vineri, martie 29, 2024

Semnificația unui referendum sau spune-mi ce-ai votat ca să-ți spun cine ești

La referendum fiecare alegător are trei opțiuni și numai trei. Opțiunile sunt extrem de simple și sunt acte sau gesturi expresive minimale. Pe rând: nu pun în urnă nimic, pun în urnă o bilă albă, pun în urnă o bilă neagră. Indiferent de intenția autorului fiecare gest rămâne înscris ca un semn: adică este o asociere dintre o expresie materială, gestuală în cazul nostru, și o semnificație. În funcție de contextul în care este integrată sau inclusă expresia ea capătă de fiecare dată un alt înțeles. În contextul sau inclusă în regula de joc a unor alegeri, a unei acțiuni care să indice o alegere, cele trei expresii înseamnă rând pe rând ”mă abțin”, adică refuz să mă exprim, ”accept” sau ”refuz”.

Este de observat că cele trei opțiuni au statut egal. Fiecare opțiune presupune o acțiune de voință, conștient intențională din partea celui care face alegerea. Fiecare are o semnificație dată în contextul de joc inițial: nu mă exprim (ZERO), mă exprim favorabil (DA), mă exprim defavorabil (NU). Regula de joc a referendumului este simplă. Ca în orice joc semnificația unui act este o funție a rolului pe care îl efectuează acțiunea dată. Astfel, dacă dorești ca B să fie eliminat, atunci votezi DA. Dacă vrei ca B să nu fie eliminat, atunci votezi NU. Dat fiind că o altă regulă spune că, în cazul în care numărul participanților care operează  DA / NU, nu ajunge să depășească jumătate + 1 din numărul total al participanților, atunci numărul celor adoptă alegerea nonvot, adică ZERO, prevalează și B nu este eliminat. În acest joc toți cei înscriși sunt participanți activi, cu alegerea ZERO, de la începutul partidei. Semnificația acțiunilor este reglată strict de regula jocului și nimic mai mult. Prin simplul fapt că partida a început participanții sunt, prin definiția jocului, deja contabilizați ca fi ales. Pentru unii va fi greu de acceptat – ca fiind contra intuitiv – faptul că în acest joc alegerea zero este o alegere deplină și trebuie asumată. Altfel spus unii vor constata că li se va imputa o responsabilitate și un sens pe care ei nu-l doresc.

O altă comunitate interpretativă indică faptul că semnificația votului vizează legitimitatea deciziilor parlamentului. Din această perspectivă opțiunea nonvotului capătă o lumină mai clară și devine principala opțiune.

”Acum Poporul e chemat sa se pronunte cu privire la altceva: „Crede el, Poporul, ca decizia Parlamentului privindu-l pe Presedinte trebuie validata sau nu?”. Atat. Basescu este personaj secundar. (…)

Toata povestea este deci despre Parlament si o decizie a acestuia. O decizie pe care Parlamentul o aduce in fata Poporului. „Poporule, zice Parlamentul, o situatie exceptional de grava s-a produs, o abatere constitutionala grava a Presedintelui. Noi am zis ca gata, il suspendam.

Dar zi dumneata, nu-i asa ca avem dreptate si trebuie suspendat samd?” (…)

in toata aceasta poveste nu este vorba despre legitimitatea sau validarea lui T. Basescu. Este vorba despre despre legitimitatea sau validarea Parlamentului (pucist, in cazul de fata). Mai precis a deciziei parlamentare.

Politic si procedural vorbind, Parlamentul este chemat sa dovedeasca ceva Poporului: Ca Presedintele merita pedeapsa ceruta. Daca reuseste sa convinga, bine. Daca nu, nu. Cand respecti astfel de proceduri preemptive si asiguratorii se numeste stat de drept. Asta este diferenta intre democratia liberala occidentala si alte sisteme.

Altfel spus, si mai simplu: Parlamentul trebuie sa convinga Poporul ca gravitatea faptelor este atat de mare, ca peste 9 milioane de romani vor fi atat de indignati si agitati ca vor lasa tot, masa, casa, televizor, concediu in Grecia, iesind la vot sa-si exprime pozitia. Daca nu ies, testul gravitatii in ochii Poporului nu este trecut. Punct. Indiferent de cum arata distributia voturilor exprimate. Fara cvorum rezultatul final este delegitimarea deciziei Parlamentului si prin implicatie, a Parlamentului, in ansamblu.

Sa repetam: daca Parlamentul nu scoate numarul de cetateni consitutional-necesar la vot, e problema sa, nu este a Presedintelui. (…) tot nu este clar de ce o persoana care considera ca tot tambalaul nu este justificat, ar trebui sa raspunda neaparat chemarii la referendum.

Prima reactie, naturala este sa ridici din umeri si sa-ti vezi de treaba. Daca Parlamentul nu are altceva mai bun de facut decat sa organizeze consultari referendare aiurea, cand ii dicteaza interesele de clan, e treaba lui. Ca cetatean al unei tari libere, nu ai nici cea mai mica obligatie sa participi.” Dragos Paul Aligica, Despre referendum: câteva întrebări,  Revista 22, ANUL XXIII (1166) (17 – 23 iulie 2012) http://www.revista22.ro/despre-referendum-cteva-ntrebari-16400.html

Totuși, în aceste condiții, semnificația și consecințele gestului tău nu îți aparțin. Pe de o parte o parte din cei care sunt în opțiunea zero se găsesc catalogați, clasificați sub o anumită semnificație derivată nu din dorința lor reală ci din definiția referendumului. Pe de altă parte jocul numit ”referendum” este inclus ca simplu element în alte contexte de utilizare și jocuri care-i conferă alte semnificații.

