Home » Analize »Global / Europa »Opinie » Citesti:

Scoțând SUA din acordul nuclear iranian, Trump l-a făcut pe Putin broker politic mondial

Armand Gosu mai 15, 2018 Analize, Global / Europa, Opinie
16 comentarii 5,349 Vizualizari

Anunțul retragerii SUA din acordul nuclear iranian n-a stârnit mari emoții în Rusia. Pe de o parte, Moscova era ferm convinsă că președintele Trump va face acest pas. Stau mărturie analizele publicate încă de la începutul anului[1]. Merită amintit un lucru adesea trecut cu vederea, din cauza cunoașterii tot mai superficiale a Rusiei. Vladimir Putin a investit nu doar în noua generație de arme, ci și în noua generație de analiști. Moscova are un corp de experți în politică americană care îl descifrează cel mai adesea corect pe Trump. Și mai are specialiști pe Orient, e drept fără articole ISI, dar care au bătut cu piciorul regiunea și cunosc toate dialectele care se vorbesc în zonă. Pe de altă parte, atunci când Kremlinul se pregătește de o negociere importantă establishmentul de la Moscova e foarte zgârcit în declarații și nu-i scapă nici cele mai mici indicii privind poziționarea sa, încercând să-și surprindă nu doar adversarii, ci și partenerii.

Ziariști ruși au comentat cu ton și volum reduse decizia SUA de a se retrage din acordul nuclear iranian, iar experții au identificat deja seturi de dividende pe care Moscova le-ar putea obține de pe urma acesteia[2].

În primul rând, economice. Dacă amenințarea implementării sancțiunilor americane împotriva companiilor occidentale care lucrează în Iran se va concretiza, cel mai probabil acestea nu vor risca și se vor retrage. Locul lăsat gol va fi ocupat de firmele rusești și cele chineze[3]. Ea însăși supusă sancțiunilor americane și vest-europene, Rusia a declarat, prin vocea vice-ministrului său de Externe, Serghei Riabkov, aflat în vizită la Teheran la 10 mai, că va continua colaborarea economică cu Iranul și nu se teme de amenințarea sancțiunilor. De fapt, Moscova speră în relansarea schimburilor comerciale, în noul context marcat de decizia lui Trump[4]. Semnarea și implementarea JCPOA a infuențat negativ comerțul bilateral. În 2017, volumul acestuia abia dacă a ajuns la 1,7 miliarde dolari SUA, la jumătate din cel înregistrat acum un deceniu, când depășea constant 3 miliarde. Giganții petrolieri Lukoil și Rosnefti sunt solid instalați în Iran. La fel și concernul Rosatom, tot mai activ în sectorul nuclear civil. De fapt, construirea de la mijlocul anilor ’90 a centralei nucleare de la Busher, abandonată de Germania și reluată de Rusia, a reprezentat un moment de cotitură în relațiile dintre Moscova și Teheran. Dușmani tradiționali vreme de secole, Rusia și Iranul au început să-și îmbunătățească relațiile abia din 1987. Din aliatul tradițional al Occidentului, Iranul a devenit dușmanul lui fervent. Ceea ce a creat Rusiei contextul pentru a se apropia de Iran.

În al doilea rând, Moscova contează pe câștiguri financiare importante. Care deja se profilează la orizont, de vreme ce anunțul lui Trump a crescut considerabil prețul barilului de petrol. Cum 60% din bugetul federal provine din încasările și taxele la exportul de petrol, finanțele rusești sunt dependente de cotația petrolului la bursă. Barilul a urcat la cel mai înalt nivel după 2014, anunțul lui Trump fiind văzut ca o binecuvântare pentru bugetul Rusiei. Pentru o țară care gâfâie sub povara sancțiunilor, care-și cheltuie bugetele pentru creșterea capacității militare și care taie din banii destinați proiectelor sociale și modernizării, miliardele care se anunță din creșterea prețului mondial la petrol sunt mai mult decât bine venite.

Nu mai puțin importante sunt câștigurile geopolitice la care Rusia poate spera[5].

În primul rând, la nivel regional. Pe de o parte, trupele rusești dislocate în Siria colaborează cu milițiile iraniene, Fatemiyoun, formate de zeci de mii de refugiați afgani, unități înființate în 2014, echipate și antrenate de către Corpul gardienilor revoluției islamice. Pe de altă parte, aviația și artileria anti-aeriană rusești n-au intervenit atunci când forțele israeliene au bombardat pozițiile iraniene din Siria și au distrus cel puțin cinci baterii anti-aeriene operațiuniale, de proveniență rusească, utilizate de trupele loiale lui Bashar al Assad. În noaptea de 9-10 mai, s-a petrecut cea mai mare operațiune militară israeliană din Siria după 1974. Din informațiile experților militari ruși care au monitorizat zona, rezultă că circa 30 de avioane F-15 și F-16 au tras aproximativ 60 de rachete împotriva a 50 de ținte de pe teritoriul sirian. Astfel, a răspuns armata israeliană milițiilor iraniene care au tras 20 de rachete împotriva unor obiective militare aflate pe Înălțimile Golan. Și asta s-a întâmplat la nici 12 ore după ce premierul Netanyahu era primit de Putin, la Kremlin[6], unde e văzut tot mai des. E a 10-a vizită a lui Netanyahu la Moscova, de la începutul războiului civil din Siria și a 4-a în ultimul an și jumătate. Tot la 9 mai, Netanyahu participase atât la parada de ziua victoriei cât și la marșul “Regimentului nemuritor”, organizate cu mare pompă în capitala Rusiei. Colaborarea și coordonarea militară ruso-israeliană este fără precedent[7]. Tot fără precedent este prezența în guvern a mai multor evrei ruși, care funcționează ca traducători la întâlnirele între Putin și Netanyahu. Și tot fără precedent este influența pe care evreii originari din URSS o au asupra politicii israeliene și asupra mediului de afaceri. Ei sunt adesea percepuți la Moscova ca un fel de capete de pod ale Kremlinului în Levant. Și nu e vorba doar de Israel aici. Rusia nu a exercitat niciodată în trecut o așa influență în întreg Orientul Apropiat.

De altfel, Putin colaborează cu israelienii, cu sirienii lui Assad, cu milițiile iraniene, cu Teheranul, cu Turcia, practic cu toți actorii din zonă, jucând între ei, împiedicând ca vreunul să devină prea puternic, pentru a-și maximiza șansele. Moscova e vizitată de regele Salman al Arabiei Saudite, de regele Abdullah al Iordaniei, de președintele Turciei, de înalți oficiali egipteni. Cel puțin odată pe an, ministrul de Externe Lavrov face turul capitalelor din Orientul Apropiat. Rusia nu le propune interlocutorilor nici tehnologii noi, nici mari proiecte de modernizare. Moscova are de vânzare doar arme, dar asta se caută acum în regiune, tancuri, mașini blindate, rachete, elicoptere de asalt.

În al doilea rând, la nivel global. Atât axa Washington-Ierusalim, cât și Londra-Paris-Berlin, au nevoie de Rusia. Dacă vor să reducă influența Iranului în regiune și să-l împingă cât mai departe de țărmul Mediteranei Orientale, Trump și Netanyahu trebuie să negocieze cu Putin, cu care informal Teheranul se află în alianță. Dacă vor să apere “suveranitatea” Europei, cu riscul degradării relației transatlantice, Macron și Merkel ar putea încerca alături de Rusia și China să salveze acordul nuclear cu Iranul. Și o tabără și alta îl vrea alături pe țarul de la Kremlin. Ideologic, Putin e mai aproape de Trump și Netanyahu, însă la Kremlin n-au prevalat niciodată sentimentele și nici doctrinele politice. Rusia lui Putin a fost cât se poate de pragmatică.

După Netanyahu, la 10 mai, Moscova a fost vizitată de noul ministru german de Externe, Heiko Maas[8]. Berlin și Moscova își propun să evalueze împreună situația creată prin ieșirea SUA din acordul nuclear. O zi mai târziu, cancelarul Merkel a vorbit la telefon cu Putin[9], confirmând întâlnirea la vârf de la Soci, din 18 mai. După care președintele Franței, Macron, l-a sunat pe Putin, pentru a stabili detaliile vizitei sale în Rusia[10] programată pentru 24-25 mai. Și pentru a-l informa despre discuția pe dosarul iranian cu Yukiya Amano, directorul general al Agenției Internaționale pentru Energie Atomică care l-a vizita pe președintele rus la Soci.

Mișcarea lui Trump l-a pus pe Putin într-o poziție de invidiat. O simplă decizie a făcut ca unitatea transatlantică să scârțâie din toate încheieturile. Moscova încerca de mult timp să provoace o ruptură între aliați. Abia acum a reușit. Însă ea nu poate pretinde că are vreo contribuție la acest succes.

Atât Merkel și Macron care pregăteau de luni de zile vizite oficiale în Rusia, cât și Trump care speră la un summit cu Putin, după cel cu liderul nord-coreean, visează să atragă Rusia de partea lui. Este pentru prima dată, când Putin reușește să fie într-o situație ce se aseamănă cu cea a lui Stalin din 1939, atunci când cursul istoriei mondiale a fost influențat decisiv de alegerea făcută de Kremlin.

Acest text este varianta extinsă a articolului “Dividende pentru Rusia”, din revista 22, nr. 19 (1468), 15-21 mai 2018.

NOTE__________


[1] De pildă: http://russiancouncil.ru ; http://globalaffairs.ru ; http://svop.ru ; http://ru.valdaiclub.com dar sunt și alte centre/institute interesante.

[2] https://www.bbc.com/russian/features-44060580?ocid=socialflow_facebook

[3] https://www.franceactu.net/international/nucleaire-iranien-la-russie-bien-placee-pour-profiter-du-retrait-americain/

[4] https://ria.ru/economy/20180515/1520588452.html

[5] https://www.bbc.com/russian/features-41530144

[6] http://kremlin.ru/events/president/news/57441

[7] https://www.jpost.com/Middle-East/Russia-after-Netanyahu-visit-backs-off-Syria-S-300-missile-supplies-556165 ; https://www.haaretz.com/israel-news/.premium-putin-gave-israel-free-hand-against-iran-but-he-may-have-to-pick-side-1.6075664

[8] http://www.mid.ru/ru/foreign_policy/news/-/asset_publisher/cKNonkJE02Bw/content/id/3213546

[9] http://kremlin.ru/events/president/news/57450

[10] http://kremlin.ru/events/president/news/57471

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "16 comments" on this Article:

  1. Harald spune:

    “Mișcarea lui Trump” a limpezit apele, iar cu Putin e prea devreme de negociat ceva, la fel cum nu prea se putea negocia nimic nici cu Brejnev. “Brokerul politici mondial” ‘ține în picioare de unul sigur șandramaua numită Rusia, iar când dispare el, praf se face și șandramaua.

    ”Ruptura între aliați” s-a produs de mult, cam de când a plecat Obama de la Casa Albă. Dar am putea să facem pariuri dacă Merkel mai apucă încă 12 luni în fotoliul de cancelar :)

  2. autoR spune:

    Da. Corect si succint. Daarrr… Rusia lui Putin e crestina. Crestin-ortodoxa (ah, va rog, nu cadeti in eroarea de minimiza aspectul asta). Iar Putin joaca pe cartea asta acasa. Acum, imaginati-va soldatii rusi (in fine, mercenari unii dintre ei, dar oarecum pe acolo – Maica Rusia strange crucea-n mana seara la icoana si pentru ei) pe front: poate Putin sa se intalneasca la Moscova sau oriunde cu Bibi, Erdogan, Rohani sau Salman, dar cand Ivan da ochii cu Mohamed si viceversa, si trebuie sa-si apere unul altuia spatele – hm! – e dansul interlopilor la nunta fetei bulibasei – zambete pe fata, cutite ascutite pe la spate. Iar schizofrenia asta n-are cum sa tina la infinit. Orice psihiatru mediu instruit o stie.

    Pe de alta parte, banii despre care vorbiti sunt putini. Extrem de putini pentru necesitatile Rusiei, ca sa nu mai vorbesc despre ceilalti muritori de foame – pur si simplu, la propriu muritori de foame! – din desertul Orientului Mijlociu. Sa presunpunem ca Putin reuseste si traficheaza el puterea ce-o traficheaza si se termina cumva bulibasala de acolo. Cine “repara” Siria? Dar Libanul? Cine le face un stat (aveti idee despre ce bani vorbim in cazul asta?) palestinienilor? Si cu kurzii ce face (daca tot e broker de putere…)? Adica Putin ce spera? Ca ii face pe toti pana la sfarsit, ca la poker? Le ia toti banii si ii face sa si plateasca reconstructia Siriei si restul hangaralelor? Sa plateasca, nu zic nu, dar banii ii trebuie lui Putin pentru hranit copilasii acasa, nu beduinii din desert. Si pe urma, hai sa ne uitam la USA – cat ii costa pozitia asta de jandarm mondial? Adica, de unde o sa aiba Rusia banii necesari sa mentina (repet, SA MENTINA) si sa plimbe zeci de mii de soldati (omuleti verzi, mercenari, troli pe internet etc.) si echipamente functionale prin desert cateva zeci de ani de-acum incolo?

    Eu zic ca e bluf. Cacialma. Doar “poker-face” de Putin si bustul gol in pictoriale prin taiga. Putin nu-si doreste pozita in care a ajuns. Rusia nu-si doreste pozitia asta. Adica si-o doresc, dar nu si-o permit. Este ca atunci cand toti barbatii si-o doresc pe Sharon Stone (sau pe Demi Moore;-)). Dar cati si-o permit? Valabil si pentru femei. Fantasme cu Brad Pitt sau George Clooney au multe, bani sa le treaca prin fata n-au. Pur si simplu rusii s-au bagat in ea (in situatie;)) si acum nu mai au cum sa iasa. Au trecut de “turning point”. Ceilalti doar l-au incurajat pe Putin, s-au grabit sa-i dea telefoane si sa-i hraneasca grandomania: “vino, vino, da-ne o solutie, baga-te tu, puternicule, fa ordine in curtea scolii!”

    In rest, “nothing personal, business as usual”.

    • Lucifer spune:

      Şi mie mi se pare că Rusia joacă la cacealma. Indecizia, chiar defetismul lui Obama, a dat şansă Rusiei de a poza în “mare putere” deşi nu mai are forţă economică pentru a susţine o luptă globală. Trump nu face decât să-i cheme în ring pe toţi într-un fel de arătare a muşchilor. Şi cei mai schilozi sunt Rusia şi…”Europa noastră”….

    • mike spune:

      :) Nu uitati de Israel. SUA, prin mutarea ambasadei sale la Ierusalim, a facut o miscare strategica si a pus piciorul in prag. Cred ca miscarea era foarte necesara pentru a inclina un pic balanta in regiune. Pe de o parte americanii se retrag din Siria (care este vraiste oricum) si ii lasa pe rusi sa faca aparent regulile acolo, iar pe de alta parte ies din acordul cu Iranul si relocheaza ambasada amenintand Iranul cu sanctiuni. In acest mod, orice actiune militara a Israelului +SUA in zona ar fi perfect legitima.

    • fLoreign spune:

      Toate la timpul lor (nu peste mult timp). Exista cineva (nu spui cine) care are o gramada de bani, ba inca si vrea sa primeasca rolul asta.

  3. Biz spune:

    Amestecați lucrurile, unele situații factuale își au originea dinainte de Trump sau de decizia sa privind Iranul, deci nu sunt imputabile lui Trump acele alianțe regionale ale Rusiei. Apoi, faceți o evaluare complet greșită că Trump are nevoie de Putin sau că Rusia ar fi stăpânul jocurilor din Orientul mijlociu. Rusia și-a însușit de facto un rol de forță în regiune cat a dormit Obama. Cu Trump lucrurile încep să se schimbe, sunt conturate clar doua tabere cate lupta pentru control acolo – Rusia, Iran, Turcia care vor sa se impună în Siria, Liban și Irak. Pe de altă parte, SUA, Israel, Arabia saudită, Franța și alți aliați ai SUA precum Iordania sau state din golf care caută să controleze evoluțiile din țările fragile de acolo precum Liban, Siria și Irak. Rusia pare, dar nu mai are prima mână în Siria.

    • Lucifer spune:

      Chiar aşa, ce mare lucru a făcut Rusia în Siria? Ceva ajutor tehnic contra ISIS. Rusia a fost foarte atentă să nu fie implicată în conflicte majore. Capul răutăţilor în zonă a devenit Iranul, Trump are dreptate, Iranul destabilizează tot Orientul Mijlociu. Din acest punct de vedere(Iranul), nu înţeleg poziţia Europei.

      • Harald spune:

        “Din acest punct de vedere (Iranul)”, follow the money! :)

        Știe @Hantzy niște povești grozave despre presupusele mormăieli ale lui Martin Herrenknecht la adresa lui Merkel, dar faptele sunt clare: el sapă în continuare tuneluri pentru programul nuclear iranian. N-a plecat nicăieri de la măcelărie :)

  4. Lucifer spune:

    Tot ceea ce se întâmplă este destul de periculos, chiar autorul pomeneşte despre anul 1939 care a fost anul începerii WW2. Dintre toţi, nu-i înţeleg pe europeni. Ce vor europenii?
    România este şi ea târâtă în aceste jocuri agresive şi periculoase. Ar cam trebui ca România să practice politica de la începutul WW1 când a stat “la cutie”(neutralitate) aşteptând să vadă cine oferă mai mult. Nu trebuie să ne băgăm între “marile puteri” fiindcă ne putem trezi amendaţi şi de unii şi de alţii. România este prea mică şi prea slabă pentru un război aşa de mare.

    • Harald spune:

      La începutul Primul Război, Statele Unite nu erau implicate în conflict, iar România avea de recuperat teritorii și de la Rusia și de la Austro-Ungaria. Neutralitatea era astfel explicabilă.

      La momentul de față, Statele Unite sunt implicate în conflict, iar România are de recuperat teritorii rămase în sfera de influență a Rusiei. La momentul de față, România nu are nimic de revendicat nici de la Statele Unite, nici de la Israel, nici de la Arabia Saudită. Deci e clar cu care tabără trebuie să meargă.

    • mike spune:

      Romania ar trebui sa ramana neutra in cazul unui conflict. Asta este solutia! Problema rezolvata. Romania ar putea fi singurul stat balcanic neutru. De ce nu? Ne ajuta si Iohannis pentru ca el oricum este neutru fata de tot, el constata mai mult si analizeaza.

  5. DrIon spune:

    Spuneti ca Moscova nu poate pretinde a avea o contributie la decizia lui Trump de a scoate SU din acordul nuclear.
    Dar poate sa fi avut o contributie la alegerea celui care a luat aceasta decizie dezastruoasa?
    Daca rusii au intuit cu mult timp in urma (cu aparatul de analiza pe care spuneti ca il are) ca alegerea unui prost gaunos ca presedinte al SU nu poate fi decit in avantajul lor! Si , asa cum se tem americanii , au lucrat in aceasta directie!

    • Harald spune:

      Da. Și alegerea lui Reagan a fost în avantajul lui Brejnev. Când a terminat Reagan de șters pe jos cu URSS, nu mai rămăsese nimic din ea :)

  6. Puiu spune:

    Și dacă tot circul făcut de Trump, coroborat cu acuzele din campania electorală (implicarea rușilor în favoarea lui Trump), nu este decât o piesă a unui imens puzzle menit să facă jocul lui Putin?!

  7. smaranda spune:

    Articol bine structurat. Avantajul Rusiei vine si din faptul ca Putin are experienta in politica internationala si Trump nu, Putin isi asculta expertii si le da credit iar Trump nu numai ca nu accepta solutii dar se comporta dictatorial si isi concediaza colaboratorii. La hotarirea de iesire din tratatul cu Iranul nu are plan de rezerva pentru ca analiza arata ca pierderile sunt mari si incontrolabile fata de situatia cind s-ar renegocia tratatul. Aliantele si respectarea tratatelor intre aliati a devenit problematica cu Trump pentru ca el nu lasa prea mult spatiu de manevra. In privinta Israelului situatia este asa de complicata ca daca cineva ar fi dorit sa limpezeasca ceva apoi Trump cu toate bunele lui intentii a adus situatia in pragul exploziei.

  8. Zev spune:

    Clasic romanesc. Avem un om care pricepe Rusia. Singurul de calibru. Bine, mai sunt operatori buni gen Sile So, dar nimeni cu perspectiva si capacitatea analitica a lui Armand. Care lucreaza pentru nemti. Bine macar ca mai face munca patriotica pe-aici. Vai steaua noastra. Dar lasa, habemus acum un agent guvernamental nou, cu mirifica experienta de doi ani practicand dreptul, si nici aia intr-un domeniu relevant. Hai sa facem pariu, cat mai sta Razvan Radu prin tara? Si hemoragia asta tine de decenii.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Armand Gosu


Armand Gosu

Armand Goșu este cercetător asociat la Berlin, la Deutsche Gesellschaft für Auswärtige Politik e.V. (Consiliul german de politică externă), în cadrul Robert Bosch Center fo... Citeste mai departe


E randul tau

Mare parte a conflictului palestiniano-israilian (si nu ma refer la prezent, ci la o perioada de zec...

de: eu

la "Ierusalim, calul troian al politicii externe "

Camp Kennedy

Ambasada Statelor Unite în România, alături de American Councils for International Education invită liceenii cu vârsta cuprinsă între 15-17 ani să candideze la Şcoala de Vară pentru Educație Civică, Participare Activă și Leadership, denumită „Camp Kennedy”, ce va avea loc la București în perioada 19-26 august. Informații complete despre program sunt disponibile și online pe site, iar aplicatiile pot fi depuse pana pe 10 iunie 2018.

România, marile puteri şi ordinea europeană: 1918-2018

Cauta articole

mai 2018
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Apr    
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031  

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)