Home » Opinie »Politica & Doctrine »marginali » Citesti:

Scrisoare deschisa pentru un USR modern si tolerant

Rares Benga iulie 24, 2017 Opinie, Politica & Doctrine, marginali
42 comentarii 4,382 Vizualizari

Dragi prieteni useristi,

Suntem cu toții în fața a doua evenimente critice: referendumul intern pentru poziționare față de Coaliția pentru Familie, și viitorul Congres pentru alegerea președintelui. Și pentru că deciziile pe care le vom lua vor determina în mare măsură direcția și poate chiar supraviețuirea partidului, și au implicații dincolo de noi, simt nevoia sa vin si eu cu acest mesaj.

Nu este un program politic, nici o platformă ideologică: ci perspectiva mea asupra conflictelor curente și o viziune despre soluția pe care mi-as dori-o. Nu am de gând sa candidez la vreo poziție de conducere, și nici nu ma consider parte a vreunei “tabere” (deși am evident preferințe ca oricine). Priviți aceasta scrisoare ca pe vocea “bazei”, a unui membru care a fost activ implicat în dezbaterea ultimelor luni.

Motivația mea vine din alta parte. Sunt unul din milioanele de romani care au emigrat în ultimele două decade. Deși emigrația m-a îmbogățit în feluri pe care nu mi le-as fi imaginat, mi-a și lăsat un gol de neumplut. Sunt o mica parte a celei mai mari catastrofe demografice suferite de România în istoria sa.

Sursa acestei catastrofe nu e nici o calamitate naturală nici un război – ci incapacitatea repetată a societății românești de a dezvolta o clasă politică responsabilă, care să ofere – dacă nu un prezent – măcar speranța unui viitor mai bun.

Clasa politică nu e însă cauza ci doar un simptom al unei boli mai profunde: neîncrederea adâncă pe care românii o poartă unii celorlalți. Cele două sunt strâns legate: pentru că actul de reprezentare politica se bazează pe încredere.

Expresia cantitativă a acestei neîncrederi am găsit-o acum câțiva ani într-o cercetare sociologică care arata ca 80-90% din romani cred ca ei înșiși sunt “buni, corecți, inteligenți” dar același procent crede ca ceilalți romani sunt “rai, incorecți, prosti”.  Cauzele acestei situații își au rădăcina în distrugerea programatică a țesutului social romanesc din timpul dictaturii comuniste – dar asta e mai puțin relevant. Întrebarea este: o putem depăși?

Succesul USR: un credit de încredere

Acum aproape doi ani, imediat după Colectiv, scriam un articol: “O nouă clasă politică: despre obstacole și proces”. Îl încheiam cu această frază: “Există azi în societatea româneasca un nucleu de oameni care ar putea să facă politică altfel. Cu responsabilitate, transparent, dincolo de interese meschine de grup.  Sunt oameni care de ani de zile urmăresc fiecare mizerie și șmecherie a clasei politice actuale, care înțeleg manipulările și trucurile, care au idee despre cum ar trebui sa arate un sistem corect și meritocratic. In plus, acești oameni au mai multa încredere unii în alții și s-au mai vindecat de virusul suspiciunii sădit în societate de Securitatea lui Ceaușescu. Sper ca oamenii de care vorbesc vor avea creativitatea și perseverența de a face o breșă în sistem.

Un an mai târziu grupul de care vorbeam s-a coagulat în USR și a realizat breșa.  Rezultatele noastre de anul trecut nu țin însă doar de agenda anticorupție sau de discursul anti-sistem. USR n-a fost primul partid cu aceasta agenda și acest discurs. Dar a fost primul care a dat încredere unei suficiente părți din electorat ca își va tine promisiunile, și ca e format din oameni care nu-i vor trăda.

Meritul pentru a fi pornit bulgarele încrederii ii revine indiscutabil lui Nicușor Dan. Lupta sa donchijotesca de 10 ani cu administrația locala a atras atenția multora. Rezultatele peste așteptări ca independent la localele din 2012 a dat încredere ca breșa e posibila și au dus la crearea USB. Apoi rezultatele USB la localele din 2016 au accelerat cercul virtuos, atrăgând alți oameni valoroși care și-au adus propria contribuție de credibilitate la proiect.

Iar într-o măsură USR și-a ținut promisiunile: partidul are o reputație nepătată anticorupție. Din păcate însă la doar câteva luni de la intrarea în Parlament partidul e astăzi divizat, pradă aceleiași neîncrederi și pe punctul de a urma calea atâtor proiecte politice eșuate. Înainte de a discuta dacă există vreo cale de ieșire, trebuie întâi sa înțelegem natura conflictelor dintre noi.

Conflictele din USR: maturizarea ca partid

Ca organizație, USR e încă un “prunc”. A pornit ca un grup de oameni revoltați de corupția și injustiția din societate și a intrat în parlament pe un val de entuziasm. Dar un grup de oameni nu e un partid, pentru ca în orice grup membrii au opinii diferite. Este inevitabil: nu exista doi indivizi care sa aibă aceleași păreri pe toate subiectele.

Un partid are însă nevoie de o anumita coerenta și predictibilitate. Iar asta presupune cel puțin trei lucruri.

(1)  În primul rand o identitate ideologică. Asta nu e doar un program politic și o listă de proiecte. Ci o viziune mai largă despre ce fel de societate dorește să construiască și de ce – această viziune îl face previzibil și dă încredere votanților.

(2)  Apoi, un set de reguli despre modul de luare a deciziilor și de reglare a diferențelor inevitabile de opinie. În general astea sunt consolidate într-un Statut.

Dar primele doua nu apar într-un vacuum. Politica e inevitabil personalizată iar liderii politici joaca un rol important în conturarea viziunii, ideologiei și în luarea deciziei. Și deși asta e rareori discutat explicit, un partid depinde de a treia componentă cheie:

(3)  Un model de leadership.

Partidele românești existente nu au dezvoltat niciodată cu adevărat primele doua, pentru simplul motiv ca România rămâne tributară unui model arhaic de leadership în care voința conducătorului primează. PSD-ul ne arata azi un caz extrem, dar nici restul partidelor nu sunt mult diferite.

USR e primul partid post-decembrist care încearcă sa facă lucrurile altfel. Primul Congres de la Cluj a fost în buna măsură despre punctul (2): regulile jocului – sub forma Noului Statut. Consecința e ca suntem prima organizație politică cu adevărat democratică, care a instituit o separație a puterilor: Președinte contrabalansat de Biroul Național, controlate de forurile de arbitraj și în final de puterea “bazei” via Referendum (fără acest ultim element, îndelung disputat la Congres, astăzi am fi fost probabil deja divizați).

Nici nu s-a încheiat însă bine Congresul și partidul a intrat în primul conflict ideologic. Dar aceasta dezbatere e profund amestecata cu cea de-a treia dimensiune – modelul de leadership -  ceea ce aduce multa confuzie. Pentru a înțelege e util sa le separam.

Conflictul Ideologic

Dezbaterea ideologică a pornit de la poziționarea față de Referendumul Coaliției pentru Familie. Subiectul căsătoriilor homosexuale e unul aparent marginal în România. În realitate însă modificarea constituției este despre o chestiune centrala în orice societate: drepturile indivizilor, ale minorităților și întrebarea dacă dogma religioasă are un rol legitim în legiferare sau elementele ei nenegociabile n-au ce cauta în politică.

Această dezbatere se poartă intre doi poli principali în partid (USR Liberal si USR Popular). Dar nu e singura; recent, postarea lui Adrian Dohotaru a adus în prim plan diferențe de viziune în domeniul apărării. Și sunt convins ca vor mai apărea multe alte subiecte pe care avem opinii diferite.

Dincolo de detalii, pentru disputele ideologice ni se propun doua moduri generale de rezolvare:

  1. Soluția Minimală – propusă de Nicușor Dan: sa ne focusăm pe anti-corupție și alte câteva subiecte care ne-au adunat (transparentizarea administrației, etc.), și sa refuzam poziționarea partidului pe subiecte “tabu”, în special tema CpF.
  2. Soluția Maximală – ce încearcă Vlad Alexandrescu prin USR Viu: construcția prin negocieri a unei identități largi și complete, acoperind toate subiectele de interes în societate.

Decizia ideologica e importantă – și o voi comenta mai jos. Dar claritatea ei e viciată de faptul ca se împletește cu celelalte doua planuri: e în același timp o dispută neîncheiată despre reguli și raporturi de putere (intre Președinte și BN) dar mai ales despre modelul de leadership.

Șef vs. Lider

Din relatările membrilor, știm ca primele trei ședințe de BN după Congres au fost conflictuale, cu Președintele încercând sa transfere atribuții în afara Biroului. Și dacă e sa fim cinstiți, e doar ultimul conflict dintr-o serie mai lungă: impunerea lui Matei Păun și excluderea lui Moroianu, respingerea lui Cioloș, betele-n roate subtile din dezbaterea pe Statut, demonizarea lui Ghinea în filiale. Comun acestor conflicte e ca Nicușor Dan încearcă să-și impună controlul, marginalizând potențiale centre de putere alternative.

O dată conflictul acutizat pe subiectul CpF, președintele demisionar nu s-a angajat doar în dezbatere – ci a forțat prin demisia sa opțiunea proprie. Ca un tata iubitor – cu joarda în mana – el ne spune: “Alegeți. Dar dacă nu alegeți cum vreau eu – plec și rămâneți orfani”. Intre timp însă – deși nominal demisionat – el face campanie intensa ca și cum ar fi încă în interior.

Comportându-se asa, președintele demisionar urmează modelul Șefului, larg răspândit în România la toate nivelele și instituțiile.  Șeful e omul care ia decizia. Care prin însăși funcția sa impune calea de urmat, așteptând loialitate din partea celor care-l urmează. Pentru Șef regulile nu se aplică – el e deasupra lor. Șeful are nevoie de control: posibilii rivali sunt un pericol și trebuie marginalizați.  Șeful impune disciplina: abaterile trebuie pedepsite, pentru a asigura coerenta organizației.

Exista și un model alternativ de leadership, mai ales în politica: cel care inspiră prin viziune (sa-l numim simplu Liderul). El strânge oamenii în jurul unui proiect, gradual, prin forța convingerii și exemplului. Controlul, disciplina si coeziunea vin natural din aderenta la viziune. Oamenii cu opinii contrare, chiar rivalii, sunt cooptați în procesul de decizie (va recomand Lincoln: Team of Rivals – o carte excelentă pe subiect).

Cum spuneam, Nicușor Dan a început cariera ca un Lider, perseverând tenace pentru o idee, și atrăgându-ne pe multi în proiect. Din păcate odată cu succesul USR – și poate sub influenta unor colaboratori cinici – a început sa se comporte ca un Șef. E un pattern care se repetă constant în politica românească. Ce face dezbaterea extrem de dificila e ca din păcate în România modelul Liderului care nu vrea sa devina Șef ci rămâne Lider și după ce câștigă putere e aproape inexistent.

***

Consecința acestor conflicte e ca ne-am fragmentat pe doua axe: nu doar ideologic, intre cei care susțin sau nu poziționarea împotriva CpF, ci și intre cei care îl susțin necondiționat pe președintele demisionar și cei care considera demisia sa un șantaj. Cele doua axe nu se suprapun exact: există membri care se opun CpF dar doresc reîntoarcerea lui Nicușor Dan, asa cum există membri favorabili referendumului CpF, dar care au diferende vechi cu fostul președinte.

Rezultatul însă e ca USR arata haotic și tribalizat.  Exista încă o cale de ieșire? Eu cred ca da: una bazata pe asumarea clara a unei identități, pe toleranta, dezbatere și pe un model nou de leadership.

Un nou model de leadership

Din păcate, încercând sa își impună viziunea Nicușor Dan a devenit o figura intens polarizatoare. Nu poți să vorbești de conspirații, să demonizezi (direct sau prin interpuși) membri de partid, sa acuzi filiale întregi și foști camarazi de neloialitate și sa mai speri ca poți juca un rol unificator.

Chiar dacă ar câștiga Referendumul intern și Președinția partidului și ar neutraliza Biroul Național (cum anunță deja suporterii săi ca doresc), el a pierdut încrederea unei părți importante din partid și a multora din vechii parteneri. Ce ar mai rămâne de făcut, expulzarea contestatarilor? E calea pe care au eșuat atâtea alte proiecte politice.

Indiscutabil însă Nicușor Dan păstrează multă influență în partid. Sunt multi colegi atașați de persoana sa și care-i sunt loiali – e de înțeles. Dar e bine să ne întrebăm, față de ce trebuie sa fim loiali: față de o persoană, sau față de o idee? Un partid nu e proprietatea cuiva, ci e suma speranțelor și încrederii membrilor săi și celor ce-l votează.

Dacă e sa continuăm împreună, cred că e nevoie mai întâi de un leadership nou, care sa vindece conflictele. Spun un leadership și nu un lider pentru că nu știu dacă această persoană există. Poate vom găsi pe cineva care – cu răbdare și înțelepciune – să reclădească încrederea intre diferitele grupuri.

Dar dacă nu, putem proceda asemenea unei alte organizații care a avut de vindecat răni și neîncredere intre parteneri: Uniunea Europeana.  O președinție colectiva și/sau rotativa poate fi o buna metoda pentru multi potențiali lideri de a exersa noul model și de a evita un alt conducător cu fantezii de șef.  Un nou model de leadership nu poate însă avea succes fără o viziune pe care s-o îmbrățișăm cu toții: adică fără sa rezolvăm conflictul ideologic și să ne definim identitatea.

USR – partidul modernizării României

Înainte de a discuta identitatea USR trebuie însa spus că soluția minimală, și ideea “nepozitionarii strategice” pe care ne-o propune președintele demisionar e absurda. În primul rând, un partid nu e un ONG.  Actul de reprezentare politica presupune responsabilitate pe orice subiect. Nu putem spune votanților: “Asta nu ne interesează, nu vrem să discutăm!”. În al doilea rând, nu ajunge sa spunem: “USR e anti-sistem!” fără sa explicam detaliat și ce vrem să punem în loc. În al treilea rând, un partid “nepoziționat” e în veșnică defensivă – cazul Dohotaru e elocvent. Putem accepta deschis opinii minoritare; dar ca partid e o chestiune de încredere sa definim o identitate clara și fără subiecte “tabu”.

Care ar trebui atunci sa fie aceasta? Cum am mai spus în mai multe postări anterioare în Poiană (N. Aut.: Poiana lui Iocan este forumul intern de dezbatere, deschis tuturor membrilor USR), eu sper ca USR să-și asume clar și neechivoc identitatea de “Partid care dorește modernizarea și Europenizarea României”, devenind urmașul ideologic al mișcărilor care au construit statul național: mișcarea pașoptistă și Partidul Național Liberal (cel istoric, nu umbra de azi). Indiscutabil anticorupția, transparenta și meritocrația sunt parte din procesul de modernizare și “de-feudalizare” a administrației și instituțiilor publice. Dar la fel sunt și ideile despre rolul femeii în societate, despre drepturile minorităților (etnice, religioase sau sexuale), despre ce înseamnă un naționalism luminat (pro-UE) fata de unul xenofob și primitiv, și multe altele.

Nu putem nici face abstracție de ce se întâmplă în jurul nostru. Politica de azi se împarte intre proponentii întoarcerii în iluzia unui trecut glorios, bazat pe diferențe tribale: supremație rasiala (Trump), naționalism xenofob (Orban, Putin și UKIP) sau dogmatism religios (PiS – Polonia) și o alternativa deschisa (En Marche, Momentum sau D66) bazata pe toleranță, care adaptează particularitățile naționale la o lume interconectata. Când toate partidele românești existente aleg să urmeze calea național -populismului găunos, avem și noi de făcut o alegere strategică: șpagatul intre cele două nu e posibil.

Valoarea centrala a unui partid modernizator într-o lume interconectata e toleranța. Nu vorbesc aici de o toleranță bleagă, ci de una cu simț critic. Ea are o limită: nu putem fi atat de toleranți încât sa toleram intolerabilul și intoleranța. Asa cum nu putem tolera coruptia sau nepotismul, nu putem tolera nici dogmatismul de orice fel (religios sau ideologic), xenofobia sau rasismul. Nu din “corectitudine politică”, cum cred unii, ci pentru că sunt corozive pentru societate. Dacă niște convingeri sunt atât rigide încât nu pot fi negociate, atunci n-au ce cauta în politică.

Din aceasta cauza Coaliția pentru Familie e dușmanul existențial al USR. Poziționarea anti-CpF nu este pentru căsătorii homosexuale (USR susține cvasi-unanim parteneriatele civile) ci împotriva intrării dogmatismului religios în politică. Agenda extinsa a CpF (disponibila aici) nu reprezintă doctrina creștin sociala Europeana ci expresia politica a fundamentalismului evanghelic American, un pericol asupra căruia chiar și Papa a atras recent atenția.

În sfârșit poziționarea anti CpF nu e o marginalizare a curentului Popular din USR – dimpotrivă. Am mai argumentat în alte discuții că o platformă creștin-democrată, preocupată de aspecte sociale, pro-Europeana, non-dogmatică ar fi un mare plus în USR – mai ales în zonele mai puțin dezvoltate ale României. Sper ca Popularii noștri sa înțeleagă oportunitatea.

Pe scurt, cred ca dacă putem accepta toleranța ca valoare centrala; dacă putem îmbrățișa o viziune modernizatoare și pro-Europeana – e loc în USR pentru fiecare dintre noi.

Neîncrederea în România și în noi înșine

Sunt mulți dintre noi care pot fi de acord în principiu cu ideile de mai sus, dar care îmi răspund cu diferite variante ale următoarelor două argumente:

Primul: că aceste idei sunt mult prea progresiste, că România nu e pregătita, că românii sunt intoleranți, că mentalitățile sunt innapoiate iar asta e calea spre eșec politic. Nicușor Dan o spune răspicat în ultimul Live din Poiana “Nu votați la referendum [-ul intern] cu gândul cum ar fi lumea mai bună, ci cum acest vehicul politic, USR, poate răspunde mai bine așteptărilor oamenilor.

Al doilea: ca USR e prea mic pentru un război atât de mare și ca e mai bine sa “stam la cutie”, ferindu-ne de controverse și concentrându-ne pe lupta imediata cu PSD și cu corupția.

Ambele argumente sunt doar reflecția aceleiași neîncrederi de care vorbeam la început: Primul reflecta neîncrederea în concetățenii noștri, al doilea neîncrederea în noi înșine.

Se pune întrebarea: Dacă noi nu credem ca putem impune teme de dezbatere în societate, și consideram ca o dezbatere nu poate schimba opinii (cum spune dl. Dan în scrisoarea sa deschisa) atunci ce mai cautam în politică? Cum credem ca vom convinge nevotantii să-și schimbe opinia și să voteze? Cum credem ca vom convinge pe cei care nu considera anticorupția importanta ca e importantă? In general, cum credem că vom schimba România fără sa schimbam idei și mentalități?

Poate că ar trebui sa luam exemplu de la Simona Halep: deși e cu două capete mai mică decât adversarele, nu-și ajustează ambițiile după asta ci cauta permanent soluții pentru a-și atinge scopurile.

România – asumarea toleranței ca parte din identitatea națională

Voi încheia această lungă scrisoare cu o idee la care reflectez de mult ca emigrant (deci beneficiar al toleranței altora) și locuitor al New Yorkului. Un oraș care în ciuda diversității extreme de limbă, cultură, identitate și venit, e în același timp tolerant și a arătat o încredere și solidaritate exemplară într-unul din cele mai dificile momente din istoria recentă (11 septembrie). E o idee despre legătura strânsă intre încredere, toleranța și progres.

Ne place, ca români, sa spunem ca suntem primitori, gazde bune și toleranți. Și e adesea adevărat; multi oaspeți o confirmă. Dar există în același timp în discursul cultural românesc o neasumare a acestei toleranțe. O privim ca pe o slăbiciune. Vorbim cu admirație de sârbi sau de unguri care “Dom-le, știu sa se lupte și să-și apere interesul, nu ca noi!” E oare chiar asa? Ce a câștigat Serbia din războaiele recente? Dar Ungaria lui Orban din isteria xenofobă?

Peste un an vom aniversa 100 de ani de la Declarația de la Alba Iulia, actul fondator al României Mari. E un act de care ma simt legat într-un mod personal pentru ca străbunicul soției mele e unul dintre semnatari. Va invit sa-l citiți aici, în special secțiunea a III-a, sa va gândiți ca e scris la capătul unuia dintre cele mai sângeroase războaie și totuși propune o viziune generoasă, tolerantă și pluralistă.

Nu ne-am ridicat la înălțimea acestor idei prea des, cum spunea recent Ioan Stanomir. Poate ca nici o națiune nu se ridică.  Statelor Unite le-a trebuit aproape 100 de ani după Constituție sa interzică sclavia. Și noi am comis pogromuri, am vândut membrii minorităților evreiești și germane cu bucata în vremea comuniștilor, iar discriminarea țiganilor rămâne un (alt) subiect tabu.  Dar când am îmbrățișat principiile tolerantei, cum am făcut-o în buna măsură din 1990 încoace, am progresat și am câștigat cele mai importante victorii strategice ca națiune.

În final, cred ca succesul USR ca partid –și poate și al României – depinde de răspunsul la câteva întrebări. Putem sa construim o identitate bazată pe deschidere și pe toleranta? Putem învăța un model nou de leadership? Și în acest fel putem învăța sa avem încredere unii în alții?

Cu drag,

Rareș Benga

New York

Iulie 2017

Rareș Benga este vicepresedinte al Biroului Filialei Diaspora a USR

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "42 comments" on this Article:

  1. AT spune:

    “nu putem fi atat de toleranți încât sa toleram intolerabilul și intoleranța.”

    A mai auzit cineva de Herbert Marcuse, cu a sa “repressive tolerance”?
    “Liberating tolerance then would mean intolerance against movements from the right and toleration of movements from the left”

    http://www.nationalreview.com/article/420094/left-and-discriminating-tolerance-fred-bauer

    USR se arata ca aripa locala a miscarii antifa din Occident.

    • Rares Benga Rares Benga spune:

      Nu prea inteleg ce cauta stanga si dreapta in discutia asta; am scris de mult ca sunt concepte ce n-au nici o relevanta in istoria noastra politica: http://www.contributors.ro/politica-doctrine/despre-stanga-dreapta-%c8%99i-exceptionalismul-politic-romanesc/

      Argumentele mele sunt fundamental centriste, pentru dezbatere, toleranta si respingand extremisme de orice fel (ideologice sau religioase). As zice norme de buna purtare in orice comunitate.

      Chiar si admitand ca “repressive tolerance” ar fi un pericol – desi dupa mine e doar un exces de zel prin medii academice occidentale – un asemenea pericol e complet inexistent in Romania.

      Iar a aduce asta in discutia de aici e ceea ce se cheama un “straw man argument” (https://en.wikipedia.org/wiki/Straw_man). Altfel, deh, fiecare vede ce vrea sa vada.

      • Adrian B spune:

        Eschiva esuata, din tot ce am citit pana acum ca program politic, al lui Nicusor Dan la primarie si al USR in general, nu exista nici un fel de centru ci pur si simplu stanga solid. Aproape jumatate din programul lui ND pentru primaria Bucuresti abordeaza teme sociale in mod socialist, Clotide e si mai de stanga din ce spune, iar dvs. afirmati inocent ca USR e centrist? Daca centrul s-a mutat convenabil in socialism atunci da, sunteti de centru.

  2. Dedalus spune:

    Am mai spus asta pe aici: o forta politica nu poate fi decat ideologica.

    Plasarea pe axa stanga-dreapta este obligatorie pentru ca o organizatie sa fie cu adevarat politica.

    Stiu ca unii analisti au declarant deja “moartea politicului” si spun ca “stanga-dreapta” este un referential perimat.

    Sunt in profund dezacord cu asemenea analisti, deoarece la o analiza mai atenta, orice pozitionare non-ideological in ce priveste conducerea societatii sfarseste iremediabil in stanga radicala.

    Incercati acest exercitiu daca nu ma credeti: definiti un partid politic ca fiind non-ideologic. Apoi elaborati programul sau. Apoi plasati-l ideologic.

    ===

    Romania are in acest moment doar partide de stanga – de la stanga radicala la cea moderata. Cand vorbesc despre pozitionare ideological nu ma refer la declaratiile formale, de multe ori cat se poate de confuse oricum. Ma refer la pozitia rezultata din actiunile concrete ale acestor partide.

    Apelul la liberalismul partidelor istorice este insufficient pentru o plasare ideologica a USR (probabil de dreapta, daca am inteles eu bine scrisoarea, daca nu va rog sa ma corectati).

    Din vremea PNL istoric si pana acum foarte multe s-au schimbat in ideologia de dreapta.

    Intr-adevar, e un effort sa creionezi o dreapta romaneasca (am mai spus-o, dar cred ca e bine sa o repet si aici) – dreapta este puternic determinate national, nu poti sa copiezi pur si simplu din alte parti (asta stanga poate face, e mai simplu).

    ===

    Nu vad in ce fel atragerea electoratului PNL de astazi ar putea schimb lucrurile. Dupa cum nici plasarea USR pe ultra-aglomeratul si bine-stapanitul segment de stanga nu vad la ce ar folosi.

    Sigur ca USR este un partid nou si are de-a face cu multe problem de rezolvat. Dar, sa nu uitam ca orice partid are datoria promordiala de a se plasa ideologic. Clar si simplu.

    Electoratul de dreapta nu are timp sa se piarda in nesfarsite arabescuri psudo-ideologice: are treaba cu afacerile si.sau profesia. Iar cel de stanga are din ce alege oricum.

    Cei care ar dori sa voteze dreapta nu o au au acum iar daca si USR isi pune mintea pe bigudiuri, nu vad de ce acestia ar mai veni la vot.

    ====

    Poate USR sa scrie un A4 din care sa reiasa clar ideologia sa? Bine! Nu? Am indoieli ca la viitoarele alegeri veti mai intra in Parlament. Parerea mea :-) ).

    • kinn spune:

      Sunt 100% in dezacord cu dvs.

      Dupa parerea mea, ideologia definita ca rezultat al actiunilor concrete, si nu ca declaratii, este un non-sens. Eu inteleg ideologia ca fiind criteriul dupa care evaluezi actiunile concrete ale partidului, asadar ea este prin definite subiectiva, personala si axiomatica. Ideologia este o axioma, nu o teorema.

      Din acest punct de vedere, problema in jurul ideologiei se pune astfel: vrem un partid definit axiomatic (ideologic), cu valori fixe etalate in prealabil, sau un partid cu valori flexibile si mereu re-negociate cu publicul tinta (intre anumite limite minime, desigur)?

      Varianta axiomatica, spre care inclinati si dvs si autorul, este ilustrata de modelul partidului-avangarda leninist. Partidul are o ideologie definita clar a priori. Iti place, bine; nu te regasesti in ea, nu e problema partidului, ci a ta ca esti din alta clasa sociala. Omul trebuie sa se adapteze partidului, caci partidul e inflexibil, orice mutatie este tradare ideologica. Orice referendum este de prisos, partidul are idelogia fixata din start, ce ar mai fi de intrebat electoratul?

      (In treacat fie spus, exact acelasi lucru este criticat pe de alta parte la leadership-ul lui Nicusor Dan. Ca are un leadership 100% ideologic, inflexibil, axiomatic, take it or leave it. Idealurile lui Nicusar Dan chiar sunt usor de rezumat pe o coala A4 :) E o contradictie aici intre relatia presedinte – partid si relatia partid – electorat propusa).

      Mie unuia nu imi place modelul axiomatic. Imi doresc un partid care sa nu presupuna ca votul meu o data la 4 ani inseamna un vot in alb pentru toata ideologia maximala a partidului, de la casatorie la educatie la aparare la pensii la parcuri nationale. As vrea ca partidul sa aiba modestia de a nu se pronunta in toate lucrurile, ci de mai face referendumuri, intrucat optiunile mele (si ale tuturor) nu coincid mereu cu ale biroului permanent.

      Din punctul meu de vedere, partidul ideologic e pe duca de prin anii ’70, lucru ilustrat de crizele politice ale partidelor clasice (comunist, liberal, crestin-democrat).. Astazi, oamenii si mai ales tinerii au optiuni diferite si tin la diferentele specifice dintre ei. Un partid este astazi doar un numitor comun, un consens minimal si flexibil intre miriade de optiuni diferite, nu o optiune pe viata.

      • Dedalus spune:

        Partidul este prin definitie ideologic. Orice partid are un set de valori pe care le promoveaza. Iar orice astfel de set de valori ce se cere recunoscut social este o ideologie.

        Nu spun eu, asta e definitia recunoscuta de cvasimajoritatea politologilor.

        Sigur ca unii (putini) reinventeaza aparatul teoretic. E valabil in orice stiinta.

      • Dedalus spune:

        Ati expus o viziune anarhista, in sens politologic. Prin postarea respective va declarati anarchist :-) ).

        Practic 50% din ce ati postat apartine anarhismului, fara nici o problema. Desigur, cu unele nuantari (legate de modalitatea practica de conducere a societatii).

        Nu am nimic impotriva asumarii de catre un partid (fie el si USR sau oricare altul) a anarhismului. In orice “melanj” o fi: cu liberalism, cu socialism sau chiar radical.

        Dar e o pierdere de vreme sa rebotezam ideologiile, sau si mai rau, sa ne asumam una si apoi sa ne prefacem ca nu avem niciuna,

        ===
        Anarhismul nu a fost pana in present verificat in practica, cel putin nu la scara unui stat. Exista unele opinii care considera ca aparitia internetului sugereaza ca anarhismul a devenit o optiune de luat in seama.

        Nu stiu, nu am cum sa stiu daca anarhismul va fi aplicat in lume in viitor (mi-am uitat globul de cristal pe undeva :-) )). Dar este insa de notat ca anarhismul nu poate functiona cu partide, ar fi o contradictie.

        ====

        // Va rog sa nu confundati anarhismul in sensul politologic cu aceeasi sintagma ce denota in vorbirea curenta un grad mare de dezordine. Conducerea anarhica a societatii presupune reguli ferme si ordine.//

        • Sicmar spune:

          Anarhismul n-a fost niciodată un scop în sine ci un mijloc prin care se urmărea destructurarea societății sau statului pentru ca în urma acestei destructurări să se poată instala o dictatură, de dreapta, stânga, teocratică etc., după caz.

          În mod indubitabil, unul dintre cele ma nocive efecte ale internetului, probabil cel mai nociv, este facilitarea anarhismului prin teoriile conspiraționiste și fake news.Ele au menirea, probabil chiar scopul, destructurării societății și statului prin sădirea neîncrederii.

        • kinn spune:

          Cum sa fie anarhism, cand e vorba de conservatorism? Daca partidul nu se pronunta apasat pe unele subiecte, lucrurile raman in matca lor conservatoare, dictata de status-quo-ul existent deja in societate (cum vrea ND referitor este vorba cu casatoriile homosexuale). Cum sa fie asta anarhism? Toate ca toate, dar de anarhism conservator n-am auzit.

          Pastrand proportiile, nu e vorba decat de “anarhismul” democratic al pluripartidismului. Imi inchipui ca si cadrele comuniste au fost oripilate de anarhia alegerilor libere – cum sa fie guvern de stanga azi, guvern de dreapta la urmatoarele alegeri, apoi ecologisti, apoi conservatori etc. Debandada totala, care mai e politica de stat, daca totul variaza odata la cativa ani. De acest lucru va e frica siu dvs?

    • Josef Svejk spune:

      De accord cu dumneavoastra. Le e jena sa spuna in gura mare ca sunte neocomunisti si atunci o baga pe aia cu “centrismul” a la Macron. Care incearca in modul asta sa-si faca uitati cei doi ani de ministeriat socilalist de o incompetenta strigatoare la cer. Din nefericire economia nu crede in lozinci si definiti ci are nevoie de fapte :D

      • Dedalus spune:

        Nu ma pronunt asupra unor guvernari, de nici un fel,

        Dar in ce priveste USR acesta in present ar parea mai degraba o stanga moderata (in raport cu stanga radicala (sic!)).

        Tot pe unde se zbat cam toate partidele din Ro.

        Asta vine din confuzia dintre politica si coruptie, dupa mine. Pentru ca doua decenii politica romaneasca s-a dus pe baza cioloanului, am ajuns sa credem ca orice politica si orice partid care se doreste “politic” este unul rau. Prin urmare, de ce sa mai avem partide, daca oricum sunt corupte? Dar, sigur, de partide e nevoie in democratie. Solutia? Un partid “non-politic”.

        Din nou am confundat cauza cu efectul. Partidele corupte ale Romaniei sunt efectul coruptiei produse de perpetuarea socialismului pe aici prin curbura Carpatilor. Iar coruptia creste din 2 motive:

        a) prea mult stat, prea mult interventionism (refuzul pietei, ceea ce echivaleaza cu resuzul capitalismului in sine)

        b) imposibilitatea atingerii masei critice de vot, pentru ca Solutia mai simpla este emigrarea (cine nu e de accord cu faurirea RSR are la indemana emigrarea, o solutie social acceptabila, naturala si legitima)

        Un partid care nu a fost la guvernare niciodata are toate sansele sa para Zana Zorilor. Dar incoerenta ideological si deriva spre stanga il vor transforma intr-un partid extreme de periculos la guvernare. Un USR in forma de acum, daca ajunge la guvernare in urma unor alegeri are toate sansele sa adopte nenumarate masuri de stanga, mascate de un discurs ce ar distorsiona aceasta idee. Este totusi imporbabil, dupa parerea mea, ca un USR neideologic sau unul care sugereaza stanga sa ajunga la guvernare, din cauza competitiei politice majore pe segmental de stanga.

        ===

        As indrazni sa spun si ca daca PSD slabeste, USR s-ar putea sa se si desfiinteze, daca ramane la statutul sau de “nici cal nici magar, dar impotriva PSD”.

        S-ar irosi astfel o noua sansa istorica de virare la dreapta, pentru ca nici una din celealte forte politice nu-si asuma in realitate o astfel de optiune. Parerea mea… :-) .

        Ceea ce este si mai interesant este ca stanga are tendinta de a devein monocolora si de a se pastra la guvernare, pana epuizeaza toate canalele e distorsionare. A se vedea Venezuela.

        Asa ca probabil ca un USR non-ideologic sau de stanga (ceea ce e cam acelasi lucru in acest caz) va ajuta la consolidarea stangii in Romania. Fiind ocupat el cu contemplarea buricului.

    • Dan_Bruma spune:

      Pai ce vrea electoratul de dreapta? Pun intrebarea asta pentru ca un partid nou, neplasat ideologic (sic), poate pur si simplu sa-si faca o ideologie plecand de la dorintele electoratului de dreapta, daca vrea sa se plaseze pe dreapta. Deci ce vrea electoratul de dreapta?

      • Dedalus spune:

        Electoratul de dreapta vrea o politica de dreapta. Nu una scrisa pe web-site si contrazisa de fapte, ci una clara, transpusa in actiuni in acest sens.

        Asa e peste tot in lume.

  3. alex spune:

    usr a pierdut in primavara tot electoratul plecat de la pnl. votantii s-au intors la matca

  4. kinn spune:

    Prea multa reprezentativitate dauneaza grav generalizarii. Daca faceti overfitting pe setul de antrenare, veti avea rezultate proaste pe setul de validare, care e cel care conteaza cu adevarat. Acest lucru e arhicunoscut in Artificial Intelligence. Altfel spus, cu cat tineti mai mult sa va regasiti dvs in partidul acesta., cu atat mai putin se vor regasi altii in el.

    Dupa mine, e o greseala sa intelegeti partidul ca un mod de exprimare a identitatii dvs politice, idee care sta la baza “solutiei maximale” pe care o propuneti. Partidul este o oferta pe care o faceti unui public mult mai larg, si care nu seamana cu dvs.. USR este deja un brand suficient de delimitat pe piata politica, nu mai are atat nevoie de identitate specifica, cat de popularizare si sustinere larga. Pentru asta.,produsul politic USR trebuie sa raspunda mai degraba dorintelor cumparatorilor (si nu a celor captivi, ci a celor care prefera acum concurenta), nu placerii designer-ului. V-ati intrebat vreodata, cand ati optat pentru un produs, cat de bine se simte producatorul reprezentat de acesta? Nici eu. Daca tineti sa va exprimati identitatea, scrieti mai bine o carte.

    • Avxentios spune:

      @kinn
      “Prea multa reprezentativitate dauneaza grav generalizarii. Daca faceti overfitting pe setul de antrenare, veti avea rezultate proaste pe setul de validare, care e cel care conteaza cu adevarat. Acest lucru e arhicunoscut in Artificial Intelligence.”
      Are you a robot?
      I am human. So, for me a party is an organization, a group of human beings and not a product (even in the broad sense).
      “Daca tineti sa va exprimati identitatea, scrieti mai bine o carte.”
      Cata … politete !

      • kinn spune:

        Vreti participare emotiva intr-o organizatie umana, va puteti inscrie la Crucea Rosie, sau sa activati in cadrul unui ONG care ajuta copiii cu dizabilitati. Vei avea o implinire pe plan uman infinit mai mare decat intr-un partid..

        Aceasta este miza interventiei mele: activarea intr-un partid difera total de activarea intr-un ONG cu copii, pentru ca nu trebuie sa implica mai deloc latura emotiva. Legiferarea trebuie sa fie o chestiune rationala, nu emotiva. Or in momentul in care politica are un scop de self-expression, deci de implinire personala, ati bagat emotivitate. Cam asta am vazut eu in acest articol: nu ingrijorare legat de bazinul electoral, ci prea mare insufletire pentru principii.

        Artistii sunt, prin definitie, cei motivati in principal din nevoie de expresie. Acest lucru ii poate face geniali, dar in general ii impinge si spre a fi idealisti, egoisti, prea focalizati pe pasiunea lor, prost administratori, cu decizii emotionale Eu nu vreau ca USL sa fie un partid de artisti politici prea indragostitti de principiile lor. Vreau un partid rational, nu principial. In politica prefer teoremele, nu axiomele.

    • Dan_Bruma spune:

      Si daca începe omul cu un articol ce e rau in asta?

  5. Adrian spune:

    “Un” Usr?

  6. Caliman Eugen consultant dezvoltare economica. spune:

    Catastrofa de care vorbeste autorul se datoreaza lipsei de 27 de ani, a unui “proiect national de reconstructie economica si industriala”, care sa fi tinut acasa romanii si sa-i readuca pe cei plecati.In lipsa lui, stinga politica promoveaza ,,proiectul (economic) al crestrerii salariilor si drepturilor sociale” (fara acoperire programatica pro-activa economic), iar dreapta politica critica in gol aceasta ,,crestere a nivelului de trai”, incapabila sa construiasca proiectul national, care sa elimine CATASTROFA emigrarii intregii populatii active.In rest, partidele – ca si cel in discutie se bat ideologic sau moral – pe nimicuri…absolut fundamentale.

  7. Yoda spune:

    Mult succes in continuare in munca de cautare a propriei identitati! Poate vi-o gasiti pana la alegerile urmatoare, desi nu sunt semne ca aceasta “uniune” intelege ceva din ceea ce se petrece. Probabil ca nici nu va intra in urmatorul parlament.

    Toti prietenii si cunoscutii mei care au votat usr sunt extrem de dezamagiti de prestatia ei amatoriceasca de dupa alegeri. Si eu ma numar printre votanti si sunt la fel de dezamagit. Un comentator de pe Contributors (nu mai stiu exact care, Victor L, sau Joseph Svejk) a tot sustinut ca este un partid de stanga, de hipsteri progresisti, dar am zis ca poate nu e chiar asa. Ei bine, e chiar asa. Desi au pretins ca nu sunt nici de stanga, nici de dreapta, nici de centru, vedem ca cea mai mare preocupare a partidului este sustinerea imigratiei, a casatoriilor homosexuale, a political correctness-ului, a multiculturalismului, iar ideea principala este ca pozitia statului trebuie intarita. Merci frumos, dar nimic din toate astea nu ma atrag.

    • Rares Benga Rares Benga spune:

      Dle Yoda; nu stiu daca ati urmarit argumentatia din articol, dar disputele din USR sunt exact despre definirea identitatii, a setului de reguli interne (Statut) si a modelului de leadership. Prin dezbatere, democratic, nu impus de sus prin vointa unilaterala a “sefului”, cum fac toate partidele romanesti de 30 de ani.
      Pot intelege ca pare frustrant ca sustinator, cand tara “arde” si PSDul isi face de cap, dar e un proces necesar – altfel vom esua ca atatea alte proiecte politice. Nu poti cladi un partid de succes fara fundatia celor trei de mai sus. Iar primul an dupa alegeri e chiar momentul potrivit pentru asta. Eu sper ca referendumul intern si cel de-al doilea congres sa aduca clarificarile necesare.
      Cat priveste dezamagirea votantilor USR, pot sa o accept partial. Mare parte din problema e ca de cateva luni ne-am inchis si suporterii nu inteleg natura discutiilor interne. Exista motive pentru asta, le-a explicat Shere Marinescu aici: http://adevarul.ro/news/politica/un-raspuns-moise-guran-1_5970b3e65ab6550cb8530f75/index.html. Dar de-asta am decis sa si fac publica aceasta scrisoare.
      Dar partial nu pot accepta dezamagirea: USR ramane devotat promisiunilor din campanie (anticoruptie si opozitie ferma fata de cleptocratia pesedista). N-ati vazut vreun scandal pe temele astea. Dar un partid nu poate fi doar despre anticoruptie. N-ajunge sa critici, trebuie sa explicit si ce vrei sa pui in loc.

      • sd spune:

        Domnule Rares,

        Politica este arta compromisului care face posibilul realizabil. Este o interpretare personala a celebrului citat al cancelarului de fier. Se pare insa ca in USR orgoliile sunt prea mari pentru a realiza un adevar atat de simplu. Ca votant si donator USR din Diaspora la alegerile din toamna (care a mai convins si pe altii sa va voteze – si care acum imi scot ochii) am un gust foarte amar din cauza ultimelor intorsaturi ale lucrurilor in partidul Dvs.

        Si nu pot sa nu ma intreb: Daca la momentul actual membrii marcanti ai USR nu sunt capabili sa ajunga la compromisuri mici care sa creasca partidul mai departe si sa-l pregateasca serios pentru luptele electorale grele cu PSD care vor urma (pentru a mai apara ce a mai ramas din ststul asta de drept) cum vor putea aceiasi oameni ajunge la compromisurile mult mai mari necesare de a forma aliante cu alte partide sau de a guverna o tara ca Romania? Sau nu veti face niciodata nici un compromis cu nimeni pana cand nu veti castiga alegerile detasat din primul tur?

      • Sapho spune:

        De ce va sfiiti sa raspundeti argumentelor lui Yoda ?
        Discursul dvs. super conformist sustine aproape propagandistic agenda asa zisei “societati deschise”, deschise cui, cu toate stereotipiile ei dogmatice (“mamica” UE, multi-kulti, “xenofobii”, “casatoria pentru toti”,”populisti”, de dreapta…evident), in sfarsit toata maneaua stangismului cultural. Impartiti magnanim lecti ex-catedra, asa da (la Republique en marche arrière), asa nu (Trump, capcaunii polonezi si unguri). Asa ar arata noul partid care salveaza Romania ?
        Doamne ajuta !

  8. Ela spune:

    Tema USR-ului e complicata, dar pasionanta : modificarea mentalitatii paguboase romanesti.
    O problema suplimentara insa (si nu aveam chiar nevoie de ea ;) ), este ca nucleul acestui partid sufera de, fix, boala pe care o are de vindecat.
    Desigur, aceasta realitate ar putea fi si un avantaj, ca in cazul unui medic care, avand el insusi o anumita boala, s-ar pricepe mai bine, decat un doctor sanatos, sa-si trateze pacientii…
    In acest caz specific, ca si in orice simpla cautare de solutii, conditia sine qua non este sa recunosti ca ai o problema! Altfel, nu merge! Daca te crezi sanatos tun, n-ai de ce sa te tratezi, e perfect logic.
    In cazul conducerii USR, nimeni nu are nimic de schimbat in ceea ce-l priveste, dar fiecare se crede capabil si indreptatit sa schimbe Romania. Bizar…de loc credibil, in opinia mea.
    Apoi, in contextul politic romanesc actual, succesul unui nou partid cred ca ar consta in medtodele diferite, inovante, inedite, de a face politica… Acolo unde partidele traditionale continua (pentru ca isi permit asta!) sa se rezume la a convinge pe cei deja convinsi, USR ar trebui sa faca cu totul altceva: sa motiveze oamenii, de ex. Astfel ar atrage si noi aderanti, dar si nemultumiti din alte partide, care s-ar regasi insa intr-o ideologie inovatoare si moderna! A fi motivat de o cauza e mai puternic decat a fi convins de un discurs!
    Asa cum s-a intamplat in Franta, cu Macron si En marche!, se poate obtine si in Ro o adevarata revolutie a mentalitatilor, care ar pitea fi declansata de un USR reformator si credibil, de ce nu?
    Primii pasi : introspectia datatorilor de lectii, recunoasterea erorilor, repararea consecintelor care pot fi reparate, reeducarea, redefinirea obiectivelor…
    Succes!

    • Dedalus spune:

      Au trecut 7 luni de la alegeri. Tot in discutii pe teme colaterale.

      Timpul trece. Cand mai ajunge USR sa se clarifice? Cu 3 luni inainte de alegeri?!

      Daca intrebam pe cineva pe strada ce crede despre USR va spune cel mai probabil ca e un partid anticoruptie si anti-PSD. Si cam atat.
      ====

      Un partid are nevoie de idei central puternice si de o organizare solida. Un -partid biblioteca nu prezinta incredere pentru nimeni, din motivul simplu ca oamenii au alta treaba decat sa reflecteze asupra sa.

      O idee politica se exprima pe 1/2 de A4 si se transmite puternic, insistent si pe cat mai multe canale. Nu e o treaba care sa semene cu o sesune de comunicari stiintifice sau cu o sedinta de marketing.Cere timp, putere si bani.

      Dar toate astea sunt probleme interne ale USR. Este de apreciat dorinta de transparenta si de racordare la societate, dar mai trebuie sa fie intrezarite si rezultatele….

  9. MariS spune:

    Nu, e mult mai simplu, problema e una singură: elitismul. Cu cât o elită politică e mai autistă şi nu mai reuşeşte să rezoneze cu propriul popor, cu atât mai mult îl dispreţuieşte şi totuşi se înverşunează să-l “ajute” să treacă strada, pe partea aia pe care ea o vede .. “luminată” ..

    • viorel spune:

      Cu cât tendința poporului e mai înclinată spre autoritarism și/sau totalitarism, cu atât clasa politică trebuie să rezoneze mai puțin cu un asemenea popor! Mai era un elitist mai demult, Alexis de Tocqueville se numea. Bagă un ochi și-n scrierile dânsului, așa elitiste cum sunt, și vezi ce zic.

    • Rares Benga Rares Benga spune:

      Mda, genul asta de discurs duce in linie dreapta (si dupa gust) la comunism, Hitler, Trump Erdogan, Putin, Orban, Chavez, si multi alti lideri gata sa “rezoneze cu propriul popor” intru impunerea propriei agende. Populismul, indiferent in ce “ambalaj” ideologic e infasurat, si in orice tara, duce intr-o fundatura.

      Exista un singur antidot, o constructie bazata pe principii, in special libertatea individuala si toleranta. Asta nu e elitist, e doar lectia repetata a istoriei.

      • MariS spune:

        Aha, deci ideea de a “rezona cu propriul popor” duce într-o .. fundătura? Hmm, atunci ideologia LGBTQ.., ambalată frumuşel în “principii şi drepturi”, unde duce? Spre noi culmi …

        • Cosmin Sandulescu spune:

          Am convins 10 oameni sa meargă dintr-un județ aflați temporar, in cel natal sa va poate vota. S-a terminat. Pentru voi identitatea de grup e mai importantă. A avut dreptate actualul vostru președinte. V-ați lipit eticheta in frunte si ați căutat-o cu lumânarea. Faptul ca îl pui alături pe Trump de criminali din istorie și actuali, îmi spune cine îți sunt învățătorii, alde PD american sau mai zis extrema stânga, amatoare de schimbat legi pe usa din dos, adică pe la curtea suprema.

  10. Liliana spune:

    “nu putem fi atat de toleranți încât sa toleram intolerabilul și intoleranța.”
    Dar putem fi toleranti la orice? Chiar si la ceea ce este impotriva naturii?

    “pentru că sunt corozive pentru societate.”
    Dar copiii obligati sa creasca in familii de homosexuali credeti ca inseamna binele pentru societate?

    Ne aparam de incalzirea climatica, protejam specii de animale, dar oamenii sunt din ce in ce mai mult ghidati spre degradare. Cei care amesteca naturalul cu religiosul nu au nici macar curajul sa trateze subiectul acesta separat de ceea ce inseamna democratie in ziua de azi. Strecoara, diabolic zic eu, acest “favor” al casatoriilor intre homosexuali printre subiectele cu adevarat importante pentru binele tuturor. La pachet, cum s-ar zice.

    • Falstaff spune:

      Cand erati copil, va preocupa sexualitatea parintilor? De ea depindea echilibrul dvs?
      Adulta fiind, sunteti sigura ca homosexualii sunt depravati, ca e just sa nu aibe drepturi identice cu hetero, sau ca nu pot fi parinti buni ?
      Ce parere aveti despre fundamentalistii islamisti, cu care aveti fix aceeasi abordare a tolerantei?
      Raspundeti-va (nu mid!) la aceste intrebari, si s-ar putea sa aveti sansa sa va rasganditi ;)

      • Liliana spune:

        Copiii imita parintii.
        Si, impotriva naturii ramine impotriva naturii.
        Si, pana unde pot merge drepturile? De ce nu vorbim si despre responsabilitati fata de viitorul societatii. Conteaza doar satisfactia prezentului?
        Acuzatia de asemanare cu islamistii este rau voitoare si exagerata.
        Poate va razganditi dvs. Chiar daca nu acum.
        Va doresc asta.

        • kinn spune:

          Impotriva naturii este si mersul cu masina, ca natura nu v-a dat roti, ci picioare.

          • MariS spune:

            N-ai înţeles. Împotriva naturii e să mergi în mâini în loc să-ţi foloseşti picioarele, să mănânci cu picioarele în loc de mâini, să bei apa cu nasul, să respiri prin urechi, …

  11. Kurt spune:

    După 27 de ani democrație și libertate, după 10 ani partener în UE, România e la răscruce. Autorul atrage atentia asupra promisiunilor și asupra conceptului îndrăzneț, promițător pentru noul stat România Mare, formulat în Proclamația de la Alba Iulia 1918.

    … „… III. În legătură cu aceasta, ca principii fundamentale la alcătuirea noului Stat Român, Adunarea Națională proclamă următoarele:
    1. Deplină libertate națională pentru toate popoarele conlocuitoare. Fiecare popor se va instrui, administra și judeca în limba sa proprie prin indivizi din sînul său și fiecare popor va primi drept de reprezentare în corpurile legiuitoare și la guvernarea țării în proporție cu numărul indivizilor ce-l alcătuiesc.
    … „…

    De ce s-a ignorat în noul stat național unitar centralizat această șansă mare 1919-1923-1939-1989-2017 de către regimurile schimbătoare de la București?

    … „… Dar există în același timp în discursul cultural românesc o neasumare a acestei toleranțe. O privim ca pe o slăbiciune…. „….

    Nu mai rămîne mult timp pînă la aniversarea 1918- 2018. Ce se sărbătoreste 2018? Cei 50 de ani 1939- 1989 de dictatură autohtonă specifică? Românizarea prin politica naționalistă a regimurilor de la București (legea românizare 1941- Antonescu, expropierea, deportarea și eliminarea evreilor)? Românizarea prin vînzarea cetătenilor „minoritari” (evrei, sași, șvabi) pentru dolari în NATIUNEA ceaușistă?

    Mișcarea identitară de azi (stînga & dreapta) proclamă … … Albania Mare, Serbia Mare, Bulgaria Mare, România Mare, Rusia Mare, Ungaria Mare, …

    Tinerii de azi în țară sunt liberi, sunt cetățeni români cu drepturi în UE.
    Ce își doresc tinerii de azi?
    Unde își văd viitorul?
    Brain drain …..??

  12. Dragos H spune:

    Parere personala:
    USR incerca sa devina o “multime extinsa” a USB insa la nivel national, mai ales in unele regiuni, va fi greu sa fie (bine) reprezentata.

    USR ar fi bine sa iasa mai des si ferm pe scena, ecran, la radio, etc

    Tineretul (cel care ar putea fi de dreapta) este dezinteresat de politica si a fost virusat sa-i fie scarba de aceasta. De aici ar putea sa vina un echilibru pe care-l astept si eu de peste 1/4 de secol si care sper sa se transforme intr-un dezechilibru (invers fata de cel de azi).

    Dar speranta moare ultima, poate nu odata cu subsemnatul (care se trage din neam de longevivi).

  13. Emigrant spune:

    Pe scurt, asa cum vad eu lucrurile: Nu cred ca USR e un partid de stinga. Cred ca se da o lupta pentru directia politica a partidului (asta incluzind si alegerea de a nu se alinia vreunui curent).

    Cred ca Nicusor Dan a facut o prostie parasind partidul, in afara de faptul ca povestea cu schimbarea constitutiei era o chestie de ignorat pentru o persoana cu un nivel mediu de inteligenta.

    As avea mai multa incredere in C. Ghinea care, desi e un fundamentalist liberal/de dreapta (in sensul obsesiei anti-comuniste si anti-socialiste), cred ca intelege mai bine ca alti politicieni provocarile economice ale Romaniei.

    ND nu e un bun vorbitor si nu e o figura Petre Romanesca care sa electrizeze electoratul. Pentru mine nu conteaza decit profilul/CVul candidatului, ce a facut in viata, si nu promisiunile electorale ori aparenta fizica, insa pentru multi, si asta de oriunde din lume, prezentabilitatea e de multe ori mai importanta decit calitatile intelectuale si morale ale candidatului.

    Asadar mai mult Ghinea si mai putin ND …

  14. Dan spune:

    N-a fost lungă, Rareș, a fost exact cât se cuvine :) .

    N-am votat cu USR din cauza eșecului aparent al Partidului de a livra o alternativă la discursul Clotildei de la acel moment. Pentru mine a fost isprăvită treaba, întrucât văd orientarea sexuală egală cu rasa, etnia, confesiunea, lucruri care (e drept, după niște evenimente sângeroasă de care am uitat) sunt general acceptate ca neputând face obiectul unui referendum popular. Nu poți face referendum ca etnicii români să se poată căsători doar cu alți etnici români. E atât de simplu.

    Totuși, regret. E drept că USR are o prestație lamentabilă și e drept că toți cei din jurul meu care au votat cu voi (și-s mulți) sunt dezamăgiți. Fără excepție. Și totuși. E singura formațiune care „respiră” ideea de dezbatere, în care literalmente se discută idei de principiu, și, în esență, formațiunea care a dat cele mai multe voturi împotriva inițiativei Coaliției. E ceva acolo care trebuie crescut, nu abandonat.

    Sper ca ideologia asumată de USR să fie una fundamentată pe respectul față de individ și demnitatea individuală, care să anunțe ferm că nicio societate nu poate progresa călcând o parte din ea în picioare. Nu poți merge înainte dacă îți tot dai cu stângu-n dreptu. România este în faza de redefinire a contractului dintre individ și stat și individ și societate. Societatea nu poate strivi individul și statul trebuie să garanteze asta. USR trebuie să-și clarifice cum vede Individul în raportul cu Societatea și Statul. De aici pornește totul. Vă urez succes!



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Rares Benga


Rares Benga

Originar din Brașov și Newyorkez prin adopție, Rareș a absolvit Informatica Economica la ASE București și un MBA la University of Maryland, College Park și are peste 10 ani... Citeste mai departe


Bucharest Science Festival 2017

Bucharest Science Festival 2017, 27 septembrie - 1 octombrie

Cateva dintre evenimente:
  • Exploratorii frontierelor Cosmice - Conferința susținută de Prof.l Mark McCaughrean, Senior Advisor pentru Ştiinţă şi Explorare în cadrul Agenţiei Spaţiale Europene
  • Food Evolution - Cum decidem cum să ne hrănim? - vizionarea documentarului Food Evolution + o discuţie prin Skype cu scenaristul şi producătorul lui, Trace Sheehan
  • Atelierele de chimie Kids' Lab
  • Atelierele GeneEd - ateliere practice de extragere a ADN-ului
  • Noaptea Cercetatorilor de la Muzeul Muzeul Naţional de Istorie Naturală "Grigore Antipa" si de la Muzeul National de Geologie

Pentru detalii despre programul complet al festivalului și rezervări vă invităm să vizitați siteul www.BucharestScienceFestival.ro.

E randul tau

Nu se pune problema „acceptării” anonimatului. Pur și simplu nu am fost întrebați, am fost r...

de: Gabriel Fornica-Livada

la "Învățământul care îl merităm. Despre țapul ispășitor și arderea canapelei"

Cauta articole

septembrie 2017
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Aug    
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
252627282930  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)