Ceea ce ne interesează este faptul că cele trei expresii nu au codificate în ele însele o semnificație sau alta. Semnificația lor este derivată din rolul pe care îl au sau utilizarea pe care o dă un agent uman expresiei. Semnificația este o rezultantă a utilizării într-un context. Contextul se poate numi un ”joc” sau un ”joc de limbaj” (apud Wittgenstein). O serie de utilizatori umani joacă jocul respectiv și comunitatea stabilită astfel între ei se numește o ”comunitate interpretativă”.

Imaginațivă circul roman și un gladiator învins a cărui viață sau moarte este pusă sub semnul întrebării. Intrebarea pune publicul în fața opțiunilor următoare: va trăi, va muri sau nu se pune întrebarea. O situație similară avem în jocul juriului care evaluează o stare de lucruri sau o serie de acțiuni din perspectiva unui filtru (sau joc de limbaj) al unei legi oarecare. Întrebarea la care trebuie să răspundă juriul este dacă starea de lucruri sau seria de acțiuni este o instanță a unui caz care intră în definiția legii sau nu. Altfel spus starea de lucruri este legală sau ilegală. Sistemul cu jurați american interzice din regula de joc opțiunea ”nu știu” sau ”cazul este o instanță nici clasificabilă ca fiind în interiorul legii nici ca o instanță situată în afara ei”.

Vedem însă că semnificația alegerii este variabilă în funcție de jocul de limbaj sau de comunitatea interpretativă (de context).

In cazul referendumului nostru diverse comuntăți interpretative și contexte dau semnificații diferite opțiunilor puse în joc.

Astfel a pune o bilă albă înseamnă da, doresc demiterea președintelui indiferent de consecințe; da, doresc demiterea președintelui și alegerea unui nou președinte; nu mă interesează ce președinte va fi ales, dar doresc să exprim faptul că nu-mi place de actualul președinte sau nu-mi place de actuala stare de lucruri în care mă aflu, fie că acest lucru este cauzat sau nu de actualul președinte; de fapt nu sunt mulțumit de fostul guvern; nu sunt mulțumit de faptul că ceea îmi doream în ultimii ani nu s-a realizat. Poate să însemne totodată că nu agreez sistemul politic și orice gest care-l poate destabiliza îmi convine. Poate să însemne deasemenea: vecinul meu, pe care nu-l pot suferi, ar fi mulțumit ca actualul președinte să nu fie demis iar orice lucru care nu l-ar mulțumi pe vecinul meu îmi convine. Sau poate să însemne doresc o nouă viață, aș dori ca lucrurile să o ia de la capăt, aș dori să înțeleg sau doar că am speranța că o schimbare poate reprezentă o oportunitate. Sau poate cred că a elimina ”regele” înseamnă, ca în gândirea mitică, o nouă creație a lumii, de la zero și că orice schimbare nu se poate face decât prin acest sacrificiu și această coborâre în infern (infernul fiind zona haosului). Pot să-mi calmez anxietățile găsind un ”țap ispășitor” asupra căruia să-mi exercit starea de năduf.

A pune o bilă neagră ar însemna: doresc să nu fie demis actualul președinte pentru că îmi este pur și simplu simpatic. Nu cred că un președinte poate fi demis în timpul mandatului. Nu doresc să creez o stare de nesiguranță legată de viitor. Cred că acțiunile fostului guvern mai merită o șansă. Doresc să pun o frână în fața unui guvern care nu merită încrederea mea. Nu doresc o ”restaurație” sau să acord votul de încredere unui guvern condus de un mincinos. Sau pentru că nu consider alternativa schimbării o soluție pentru evoluție. Pentru că nu cred că o asemenea schimbare va însemna o evoluție ci doar adaugarea unei noi necunoscute la o stare deja confuză. Pentru că nu doresc ca cineva sa mai intervină în justiție ori doresc menținerea statului de drept.

A nu face nici una din primele acțiuni și a o face pe a treia – nonvotul – poate însemna, la rândul său, o serie de lucruri. Poate însemna a nega regula de joc electorală. A-i nega pe cei care o impun sau, altfel spus, a afirma refuzul față o serie de instituții și reprezentanții săi. Dar și a accepta oricare dintre semnificațiile punerii unei bile negre.

Tactic, toate semnificațiile generate de cei care doresc o bilă neagră sunt incluse în mulțimea semnificațiilor din a nu vota. In cazul nostru – cu un prag electoral – pentru cel care dorește să pună o bilă neagră e mai sigură opțiunea non votului. Din punct de vedere semantic opțiunea nonvotului are o paletă de semnificații mai largă și, deci, este mai ambiguă. E de nota că opțiunea nonvotului este ceea ce face în cotidian orice politician pentru care lipsa de cvorum este un instrument de dialog permanent.

Ceea ce este de notat aici este subdeterminarea expresiei (nonvot, vot negativ, vot pozitiv). Asta înseamnă că, în cazul în care, să spunem cu titlu de ipoteză, câștigă votul pozitiv nu știm care este semnificația alegerii. Ea nu are o unică semnificație. Altfel spus nu toți cei care au votat au dorit doar schimbarea președintelui. Sau au dorit demiterea președintelui, dar nu au acceptat și implicațiile acestui demers.

Fiecare expresie are atașată o mulțime de semnificații. Fiecare semnificație înseamnă un context și o comunitate interpretativă. Dar, de îndată ce am emis o expresie sau alta nu mai sunt stăpân pe semnificația ei. Pentru electorii aparținând unor comunități interpretative și care au votat având în minte o semnificație dată a gestului lor va fi extrem de frustrant să descopere că semnificația votului așa cum apare în evaluările ulterioare din media nu va coincide cu semnificația pe care o dau ei înșiși acestui vot.

Semnificația votului va fi tradusă de alte comunități interpretative și nu doar de cele care l-au generat. Semnificația votului aparține celui care interpretează semnalul. Cei care vor interpreta posteveniment semnalul votului vor fi doar câțiva politicieni, câțiva analiști politici și câțiva moderatori media (scrisă, audiovizuală). Ei se vor precipita în a interpreta sau a ”recupera” semnificația votului în funcție de puține jocuri de limbaj (de puține filtre de lectură). Alegătorii însă vor rămâne convinși de interpretarea lor personală și, în plus vor fi frustrați de această recuperare semantică pe care o vor resimți ca pe o agresiune asupra indentității lor (în măsura în care sunt ceea ce cred). Astfel referendumul în loc să clarifice ceva nu va face decât să izoleze un număr crescut de comunități interpretative active pe care le-a generat.

Nici una din ele nu se va regăsi în rezultatul votului și, mai ales, în interpretarea dată votului de către o minoritate. De exemplu interpretări de genul ”poporul a dorit” sau ”absența la vot este semnul unei lașități” ori are semnificația ”lipsei de calitate civică ori morală” vor fi interpretări mult prea restrictive pentru mulțimea enormă de mesaje transmise cu ajutorul acestor trei expresii semnificante. Mulțimea de comunități interpretative din spatele lor va fi exclusă prin recuperare.

Cei care recuperează semnificația sunt oamenii din media : cei care se exprimă la televizor (pe canale media: politicienii, analiștii și ziariștii). Ei vor da o semnificație și raportului cantitativ dintre cele trei expresii : câte procente pentru da, câte pentru nu și câte pentru abțineri. Interpretarea pe care o dau ei rezultatului alegerii nu ne poate spune nimic despre câte comunități interpretative sunt în numărul total al cetățenilor cu drept de vot; adică despre ce găndesc ei cu adevărat. Alegătorii-cetățeni vor fi doar recuperați și instrumentalizați, dar nu și ascultați și înțeleși.

Fiecare semnificație / interpretare are un ”teren de joc” corespondent. Terenul de joc este spațiul unde interpretarea dată este ascultată și obține un răspuns. O democrație permite și generează o serie de terenuri de joc. Ea elimină cumulul de semnificații radiale, multiple asociate unei singure expresii.  Deasemenea ea evită așteptarea ca un singur actor din sistemul social să cumuleze o masă enormă de semnificații (care nu au între ele vreo legătură semantică) sau aproape toate semnificațiile pe care le atribuie unei expresii cetățenii. Cuplul Ponta-Antonescu generează permanent această falsă așteptare pe care o proiectează asupra președintelui Băsescu: toate terenurile de joc pot fi integrate și asociate unui singur individ. O accepție a democrației este dată de utilizarea unor reguli de joc care să faciliteze expresia comunităților interpretative; să le dea un teren de joc și să le permită să fie reluate în structura reprezentării și legitimării politice. Faptul că o serie de comunități interpretative nu se regăsesc parțial traduse la nivelul unor interpretări de ordin general și că sunt multiplicate fără rezolvare riscă să indepărteze mecanismul politic de dispozitivul numit democrație. Pe de altă parte intervenția și substituția unor terenuri de joc particulare cu terenuri de joc politice riscă și mai mult să îndepărteze dispozitivl social de democrație.

Post referendumul va fi, în mod evident, frustrant și va accentua nemulțumirile comunităților aici identificate. A doua zi nu se va schimba nimic. Dimpotrivă starea de polarizare, de conflict a interpretărilor se va accentua și, bineînțeles, starea de confuzie a majorității va crește. Pentru o scurtă vreme unii se vor simți ușurați că au găsit o supapă de defulare iar alții, în urma unei stări de disonanță cognitivă (cea care ia naștere când una crezi și alta faci) vor raționaliza că ”totuși lucrurile au luat o întorsătură pozitivă”. Disonanța cognitivă post electorală este dată de faptul că ești convins că ai schimbat ceva (ceea ce crezi), dar faci tot ceea ce ai făcut și înainte de alegeri, adică nu s-a schimbat ceva (ceea ce faci). In aceste condiții, pentru a ieși din impas, eviți să vezi realitatea disonantă și creezi o nouă consonanță între ceea ce crezi și ceea ce faci. Și cum nu poți schimba ceea ce faci și trăiești, atunci îți schimbi opiniile și credințele. Si ajungi să consideri că într-adevăr în lumea ta ceva fundamental s-a schimbat. Desigur că această vrajă cognitivă se va disipa repede în măsura în care realitatea se va impune: puterea ta de cumpărare va fi, în cel mai bun caz, la fel cu cea dinainte de vot.

Inițierea acestui joc numit referendum are ca scop, în cazul în care e generat de o intenție, sau doar ca o consecință, în cazul în care nu a fost calculat, indiferent de rezultat, creearea unei situații crescute de nemulțumire. El generează o serie prea mare de semnificații pe care nu le va lua în seamă.

Distribuie acest articol

23 COMENTARII

    • Nici eu nu voi merge, nici altcineva din familia mea! Si dincolo de simpatii politice sau semnificatii ale fiecarui tip de vot, noi intelegem sa protestam astfel fata de o clasa politica iresponsabila si niste lideri care pun micile lor ambitii personale fata de binele comun si ne arunca pe toti intr-o criza politica, peste criza economica.
      N-avem nimic de ales acum!

      • A protesta prin anularea propriului vot sau prin neprezenta la vot, cunoscandu-se oarecum intentia unei majoritati a populatiei votante care asigura cam de fiecare data rocada puterii intre stanga si dreapta, a condus la formarea unui parlament dubios. Majoritatea parlamentara se poate forma usor cu PPDD, reprezentantii acestui „partid” fiind cel putin „dubiosi”, daca nu indoielnici in privinta ideologiei… Sa fie parlamentul de astazi imaginea in oglinda a cetatenilor „responsabili” care si-au exprimat votul?? Abtinandu-ne am gresit pentru ca nu am asigurat prezenta unei opozitii parlamentare. Mai toate „marile” partide PSD, PNL, PDL au personalitatile lor negative, au o lipsa de ideologie reala de stanga, respectiv de dreapta… As fi vrut un parlament nou, in care sa fi fost pastrate doar figurile dovedite pana acum a fi verticale (nu Udrea, nu Videanu, nu Voiculescu, nu Ponta sau Antonescu).

  1. Marturisesc a fi citit cam pe sarite, dar nu va mai chnui si va spun ca io nu votez; si garantez ca nu puteti sa-mi spuneti cine sint ;)
    Dar nu va mai chinui nici aici ca stiu ca veti spune ca sint „basist”; fals. Vreau o tara normala, macar normalitatea in miscare de melc in care ne situam pina veni plagiatoru` la guvern si ne spuse ca de la Platon si Aristotel „toti sintem ca el” :P

  2. Romania se apropie de sfarsit. Poate cea mai infecta clasa politica din istoria cunoscuta a acestei tari da acum masura prostiei, infatuarii, orangutanitatii acestei specii impropriu numita “natiunea romana”. Existenta ei este nociva, maligna chiar, un cancer regional si european. Distruge, provoaca rau, disperare si dispret. Desigur, sunt si romani buni, corecti, performanti, exceptionali chiar, dar acestia raman….exceptii.
    De aceea, Ardealul si Banatul trebuie sa isi ia un trist, dar necesar ramas bun de la struto-camila numita natiunea romana, amestec incert de iliri (albanezi), valahi, blahi, moldoveni si cine stie ce altii, cu o istorie controversata si confuza. Prin federalizare, autodeterminarea economica (preponderent fiscala), socio-culturala si politica a celor doua provincii surori intru europenitate devine imperativa. NU independenta, care poate crea tensiuni inutile intr-o regiune istoric dominata de ura, confuzie si saracie, ci un guvernorat condus de reprezentanti ai UE, impreuna cu cei locali. Nu mai are rost ca taxele si impozitele sa paraseasca spatiul intracarpatic, un spatiu exterior, strain balcanitatii. Un Ardeal/Banat prosper, dezortodoxizat, reiluminat de suflul civilizatiei occidentale poate deveni o sora a Sloveniei, a Cehiei, a Croatiei, capabila sa se autodetermine si autogestioneze performant, incat in maximum 10 ani sa fie la nivelul surorilor central europene. Oricum, viitorul Europei este federal!. Sasii si svabii vor reveni, investitiile straine, mai ales germane, vor creste iar noul teritoriu autonom va capata, prin implementarea principiilor devolutiei, toate atributele succesului in consecinta deciziei intelept luate. Ramane ca moldovalahii sa preia Rep. Moldova, condusi eventual de un scelerat pe principiul neoantonescian “Basarabia e Romania”, cu gagauzi, rusi, transnistreni cu tot si sa se scufunde in neant si mizerie….Cu profund regret!

  3. Sofisme, sofisme, sofisme.

    Institutia cvorumului exista si e democratica. Nici mcar parlamentul nu poate vota o lege daca nu are cvorum in pagina. Citisem mai deunazi un articol de pe un blog ca 17 tari din 29 de tari erupene (inclusiv Elvetia) au institutia cvorumului intr-o forma sau alta cand vine vorba de referendum.

    In rest, ca se interpreteaza, ca nu se interpreteaza e o cu totul alta poveste. Stiti cum e? Ca si in bancul ala: o fata isi pune fusta scurta pt ca are picioare frumoase si se simte bine in piele ei, se simte frumoasa, iar munctiroul de pe schela pe langa care ea trece isi zice uneori si verbal nu doar in gand: „ia uite cum s-a imbracat asta, vrea f..a” (sa-mi fie iertata expresia).

    Ce vreau sa spuna e ca perceptiile si interpretarile pot fi dintre cele mai variate dar nu ele conteaza. Conteaza regulile statului de drept si democratia. Punct.

    • NU E VORBA DE POLITICA. Logica -in acest caz- nu e binara si reciproc exclusiva. In sensul ca daca nu e alba e AUTOMAT neagra (cei ce se ocupa de bze de date sunt familiari cu subiectul acesta elementar). Evident nici reciproca nu e adevarata. In acest sens se numara doar pozitiv, adica doar ce stim precis ca are o culoare, iar despre restul nu se poate afirma NIMIC. Neputandu-se afirma NIMIC exact totul e expus speculatiilor. PS. multe politii din state dezvoltate s-au trezit cu aceeasi problema: NU toti cei ce nu erau inregistrati ca fiind de gen masculin erau automat de gen feminin (ca sa nu mentionam decat transsexualii). Iar despre altii, lipsind bucatica de informatie chiar nu se putea decat PRESUPUNE ceva.

  4. Un articol exceptional si concluzia este alarmanta; ea arata ca acest referendum este doar un prim pas in ceva care a inceput peste capetele noastre cu o miza care ne trage in robie (dincolo de Nistru, sub zodia mafiilor si a faradelegii – dar tot cu sustinere de dincolo de Nistru). Exista o mica raza de lumina in povestea asta si de aceea n-as spune ca doar „Cei care recuperează semnificația sunt oamenii din media „… vorbim aici de o bariera in calea subminarii statului de drept care revine puterii atacate cel mai tare in aceste zile – justitia. Si ea va avea un cuvint de spus in recuperarea semnificatiilor care nu se fauresc numai pe micile ecrane.

  5. Totusi simt ca e ceva fishy, alunecos aici.
    Atitudinea mea nu e de fapt deloc ca dau din umeri si imi vad de treaba, asa ca nu ma duc la sectia de vot, je m’en fiche daca parlamentul propune referendumuri aiurea… Nope!
    Ba imi pasa foarte mult, sunt oripilata si mi-e frica de nu mai pot!
    Mi se pare ca o reactie straightforward ar fi logica.
    Ma intrebi, iti raspund exact, direct, pe sleau ce cred (NU). Loud and clear.
    Asta e rolul meu.
    Cum se prelucreaza apoi raspunsul meu, nu mai e treaba mea,de aici se contorizeaza si se aplica formula, dar asta e beyond my control.
    Cred ca asta e intentia pura a jocului democratic.

  6. D-le Deaca,

    Sa-mi fie cu iertare, poate gresesc. Ce incercati sa dovediti. Ca va ridicati la nivelul de perspicacitate si discernamant in analiza politica a lui Aligica? Ok, mie nu mi-ati dovedit nimic. Doar o dexteritate de a vorbi fara a spune mare lucru. As fi preferat un articol in primul rand mai scurt, mai clar, mai concis, mai la obiect.

    Din nou, daca exagerez in suspiciunile si pretentiile mele va rog sa ma iertati.

  7. Intotdeauna realitatea s-a impus si noi, biete fire de nisip, nu am avut mare lucru de facut in fata evolutiei preturilor.
    Domnul Deaca nu are ce sa dovedeasca, dumnealui doar da niste teme de gandire pentru cei cu neuronii acasa.

  8. Acest eseu imi aminteste vremea studentiei, cind ultima carte citita hotara ultima perspectiva asupra fenomenului. Din aceasta stare odiseica (aluzie la episodul sirenelor, din Odiseea) am iesit atunci cind ne-am format – in linii mari – ca specialisti in domeniul nostru.
    Nu-mi pare o reusita aplicare a unei teorii, la o realitate fie ea si contextuala. Abundenta temenilor specifici teoriei jocului – neexplicati intr-o nota de subsol, macar – face dificila urmarirea justetii rationamentului autorului. C’est a prendre ou a laisser.
    Iata o concluzie insuficient argumentata: abtinerea are aceeasi valoare cu votul negativ. Asta dupa ce, mai sus, premisa era ca toate cele 3 optiuni au valoare egala. Bine, si premisa era minata de alta asertiune: in punctul 0 (inainte de exprimarea optiunii) toate optiunile sint 0 (neexprimate). Ceea ce – logic – duce la realitatea ca cele 3 optiuni ar fi doua: 0 si 1 (DA). Unde 0 devine NU.
    Un interesant caz in care exprimarea (lui NU, bunaoara) are aceeasi valoare cu neexprimarea. Sofism sa fie? Ori derapaj in paralogic?
    Ok, am inteles – din iezuitul discurs al autorului – ca DA e un pericol pentru democratie. Pe cale de consecinta, participarea la referendum este. Fiindca ceea ce nu spune teoria jocurilor e ceea ce se tace politic: strategia politica a PDL – in toti anii puterii sale – a fost a cetatii asediate. In parlament, a interzis participarea la vot a deputatilor si senatorilor din majoritate, in momente cruciale pentru mentinerea puterii. Cita vreme a reusit mentinerea barierei sanitare in jurul majoritatii, a ramas la guvernare. Miza sa nu era dovedirea superioritatii propriului progam de guvernare ci a imposibilitatii opozitiei de a-l contesta decisiv. In parlament, da – refuzul votului era mot d’ordre. Adica, 0 democratie = Democratie nec plus ultra. (Complementar, a practicat ”asumarea raspunderii”, unde toti membrii majoritatii parlamentare votau pentru a-si pastra statutul de majoritari, actiune obligatorie si aici.)
    Oricarei „democratii consolidate” ii poate parea nonsens „miza pe 0”. Dar aceea porneste de la ideea „votului de constiinta”, obligind orice parlamentar la exprimarea unei optiuni, fiindca n-a fost trimis in parlament sa taca indrijit. Tacea si acasa, cum tot electoratul o face pina e chemat la urne.
    Asadar, intreaga strategie parlamentara a PDL/Basescu a fost asumarea ilegitimitatii, devenita virtute prin practica indelungata – habitualul are aceasta forta magic-transformatoare a lui NU in DA.
    Faute de mieux, aceeasi strategie se aplica si electoratului. Cum acesta nu mai poate fi fortat „sa stea in banca sa” (ori sa voteze conform indicatiilor sefilor de grupuri) i se inoculeaza ideea neparticiparii la referendum ca alternativa la „lovitura de stat” prin care acesta a devenit posibil. Iarasi, O este democratic fara alternativa.
    Pentru aceasta, astfel de expuneri fastidioase – dar si altele, franc formulate in strada: NU.
    Unde NU nu este votul ci neexprimarea lui. Singura cale prin care ilegitimitatea genetica a pedelismului ramine politica de stat.
    Practic, electoratului i se cere sa se autorecuze, sa se deligitimeze alaturi de PDL. este „Calea Basescu” spre partidul unic.

  9. Pai, la refendum ar fi trebui sa fie pusa problema asa:

    Presedintele Romaniei a incalcat Constitutia in modul rumator (urmeaza un exemplu): a refuzat sa numeasca un nou premier dupa reusita notiunii de cenzura. Acest lucru reprezenta obligatia sa prin Constitutia si si-a inclacat acedasta obligatie.

    Pentru acedasta inclacare grava a Constitutiei, propunem opopurului sa il demita, prin referendum.

    Ei, si atunci ar fi fost asa;
    a) unii votau DA – pentru ca este o fapta grava, nu ar trebui sa se repete
    b) altii votau NU – pentru ca indiciile arata ca presedintele a refuzat sa il numeasca pentru ca era urmarit penal si vroia sa se asigure ca nu numeste un viitor puscarias. Sigur, e o inclcare a Constitutiei, dar nu este grava avand in vedere ca oricum presedintle urma sa o corecteze
    c) altii nu votatu, din motivul ca lasau pe altii sa decida pentru ei, miza fiind pentru ei mult prea mica („ce-mi pasa mie de presedinte?’).

    Asta era un joc democratic, un referendum.

    Ce avem acum:

    Parlamentul zice ca presedintele a fost unul rau, mai rau decat Ceausescu. Presedintle a dat replica ; ‘vroiata sa ocrotesc puscariabiliii? Vroiati un presedinte mut/ So e am dreptul la declaratii, ca si orice parlamentar. Care e fapta de care sunt acuzat, nu declaratia/”

    Votantii sunt asa:
    a) votam da – sa i ldemitem pe Base, ca din cauza lui mi-am pierdut eu slujba ca i0a dat-o unei nepoate de-a lui’ unchisu… mama lui ! Jos?
    b) Votam NU! pentru ca pana la urma totul a fost stabil si chiar mi-a placut cum a „jucat”
    c) nu votez, pentru ca astai (parlamentul) vor sa acopere cu votul meu o lovituta de stat sau niste puscariasi.

    Concluzia:

    Acum n avem nici un referendum, ci o caricatura de consultare populara daca presedintele e bun sau rau, daca e simpatic sau antipatic cu mecla lui….

    Dati-mi voie ca nici macar sa nu incerc sa analizez aceasta mizerie/.

  10. Îmi pare rău că nu se fac şi pariuri pe Contributors. Mi-aş pune leafa pe o lună pe varianta:
    DA masiv, însă fără consecinţa demiterii (de unde să iasă cei peste 9 milioane de votanţi? – cu sau fără boicot…).

    Sunt curioasă ce semnificaţii şi interpretări se vor da unui astfel de rezultat. Nu-i de glumă, că după aia urmează, în scurt timp, parlamentarele. Iar boboru va vota cu cine-l (psih)analizează mai bine.

  11. „O altă comunitate interpretativă indică faptul că semnificația votului vizează legitimitatea deciziilor parlamentului. Din această perspectivă opțiunea nonvotului capătă o lumină mai clară și devine principala opțiune.”

    Sunt doua aspecte ce trebuie luate in discutie: daca optiunea nonvotului este neaparat legata de legitimitatea parlamentului si cum trebuie ea interpretata.
    In cele mai multe cazuri varianta abtinerii este similara cu respingerea ambelor alternative. In cazul de fata ar fi deci nu-l vreu nici pe Antonescu interimar, dar nici pe Basescu mai departe presedinte. Eu personal, m-as bucura ca o interpretare in acest mod sa-l readuca pe Basescu la Cotroceni, dar cu obligatia de a se organiza alegeri prezidentiale in trei luni.
    Pe de alta parte, Parlamentul a fost deja investit la ultimele alegeri sa ia decizii in locul si in numele alegatorilor. In cazuri exceptionale, cum ar fi demiterea presedintelui, ales si el de acelasi electorat, este necesara consultarea electoratului. Tinand cont cde cele de mai sus, absenta la vot ar putea fi interpretata si ca fiind de acord cu decizia alesilor. Referendumul ar fi invalidat pe motiv de cvorum, dar nu se poate trage in niciun caz concluzia ca cei care s-au abtinut de la vot au facut-o pentru ca sunt in dezacord cu decizia parlamentului.

    • @hantzy
      Rationamentul tau nu-l crezi nici tu hantzi.
      Ponta a simtit „pulsul” parlamentului” si pentru asta s-a pus pe hartza.
      (Au cerut 5 ani pt presedinte si i-a facut …. Basescu, acum au vrut ca premierul, intr-o
      tara care isi alege presedintele prin vot direct, sa ia fatza presedintelui ( cum a incercat
      si tarliceanu)
      Electoratul nu a avut cum sa nu vada marshavia din fiece miscare care a dus la impunerea
      acestui referendum.
      Nu este intrebarea daca se alege intre basescu si antonescu, ci, cei ce au impus nelegitim
      referendumul pun intrebarea daca esti de acord sa fie demis basescu sau nu.
      Tot ce vine in sprjinul pucistilor se aduna sub raspunsul „DA”, vreau sa fie demis” iar o
      participare de 50%+ 1 da si o lumina ( foarte pala) de legitimitate acestui VIOL.
      Dar daca nu se intruneste 50 % + 1 atunci presedintele trebuie sa revina la locul lui
      iar cei ce au fortat intrebarea si au provocat niste cheltuieli imense pentru a incerca sa
      se convinga daca nu ramas Basescu fara sustinere, ca sa se suie ei peste el, trebuiesc
      deferiti justitiei europene ( care include in mod automat, prin antonomasie si justitia romana)

  12. Anularea votului va spune ceva?!? Exista intotdeauna posibilitatea de a merge la vot pentru a-ti anula tu, direct cu mana ta, votul tau. Si aceasta optiune spune acelasi lucru: „Ma Abtin”. Nu sa ti-l anulezi din-nainte pentru ca asa ti s-a spus. Aceasta actiune trimite, la randul sau, un mesaj clar: ma doare in cot de dreptul la vot. Va rog frumos sa mi-l luati.

    Bineinteles ca optiunea anularii votului nu trebuie mentionata pentru ca nu doar va dicrediteaza ci va altereaza si mesajul pe care il spuneti cu atat de mult sarg de atat de multe zile. Pacat de dumneavoastra si de toti cei care asteapta sa li se spuna daca sa mearga la vot sau nu … O turma de oi condusa de un berbec ametit de prea multe lovituri cu capul in perete.

    Pana la urma, interesul primeaza. Principiile nu conteaza. Tineti-o tot asa. O sa ajungeti departe … Eu sper ca va fi cat mai departe de mine.

  13. Eu pot sa dau cu banul ca sa aleg una din variante, dupa care pot extrem de argumentat sa demonstrez ca este buna (oricare dintre ele). Avand in vedere ca demonstratia va fi rationala, nu are nici o treaba cu personalitatea mea, deci in nici un caz nu poate nimeni sa imi spuna cine sunt in functie de cum votez.
    Ca sa ma credeti, daca e sa votez „DA”, explicatia ar merge pe varianta ca Basescu sustinut de PDL chiar daca a luat masuri bune, intarind DNA si independenta justitiei, a luat aceste masuri intrun fel samavolnic (ca tot ii place lui Plesu cuvantul) incalcand flagrant spiritul democratiei chiar daca nu evident constitutia ad-litteram(care intre noi fie vorba in multe aspecte e mai degraba neclara decat clara). Avand in vedere ca dreptul de suspendare apartine conform constitutiei parlamentului, coroborat de faptul caci constitutia lasa la indemana parlamentului insemnatatea expresiei „incalcari grave ale contitutiei”, procedura de suspendare se poate considera legitima pe fond chiar daca nerabdarea cu care a actionat USL ridica probleme de procedura. De vreme ce UE nu a cerut anularea referendumului si reiterarea procedurii de suspendare conform regulilor corecte, inseamna ca referendumul este acceptat chiar si de UE ca fiind legitim.

  14. Presedentia, parlamentul, si justitia ( reprezentata prin CCR) sunt institutii de „rang” egal
    In timp ce presedentia se suprapune peste o persoana, parlamentul se suprapune peste
    cateva sute.
    Asta nu inseamna ca fiind institutiile egale, daca ii scoti in strada ca pe doua echipe de
    fotbal, transformand virtualul in natural si naturalul in virtual, omul pe care se suprapune
    functia de presedinte ar putea face fatza „miutei” a 3-400 de oameni.
    Nu pentru asta trimis de noi, acolo.
    Daca parlamentul „tacea si facea”, adica daca din voturi reiesea majoritatea usl , si nu se
    facea trecere vadita, si explicita, cu nume proprii si cu intentii clar aratate, atunci
    ajungerea la intreruperea maratonului, cu forta, pe la km 32 pentru ca iti dai seama ( ca al
    doilea ce esti) ca daca nu iesi de sub cupola „fair-play” nu o sa poti fi tu cel ce trece
    primul linia de sosire, atunci poate ca felul asta mizerabil de a te impune in frunte, mergea.
    Parlamentarii ajung parlamentari, delegati de oamenii din teritoriu, pe criterii politice, sa ii
    reprezinte.
    Daca din liberal te faci orice altceva, onorant e sa iti dai demisia din partid, sa lasi scaunul parlamentar liber iar partidul pe care nu il mai reprezinti, sa urce in locul tau pe urmatorul clasat
    in lista.
    Intoarcerea armelor parlamentarilor impotriva electoratului( care s-a facut „aprod Purice” ca sa
    se poata sui Frunzaverde sau Placinta in sa) este „marsavie curata, si nu doar a celor care
    efectiv au facut-o ci si a celor care au incercat sa profite de ea (mi-se-leul)

    Cei 322 au incercat si in 2007, si, si mai inraiti, intr-un „acum sau niciodata”, si incearca si
    acum sa il linseze pe omul Traian Basescu pentru vina de a se fi suprapus institutia numita
    „presedentie” peste persoana sa.
    Ca un boxeur ce nu poate fi invins in ring, si simtind „adversarul” ca are sala de partea sa,
    au cautat sa tarasca lupta politica din cadru organizat in mlastinile de la Calugareni.
    Acum, turcii, cand au vazut ca „mihai viteazu” nu vine pe unde pusesera ei capcane ca sa
    cada el in ele, si ca in loc sa coboare in strada ca sa-l linseze ei, se retrage intre oameni
    normali la cap, s-au suparat.
    Ponta zice „orgoliu” la „vanitate” iar Basescu nu e vanitos.
    Ocupat cu doctoratul, ponta nu a inteles de la Viata ca erou nu e acela care, dandu-se cu
    avionul de blocuri, moare pentru o idee, ci erou este acela care traieste luptand sa si-o
    implineasca.
    Cine a avut „onoare” din cea caruia ponta iii spune „onoare”, si-a tras un glonte in gat.
    Oamenii cu cap, nu au onoare din asta.
    Onorant este sa fii „jucator” ( adica, tradus din romana in … romana) sa nu iesi din sfera
    „fair-play”-ului cu nici un chip, nici daca castigi si nici daca pierzi.

    PS. Am incredintat votul meu, lui Basescu pe o perioada de 5 ani.
    Cum votul meu, e al lui cu inima deschisa ( ca intotdeauna cand aleg) face cu ajutorul lui,
    cum crede.
    Nu are de ce face usl-ul alte hartii de contract ca sa vada daca m-am razgandit sau nu.
    Am un exemplar la mine (in minte) iar celalalt e la Basescu ( si pe hartie, si in minte).
    Acest referendum nu este valid. Este impus de un parlament care s-a delegitimizat singur.
    Mai e un pic, si are ocazia sa se legitimizeze. Dupa aia, mai vorbim.

    PPS. A zis ponta ca la toamna se supune judecatii electoratului. Parca ai zice ca electoratul
    l-a pus un parlit de prim-ministru si nu l-a numit parlamentul si l-a acceptat presedintele.
    Asa, ca el, si eu ma supun la toamna „judecatii electoratului”.

  15. Fara sa fiu ironic, crea ca dl. Deaca a folosit prea multe cuvinte sa spuna intr-o combinatie de limbaj popular cu unul Fortran lucruri foarte corecte ce ar trebui sa fie evidente pt toata lumea. Ca a nu vota este o optiune fireasca. Mai important, a pus punctul pe i cand arata ca nu e un vot politic pt presedinte. Nu e nici vot pt parlament, doar indirect, intrebarea fiind daca presedintele a incalcat sau nu legea. Eu ma minunez de neputinta strategica a celor ce lupta pt respingerea acestei farse. Cand fel si fel de ipocriti spun „veniti sa votati, nu conteaza cum, nu lastati pe altii sa decida in locul vostru” de ce nimeni nu striga tare ca e o perfidie marsava, care-i crede pe oameni prosti si ca singura sansa de decide viitorul si de a para lovitura de stat e a nu vota. A indemna lumea sa nu mearga la vot este cat se poate de democratic. Nu inteleg aceasta codeala si incercare de justificare ca si cum ar fi un siretlic rusinos. De ce presedintele se duce la vot cand sotia lui sta acasa? E o inconsecventa ce da apa la moara ticalosilor ce vorbesc despre „responsabilitatea cetateneasca” de vota. Care spun ca prin absenteism nu schimbam nimic. Nici nu vrem.

  16. Dragii mei la acest referendum romanii au avut ocazia sa-l schimbe pe Dl Basescu.Multi au dorit aceasta schimbare,putini nu au dorit-o altora nu le-a pasat.Eu am votat da pentru urmatoarele motive:Nu-mi place aspectul fizic;nu-mi place educatiad-sale(vezi „gaozarule,tiganca imputita etc).Nu-miplace caracterul se scufunda in mocirla de unde scoate tot felul de dosare mai mult sau mai putin „fabricate”.Nu-mi place ca-si baga nasul unde nu-i fierbe oala si-si impune in mod abuziv vointa(vezi cazul Arafat).Nu-mi place ca recurge la amenintari si razbunari personale.Presedintele pe care mi-l doresc trebue sa aibe un fizic placut sa aibe o buna educatie sa fie cult,cu o inalta moralitate si devotat tarii si poporului sau.Stiu ca este un vis utopic,printr-e actualii politicieni nu ave astfel de oameni dar eu mai sper.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mircea Valeriu Deaca
Mircea Valeriu Deaca
Mircea Valeriu Deacă este doctor în studii de film și audiovizual la Paris III Sorbonne Nouvelle, dar a urmat și cursurile Faculății de Filologie Română, al universiății Paris III - Sorbonne Nouvelle, IRCAV, Institutului de cercetări în cinema şi audiovizual (1990 - 1995), DEA. În 1995, a obținut o bursă la Universitatea Heinrich Heine, Dusseldorf, Catedra de romanistică.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro