Home » Opinie » Citesti:

Scrisoare deschisă către Consiliul de Administrație al Băncii Naționale a României

Catalin Cioaba septembrie 24, 2015 Opinie
7 comentarii 2,071 Vizualizari

Precizare: Exact acum un an fost publicată, în acest loc, scrisoarea deschisă a d-lui Gabriel Liiceanu către d-nul Mugur Isărescu, exprimând  o mare îngrijorare față de maniera în care instituția pe care o conduce, Banca Națională, construiește dependințe ale Hotelului propriu din Păltiniș, la doar 20 de metri în spatele Cabanei Noica. Acel disperat apel public, care venea în urma a numeroase sezisări directe, rămase fără răspuns, a fost și el ignorat. Acum, după un an, se văd din plin, la Păltiniș, urmările construcției montane de beton. Le-am înfățișat mai jos, în speranța că publicarea acestei scrisori – rămasă și ea până acum fără răspuns – poate intra, măcar astfel,  în atenția celor vizați.

20 august, 2015

Doamnelor şi domnilor,

În vara anului trecut, la începutul lunii august, a început extinderea Hotelului BNR din Păltiniş cu o masivă construcţie, pe povârnişul din imediata vecinătate a Cabanei Noica, cu destinaţia prezumată de „loc de joacă“, construcţie formată din mai multe platforme şi sprijinită de piloni înalţi de beton. Pentru ca ea să poată fi ridicată, a fost necesară tăierea mai multor brazi seculari, care, în staţiunea Păltiniş, dau specificul locului.

O reacţie la această extindere, dăunătoare pentru mediu şi pentru specificul locului, nu a întârziat să vină. Amintesc mai întâi scrisoarea deschisă a dlui Gabriel Liiceanu către dl Mugur Isărescu, publicată pe platforma Contributors la 24 septembrie 2014 (La doar 20 de metri în spatele Cabanei Noica), în urma mai multor încercări de contactare directă a BNR, la care nu s-a primit până la acea dată nici un răspuns. Doresc să vă amintesc de asemenea că tot atunci a fost declanşată procedura de clasare în regim de urgenţă a Cabanei Constantin Noica din Păltiniş în lista monumentelor istorice de către Direcţia Judeţeană pentru cultură Sibiu (secţia Patrimoniu Cultural), aceasta căpătând, începând cu data de 17 octombrie 2014, statutul de monument istoric. Deşi la acea dată, când lucrările la Hotelul BNR erau în plină desfăşurare, aţi fost informaţi cu privire la statutul legal al monumentului în proximitatea căruia BNR desfăşoară lucrări de construcţie, acestea au continuat nestingherite.

O nouă reacţie se impune şi astăzi, mai cu seamă, dată fiind situaţia inacceptabilă creată odată cu punerea în funcţiune a „locului de joacă“. O voi descrie în câteva cuvinte: pe cele câteva sute de metri ale platformelor au fost instalate diverse leagăne şi tobogane (unul dintre ele are copertină tricoloră, vădind bunul gust al arhitectului!). Întreg locul are aspectul unui loc de joacă de la mall, iar pe platforma cea mai de jos, deci cea mai apropiată de Cabana Noica, a fost montată o aşa-numită „tiroliană“. Intenţia vizibilă a acestei poziţionări fost ca zgomotul produs de aceasta să fie cât mai departe de Hotelul BNR, rămânând ca cei prejudiciaţi cu precădere să fie cei aflaţi în proximitate, adică ocupanții Cabanei, veniți acolo ca să scrie în liniște.

Cu privire la această dotare inedită a locului de joacă, se poate face mai întâi, cu deplină îndreptăţire, observaţia că îl transformă într-un adevărat „parc de distracţii“, la amplasarea căruia orice arhitect şi orice beneficiar de lucrări ar trebui să se gândească dintru început dacă este oportună. O a doua observaţie care se poate face este că acest instrument de joacă, aşa cum a fost el amplasat, are un caracter cu totul improvizat şi este dispus într-un spaţiu îngust (probabil, cum am spus, din intenţia de a fi cât mai departe de Hotel), fiind destul de periculos pentru cei care-l utilizează. De ce? O astfel de plimbare pe sârma de oţel, care face deliciul copiilor, are de obicei unghiul coborârii atent calculat, astfel încât coborârea, oricât de rapidă, să se încheie lin chiar înainte de punctul final. Or, în cazul de faţă, avem un instrument de joacă unde oprirea se petrece în urma unui impact al dispozitivului de rulare cu punctul final al firului de oţel. Un impact căruia nu orice copil îi poate face faţă şi care îi solicită peste măsură pe părinţii grijulii. Această improvizaţie are ca urmare faptul că locul de distracţie  este nu numai unul al bubuiturilor şi al fiarelor trântite, ci al certurilor interminabile care au loc între părinţii preocupaţi în mod firesc de siguranţa copiilor lor şi cei mici, doritori de distracţie la nesfârşit. Administraţia Hotelului crede că a rezolvat problema siguranţei copiilor doar prin aceea că a afişat la vedere, în mai multe locuri, obligativitatea supravegherii de către adulţi.

De ce descriu în detaliu toate întâmplările de zi cu zi din peisajul Cabanei Noica? În primul rând, fiindcă ele sunt întruparea unei enorme absurdităţi. La ce bun o astfel de improvizaţie, când în Păltiniş, la câţiva kilometri depărtare, de află Arka Park, un parc de distracţii realizat profesionist, unde deliciul copiilor de orice vârstă – prevăzuţi cu echipament de susţinere şi protecţie – este infinit mai mare? Acolo, „tirolienele“ realizate conform standardelor se întind pe circa un kilometru şi oferă copiilor o adevărată lecţie de educaţie fizică. Acolo, distracţia este incomparabil mai mare şi siguranţa deplină. În plus, nimeni nu deranjează pe nimeni!

în locul brazilor înalți au crescut stâlpi de beton

Ajung cu asta la impactul pe care îl are parcul de distracţii al BNR asupra ambientului Cabanei Noica. După cum bine ştiţi, din anul 2005 funcţionează aici (și, culmea!, și cu sprijinul oferit atunci de BNR) o casă de creaţie în filozofie. Locul de recluziune al filozofului român nu a rămas o casă părăsită, ci unul în care vin, spre a lucra şi a scrie, asemeni lui Noica, tineri cercetători în filozofie, dar şi scriitori şi artişti. Putem oare închipui o idee mai generoasă decât aceea avută de dl Gabriel Liiceanu ca, prin Fundaţia Humanitas, să ofere posibilitatea tinerilor învăţăcei în filozofie să se formeze şi să scrie cărţile lor de viitor în locul căruia Noica i-a întipărit numele său? Aici s-au scris cărţi, s-au făcut traduceri importante pentru cultura română, dar şi traduceri ale operei lui Noica în limbi străine, s-au alcătuit ediţii şi s-au legat prietenii culturale (vă invit să vizitaţi, pe pagina Cabanei Noica, secţiunea Cărţi născute în Păltiniş). Toată această activitate culturală are şanse să se desfăşoare în condiţii acceptabile numai atâta vreme cât locul de recluziune de altădată al filozofului Noica rămâne într-adevăr un loc al muntelui şi al liniştii, fără să fie târât, cum e acum, în zgomotul halelor de mall. Un minim respect, manifestat prin discreţia vecinătăţii, datorează oricine acestui loc al continuității culturale. L-am auzit eu însumi pe domnul Guvernator vorbind la un moment dat despre drama lipsei de continuitate în istoria României. Era pe vremea campaniei sale electorale din anul 2000. Iar acum? Tocmai BNR vrea să distrugă această insulă a continuității românești? S-a putut face cultură la Păltiniș în anii negri ai sfârșitului de epocă comunistă, şi nu se mai poate face acum?

Este ştiut că, aici, s-a păstrat intactă odaia ascetică a lui Noica, ce atrage sute de vizitatori în fiecare vară. Locatarii temporari ai casei de creaţie se opresc atunci din lucrul lor, îi primesc pe vizitatori şi îi conduc la etajul cabanei, arătându-le un interior neschimbat, în care oricine păşeşte se simte încercat de emoţie. Pentru o clipă, ei coboară în timp și în intimitatea celui care a mutat cultura română din loc. Și cu această ocazie, au loc întâlniri şi discuţii interesante şi plăcute, căci ce e mai frumos decât ca, ajuns aici, să-ţi vorbească despre Noica cineva care l-a citit din scoaţă-n scoarţă, care îi cunoaşte întreaga viaţă în detaliu, care îi împărtăşeşte preocupările şi, mai ales, care-i duce mai departe lecția spirituală? Or, dacă interiorul a rămas intact, exteriorul cabanei a devenit de nerecunoscut! Cu vizitatorii ce întreabă de Noica în faţa cabanei abia de te mai poţi înţelege în bubuiturile parcului de distracţie al BNR şi în zgomotul de lanţuri al improvizatei „tiroliene“! Cei ajunşi aici sunt uneori de-a dreptul şocaţi, fiindcă, veniţi să vadă urma lui Noica cel pustnicit întru cultură, dau, asurziţi, peste un loc care nu mai este al muntelui şi al liniştii, ci al larmei şi al agitaţiei. Pe de altă parte, cei veniţi aici din colţurile ţării (de la Universitatea din Bucureşti, Universitatea din Iaşi sau din Cluj), mai pot spune oare că au venit într-o casă de creaţie la Păltiniş? Actualii locuitori ai cabanei, stau cu uşile şi ferestrele închise şi tresar la zgomotele percutante, amplificate, paradoxal, de liniştea din rest a muntelui.

Mi-l imaginez o clipă pe Noica locuind în continuare aici și obligat să asiste la ce a devenit locul lui de recluziune aflat la „2700 de picioare deasupra omenirii“, cum îi plăcea să spună. Așa cum îl știm, v-ar fi cerut îndurare. V-ar fi spus: „Domnule Guvernator, domnilor bancheri, îndurați-vă de locul acesta! Oamenii care mânuiesc banii au știut dintotdeauna că este cuviincios ca, în lumea asta, să plătească un minim tribut și părții de spirit din om. Cum de distrugeți cu o mână ceea ce, cu cealaltă, ați ajutat să renască și să se păstreze? Știu, domnule Guvernator, că sunteți credincios și că în cei douăzeci și cinci de ani de când sunteți în fruntea Băcii României, ați ajutat la ctitorirea unor biserici. Dar și cabana asta, așa amărâtă și neînsemnată cum pare, este o bisericuță de munte în care, când și când, vine să se odihnească Dumnezeu. Îndurați-vă și nu o ștergeți, cu bunul plac și cu trufia celui puternic, de pe fața pământului. Prin povestea ei, a devenit un loc unic pe lume. Respectați-l, rogu-vă! Îndurați-vă de el, de mine și de sărmana cultură română, îndurați-vă de modesta ctitorie a vieții mele!“

Așa v-ar fi scris Noica. Cum bine ştiţi, Hotelul BNR a fost construit în 1990 pe locul „vilei 23“, prima în care Noica a locuit, vreme de opt ani, odată venit la Păltiniș. A fost rasă de pe faţa pământului fără ca, la acel moment bulversat al istoriei, cineva să se întrebe (sau să întrebe) dacă nu cumva acest loc în care s-a născut Şcoala de la Păltiniş, cu rezonanţă majoră în cultura română de după 1989, prin personalităţile sale de marcă, n-ar trebui conservat. Îmi permit de aceea să vă amintesc că instituţia d-voastră are, tocmai de aceea, obligaţia morală să protejeze valoarea patrimonială a acestui loc. Solicit de aceea ca situaţia actuală, descrisă mai sus, să intre cu toată seriozitatea în atenţia d-voastră şi să aflaţi o cale de a remedia prejudiciul adus locului prin această construcţie ilegală, o agresiune, nedemnă de Banca Națională a României, la spiritul locului şi la memoria filozofului român Constantin Noica.

Cu stimă,

Dr. Cătălin Cioabă

Lector universitar

Facultatea de Filosofie, Universitatea Bucureşti

Director al Fundaţiei „Humanitas – Aqua Forte“

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "7 comments" on this Article:

  1. MIHAI 2 spune:

    Un loc de joaca este un loc de joaca, nu un mall. Mi se pare excesiv sa afirme cineva ca profunzimea unor demersuri filosofice ar putea fi tulburata de larma unor copii care se zbenguie bucurosi de aerul muntelui. Scoala de la Paltinis nu are decat de castigat din contactul ganditorilor cu acel tumult cristalin. In plus este foarte probabil ca respectivii copii sa fie la randul lor influentati benefic gandurile filosofilor aflati in deplasare.

    • Gabriel Cercel Gabriel Cercel spune:

      E frumos ce spuneti. Sau mai precis, un sofism foarte frumos. In chestiune nu sunt inocenta si joaca copiilor, ci aroganta si obtuzitatea adultilor si a institutiilor pe care le reprezinta. As aprecia umorul Dvs. fin, daca aici n-ar fi vorba despre un caz foarte trist si simptomatic pentru Romania: felul in care institutii ale statului devin mecanisme de promovare a prostului gust personal al celor care se intampla sa le populeze si sa le reprezinte pentru o vreme. Un raport in care cetateanul ca individ sau o comunitate mica sunt sistematic ignorati si umiliti de bunul plac al institutiilor statului. Romania se va schimba exact in momentul in care acest raport va functiona corect, iar cetateanul va sti sa raspunda prompt si activ la abuzuri. Ceea ce autorul acestui text incearca sa faca. Sa il ironizam de la adapostul anonimatului mi se pare o proba de cinism perdant – perdant nu pentru cauza aflata in discutie, ci tocmai pentru interesele celui care, asumandu-si aici (cum faceti dvs.) o prezenta pe scena discursului public, participa la discutie. Ideea de a-ti duce copiii “in aerul muntelui” pentru a-i inchide intr-un ţarc mi se pare (o spun ca parinte) ridicola. Sensul iesirii din oras in natura este acela de a te lasa transormat de frumusetea peisajului, de a vedea lumea dincolo de zidurile si gardurile care iti inchid perspectiva in lumea urbana, de a redescoperi libertatea de miscare – si nu acela de a transforma distructiv natura dupa modelul cartierului in care locuiesti. La munte copiii cred ca ar trebui sa se zbenguie pe pajisti si prin paduri, si nu sa fie inchisi intr-un tarc. Cat despre inspiratia filozofilor, cred ca tocmai in numele afinitatii dintre gandire si joc ar trebui sa-i lasam sa-si aleaga singuri sursele de inspiratie. Daca mi se pare ca ma inspira tenisul, nu ma duc sa ma antrenez la peretele Bancii Nationale.

    • Lucian spune:

      Cred că nici n-ați citit textul domnule MIHAI 2. Dacă ați fi făcut-o, segmentul „ nu te mai poţi înţelege în bubuiturile parcului de distracţie al BNR şi în zgomotul de lanţuri al improvizatei „tiroliene“! ați fi înțeles doleanța autorului scrisorii deschise. Nu poți face filozofie într-o forjă sau o hală de presare mecanică la rece în care numai „tumult cristalin” nu se aude. Gabriel Cercel nu vă putea răspunde mai bine de atât – reverențe.

  2. lloopp spune:

    Cum va asteptati la raspuns din parteal ui Mugur Isarescu, in campania din 2000, pe care o pomeniti, nu a facut decat sa il ajute pe Vadim sa intre in turul 2?
    http://www.zf.ro/opinii/istorie-acum-15-ani-l-adus-mugur-isarescu-corneliu-vadim-tudor-turul-ii-prezidentialelor-2000-astfel-incat-castige-alegerile-ion-iliescu-ramana-guvernator-bnr-marele-pierzator-teodor-stolojan-14719976

    Si mai recent, semnandu-se ca guvernator BNR, si nu simplu, ca Mugur Isarescu, il elogia pe acelasi Vadim ?
    http://www.zf.ro/eveniment/mugur-isarescu-despre-corneliu-vadim-tudor-a-fost-un-om-de-cultura-un-intelectual-public-autor-de-inegalabile-pamflete-viata-cetatii-noastre-va-fi-mai-saraca-14714515

    Domnule Cioabă, atata timp cat in scrisoare nu ati mentionat ca a lucrat si Vadim acolo, sau eventual e ingropat acolo, scrisoarea dumneavoastra nu are nici o valoare pentru Mugur Isarescu. Competent intr-ale economiei, cu o coloana vertebrala foarte sinuoasa in materie de politica, pupa undeva pe mortul Vadim dupa ce cu putin timp inainte, acesta il definea ca “membru (organ) in pantalonii Grupului Bilderberg, Mugur Isarescu” ttp://www.romanialibera.ro/galerie/foto–vadim–dezlantuit-pe-facebook–despre-politicieni–se-dau-mari–zmeii-zmeilor–nu-au-nicio-valoare-376672/img/2

    Scrisoarea dumneavoastra este de prea mult bun simt pentru a fi bagata in seama.

  3. zapp spune:

    Ar fi fost utile cateva fotografii.
    Cat despre caliatea intelectuala a celor care conduc BNR-ul am avut nu o data dovezi ale precaritatii acesteia: oameni care se exprima greu in public, scriu intr-un limbaj nenatural (specific celor care nu stapanesc la modul “pragmatic” limba materna, optiuni politice declasante,etc.

    credeti ca exista diferente semnificative de “continut” intre baronii locali si baronii de la bnr ?! o singura deosebire -contactele/vizitele externe i-au facut sa preia comportamente de consum ostentativ plus o morga care le ascunde originea si proasta educatie.

  4. Lucian spune:

    Mă bucură luarea de poziție dar la fel ca și ”acel disperat apel public, care venea în urma a numeroase sezisări directe” nu mică mi-e îngrijoarea că această scrisoare va rămâne doar un apel public fără rezultat. Și dacă ar fi să extindem aria de discuție menținând totuși accentul pe „tăierea mai multor brazi seculari, care, în staţiunea Păltiniş, dau specificul locului.” este bine de știut că Anne Juganaru, Secretara de Stat la Ministerul Mediului anchetata de DNA, a redactat in secret o hotarare de Guvern prin care vrea sa mențină în continuare parcurile naționale și naturale la Romsilva deși toate celelalte arii protejate vor fi administrate de o agenție guvernamentală în viitorul apropiat. ONG-uri care isi fac treaba ar urma sa fie trase pe dreapta iar Romsilva sa distruga tot ce a mai ramas natural. Este lesne de înțeles că s-a ajuns la „foame de bani” incomesurabilă și că se taie „ca-n codru” în puținii codri seculari rămași în Europa.
    Și pentru că vine sfârșitul de săptămână. recomand cu căldură, ca un „adjuvant” al acestei scrisori deschise să citiți
    http://dilemaveche.ro/sectiune/tema-saptamanii/articol/ce-ne-facem-duminica

  5. Bogdan Mincă spune:

    Excelentă luare de poziţie, Cătălin! Este incredibil cum ştiu autorităţile să cheltuiască aiurea banii. Nici loc de joacă adevărat nu s-a făcut, nici oamenii ce vin să lucreze la cabană nu mai au linişte. Ce ne-ispravă!



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Catalin Cioaba


Catalin Cioaba

cercetător postdoctoral, Universitatea Bucureşti A absolvit Facultatea de Litere şi Facultatea de Filosofie la Universitatea Bucureşti, unde a obţinut doctoratul în anul 200... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

Că incompetența și corupția sînt legate, merg mînă în mînă, stau la aceeași masă, etc., ...

de: vintila mihailescu

la "Corupție sau incompetență?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)