Home » Opinie » Citesti:

Semnele timpurilor ce vin

Lucian Miulescu septembrie 5, 2013 Opinie
6 comentarii 946 Vizualizari

Prinsi in valtoarea evenimentelor cotidiene, mondene sau politice, avem tentatia de a pierde din vedere esentialul, si anume corelatia intre aceste evenimente. Le ramane istoricilor, de obicei, sarcina ingrata de a deslusi cauzele profunde, resorturile care au determinat aparitia relativ concomitenta sau apropiata in timp a mai multor evenimente, aparent disparate.

Sa le luam pe rand, in ordinea importantei. O ordine aleatorie, desigur, la alegerea autorului.

Cel mai important eveniment al momentului pare a fi, dupa parerea mea, sirul de manifestatii de protest impotriva proiectului de lege initiat de Guvern, privind in special proiectul de minerit de la Rosia Montana. Manifestantii invoca un lung sir de favoritisme inadmisibile, facute companiei Rosia Montana Gold Corporation (RMGC) prin acest proiect, dar si slabele beneficii ale statului, pe care le contrapun daunelor ireparabile pe care proiectul ar urma sa le aduca mediului inconjurator din Apuseni si din zonele adiacente, patrimoniului istoric (vestigiile antice ale mineritului in zona) si natural. Mai exact, proiectul ar urma sa creeze un lac de cianura imens, sa darame complet trei munti si sa creeze, astfel, mari probleme de mediu pe o suprafata foarte intinsa. Aceasta, in conditiile in care Muntii Apuseni sunt o perla turistica inepuizabila si neexploatata suficient de Romania.

Avantajele proiectului par sa nu intereseze pe nimeni, cu exceptia localnicilor. Mai exact, ar fi vorba de « 2.300 locuri de muncă directe în timpul construcţiei exploatării miniere şi o medie de 900 locuri de muncă directe în timpul fazei de operare » (citat din proiectul de Acord guvernamental), pe care RMGC le-ar mentine, obligatoriu. Fara indoiala ca, intr-un judet unde predomina spectrul somajului, aceasta oferta suna primejdios de tentant ! La ce bun, isi vor fi spunand cei din zona, sa ai peisaje frumoase, daca nu ai ce pune pe masa copiilor, sa manance ?! Si au si ei dreptate, in felul lor.

Care ar trebui sa fie alegerea noastra ? Avantaje pe termen scurt, dar prejudicii ireparabile pe termen lung ? Cei din strada ne spun ca a trecut vremea calculelor « short-term », e vremea gandirii in perspectiva. Nu intamplator, proiectul Rosia Montana dateaza din 1995, adica dintr-o perioada cand gandirea pe termen scurt, de tip « hai sa dam un tun si s-o stergem », era predominanta. Sa ne gandim in felul urmator : avem o pusculita plina cu bani, pe care nu putem s-o spargem. De ce l-am lasa pe altul, mai in putere, sa o faca, doar pentru a culege o particica din banii respectivi ?! Avem aur mult acolo, foarte bine ! Pana la aurul din adancimi, ar trebui sa ne gandim la bogatia de la suprafata, pe care suntem gata s-o distrugem : peisajele, locurile, casele vechi, vestigiile istorice etc. Este vina romanilor ca aceste minunatii nu produc bani, ca in alte tari. Asa cum valea Ariesului si Muntii Bihorului, nu departe de Rosia Montana, se umplu vara de turisti, asa am putea proceda si cu Rosia Montana. Sau, daca acest lucru nu este posibil, deocamdata, sa lasam natura intacta, pana cand vom descoperi o tehnologie capabila sa extraga metalele pretioase, fara a distruge in asemenea masura mediul inconjurator.

Un alt eveniment foarte important, cu rezonante spirituale si politice, a fost beatificarea monseniorului Ghika, « print, preot si martir roman », la ordinul Papei Francisc I. O ceremonie impresionanta, solemna si frumoasa, care a celebrat martiriul unui sfant ucis de comunisti. Este o premiera : primul martir anticomunist, celebrat de o biserica romaneasca, cu o audienta de peste 8000 de oameni ! Si aceasta, in urma recunoasterii sfinteniei acestui om, la nivelul Scaunului Papal. Un semn important, care arata ca vremurile se schimba, in mod semnificativ si vizibil.

Si, parca pentru a completa tabloul, avem o noua premiera recenta : prima punere sub acuzare a unui tortionar comunist celebru, Alexandru Visinescu, pentru acuzatia de genocid ! Pentru mine, putin importa varsta personajului, pensia lui, faptul ca nu a fost intrebat de sanatate pana acum, adica aspectele cele mai comentate la TV, ci mult mai semnificativa mi se pare schimbarea de viziune a organelor de cercetare penala. De unde, la toate celelalte plangeri penale de acelasi fel, inaintate de IICMER, AFDPR si de persoane fizice, se raspundea aratandu-se invariabil prescriptia extinctiva, iata ca se poate ca un tortionar comunist sa fie considerat vinovat de genocid, crima imprescriptibila ! O realizare majora, dupa 23 de ani de bajbaieli, inconsecvente legislativ-institutionale, acuze reciproce si inertie. Dar si un semn de reconsiderare (putin tardiva !) a trecutului rosu, a sistemului comunist represiv, care ar putea culmina cu aducerea in fata Justitiei a multor alti autori, coautori si complici ai genocidului comunist. Batrani sau mai putin batrani, fosti presedinti de tara (sic !) sau comandanti de penitenciar, ei poarta pe constiinta suferintele si moartea unor oameni, vinovati doar de o atitudine independenta in raport cu regimul instaurat de URSS in Romania.

Care poate fi legatura intre cele trei evenimente, sau mai precis dintre protestele anti-RMGC si celelalte doua evenimente ? Aparent, niciuna. Insa eu cred ca detectez aici, in aceasta insiruire de evenimente, un nou inceput pentru Romania. O generatie diversificata si sincronizata cu Occidentul isi face aparitia, prin protestele din Piata Universitatii. Tineri sofisticati si boemi, cu vederi din toata gama spectrului ideologic, au taria de a se reuni in sprijinul unei cauze de interes public. Este un fenomen remarcabil, care a lipsit in mod constant din manifestarile societatii romanesti. Dar, mai ales, optiunea tinerilor pentru o dezvoltare « pe termen lung », fara compromisuri cu interesele profitului rapid, arata o maturizare a societatii romanesti. Poate ca exagerez, poate ca sunt prea optimist, insa mi se pare ca aceasta reactie coordonata, consecventa si organizata, pentru protejarea unui concept de mediu curat si sanatos, este fara precedent in Romania. Si se alatura, astfel, celorlalte doua premiere, care fac parte aparent din alta sfera, a crimelor nepedepsite ale comunismului romanesc.

Descoperim, astfel, legatura intrinseca dintre cele trei evenimente importante ale acestui inceput de septembrie : desprinderea de trecut, refacerea ierarhiilor rationale si umane, intr-un cuvant, revenirea lenta la normal. Fiecare dintre aceste evenimente este o manifestare a unei normalitati, care ne pare noua si straina, tocmai pentru ca am trait pana acum in anormalitate. Este firesc, logic si rational ca poporul sa se revolte impotriva abuzurilor guvernamentale si private, care aduc atingere interesului public. Anormal este ca aceste revolte au lipsit pana acum sau au fost extrem de firave, atunci cand nu au fost pur si simplu confiscate de forte obscure.

In fine, este normal sa se beatifice un om care s-a comportat si a murit ca un sfant crestin, asa cum este normal ca unul dintre cei care l-au martirizat, pe el si pe multi altii, sa fie urmarit penal pentru genocid. Nu sunt normale amnezia colectiva privind comunismul si nici nostalgia dupa acel sistem.

Aceste anormalitati sunt manifestari ale unor boli vechi, de care parca incepem sa ne vindecam…

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "6 comments" on this Article:

  1. CRAP spune:

    cel mai important eveniment al anului a fost punerea pe butuci complet a industriei metalurgice si siderurgice, industrie in care practice am incetat sa mai existam.

    alt eveniment aparent nelegat de primul, moartea unui copil nevinovat din cauza cainilor comunitari.. legatura sta desigur in imaginea complet disfunctionala a unei societati complet in deriva, care pare ca e capabila in general doar de nesimtire si incompetenta la modul grotesc..

    alt eveniment important, tot negativ dpdv pragmatic, a fost imaginea clara de incapacitate a dreptei de a se uni sub un crez comun, precum si deriva tot mai pronuntata a aliantei usl de a furniza solutii.

    imi permit sa afirm in aceste conditii ca protestul Rosia Montana si beatificarea lui Ghika sunt ca o frectie la picior de lemn. Ca sa nu mai spun de condamnarea tortionarului care vine ca un tren romanesc, cu o intarziere de 20 de ani…

    • Lucian Miulescu Lucian Miulescu spune:

      Desigur, e normal sa avem unghiuri de vedere diferite si sa vedem mai degraba partea goala sau plina a paharului. V-as contrazice doar intr-un punct, si anume moartea copilului, in urma unui atac bestial al maidanezilor. Va invit sa observati reactia sociala, a mass-media si a politicului, complet diferita de alte cazuri asemanatoare din trecut. Poate pentru ca e vorba de un copil, poate si din alte cauze… Optimist incurabil fiind, sper sa pot nota reactia societatii civile la aceasta atrocitate ca pe un alt eveniment incurajator.

      • crap spune:

        Incadrandu-ma se pare in grupul celor care critica degetul ce-mi arata luna – multumesc ptr alegoria atat de plastic :) – prefer totusi sa fiu in randul nemultumitilor care cer schimbarea in bine sa fie continua si vizibila, decat sa ma incant la fiecare raza de soare ce strapunge momentan norii. Desigur ca un progres in bine trebuie sa fi existat de-a lungul timpului, fara putinta de tagada. Se pare insa ca dupa ce remarcam cate o raza de soare ocazionala, stam in expectativa, ca popor vorbesc, asteptand o alta si sperand ca se va intampla curand.. un curand nedefinit, lipsa la dex.

        Apreciez comentariul.

  2. Ela spune:

    Interesanta tema de reflectie,dle L.Miulescu…anticipez 2 tipuri de comentarii:cele care va vor completa lista exemplelor,conform regulei lui Confucius “unii ;) nu privesc luna ci critica degetul care le-o arata!”,si altele,care vor incerca sa va inteleaga,strict(?) demersul…pentru a vedea unde poate duce…!?
    Acceptand ideea ca nimic nu este intamplator in viata,si mie mi se pare ca paharul cu rabdare al romanului s-a umplut,si de acum incepe sa dea pe dinafara.Sincera sa fiu,judecam gresit tineretul roman,banuindu-l de indiferenta si laxism,dornic doar de reusite individuale,de cele mai multe ori departe de Ro…M-am inselat,si ma bucur de asta!
    Dupa acest episod din Piata Universitatii,indiferent de durata lui,si de efectele,directe sau colaterale care vor fi generate,nimic nu va mai fi la fel ca inainte pe scena politica romaneasca!Macar ca valoare de “precedent”,dar in special ca dovada de schimbare radicala a mentalitatilor,aceasta actiune a tinerilor este extrem de valoroasa,si-i doresc o reusita deplina!
    Beatificarea Mgr V.Ghika este un alt motiv de mandrie nationala,nu atat pentru ca a atras atentia Vatican-ului (si pentru asta!) cat pentru ca,am aflat cu acest prilej ca definitia de “OM integru si exemplar” nu este incompatibila cu Romanul!
    Mi se mai pare si un model de viata pentru unii dintre privilegiatii acestei tari,care ar fi dorit sa fie de folos altora,dar nu stiau cum:fara sa se simta obligati sa renunte la pozitiile lor respective,ei pot sa ajute efectiv oamenii,pot finanta spitale,orfelinate,case de batrani,scoli la sate,etc,sau doar(!) sprijini pe altii cu mai multa vocatie decat ei dar cu mai putine resurse…Intr-o perioada dificila a Ro,in care lipsa de repere si de modele de urmat provoaca o veritabila criza identitara,iata lumina din capatul tunelului:viata sf.Ghika!
    Referitor la valoarea de impact pe care ar avea-o cazul Visinescu sunt mai sceptica,probabil si pentru ca primul proces de genocid din istoria Ro a fost o mascarada cu efect contrar asteptarilor,adica practic s-a creat un martir la al carui mormant,23 de ani mai tarziu,nu lipsesc nici florile si nici preocesiunile…Acolo unde sunt de acord cu dvs,este ca trebuie inceput undeva (altfel,peste cativa ani nu va mai trai niciunul!),deci de ce nu cu acest individ…?
    Si mie imi place sa cred ca “bolile vechi incep sa se vindece”,si as mai dori sa nu uitam ca perseverenta in respectarea tratamentului este esentiala,chiar daca pe parcurs apar semne de insanatosire,trebuie urmat pana la capat,pentru eliminarea focarelor de infectie!

    • Lucian Miulescu Lucian Miulescu spune:

      Va multumesc pentru comentariul pertinent si corect. Vreau sa cred ca scepticismul nu trebuie sa fie “starea normala” si ca putem detecta, in realitatea imediata, semne de optimism. Sper, doar, sa nu fie o forma de “wishful thinking”… Iar, pentru asta, cum bine spuneti, trebuie sa mentinem tratamentul si, la nevoie, sa-l intensificam. Altfel, si aceste semne vor fi ca acea floare singulara, cu care nu se face primavara…

  3. gigel spune:

    Azi Visinescu, maine clasa politica si mafia interpartinica care ne face sa ne simtim straini in propria noastra tara.
    Iarasi un articol foarte bun.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Lucian Miulescu


Lucian Miulescu

In prezent, director juridic la o multinatinationala. Master in Drept international la Universite Paris I Pantheon – Sorbonne. A publicat articole juridice in reviste de speciali... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)