vineri, aprilie 19, 2024

Separaţia puterilor în stat pe înţelesul tuturor

Nimic nu este întâmplător în politica românească. Mai cu seamă atunci când miza discuţiilor şi a iniţiativelor este legată  de domnia legii şi de constituţionalism . Departe de a fi ignorant, politicianul român este deosebit de atent la toate detaliile  ce îi pot afecta, direct sau indirect, statutul simbolic şi cel juridic. Dezinteresul pentru binele comun este dublat de preocuparea  pentru propria carieră.

În acest context, blocajul din cadrul CSM şi dezbaterea din cele două camere  pe tema  imunităţii sunt o probă  în  acest dosar al slăbirii statutului de drept în România. Numitorul comun al celor două fenomene este dat de poziţia pe care o justiţie independentă o deţine într-o democraţie constituţională.  Ambele evoluţii  subminează, deliberat, acest statut, vizând să instituie o stare de arbitrariu ce anulează  însăşi ideea de egalitate constituţională în faţa legii.  Protecţia excesivă solicitată de deputaţi şi senatori se întâlneşte cu apariţia imposibilităţii  de a funcţiona a celui mai important organism ce garantează independenţa magistraturii.

În cele din urmă, ţinta acestui asalt  pornit pe cele două fronturi este  separaţia şi echilibrul puterilor în stat. Cum s-a observat deja, ambiţia aleşilor naţiunii nu este doar  aceea de a se aşeza deasupra legii, ci  şi conturarea unui cadru care să  oficializeze privilegiul întemeiat pe alegerea în una din  cele două camere. Ori în acest stat al privilegiilor   separaţia puterilor în stat este un element care poate perturba mecanismul bine pus la punct al imunităţilor şi impunităţilor. În faţa atacului parlamentului şi al puterii executive, justiţia poate fi instrumentul ce oferă echilibrul în societate, restabilind egalitatea constituţională prin soluţionarea litigiilor de o manieră imparţială şi neutră. Domesticirea justiţiei, prin decredibilizarea CSM şi intimidarea membrilor săi recalcitranţi, este de natură să facă irelevant orice apel la  separaţia constituţională a puterilor.

O dată cu eliminarea  obstacolelor reprezentate de instanţe şi de parchete,o dată cu marginalizarea  Curţii Constituţionale înseşi, suveranitatea parlamentară, care nu este decât o prelungire a celei mediatice, devine absolută  şi ilimitată. Nimeni  şi nimic nu se mai poate opune tentaţiei factorului  politic de a-şi consacra propria sa ordine a inegalităţilor.  Departe de a fi o chestiune tehnică,  accesibilă doar celor iniţiaţi, separaţia puterilor în stat este unica  garanţie de care naţiunea dispune, spre a-şi apăra libertatea. Dispariţia sau slăbirea ei indică,  fără echivoc, abandonarea principiilor constituţionale şi întronarea bunului-plac. Luciditatea angajată  a cetăţenilor  se impune astăzi  în România,mai mult ca oricând.

Distribuie acest articol

19 COMENTARII

  1. „Oficializarea privilegiilor” este deci etapa ce trebuie neaparat evitata.

    Remarc insa ca aceste privilegii nu sunt automat oferite, ci in urma unui vot al plenului, care poate bloca, nu Justitia in intregul ei, ci urmarirea penala a alesului ce spera la privilegiu. Impresia indusa ca parlamentul, mai mult sau mai putin eterogen, isi va apara parlamentarii suspectati de procurorii numiti de arbitrul dintre puteri, nu a fost sustinuta 100% de votul parlamentar. Si pentru ca veni vorba de arbitru: ce imunitati, cu rang de privilegii, detine si alesul respectiv, caci e tot al nostru, relativ la actul de justitie? Oare n-ar fi vremea ca ele sa fie reduse la prevederile constitutionale?! Asa, macar sa se dea un exemplu pentru ceilalti. Ca si asta e conforma cu o motivatie judecatoreasca, chiar foarte recenta.

    • Alesul nostru, marele arbitru, beneficiaza conform Constitutiei si legilor in vigoare, de aceeasi imunitate, foarte redusa, ca si parlamentarii.Numai ca, pe la inceputul primului mandat, cand cu dosarul Flota, doamna Macovei impreuna cu doamna consilier prezidential Renate Weber (ati citit bine!) au aranjat cu Daniel Morar si cu niste doamne de la ICCJ sa dea o interpretare fara nici o baza in textul constitutional, ca marele om are imunitate absoluta pe timpul mandatului. Ca sa fie clar, constitutional si legal nu are imunitate decat foarte redusa, insa are o imunitate absoluta inventata pur si simplu de niste personaje dubioase si raspandita cu mare forta in opinia publica. Daca nu ma credeti cititi prevederile constitutionale.

      • Tocmai ca le-am citit. De aia scrisesem ” (…) ele (imunitatile) sa fie reduse la prevederile constitutionale”.

        Cat despre ce-ar putea sa faca cetateanul lucid si angajat, sa-si exprime suveranitatea nationala prin referendum. Presedintele Romaniei poate consulta Parlamentul si cere organizarea unui referendum national pe aceasta tema. Fara cvorum!

        • Si, presupunand ca s-ar face referendumul, ce sa decida poporul printr-un raspuns o intrebare sau la mai multe? Parerea mea este ca nu e realist.

          • Vlad Ionescu, doua exemple de intrebari:
            Considerati ca imunitatea prevazuta in Constitutie pentru declaratiile si actiunile politice din perioada mandatului alesilor poate fi extinsa la o imunitate totala?
            Este suficient ca, pentru stabilirea in Parlament daca fapta incriminata este declaratie politica sau nu, procurorii sa prezinte doar un memoriu prin care sa denunte fapta si incadrarea acesteia, urmand ca probele sa fie administrate exclusiv la judecarea cazului?

            • 1. Prin lege nu se poate extinde imunitatea dincolo de limitele constitutionale. Daca ma intrebati daca modificarile propuse la statutul parlamentarilor extind imunitatea dincolo de prevederile constitutionale, va raspund ca nu, in opinia mea nu o extind. Constitutional, parlamentarii beneficiaza de doua tipuri de imunitati prevazute la art. 72 din legea fundamentala. La alin. 1 avem imunitatea absoluta care ne spune ca acestia nu pot fi trasi la raspundere juridica pentru voturile si opiniile politice. La alin. 2 ni se spune ca pentru orice alte fapte raspund penal. Numai perchezitia, retinerea si arestarea se fac cu incuviintarea camerei. Perchezitia este o procedura prin care se cauta probe, iar retinerea si arestarea sunt masuri preventive menite sa previna alte fapte penale potentiale. Niciodata retinerea si arestarea nu pot fi asimilate cu o pedeapsa pentru fapta incriminata. E discutabil in ce masura probarea vinovatiei intr-un anumit sta intr-o perchezitie. Nu exclud, dar discutia este extrem de putin relevanta. Nici macar la Ridzi nu stiu daca a fost un element esential. Vom vedea poate dupa ce se va termina procesul.
              2. Avand in vedere raspunsul la prima intrebare cred ca la cea de-a doua sunteti usor in confuzie. Procurorul nici macar nu are dreptul sa sesizeze camera pentru infractiuni referitoare la ceea ce dumneavoastra numiti „declaratii politice” fiindca acestea nu atrag raspunderea juridica (nu numai raspunderea penala). Cazurile prevazute alin. 2 si 3 ale art. 72 din Constitutie nu au nicio legatura cu cel de la alin. 1. Acestea nu opresc nici urmarirea penala, nici trimiterea in judecata si nici tragerea la raspundere penala prin condamnare. La limita pot doar ingreuna cercetarea penala, in special perchezitia, dar la limita.
              Si nu cred ca este constitutional sa prevezi in lege ca parlamentarii sa-si exercite obligatia constitutionala de a da aviz pentru perchezitie, retinere sau arestare, in orb. Se goleste practic de continut obligatia constitutionala. Ca, din punct de vedere politic se poate cere ca parlamentarii sa voteze in orb este o alta discutie. Sau putem discuta despre oportunitatea mentinerii prevederilor constitutionale. Dar, repet, nu este constitutional ca o lege sa oblige pe parlamentari sa voteze in orb asa cum se intampla si s-a intamplat pana acum. Practic, doar cei din comisia juridica au votat in cunostinta de cauza. Va spun un secret, batalia nu este neaparat pe voltul legat de aviz, ci pe aflarea probelor pentru construirea unei aparari cat mai eficiente. Aceeasi situatie este si la arestarea preventiva in fata instantei. Se declara cat mai putin spre deloc in fata procurorului pana cand dosarul ajunge in instanta cu cererea de arestare preventiva si acolo se vad probele in functie de care se fac ulterior declaratiile. De cealalta parte procurorii pun cat mai putine probe in dosarul de arestare sau pun foarte multa maculatura ca sa nu existe timp suficient de analiza. Deci nu doar in parlament se da lupata pe probe. Sper totusi ca nu considerati ca ar trebui sa dam credit absolut procurorilor si sa nu mai fie obligati sa prezinte probe. Atunci desfiintam si instantele si ii lasam pe procurori sa dea direct condamnarile ca sa mai pierdem timpul inutil. In orice caz, privind retrospectiv, in ce cazuri considerati ca se impunea arestarea preventiva si nu s-a dat aviz. In cazul Catalin Voicu in care au existat dovezi prin care s-a incercat influentarea martorilor s-a dat aviz, in cazul Boldea care a fugit s-a dat aviz. Ce alte cazuri credeti, repet privind retrospectiv la ceea ce au facut personele in cauza, se impunea retinerea sau arestatea?
              Oricum acest tip de imunitate exista si in alte tari in care dubiile legate de corectitudinea si independenta justitiei sunt infinit mai mici.

      • @vlad. Iar maskirovka? din 85 de persoane din dosarul Flota, 84 au fost achitati de mult. TB nu poate fi obiectul niciunei decizii cat timp e presedinte. Deci tu zici ca el e singurul vinovat?

        • Dragul meu rau-cinic, eu nu stiu, nu decid si nici nu am discutat despre vinovatia lui TB. Spuneam doar ca dosarul Flota a fost momentul in care s-a inventat o imunitate absoluta pentru presedinte fara ncio baza constitutionala si legala. Asta inseamna ca presedintele nu poate fi nici cercetat si nici judecat penal indiferent ce ar face, pe perioada mandatului. Asta au inventat atunci acele personaje despre care am vorbit.
          Va fi interesant daca, dupa expirarea mandatului, se va considera ca in aceasta perioada termenul de prescriptie a curs. Probabil ca vor veni alti domni si doamne care vor spune ca idea cu imunitatea absoluta nu are nicio sustinere constitutionala si legala si ca TB putea fi si cercetat si judecat fiindca nu a existat un impediment legal, prin urmare termenul de prescriptie a curs in mod continuu si, ce sa vezi, s-a si implinit!

        • Citat
          „Vacaroiu cand da explicatii pentru dosarul FLOTA ?!

          Presedintele Senatului il dorea pe Basescu acuzat pentru a se salva pe sine insusi de acuzatii. Caci, in 1990, in calitate de director general al Directiei Finante, costuri, preturi, eficienta economica si comert interior din cadrul Consiliului de Stat al Planificarii (CSP), Nicolae Vacaroiu a avizat instrainarea primelor nave comerciale, 24 la numar, cu o capacitate de transport de 177.900 tdw. Dintre acestea, sase erau inca functionale. Motivatia lui nea Nicu era ca „in tara noastra, dezmembrarea navelor se efectueaza sporadic, in santierele de constructii navale, utilizand doar unele rezerve de forta de munca si materiale, fara ca aceasta activitate sa fie evidentiata distinct in indicatorii economico-financiari”. Asa ca, spre binele tarii, a decis sa scape de ele, vanzandu-le cu 2.000 de lei/tona. Ciudat este ca pana au venit cumparatorii sa le ridice, unele nave au circulat, evident pe cheltuiala statului roman.

          Prietenia cu Stelios Katounis

          Multumit de afacerea cu vapoare, dupa ce a ajuns prim-ministru, Vacaroiu a inceput sa lucreze la un proiect gigantic de instrainare a flotei romanesti. In 1993, pe 27 aprilie, Vacaroiu s-a deplasat la Atena pentru a negocia preluarea navelor de care, zicea el, statul roman nu mai avea nevoie. Vacaroiu s-a intalnit, atunci, cu celebrul Stelios Katounis, personaj central in Afacerea Petromin. La scurt timp, pe urmele lui Vacaroiu a luat-o ministrul de atunci al Transporturilor, Paul Teodoru, care a detaliat negocierile sefului sau. Vizita a avut un real succes. Sase luni mai tarziu, in data de 22.10.1993, Petru Serban Mihailescu si-a pus semnatura pentru vanzarea altor opt nave. Afacerea mare insa abia se punea la punct. Au urmat vizitele lui Katounis in Romania, apoi ale lui Mihailescu in Grecia, dupa care grecul a semnat un contract prin care cumpara actiunile Petromin.

