.n.) . Ceea ce ne-au arătat în primul rând aceste alegeri este faptul că România PSD-istă este mult mai mică decât ne obișnuisem să credem(s.n.), că, dincolo de un electorat aproape inevitabil captiv, există un electorat viu – sau, ca să cităm din imnul nostru național, care poate fi trezit oricând din „somnul cel de moarte”. Cât o să dureze și ce va face acest electorat cu victoria sa, vom vedea, dar, deocamdată, vestea cea bună este că el există!”

    “ Așa cum s-a dovedit că electoratul nu este majoritar pesedizat (s.n.), tot astfel credincioșii ortodocși s-au dovedit a nu fi atât de conservatori și chiar fanatizați pe cât ni s-a tot dat să înțelegem ( s.n.) .”,etc.

    Cu numai o saptamana in urma profesorul Mihailescu gasise o explicatie a uluitoarei prezente la vot a romanilor la europarlamentare si la referendum care a aruncat in aer clasa politica si a lasat cu gura deschisa ( regret duritatea exprimarii, dar in acest caz exprima o realitate ) politologii, sociologii , guvernul roman, statul roman , societatea romaneasca si chiar Europa . Explicatia ar fi “milenialii” ( https://cursdeguvernare.ro/cine-a-schimbat-rezultatul-alegerilor-millennials-2019-o-fotografie-alb-negru.html ).

    Cu tot respectul pentru opiniile profesorului Mihailescu, imaginea cu miile de romani revoltati si tinuti in strada de ambasadele , consulatele si sectile de votare din strainatate nu are legatura numai cu “milenialii” ( “ Formal, millennials sunt considerați cei născuți între începutul anilor 1980 și 2000. Pentru comoditate, vom considera că în România este vorba despre cei care în prezent au vârste între +/- 20 și 35 de ani.” ) , ci cu toate categoriile de varsta exasperate de comportamentul unei clase politice penale, starea de frustrare a romanilor fiind maxima atat in exteriorul tarii , cat si in interiorul ei – https://youtu.be/gcn6EK-ma8M (min 7.56 – 8.39).

    Pe de alta parte , daca avem in vedere demonstratiile de peste doi ani de zile impotriva mutilarii Justitiei, comportamentul romanilor la recenta vizita papala , recentele alegeri europarlamentare si referendumul , avem demonstratia unui spirit civic si a unei vocatii de tip european ( vorba lui Cristian Diaconescu la recentele alegeri : ” Uneori votantii sunt mai destepti decat alesii lor ” ) care contrazic toate etichetele aplicate anterior si in mod tendentios .

    Sa ne amintim ca in urma cu doar 7 ani intelectualii publici de la noi conferentiau inca despre o asa-zisa “ nevroza balcanica “ a romanilor (https://youtu.be/bukkDDe5IJs) . Acum putem vedea cu totii cat de mare poate fi distanta dintre credintele induse de unii si realitatea neutra a altora .

    • Vintila Mihailescu vintila mihailescu spune:

      Hait, cu ocazia asta am vazut si eu titlul cu „cine a schimbat alegerile…”. Nu-mi apartine, dar simplifica lucrurile, nu-i asa :)

  11. Kurt spune:

    Ramâne atitudinea și colaboraționismul ortodoxiei / BOR la eliminarea Greco-catolicilor uciși în închisorile staliniste- dejiste. Clădirile Greco- catolicilor sunt până azi în mâna BOR. O problemă?

    …”…Așa cum s-a dovedit că electoratul nu este majoritar pesedizat, tot astfel credincioșii ortodocși s-au dovedit a nu fi atât de conservatori și chiar fanatizați pe cât ni s-a tot dat să înțelegem….”…

    La Blaj Papa Francisc a …..

    • No-man's-land spune:

      Reabilitarile politice au mereu ceva pervers, o perversitate inerenta care deriva din colaborationsmul nemarturisit al celor care initiaza aceste reabilitari specifice noilor guvernari/conduceri; o ceata de tineri analisti/ ideologi vin sa debuteze in media, intrand in “paine” ca si predecesorii lor, altcandva, si impresia lasata este de oportunism sistematic; asa tineri si deja cu meteahna parvenitismului?! Astfel, cei care se ocupa cu reabilitarile politice varsa lacrimi de crocodil, la o adica ar face la fel, fara ezitare si poate cu mai multa cruzime, chiar, decat tortionarii pe care-i demasca acum, fiindca e trendy…
      Cu multa consideratie. Comentariile dvs sunt mereu interesanta!

  12. JK spune:

    Cu cât ne apropiem de normalitate, intrăm în stări, ne elevăm. Și nu ne ține mult pentru că după episoadele de înălțare urmează lungul contact cu pământul, realitatea și Coasta Boacii.
    Nu vă bucurați: Vio se transformă!

  13. Dan G spune:

    2019 infractorul Năstase: “Dacă rămâneam președintele partidului, PSD-ul ar mai fi fost principala forță politică”.
    2029 infractorul Dragnea: “Dacă rămâneam președintele partidului, PSD-ul ar mai fi fost”.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Vintila Mihailescu


Vintila Mihailescu

Vintila Mihailescu este profesor universitar doctor, director al Departamentului de Sociologie din cadrul Scolii Nationale de Studii Politice si Administrative (SNSPA). A fost visi... Citeste mai departe


E randul tau

Reducerea planului cadru Este absolut necesara. Cu indiferent ce scandaluri si riscuri. Nu as ...

de: Dedalus

la "Câteva sfaturi pentru viitorul ministru al Educatiei"

Carti recomandate de Contributors.ro

DEMOCRAȚIA SUB ASEDIU ROMÂNIA ÎN CONTEXT REGIONAL

Carte recomandată de contributors.ro

Cauta articole

octombrie 2019
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Sep    
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031  

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)