joi, martie 28, 2024

Scrisoare deschisă adresată domnilor veterani de război români care au luptat în cel de-al Doilea Război Mondial

In ziua de 15 noiembrie 2019, dimineața, la o televiziune, s-a difuzat un reportaj despre veteranii de război și drepturile cuvenite acestora, pe care statul român le amână sau nu le onorează{1}. Președintele veteranilor și invalizilor de război vorbea în numele lor despre sacrificiul pe care l-au făcut pentru țară și tricolor, și cerea imperativ să li se satisfacă “fără murmur și șovaire”, solicitarile. Un text pe care l-am citit recent preciza: “Veteranii şi invalizii de război, cei care şi-au închinat anii tinereţii, alţii întreaga viaţă, slujirii Ţării sub Tricolor, au repetat mereu că nu vor privilegii mari, nu vor milă, nu cerşesc, nu ies în stradă să protesteze, ci, în virtutea respectului şi recunoştinţei ce se afirmă, demagogic, în repetate rânduri doresc să le fie respectate ad litteram drepturile legale….”{2}.

Iată de ce, mă simt rușinat că în țara mea, România, veteranii trebuie să le reamintească celor care astăzi își numără voturile, că ei nu au pus condiții atunci când au fost chemați să apere frontierele patriei. Au făcut-o din spirit de jertfă și FĂRĂ CONDIȚII!

Domnilor veterani de război,

Va rog să mă iertați pentru că nu am făcut nimic pentru a va scuti de aceste inimaginabile umilințe la care sunteți supuși dumneavoastră, cei care credeți că de la Patrie nu trebuie să așteptați recompense, chiar dacă ați fost răniți sau i-ați fost devotați, pentru că tot ceea ce ați făcut a fost din dragoste de țară.

Aceste rânduri sunt un omagiu pentru că dumneavoastră, la vârsta senectuții, nu înțelegeți cu ce ați greșit atunci când cu piepturile voastre v-ați opus dușmanului, ați reușit deseori să-l invingeti, iar cei mai dăruiți și norocoși ați scăpat cu viață.

Dumneavoastră aveți încă sentimentul stenic că v-ați făcut datoria față de țară, iar din când în când, obosiți, cu boli și sechele din război, trebuie să le reamintiți mai marilor țării că unele drepturi nu va sunt onorate sau că nu mai aveți bani pentru medicamentele necesare alinarii durerilor provocate de rănile din război sau bolilor vârstei. Ați îndurat și rușinea din 2010, când a trebuit să va încolonați cuminți,  chiar dacă unii erați netransportabili, să cereți să vi se  micșoreze pensia pentru ca țara să supraviețuiască.

Dragi veterani, astăzi când încă mai puteți citi aceste rânduri, aș dori să nu fiu patetic. De ce? Pentru că eroismul și jertfa dumneavoastră sunt pilde de urmat de către toți aceia care mai cred în PATRIE, PATRIOTISM, JERTFĂ.

Dumneavoastră sunteți legende vii, caractere și personalități care merită venerate nu doar ca aducere aminte, nu doar la aniversări, ci ca parte a ființei noastre naționale. Dumneavoastră, deseori, fără emfază, spuneți că ați plecat pe front, v-ați făcut datoria față de patrie, iar cei care v-ați mai întors ați avut tăria să înfruntați vicisitudinile vieții, printre care cea mai intolerabilă a fost schimbarea de regim în urma căreia unii ați fost marginalizați, condamnați, uitați, blasfemiati, iar mai recent, umilința de a cere să vi se respecte drepturile stabilite prin legi. Tăcuți dar darji ați strâns din pumni, v-ați refăcut rândurile împuținate de gloanțele dușmane sau infamia comunistă și ați continuat să țineți în mâini drapelul, iar în inimi dragostea de țară.

Astăzi, mă întreb cu oarecare jenă, câți dintre noi ar mai putea reproduce gesturile dumneavoastră?

Se spune că viața cea mai scurtă și mai neliniștită o au cei care uită trecutul, neglijează prezentul și se tem de viitor. Sunt un om norocos și un privilegiat pentru că în ultimii ani ai carierei mele m-am însoțit cu câțiva dintre dumneavoastră, în realizarea unor proiecte comune. Generalii Atanasiu, Barboi, Ioniță și Neamțiu, m-au impresionat prin pilda și vitalitatea lor, și m-au încurajat să mai sper că țara nu-i uită pe cei vrednici și îi respectă. Cu dânșii și de la dânșii am învățat mai multă istorie, am cunoscut din cărțile lor pe câțiva dintre cei care, deși nu mai sunt fizic, ei trăiesc prin spiritul și jertfa lor. Si, am mai ințeles ceva, anume ca sinteza vieții unui om stă în valoarea actului sau ultim.

Cred că aceasta este emblema pe care o poartă corpul veteranilor de război ai României: SACRIFICIU, DEMNITATE ȘI ONOARE!

Se cuvine să scriu si despre cei care au fost contestați, condamnați, uitați, marginalizați sau care au dispărut în anonimat datorită vitregiilor regimului comunist. Brâncuși spunea că dacă ești contestat astăzi nu este nimic, când vei fi înțeles, vei rămâne. Astăzi, camarazii dumneavoastră care nu mai pot răspunde prezent la apel pot fi împăcați. Gândurile mele de pioșenie sper să ajungă la fiecare dintre dumneavoastră, pentru că măcar noi oamenii onești știm că toți v-ați făcut datoria, iar jertfa lor supremă le este recunoscută și respectată pentru totdeauna.

Nu pot să închei fără a spune câteva cuvinte despre cei care v-au fost dascăli, iar cu unii dintre ei ați fost chiar pe front, cot la cot, umăr la umăr.  Cred că s-ar mândri pentru ceea ce ați făcut pe front și în viață. Ați avut profesori adevărați care v-au învățat multe, dar mai ales v-au provocat voința de a fi altfel decât modelele care v-au inspirat.

Va doresc din inima să fiți sănătoși  și să aveți puterea să îi iertați pe cei care nu pot să înțeleagă umilința la care sunteți supuși, aceea de a va cere drepturile pe care le meritați, ca recunoaștere a sacrificiului vieții dumneavoastră pe care ați pus-o în slujba patriei.

Am onoarea să vă salut, domnilor veterani de război!

Iordache Olaru

{1}https://www.antena3.ro/video/actualitate/veteranii-de-razboi-continua-lupta-pentru-drepturi-121356.html

{2} http://presamil.ro/cu-gândul-la-veteranii-de-război/

Distribuie acest articol

32 COMENTARII

  1. Bine pusa problema, in discutie, deoarece, paradoxal (da’ ce mai e paradoxal in Ro?), cei care s-au retras de pe linia frontului, iar ulterior nu au mai revin la vechile gospodarii, au fot despagubiti si, beneficiaza inca de o serie intreaga de facilitati fiscale … . Cei care au luptat, pentru ca cei care au plecat sa poata reveni (dar nu au revenit) , nu beneficiaza de nimic. Sa nu mai scriu,ca acum mai an, si puscariasii trebuiau sa fie despagubiti … veteranii, nu.

  2. Bunicul meu a fost la acest razboi, a stat si 3 ani in lagar de concentrare la rusi. Au fost si doi frati ai lui, unul a murit pe front. Au fost si cumnatii lui, a mai fost si un strabunic al meu. Pe care i-am cunoscut nici unu nu mi-a zis ca s-au dus din dragoste de patrie sau ceva, au fost luati in armata.

    Laude am mai auzit, dar nu de laude avem nevoie. Avem nevoie in primul rand sa stim care a fost realitatea, sa intelegem ca ei au fost ca noi, multi au fost speriati, multi au suferit, toti au apreciat pacea care a venit dupa, chiar daca nu au fost in tabara de castigatori. Vrem sa stim cati au fost, nu vrem o imagine ireala desenata de propaganda, monumente care nu le intelegem.

    Ce e de facut? Aratat, cum a fost. Filme, reconstituiri, studii, muzee moderne. Am vazut cateva filme moderne facute de baltici, finlandezi, polonezi, nemti, englezi, dar nu am vazut niciunul romanesc. Ar fi bine sa invatam ceva din experienta lor, si sa ne dam seama ca trebuie sa avem o armata performanta, sa fim mai organizati, multe ar fi de invatat si facut pentru a preveni un razboi.

    • Bunica-miu a plecat VOLUNTAR pe front ca sa lupte cu rusii deoarece frate-su era deja pe front (si poate nici n-avea varsta necesara avand sub 20 de ani) a fost trimis sa faca scoala de transmitionisti, mai apoi dus pe front unde a fost transmitionist pe statii de alea germane care nu foloseau morse (cred ca si ziaristii au folosit ceva asemanator pana prin 90). Pana la urma au reusit rusii sa-l captureze, dar nu s-a lasat si nu le-a cazut prizonier evadand ranindu-se, dupa care s-a imbolnavit si trimis la recuperare in spital unde l-a prins intoarcerea frontui… Frate-su a murit sau a cazut prizonier la Cotu Donului (asa au fost anuntati parintii lui care au murit sfartecati de obuze de mortier refuzand sa se refugieze…) iar familia lui, fiind insurat si avand deja doua fetite inainte de a pleca pe front, a primit indemnizatia de cuvenita pana cand rusii au creat RPR si toti cei care au luptat in Est, ori au cazut acolo, au fost declarati proscrisi, iar toate ajutoarele pentru urmasii lor sistate de catre RPR!

    • Multumesc pentru comentariu. Am avut sansa si privilegiul sa am comandanti si profesori care au fost veterani de razboi, dar si bunici si strabunici care au luptat in cele doua razboaie. Respectul pentru viata si experientele lor de pe front mi-au marcat cariera si viata. Tot timpul am dorit sa aflu mai multe despre povestea vietii lor si experientele de pe front. Mai tarziu, in 2003, am fost invitat la intalnirea absolventilor artileristi ai promotiei 1943. Printre invitati era si comandantul lor de baterie din scoala militara. Interesant este ca aceasta promotie, imediat dupa absolvire, a plecat direct pe front. Din 230 de absolventi, mai erau in viata 38. Eram emotionat dar si curios sa-i cunosc pe cei care aveau peste 80 de ani. Vitalitatea, optimismul si povestile lor atat de vii despre ceea ce au trait pe front erau pentru mine o lectie de viata, de daruire si patriotism. O parte din aceste marturii am avut sansa sa le stiu din perioada cat am lucrat cu o parte din veterani la cartea „Armata romana in valtoarea razboiului (1941-1945)”. Frenezia cu care isi exprimau gandurile dar si speranta ca aceasta carte va aparea cat inca mai sunt in viata erau pentru minei un indemn de a le copia abnegatia si increderea ca dincolo de orice greutati important este rezultatul. Am si acum discursul unuia dintre participanti. Imi face placere sa reproduc un pasaj in care venereaza jertfa camarazilor lui: “…Tie, drag camarad, care te-ai jertfit pentru vesnicia Tarii si pentru onoarea armatei romane, iti deschid larg portile inimii mele si iti aprind in sufletul meu candela recunostintei. Tu ai facut saltul in necunoscut cu imaginea Patriei inghetata in privirea ultimei clipe. Te-ai aruncat in bratele mortii spre a-i inalta pavaza de neclintit in calea dusmanilor. Odihneste-te in pace, brav erou al Romaniei!”
      Apreciez ca doriti sa stiti mai multe si va rog sa scrieti datele dvs. de contact pe adresa editor@contributors. ro. Mentionati ca doriti sa luati legatura cu subsemnatul. Pot sa va ofer o carte cu marturii ale veteranilor de razboi.

      • Multumesc, dar eu am o gramada de literatura si stiu unde sa caut, era vorba de populatie in general care au o imagine foarte distorsionata a ce a fost, una creata de propaganda in mare masura.

        Pentru mine ar fi interesant sa merg la arhiva, sa vad unde exact au participat bunicii mei, sa le vad dosarul. Nu stiu daca e posibil.

        • Da, este posibil. Trebuie sa aveti o copie de pe livretul militar, sau orice alt document din care sa rezulte anii in care a facut serviciul militar. Ginerele meu era interesat de o ruda care facuse al Doilea Razboi si a obtinut fisa militara intr-o luna. Arhiva Ministerului apararii este la Pitesti.

  3. Fara razboi n-ar exista veterani care „au drepturi” cuvenite si nu vad nici un motiv ca acestia sa fie „premiati” suplimentar. Cei care mai traiesc au avut dupa razboi o viata civila, au muncit , au castigat bani, au pensii iar daca nu le ajunge statul are obligatia conform legii sa acorde ajutoare sociale, ca nu ajung e alta poveste.

    • “ Fara razboi n-ar exista veterani care “au drepturi” “. Adica, veteranii au provocat razboiul ca sa obtina drepturi, sau ce vrei sa spui? ‘Premiati suplimentar’? Suplimentar fata de ce? Fata de pensia pentru care au muncit, cei care s-au intors? Pai, da, fiindca nu numai ca au muncit, dar s-au si dus sa se lupte acolo unde i-a trimis statul roman, bun – rau cum a fost. Si dup’aia noua patrie socialista i-a ostracizat, ca erau destui Vasinskii ca tine care vor fi spus si ei: fara razboiul impotriva Uniunii Sovietice nu existau, tovarasi, burghejii astia de veterani. Si cei care de bine de rau s-au intors, crezi ca au venit primavarateci si zen ca de la spa si masaj? Crezi ca PTSDul si toate afectiunile de gen n-au existat inainte de Vietnam si Irak, le-au inventat americanii? Vai de sufletul tau de millenial tembel.

      • Nu stiu daca mai traiesc cei care au au luat parte la ultimul razboi mondial, ii putem numara pe degete cei care poate mai traiesc. Despre cine poate fi vorba ? cei care pleaca pentru bani in Afganistan ? daca n-am mai participa la acel inutil angajamenat, inutiliate inteleasa pana si de americani n-am avea veterani, e simplu.

  4. Felicitari sincere, domnule general, pentru articolul.
    Toata stima si respectul pentru ca va mai ganditi si gasiti si timpul sa mai aduceti un omagiu si o alinare veteranilor de razboi, cei care nu au fost la fel de norocosi ca noi …
    Din pacate, politicienii si conducerea actuala, nu scapa o singura ocazie „sa-si faca reclama” cu prilejul sarbatorilor in care se depun coroane si jerbe de flori la monumentele eroilor, dar sa-i ajute concret le este greu.

  5. Inca imi aduc aminte de ziua in care un batrinel cersea la metrou… cu Virtutea Militara in piept. Mi s-a facut rusine. Noi, ca tara, asa ne cinstim eroii. Nu este un cuvint mare, Virtutea Militara nu se cumpara la taraba…

  6. In Romanaia sunt atataea grupuri de interese incat devin suspicios cand cineva vrea sa ajute un grup din care nu face parte. Dca mai adaugam ca lobby pentru acest grup il face Antena 3 atunci chiar ca suspiciunea nu e total nejustificata.

    Cel mai tanar veteran din cel de-al doiela razboi mondal are azi cel putin 93 ani. Din pacate nu cred ca sunt prea multi supravietuitori din acest grup. Asta ma duce cu gandul ca acest demers se refera la alti veterani, in principal la cei de dupa 2000, razboaie nu prea populare si ca domnul general se fereste sa le mentioneze si-i foloseste pe veteranii din 1941-1945 pentru a obtine niste avanataje pentru cei din secolul 21. Si acestia merita respectul nostru, pentru ca nu i-a intrebat nimeni daca vor sa mearga acolo, dar nu trebuie sa folosim un artificiu propagandistic pentru a discuta la rece ce drepturi li se cuvin. Tot felul de pseudo-istorici ii reproseaza lui Ion Antonescu ca a trimis aramata dincolo de Nistru, dar tac chitic cand este vorba de aventurile militare mai recente de prin Asia.
    Profit de aceasta oportunitate sa-l intreb pe domnul general daca este normal ca un militar care a servit max 24 ani in serviciul patriei (uneori si mai putin), majoritatea intr-o functie birocratica la Bucuresti, sa se pensioneze la 45 ani si sa incaseze pensie inca 40 ani, in acelasi timp lucrand in continuare in mediul privat sau chiar la stat.

      • Se cheama armata profesionista, e standard in NATO si in toata lumea civilizata. Ba, chiar si in Rusia. Ei primesc mai multi bani fiindca opereaza intr-o zona de risc. Si un inginer petrolist roman care lucreaza in Irak sau Siria primeste mai multi bani. E normal, isi rsca pielea. Spre deosebire de petrolist, militarul mai face ceva – isi risca viata, dar noi ceilalti avem politie aeriana canadiana, Aegis Ashore, baza la MK etc. Daca nu faceam asta, chiar cu 2pc buget aparare, nu cred ca beneficiam de asistenta la nivelul asta.

    • Acuma, dom’ Cinic, n-o sa incerc sa va conving de nimic, ‘decat’ va prezint o alta optica. Pe unde m-am exilat, nu se face absolut nici o diferenta intre veteranii din al doilea mondial, cei din Vietnam, Timor, Irak, Afganistan. Toti sunt onorati in egala masura, toti au pensii, programe de asistenta etc. de la stat. ONGurile sunt in completare. Desi unele razboaie, sau interventii (Timorul de Est nu a fost razboi per se), au fost si sunt nepopulare – si ma refer la segmente de populatie statistic relevante, nu doi-trei flower-powersi, sau niste gretethunberg, sau un ONG afiliat la moscheia de la colt. Dar, si asta e cheia, se pricepe, chiar la nivelul ‘maselor largi populare, muncitori de la orase si sate, si intelectuali’ ca doctrina simplista in esenta ‘we go where US goes’ este o garantie a securitatii nationale. La fel si in Romania, participarea la operatiuni militare alaturi de americani, poate contestate de alte state, este fundamental un aranjament de securitate. Implicit, militarii care se duc sa se bata unde si-a intarcat mutul iapa in final contribuie la apararea propriei tari. Oricat de tranzactional mai degraba decat moral, aranjamentul functioneaza.

      • Da, dar in Oz nu cred ca cineva incearca sa foloseasca un grup de interese pentru a justifica privilegiile altui grup. Am pus o intrebare legitima daca este normal ca un militar sa se pensioneze la 45 ani si observ ca asta a stârnit o supra interesată indignare. Avem acum judecători, ofițeri SRI si tot felul de alte categorii profesionale care se pensioneza la 45 sau 50 ani, asta intr-o tara in care ne imprumutam sa plătim pensii și salarii.

        • Nu, aici aveti perfecta dreptate. Intr-un deficit de democratie potentatii zilei se asigura de fidelitatea structurilor de putere. De unde si conditii de pensionare si alte beneficii complet imorale. Dar Iordache Olaru vorbeste de alta categorie, veteranii adevarati, care chiar au luptat, nu crenvurstii de birou ai MApN, SRI, STS, SIE si care mai sunt. Veteranii aia pe care nu-i baga nimeni in seama. Reactia la comentariul dv a plecat de la o aparenta amalgamare a doua categorii distincte.

    • Cinicule, esti si ignorant si frustrat si rautacios, frumoasa combinatie. Nu stiu cine te pune sa scrii aberatiile astea, mai bine ai reciti titlul articolului. Dar gura pacatosului adevar graieste. Cu acelasi respect foarte bine descris de domnul general ar trebui tratati toti veteranii participanti in conflictele militare de-a lungul istoriei acestei tari ca urmare a politicii si diplomatiei romanesti in folosul statului si al tau, neghiob nefericit! Si este valabil pentru intreaga armata, drepturile se acorda, nu se cer. Multumesc lui Dumnezeu ca mai exista inca oameni ca domnul general care sa pretuiasca valorile acestei tari, ceea ce nu se poate spune si despre tine. Este intradevar penibil sa vezi ca, dintr-un teribilism greu de inteles, unii cetateni ai acestei tari improasca cu noroi in cei care si-au riscat viata si sanatatea pentru ca Romania sa ramana tara iar cetatenii ei sa se poata mandri cu cei ca ei. Sau vrei sa ne mandrim cu unul ca tine?
      Iar pentru cititori imi permit sa reamintesc ca Legea 44 din 1994 privind veteranii de razboi se refera si la vaduve si la urmasi, nu au toti 93 ani.
      Reprezentantii autoritatilor centrale cu atributii pe aceasta tema ar trebui sa se autosesizeze si sa se asigure ca legile sa fie respectate permanent, fie ca le plac sau nu.
      Asa ca Cinicule ia-te de mana cu Ursul Bruno si mutati-va pe site-uri mai neserioase de campanie, poate starniti putina mila si mai mult ras.

      • Indignarea dvs ma amuza. Bănuiesc că a deranjat serios întrebarea dacă este normal ca un militar sa iasa la pensie la 45 ani. Cand aveti in raspuns rational la aceasta intrebare si va trece și prea plinul de mândrie națională mai scrieti câteva rânduri.

      • @ Nicolae Teodorescu (17/11/2019 la 15:42)

        Folosind acelasi mode de adresare, permis sper si mie de moderatorul acestui site:

        Nicolae Teodorescu, care-i gradul (vizibil sau nu) tau si unde ar trebui sa-si exprime opinia cei sunt de alta parere, acesti dusmani ai tarii/armatei ?

      • Statul trebuie sa fie in folosul oamenilor si nu invers si nu vad rostul „jertfei supreme” pentru nici un stat. Vremurile a „de glorie” au apus, astazi totul e doar o afacere.

    • Ma intrebam si eu de multe ori de ce au trecut Nistru? Am facut un pic de cercetari si m-am tot gandit. O explicatie care mi se pare buna ar fi ca URSS avea si avioane, raza lor de actiune era de cateva sute de km. Am gasit si o statistica cate bombardamente pe zi faceau. Daca ne uitam pe harta in crimea era o flota uriasa si multa aviatie. Nu prea puteai avea pace daca nu creai o zona tampon de 1000km si sa demilitarizezi coasta marii negre. Sa te opresti la Nistru si sa ai pe hotar la Nistru o concentratie atat de mare a armatei care era atuncea, era o prostie foarte mare, ar fi atacat inapoi peste cateva zile.

  7. Tatal meu,Cojocaru Constantin,pe 2 februarie 2019 a implinit verabila varsta de 100 de ani.E si el veteran de razboi, 1942-1944.a participat la operatia Iasi- Chisinau.E mandru ca si-a slujit Tara.Nu cere nimic de la Patria pe care o iubeste necoditionat. Cu lux de amanunte ne povesteste despre anii de razboi.

    Cu stima din Basarabia va scriu.

    • Domnule Cojocaru, mult respect pentru varsta si faptele de arme ale tatalui dvs! Ar fi interesant sa ne scrieti macar o poveste a acestui veteran vrednic.
      Va propun o poveste a unui erou-veteran, care „a experimentat” tot ce am scris in textul pe care l-am propus despre veterani. Celor care nu au timp sa citeasca tot textul le propun un extras: „Până la sfârșitul-sfârșitului, survenit pe 16 august 1971, și-a dus crucea suferinței cu demnitate și resemnare. Făcuse cele Două Războaie Mondiale, își servise țara cu cinste și onoare și ajunsese să fie considerat dușman de un regim politic impus și represiv. Fără îndoială, locotenent-colonelul Mihail C. Boteanu este un erou între eroii neamului”. Incredibil, dragi romani, nu-i asa?

      https://www.desteptarea.ro/militarul-bacauan-care-a-luptat-in-ambele-razboaie-mondiale/

    • Stimate Domnule Olaru,

      Tatal meu , timp de doi ani de razboi a avut multe momente impresionante dar cel mai spectaculos epizod e cel legat de opetia Iasi-Chisinau.Dansul a fost radist si dupa ce s-a terminat a trebuit sa se salveze pe cont propriu.Dansul pe bicicleta ,pe care o asamblase din ce gasise pe acolo,a mers 600 km. pana la Slatina si a dus ratia la unitate.Povestea e impresionanta redata de dansul in persoana.
      Isi doreste sa mai revada locurile pe unde a fost in cantonament,pe unde au fost lupte. Isi aminteste cu drag de Craiova, de parcul Bibescu.

      Cu respect Ludmila Lozan(Cojocaru).