          Un contract dubios

          Katounis s-a facut ca vireaza in 1995, la recomandarea expresa a lui nea Nicu, 25 de milioane de dolari prin Banca Tiriac, insa Vacaroiu si Mihailescu nu si-au tinut promisiunile pentru ca Basescu deja solicitase in instanta anularea respectivului contract. Katounis, singurul care ar fi putut formula acuzatii, a murit in 2001, dupa ce a mai incercat la Bucuresti, pentru ultima data, sa recupereze ceea ce nu-i apartinea.
          Desigur, pentru Vacaroiu nu inseamna mare lucru toata aceasta poveste. Nu-si recunoaste nici vanzarile de nave la fier vechi si nici negocierile cu armatorii greci. Ar zice probabil ca nici nu s-a intalnit vreodata cu Katounis, daca aparatul foto nu l-ar fi imortalizat, cu paharul in mana, in 1993, la Atena, langa armatorii greci.
          Sursa: Romania Libera, 25 Noiembrie 2004, Autor: Mihai Ciorcan
          _________

          In acelasi sens scria si Deleanu alias SRS-senator penelist, pe vremea cind inca mai spera ca prietenul Tariceanu, proaspat uns PM, il va scapa basma curata din mizeriile in care intrase.
          Bine, nu mai e cazul, ca turnatorul si secu´cu patalama are acum imunitate data de peste 50% din asistatii sociali din circumscriptia in care a fost ales cu succes.

          In concluzie, cei ce ii tot dau cu flota: chiar va inchipuiti ca, ajuns la ciolan, va ingadui uslamul taierea capului unui slugoi fidel al sau?
          Sa fim seriosi! Mai bine dati-i cu Mihaileanu. Poate mai prinde!

          • Probabil ca „uslamul” nu va ingadui taierea capului acelui slugoi. Pana la urma aplica aceeasi masura pentru toti: si pentru cei care au sfeterisit navele de cabotaj, ca si pentru cei care au platit cu petroliere intregi tocmai repararea acestora.

  2. Si ce sa faca cetateanul lucid si angajat?! Sa se duca si sa le spuna imensei majoritati a judecatorilor care au votat impotriva lui Ghica si Danilet ca au gresit, ca trebuiau sa voteze invers?! Si apoi sa le spuna si ca au pronuntat hotarari gresite? Ori vrem magistrati independenti, ori nu?
    Nu ati inteles realitatea, v-ati iluzionat cu o pseudoreforma si acum culegem cu totii roadele acesteia. V-ati infundat in niste principii goale de continut ca sa va camuflati partizanatul politic si impotenta si asta e rezultatul!

    • :) realitatea se dezvaluie in toata splendoarea ei cind iti pierzi puterea. „justitia” iti va simti slabiciunea si ti va aplica „legea”.
      pleaca ai nostri si vin tot ai nostri ca sa existe alternanta in consiliul inteleptilor cirmuitori de neam si tara.

  3. Sunt socat sa vad ca postacii uslamisti se pricep de minune la diversiune si manipulare.
    In loc sa se pronunte pe tema articolului, o eludeaza si dau atac la persoana (TB cu un dosar, oricare !!!!!????)
    Pana la urma a3 da roade pentru „comentatori” ca vlad ionescu si hantzy.
    Pai ce ar fi de zis ? E jale cu alde zgonea ( care nu si-a ales bine nevasta si divorteaza dar decide bine pentru mine), becali, rosca stanescu, ghise, antonescu, sova, banicioiu, pop catalin voicu si altii care nu le place cum funtioneaza Justitia si vor s-o „reformeaza” ei dupa chipul si asemanarea lor, chiar daca UE a spus clar si raspicat de un an incoace sa fie lasata sa lucreze asa cum este.
    Indemnul „Luciditatea angajată a cetăţenilor se impune astăzi în România, mai mult ca oricând.” trebuie luat serios in seama si iesit in strada ca nu se mai poate cu aceasta clica
    de comunisti formati si impinsi de la spote de ion iliescu.
    Nu stiu ce sa cred, dar se comenteata in dispretul orcarei logici, a bunului simt, cum este posibil asa ceva ?????!!!!!!!!

    Altfel, toate cele bune.

    • Eu zic sa fie interzisi cei care nu au logica dumneavoastra de fier si nu sunt plini de bun simt!
      Si, ca dovada de asumare reala a ceea ce scrieti, va astept in strada! Cand si unde? Voi veni negresit!

    • Stimate ausar,

      n-am nimic impotriva epitetelor pe care le folositi, intrucat ele va caracterizeaza mai degraba pe dumneavoastra.
      Insa as avea foarte multe de spus impotriva generalizarilor si formularilor de tipul „se comenteata in dispretul orcarei logici, a bunului simt” fara a exemplifica cum si unde s-ar fi incalcat logica si bunul simt. Si mai ales, und m-as fi abatut de la tema articolului.
      Sunt satul de acuzele generale care, exact asa cum bunul intregului popor nu apartinea in fapt nimanui, tot astfel marsarea pe ideea ca parlamentarul este corupt doar pentru ca a fost ales si, din acest motiv, ar vota impotriva declansarii vreunei anchete penale.
      Ati exemplificat printr-un numar f restrans de nume. Chiar si presupunand ca respectivii ar vota asa cum insinuati, pana la realizarea unei majoritati ostile actului de justitie mai e mult. Cine e atunci cel care manipuleaza?

  4. Domnule, Stanomir,

    Vreau sa va felicit pentru activitatile de informare pe care le faceti si sa va incurajez sa le extindeti.

    Nu stiu in ce masura valorile democratice sau principiile constitutionale sunt predate in scolile si liceele din Romania.

    In orice caz, evolutiile politice trecute si actuale arata ca majoritatea populatiei si a politicienilor nu sunt constienti de ele chiar la multi ani dupa intrarea in Uniunea Europeana.

    As sugera un program consistent de informare a publicului larg prin documentare televizate, dezbateri publice, articole si alte mijloace.

    Daca e nevoie de sponsorizare pentru astfel de activitati, sunt sigur ca diaspora ar dona fonduri in conturile unor ONG-uri serioase pentru promovarea unei vieti sociale si politice normale in Romania….

  5. @Matei Alexandru.

    1.Domnule Matei nu pretind ca am logica de fier si nici ca detin adevarul absolut, dar sa faci pe smecherul cu astfel de texte (gen a3) cand guvernantitii fac gafa dupa gafa si grajdenizeaza societatea romaneasca nu mi s-ar parea oportun.

    2.Cum unde ? in Piata Victoriei oricand doriti, la Timisoara a fost ieri protest pe tema ingerintelor politice in justitie, noi ce pazim ? sau nu cadreaza cu logica Dvs ?

    3.Sunteti cumva domnul cu vocea tunatoare din „Promrnada Ghilimelelor” devenita mai tarziu „Romania Europeana” care s-a incheiat apoi ca „Piata Victoriei 2012” ?

    Altfel, toate cele bune

  6. @Hantzy

    OK, ma caracterizeaza si mi le asum

    Generalizarea este binevenita, la Timisoara a fost ieri protest pe tema ingerintelor politice in justitie, prin urmare generalizare au inceputo ei acolo (in viata si nu in text ca mine) pentru ca s-au trezit inaintea mea si a Dvs., ori nu aveau logica si nici bun simt daca au facuto

    Aveti dreptate am enumerat doar cativa, ca sa fiti satisfacut luati va rog lista intreaga a parlamentului si verificati daca este vre unul sa nu fie penal.

    In sectia de votare unde am votat au fot votati doar candidatii penali cu peste 90%, celalti erau curati, am verificat mai tarziu lista pe net.

    Se poate face repede o majoritate cu penalii voluntari din parlament „folositoare la orice” daca doresc neaparat.

    Imi pare rau dar Dvs continuati sa manipulati cu textele eclectice postate

    Cu sinceritate,

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Ioan Stanomir
Ioan Stanomir
Profesor de drept constituţional la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti, specializat în domeniul dreptului constituţional.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro