Nu am şi nici nu îmi doresc să am acces la înaltele foruri de decizie politică nici pesediste, nici liberale. Nu dispun de ceea ce se cheamă „informații pe surse”.
Drept care nu pot spune cu certitudine dacă ceea ce s-a întâmplat la mijlocul săptămânii trecute a fost consecința unei confruntări politice reale sau a unuia dintre cele mai ordinare blaturi din istoria României post-decembriste.
Crezând însă pe mai departe în căderea pe bune a guvernului Orban I, formulez două concluzii. O astfel de înfrângere nu are cum să fie în folosul liberalilor care își văd șifonată imaginea în ochii opiniei publice, a celor care se vor afla mai devreme sau mai târziu în fața urnelor de vot. Tot la fel cum nu poate să nu se deconteze în favoarea pesediștilor care au dat astfel primul semn major că nu sunt în totalitate knock-out după rușinoasă înfrângere a candidatei lor la alegerile prezidențiale, d-na Viorica Dăncilă, și după comportamentul lor lamentabil de după respectivul moment de cumpănă.
Cu toate acestea, nu ader la opinia exprimată de marea majoritate a jurnaliștilor și a analiștilor politici că victoria de miercuri a PSD ar reprezenta pentru președintele interimar al partidului, dl. Marcel Ciolacu, o garanție sigură că va fi ales cu majoritate absolută la viitorul Congres. Indiferent de data la care se va desfășura acesta. Pentru dl. Ciolacu, cu cât mai repede, cu atât mai bine.
PSD este un partid roșu. De esență comunistoidă. Așa a fost din ianuarie-februarie 1990, așa va rămâne până în clipa în care istoria îi va consemna obștescul sfârșit. Nimic mai semnificativ decât imaginile de la conferințele județene ale partidului. Care nu au cum să nu te ducă cu gândul nu doar la cele de dări de seamă și alegeri ale PCR, ci și la ale adunărilor în care țăranii erau aduși cu forța spre a fi prelucrați în legătură cu superioritatea cooperativizării. În chip de instructori de la centru evoluând inși precum Șerban Nicolae sau fostul tractorist Paul Stănescu. Deja om ‘ ’conștiința înaintată” și cunoștințe de ‘’artimetică ‘’.
În PSD se practică loviturile pe la spate, comploturile, întâlnirile de taine și înțelegerile secrete. Liderii PSD sunt doar în aparență prieteni unii cu alții – de pildă, ce prietenie reală ar putea exista între dl. Ciolacu și dl. Grindeanu, deși au vizitat câteva organizații județene împreună sau ce au de discutat d–na Ecaterina Andronescu cu d-na Claudia Țapardel sau cu caragialeana Gabriela Zoană ?- și la fel ca în orice partid de factură leninisto-stalinistă surprizele pot apărea chiar și în ultima secundă.
Tocmai de aceea nu cred că acum, foarte aproape de sfârșitul primei jumătăți a lunii februarie, dl. Marcel Ciolacu ar avea deja în servietă mandatul de președinte al PSD. Dl. Marcel Ciolacu, cu figura lui de Popa Oșlobanu după o dietă severă, dar care a început să dea iar iama prin frigider, prin pivniță și prin cămară nu are asigurat sprijinul tuturor organizațiilor județene care își vor trimite delegații la Congres.
Faptul s-a văzut limpede în de abia încheiatul week-end când pe lista propunerilor de viitori nacealnici ai PSD a apărut nu doar numele d-lui Sorin Grindeanu care e clar că arde de dorința de a-și răzbuna umilința de care a avut parte la începutul verii anului 2017, atunci când a fost concediat după numai cinci luni de guvernare, ci și numele d-lui Vasile Dîncu, propus pentru funcția de președinte al Consiliului Național al PSD, deși încă nu este membru de partid. Funcție care, dacă țin eu bine minte, a dispărut instantaneu, odată cu intrarea în conul de umbră a tripletei Dăncilă, Fifor, Teodorovici. Nici o problemă. La o adică, poate fi reinventată. Dacă o cer interesele partidului, vorba lui Caragiale, și dacă o impune voința baronilor acestuia.
Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors.ro și pe blogurile adevărul.ro
Prezentare generală a confidențialității
Acest site folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în navigatorul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe site-ul nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile site-ului pe care le găsești mai interesante și mai utile.
„ce au de discutat –na Ecaterina Andronescu cu …”
Aparent, privind parcursul profesional și ținuta intelectuală ale d-nei E Andronescu, am putea spune că domnia-sa nu are ce să caute în PSD. Dar, ne-am înșela, d-na E Andronescu se află exact unde îi este locul…
Caracteristicile comune, cele care sunt determinante pentru membrii și simpatizanții PSD, nu sunt capacitatea intelectuală, ori ținuta morală, ci disponibilitatea la compromis, entuziasmul în slujirea intereselor guvernării cleptocratice, fidelitatea față de grupul infracțional organizat securisto-comunist de tip mafiot care a capturat statul după 1989.
Prin urmare, d-na E Andronescu, nu a discutat și nu discută cu membrii PSD despre existențialism în opera lui Kirkegaard, nici despre reacțiile periciclice în chimia organică, ci despre politicile ticăloase pe care PSD, ca marionetă a cleptocrației, le adoptă contrar intereselor națiunii române, în folosul oligarhilor.
E. Andronescu este un pericol pentru pietoni și trafic alături de un Real Pericol pentru Romania și tot este Educativ :
https://www.georgebutunoiu.com/blog/cum-parcheaza-un-senator-de-ce-a-ales-varianta-2/
Dap!
… Dar, n-aș aduce în discuție incidentul, pentru că mă face să mi-aduc aminte de actualul prim-ministru, dl L Orban, care se plimba cândva, ușor amețit, cu mașina, peste pietoni prin Dealul Cotrocenilor.
Și, de fapt, problema nu este plimbarea în sine, ci riscul ca domnia-sa, prim-ministrul statului în care trăiesc și căruia-i plătesc taxe, să fie șantajat de cei care cunosc îndeaproape evenimentul și pe fetița lovită.
Astfel, deciziile domniei-sale și ale guvernului ar putea fi în defavoarea mea și a concetățenilor mei, contrare interesului național șamd. Adică, un risc de securtitate națională…
Buna Ziua
„demarez” randurile catre Dumneavoastra cu intrebarea :
Viorica Dancila ar fi mai buna „soferita” la Palatul Victoria ?
nota bene : nu sunt fan PNL sau Orban, ca sa lamurim acest aspect !
Buna Dimineața Domnule Profesor
Drumul pe care a intrat P$D in 2020 este al Pierzaniei similar cu acțiunea filmului “In Cenușa Imperiului “ ( regia Andrei Blaier -1976) după ncatusarea “Kaizerului” de Salcia Liviu Dragnea se poate vedea ca P$D a ajuns cenușă !
Rămâne ca noi sa mergem la Vot in 2020 și sa dam acestei Cenuse o pondere de maxim 15% la Toate Alegerile in 2020 !
Amin !
Cum spunea Traian Brad din Poplaca (interpretat magistral de Ilarion Ciobanu), „Au sosit clipa!”
Prematur sau la termen, PSD (si satelitii sai de suflet) trebuie sa isi piarda relevanta pe scena politica din Romania. In acest sens trebuie sa actioneze, concertat, toate fortele progresiste din Romania.
Cu cat mai acerba si mai „sangeroasa” este competitia interna din PSD, cu atat mai bine pentru opozitia anti-pesedista.
Eu am o alta teorie despre PSD. PSD-ul castiga atunci cand electoratul e linistit, cand nu exista motive pentru ca oamenii sa-si sacrifice timpul sau lenea si sa vina la vot. De aceea, daca nu exista motive de ingrijorare, ele trebuie inventate, PSD-ul trebuie provocat sa faca prostii. Iar caderea guvernului Orban face parte din aceasta strategie, de a tine oamenii in priza pentru alegerile locale si generale, le spune ca PSD-ul nu s-a predat, ca mai are inca capate care n-au fost retezate si ca e nevoie, deci, de mobilizare pentru ca „balaurul” alias PSD sa moara. De cate ori PSD-ul s-a prefacut ca e un partid normal, ca oricare altul, a castigat prin absenteism. Atunci cand a provocat electoratul, a primit lovituri devastatoare (vezi incercarea de a impiedica votul in diaspora, de exemplu). Singura metoda de a bate PSD-ul, care are un electorat stabil (oameni care-l voteaza indifferent de performante) e sa scoti oamenii la vot.