      La multi ani cu ocazia zilei nationale a Patriei pierdute pentru noi! Poate nu pe vecie, tatal meu nu mai spera sa moara in tara lui.

  8. 1)Există un articol amplu apărut nu de mult pe CONTRIBUTORS și care a bătut toate recordurile de lecturare de cand functionează acest loc de dezbateri. A intrunit peste 58 de mii de cititori cu sute de comentarii ,ceea ce il plasează clar pe primul loc al audienței sale publice. Are o importanță de prim ordin privitor la conturarea cât mai cuprinzătoare a celor schițate aici .
    2) Pentru aprofundarea …discuțiilor adaugați lecturilor dv memorialistica lui CAROL al II-lea , MIHAI I etc. indiferent dacă agreați sau nu monarhia românească. Altfel riscăm să ne aflăm în treabă cu toate cele …discutate . Si nu uitați că ROMANIA , așa cum este ea astăzi ,are doar 100 de ani. Să-i numărăm mai departe o vom putea face doar împreună .

  9. 2019 – 1945 = 74 de ani. Considerand un participant la razboi de minim 18 ani, un veteran ar urma sa aiba 92 de ani im prezent.

    Sigur, niciodata nu e prea tarziu, insa care e rostul acestui articol acum? De ce este adresat veteranilor de razboi cand multi nici nu mai traiesc, cei care traiesc nu citesc Contributors,

    Nu inteleg.

  10. Vox clamantis in deserto …..

    Mare parte dintre veterani sunt „invinuiti” ca au luptat contra URSS …
    Si societatea noastra care guita „meritocratie” are si ea niste … sa zicem gusturi ..

    In ian 2013 presa anunta zguduitoirea veste ” A murit tatal lui Leo de la Strehaia!

    Cu cateva luni inainte (august 2012) s-a savarsit gnl lt (retr) Ioan Dicezare . Mihai Viteazul cls 3a, Coroana Romaniei in grad de cavaler, Crucea de Fier cls I si II , 4 virtuti aeronaitice au incunumat cele 500 de misiuni pe Frontul de Est si Vest. 16 victorii certe și trei probabile (noi si englezii certificam cel mai greu o victorie).
    A luptat impotriva VVS, USAF si Luftwaffe , de cele mai multe ori in inferioritate numerica (nu si tehnica ca el a zburat pe Me 109)
    In orice alta tara ar fi fots un erou precum Galahad, Parsifal sau macar Bayard ….

    Loaq noi eroul eponim s-a dovedit a fi .. tatal lui Leo de la Strehaia!!!

    A da. Si sa nu existe concluzii. Ptr mine si Ioan Cel Fara de Mormant a fost EROUL care a pus pumnul in pieptul crivatului si a SCRIS in modul cel mai activ istorie!

  11. Veteranul de razboi, Constantin Cojocaru,a implinit ieri varsta de 102 ani.Multumim Ambasadei Romane de la Chisinau pentru atentia acordata .
    Cu profund respect familia Cojocaru.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Iordache Olaru
Iordache Olaruhttp://contributors.ro
Absolvent al Liceului Militar, al Scolii militare de ofiteri activi de artilerie, sef de promotie, al Academiei Militare si Colegiului National de Aparare. Trecut in rezerva in anul 2009, cu gradul de general maior, dupa 37 de ani de cariera militara. Cele mai importante functii indeplinite: lector in scoala militara, ofiter de stat major in Comandamentul artileriei si Statul Major General. Din 1995 pana in 2000 a lucrat in Biroul reprezentanti militari romani la NATO si UEO, consilier al sefului Statului Major General intre anii 2000 si 2003, apoi intre 2003-2006, a indeplinit functia de loctiitor al reprezentantului militar al Romaniei la NATO si UE. In noiembrie 2006, a fost numit sef al Directiei Planificare Strategica din Statul Major General. Dintre decoratiile si medaliile primite, cele mai importante sunt: Ordinul National “Pentru Merit” in Gradul de Cavaler (pentru militari), Ordinul "Sfanta Barbara" (SUA) si Medalia "Pentru Merit" (SUA). Este Cetatean de Onoare al Statului Alabama.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro