Home » Global / Europa »Opinie »Politica & Doctrine » Citesti:

Şi Cehia? Europa Centrală se scufundă în euroscepticism. Cât timp mai rezistă opţiunea proeuropeană în România?

Valentin Naumescu octombrie 18, 2017 Global / Europa, Opinie, Politica & Doctrine
77 comentarii 9,202 Vizualizari

Puncte cheie:

  • După virajul recent al Austriei spre o dreaptă conservatoare contondentă, care va coabita tot mai dificil cu Bruxellesul, apropiatele alegeri parlamentare din Republica Cehă ne-ar putea înfăţişa, la sfârşitul acestei săptămâni, imaginea unei alte ţări mici din Europa Centrală, intrată de numai 13 ani în Uniune, scufundându-se în mlaștina unui vot esenţialmente anti-UE;
  • Trăiesc oare cehii mai greu astăzi decât înaintea aderării la Uniunea Europeană? Nici vorbă. Modernizarea, prosperitatea și banii europeni se văd cu ochiul liber. Aşa cum nici polonezii sau ungurii nu trăiesc mai prost decât acum 15-20 de ani, dimpotrivă. Dar schimbarea sensibilităţilor politice şi, în sens larg, culturale ale unei societăţi, odată cu pretenţiile de „îndreptăţire” ale unei generaţii, nu ţine exclusiv de progresele materiale. Să spunem doar că Primul Război Mondial a început în Europa la capătul uneia dintre cele mai înfloritoare perioade de modernizare şi dezvoltare economică, ştiinţifică, tehnologică şi culturală (La Belle Époque, 1890-1914), al cărei avânt nu anunţa prin nimic tragedia conflagraţiei care urma să devasteze continentul;
  • Cercul se strânge în regiunea noastră iar Germania pare tot mai departe şi mai concentrată pe adâncirea integrării ei cu Franţa, de parcă s-ar fi resemnat deja cu gândul că Uniunea Europeană extinsă nu mai poate fi menținută “într-o singură viteză”;
  • Dacă predă cheile puterii guvernamentale miliardarului eurosceptic Andrei Babiš (63 de ani, al doilea în topul averii din țară, candidat la funcţia de prim ministru), Cehia va deveni încă un stat membru capturat într-o paradigmă protecţionistă, iliberală, naţionalistă şi, ce este cel mai important și mai grav, într-o atitudine politică refractară, ce va căuta să blocheze orice reformă a Uniunii Europene propusă de Macron şi Merkel;
  • Una dintre capitalele până acum moderate ale faimosului Grup de la Vişegrad (V4), având deja un preşedinte eurosceptic, apropiat de poziţiile Rusiei (Milos Zeman, 73 de ani), la rândul lui cu şanse de a fi reales anul viitor, Praga pare să urmeze calea “rebeliunii” naționaliste, eurosceptice şi iliberale deschise în regiune de Budapesta și de Varșovia, la care s-ar putea adăuga, mai mult sau mai puțin surprinzător, Viena;
  • Rezultatul apariţiei unui bloc eurosceptic în Europa Centrală nu va fi renunţarea la reforma Uniunii Europene, ci dimpotrivă, accelerarea ei şi riscul ruperii solidarității Vest-Est. Nucleul franco-german va realiza că nu mai are sens să mizeze pe susţinerea ţărilor din Europa Centrală, care nu fac decât să întârzie necesara reformă a Uniunii, şi va merge înainte într-o formulă restrânsă, la început prin mecanismul cooperării structurate (PESCO), în baza Tratatului de la Lisabona (2009), după care nu este exclus să asistăm chiar la adoptarea unui nou Tratat (de către cei care vor dori și vor putea face mai mult), ceea ce echivalează cu naşterea unei noi Uniuni Europene;
  • România este astăzi, în principiu, ferm proeuropeană, dar în politica eșalonului doi mocneşte, deocamdată nerostită (deși adusă cu tot mai multă îndrăzneală în discuţie de coaliţia baronilor centrali și locali ai PSD-ALDE), opţiunea otrăvită a „neamestecului în treburile interne” (sădită de Ceauşescu în mentalul colectiv, pentru a scăpa deopotrivă şi de „gura” Occidentului şi a ruşilor, când regimul lui Gorbaciov devenise infinit mai liberal decât cel de la Bucureşti), opțiune devenită între timp clişeul favorit al corupţilor şi incompetenţilor, clișeu drapat în culorile unui „suveranism” ieftin şi al refuzului de compliere la reguli, norme şi standarde universale, verificabile din exterior;
  • Nu, n-am scăpat, ne vine şi nouă rândul la un val de euroscepticism de tipul celui din Europa Centrală, probabil peste două cicluri electorale (în jur de 2024). Singura diferenţă între Cehia, Polonia sau Ungaria, şi România, din acest punct de vedere, este defazajul istoric de circa un deceniu între Europa Centrală şi România şi mai ales lipsa experienţei europene la nivelul societăţii noastre din ultimele decenii, trezită brusc din entuziasmul postcomunist proeuropean în mijlocul unui vârtej căruia nu îi găseşte alte explicaţii decât „intervenţia nefastă din exterior”, „amestecul” Uniunii Europene sau al Statelor Unite, nedorind însă să se privească onest în oglindă. Faptul că o generaţie de politiceni penali aflată la capăt de drum încearcă să-şi apere poziţiile personale propunând românilor, cu ipocrizie, opţiunea rebelă a Grupului de la Vişegrad nu este o soluţie, ci o problemă suplimentară pentru condiţia noastră încă periferică în spaţiul de interese al Occidentului.

*

Votul de vineri și sâmbătă al cehilor va crea, se pare, o nouă “stea” a politicii în Europa. După foarte tânărul şi imprevizibilul Sebastian Kurz (31) în Austria, se va contura probabil figura de șef de guvern a lui Andrei Babiš, un mogul media deloc tânăr (63) dar foarte viguros în exprimarea unei platforme care a combinat respingerea introducerii monedei euro, respingerea acceptării cotei de refugiați repartizați Cehiei, respingerea prelungirii sancțiunilor economice împotriva Rusiei și reintroducerea controlului la frontierele țării dar și un mesaj puternic anti-corupție, pus însă la îndoială atât în Cehia cât și la Bruxelles de acuzațiile grave care i s-au adus legate de fraudarea fondurilor europene.

În principiu, formațiunea ANO (înseamnă „Da” ca abreviere în limba cehă, însă vine de la „Acţiunea Cetăţenilor Nemulţumiţi”), pe care a creat-o acum patru ani, este de centru și se înscrie în tendința generală de a crea formațiuni centriste în Europa, care să disloce partidele pol tradiționale, de centru-stânga și de centru-dreapta, așa cum s-a întâmplat în primăvară în Franța. Dar centristul de la Praga, un lider care vrea să fie asociat cu lupta anti-sistem, este tot mai mult supranumit „Trump al Cehiei” sau „Berlusconi al Cehiei”.

Ca intenție de vot, se pare că suportul pentru Babiš şi ANO va fi în jur de 25-30%. Nu este zdrobitor, dar este suficient de mare încât, pe fondul fragmentării excesive a sistemului de partide și al susținerii de care se bucură din partea președintelui Milos Zeman, să fie numit premier.

Desigur, complicațiile vor fi enorme ulterior, pentru că nu este ușor să conduci un guvern și o coaliție majoritară când te sprijini pe maxim o treime din mandatele parlamentare iar restul trebuie să le aduni chemând laolaltă facțiuni dintre cele mai diverse ideologic. Putem așadar anticipa o legislatură grea în Cehia, cu probleme de formare a majorității și ulterior de stabilitate a guvernului, în care tratarea în cheie populistă a temei europene să fie considerată soluția de supraviețuire politică a lui Andrei Babiš la şefia guvernului.

Recent, Grupul V4 a comunicat că orice reformă a Uniunii Europene care să nu ţină seama de opiniile ţărilor din Europa Centrală este inacceptabilă. După ultima vizită şi discuţiile pe care le-am avut la Berlin, nu am avut însă sentimentul că răbdarea germanilor va fi nelimitată. Există o puternică tentaţie a nucleului franco-german, ca să nu spun deja că decizia a fost luată de câteva luni, de a merge înainte pe calea adâncirii integrării europene, chiar dacă acest lucru ar presupune ca rebelii din fosta Europă comunistă să fie „pierduţi” pe drum. Din păcate, sunt tot mai multe indicii că, dincoace de fosta Cortină de Fier, se consolidează curentul eurosceptic şi ideea că guvernele naţionale ştiu mai bine decât Bruxellesul ce este de făcut pentru ţările lor.

În aceste condiții, sarcina lui Klaus Iohannis şi a formaţiunilor parlamentare anemice (PNL şi USR) care susţin formal orientarea consacrată la Bucureşti în ultimii 10-15 ani, adică de a menține direcția pro-Bruxelles în politica externă și internă a României, pe aliniamentele paradigmei europene, devine din ce în ce mai dificilă. De la București la Berlin, distanța va părea tot mai mare şi mai greu de străbătut dacă spațiul dintre România și nucleul franco-german va fi ecranat de un cerc de state cu nuanțe variabile de euroscepticism și naționalism: Austria, Cehia, Ungaria, Polonia, adică formula clasică Mitteleuropa, pe de o parte, Serbia și Bulgaria ambivalente și puțin credibile, cu sensibilităţile lor slave binecunoscute, prinse între angajamentele faţă de Uniunea Europeană și apropierea de Rusia, Ucraina mereu în fierbere politică şi obsedată de teama față de minorități și de dezintegrare, specifică unui stat nou, fără istorie, plus o Republică Moldova creată artificial, într-o eprubetă din laboratoarele Uniunii Sovietice, astăzi derutată și fără clasă politică, rebalansând tot mai evident spre Rusia, în căutarea unei iluzorii protecții.

Aceasta este regiunea în care trăim. Regiunea în care, de la Viena încoace, în diferite tonuri şi nuanţe, începe să miroasă a declin politic iliberal, revizionism şi autoritarism. Pentru prima dată după aderarea la Uniunea Europeană din 2007, începem să ne temem şi aici pentru soliditatea opţiunii proeuropene şi proamericane şi să vedem cum apare încet-încet, chiar la nivelul coaliţiei majoritare, tentaţia de a contesta mesajele oficiale ale Uniunii Europene şi ale Statelor Unite, transmise direct sau prin reprezentanţii lor diplomatici, mai ales atunci când acestea atrag atenţia asupra derapajelor guvernării de la setul de principii fundamentale ale democraţiilor liberale, în primul rând de la independenţa justiţiei şi statul de drept. Neîncrederea şi tonul dubitativ, pe alocuri ura şi revolta celor care simt că nu sunt lăsaţi în pace, să-şi facă de cap „în ţara noastră, în care românii ne-au votat” sugerează că, mai devreme sau mai târziu (2020?, 2024?), curentul eurosceptic va prinde curaj şi va ieşi la suprafaţă şi în România, cerând explicit un drum politic propriu şi „neamestecul Uniunii Europene în politica statului”, aşa cum cere astăzi Andrei Babiš în Cehia, cu câteva zile înainte de a câştiga alegerile.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro

Citeste mai multe despre:



Currently there are "77 comments" on this Article:

  1. CEHIA. Interesanta prezentarea, cred totusi in mentinerea optiunii proeuropene a Romaniei. Dificultatile economice destul de accentuate in Romania se datoresc in principiu distrugerii industriilor autohtone rentabile si instrainarii resurselor minerale pe de o parte precum si un imobilism in preluarea fondurilor UE.Referitor la plecarea unor specialisti foarte valorosi, orice comentariu este inutil. Este interesanta si dezvoltarea relatiilor economice cu tari din Orientul Indepartat, China, Coreea de Sud, Taiwan, Japonia si altii, dezvoltatori a unor tehnologii de varf cu costuri rezonabile.

  2. Cristine D. spune:

    Va rog sa va verificati informatiile, dezinformati prin aberatii. Am observat aceeasi retorica in presa internationala dar cam departe de realitate. Denota o gandire simplista si paguboasa. Traiesc in Cehia de peste 10 ani si va asigur ca sunteti foarte departe de a prezenta realitatea locala in mod echilibrat/echidistant si profesional. Se vede ca nu aveti o intelegere a situatiei din Cehia. Babis este in primul rand un om de afaceri de mare succes, foarte pragmatic, fost ministru de finante din ian 2014 pana recent. Afacerile majoritare sunt in domeniul agro-alimentar, fertilizanti, chimicale. Si nu poate fi numit un mogul media, desi are cateva afacei in domeniu. Este cotat pe locul 2 in randul celor mai bogati cehi, cu o avere estimata la $4 miliarde. Nu este eurosceptic, dimpotriva a promovat aderarea la moneda euro, insa nu a prins la electorat si s-a distantat de idee. Are initiative si politici fiscale foarte liberale, si nu protectioniste. Se bucura de un larg suport in randul celor ce nu simpatizeaza cu partidul socialist (acesta este populist si nu ANO), care l-a atacat constant in ultima perioada simtind amenintarea politica. ANO a coabitat la guvernare din 2014 cu CSSD partid socialist majoritar in parlament, care conform sondajelor si-a pierdut suportul electoratului in favoarea ANO. Babis este intr-adevar un personaj controversat, de origine slovaca, cu legaturi stranse cu fosta securitate, si recent implicat in scandalul legat de fondurile europene, scandal care totusi nu i-a erodat suportul politic din partea electoratului. ANO este un partid antisistem, guvernat de idei liberale si nu protectioniste. ANO a fost infiintat in 2012 iar in Oct 2013 a castigat 18.7% din voturi la alegeri, intrand la guvernare din ian 2014. CSSD socialistii au castigat atunci atunci 20.46 % din voturi si acum sunt cotati in sondaje la 12%, iar ANO in sondaje pe undeva pe la 26-32% cotat ca favorit in noile alegeri.

  3. Gogu Vizante spune:

    Domnul Liiceanu ne vorbeste in cartea sa ” Dragul meu turnator” despre o sedinta prezidata de exterminatorul filosofiei romanesti, Constantin Ionescu Gulian. Acest personaj studiase in tinerete la Sorbona, pentru ca apoi sa stearga toata pregatirea ” burgheza decadenta” si sa devina unul dintre politrucii de seama ai regimului comunist.
    La sedinta respectiva , Gulian ar fi spus (citat aproximativ din cartea susnumita) :
    - Sunt unii care au citit biblioteci intregi de filosofie, tovarasi! Dar noi nu de ei avem nevoie!!! Noi avem nevoie de PROPAGANDISTI!!!!!”.
    Acum desigur, departe de mine de a face o analogie completa intre Gulian si dl. conferentiar Naumescu. In epoca moderna, indoctrinarea marxista se face nu cu parul sau cu Gulagul, ci soft, standardizat EU, prin seductie media.
    Frustrarea autorului legata de ascensiunea partidelor de dreapta vine pe fondul indoctrinarii mai sus numite, dupa care dreapta e asimilata automat cu extrema dreapta, deci e automat un bau-bau, in timp ce stanga si chiar extrema stanga sunt, nu-i asa, diverse orientari ale aceleiasi benefice directii in care trebuie impinsa omenirea.
    Uimirea autorului in fata deciziilor democratice ale unor popoare care, in ciuda ghiftuielii consumiste, persista in a gandi cu neuronii proprii si in a avea nealterat simtul pericolului e de aceea sincera.
    In dorinta sa de a fi un formator de opinie perfect “bruxellizat” , dl. Naumescu ascunde sub covor strigatoarele la cer incalcari ale acordurilor europene (Dublin, etc) comise de cancelarul german incepand din 2015 incoace, ca sa nu mai vorbim de reala prietenie cu Rusia (din spatele bla-bla-ului oficial) tradusa prin acces preferential la conducta de gaze ruseasca, asta ca sa nu mai vorbim de “perla coroanei”. ex-cancelarul Schröder, acum simbrias pe la Moscova.
    Dl. Naumescu ne povesteste despre o “dreapta conservatoare contondenta”, ignorand manifestarile din ce in ce mai violente (in Europa si America) ale fortelor paramilitare de extrema stanga numite duios Antifa, care distrug in fasa orice incercare de sustinere publica a unor manifestatii ” non-progresiste” (anarhia din Hamburg, agresiunile la adresa parintilor speriati de indoctrinarea fortata a copiilor cu pseudostiinta Gender, recentele actiuni de sabotaj din Franta cu aruncarea in aer a unor statii de inalta tensiune in regiunea Drome si multe-multe altele).
    Avand ” vina” de a reorganiza dreapta austriaca pe principiile conservatoare pe care se sprijina (inca) majoritatea austriecilor, Dl. Kurz devine, in ochii autorului, imprevizibil”.Asta dupa ce pana si adeversarii politici au recunoscut consecventa si coerenta politica a viitorului cancelar austriac. E adevarat ca pentru contopistii europeni, masificati intru lenea comunitar-socialista, o dreapta conservatoare reprezinta, in mod cu totul suparator, un indemn la gandire si autoreflectie.
    Cancelarul german in schimb este un carmaci iscusit. Atat de iscusit ca a emasculat aproape total CDU de orice caracteristici conservatoare, facand imposibila diferentierea acesteia de un partid de stanga. Se rasusceste Adenauer in mormant! Am spus Adenauer? Un fascist nenorocit, stie toata lumea!
    CDU a devenit, prin d-na. Cancelar, atat de iscusit in a se mentine la putere, incat e gata sa faca noi concesii de stanga Verzilor, nemultumiti doar de sustinerea neconditionata de catre CDU casatoriilor gay si a ideologiei Gender (Stiati ca litera C, din CDU vine de la Cristlich?….da, aveti dreptate….
    Sau celelalt pontif bruxellez, Macron, campionul omogenizarii ideologice franceze, a umplerii faliilor intre stanga si dreapta????
    Este interesant ce ne rezerva viitorul aici, in Germania. Deja lucrurile se schimba in mod accelerat. E foarte posibil ca partenerii berlinezi de suete ai d-lui. Naumescu sa fi pierdut cheia de la turnul european de fildes, eu nu m-as baza prea mult pe ei de-acum inainte….
    Interesant de urmarit devine insa, pentru cei care stiu sa vada, evolutia interna a CDU in conditiile in care o alianta Jamaica e sortita esecului. Cand spun asta ma gandesc la interesele proprii ale CSU (la anul sunt alegeri de Land in Bavaria) ca si la influenta tot mai mare a lui Jens Spahn (nascut 1980) in (inca ) sclerozata conducere CDU. Am mentionat ca Dl.Spahn e bun prieten cu dl…..Kurz?
    E greu de spus ce relevanta va mai avea actualul cancelar, in momentul in care pana si prestigioasa si moderata revista de politica germana ” Cicero” anunta evolutia viitoare a d-nei. Merkel :” de la cancelar la lichidator judiciar al CDU”, insistand pe faptul ca partidul are urgenta nevoie de “o Merkel de la inceputurile sale in politica, care sa o debarce pe actuala Frau Merkel” (aluzie la lovitura de cutit in spate primita de Helmut Kohl in zorii carierei politice a d-nei Merkel).
    Sa sustii insa ca noul val conservator din Mitteleuropa pune in pericol optiunea proamericana (in conditiile in care sustinerea americana e maxima in Europa de Est , in ciuda stropselilor anti-Trump ale cancelarului Merkel si a prezidentului Macron) este deja o desconsiderare majora a inteligentei cititorilor.
    La incheiere, un ultim cuvand despre Cehia (ca tot am revenit ieri di ..Cehia profunda) : stiti cum arata posterele electorale ale dreptei conservatoare cehe de prin sate si comune? Simplu : steagul Cehiei. Atat. O fi chiar asa subversiv pt. Bruxelles?

    • mihai spune:

      Aceleasi obsesii delirante trumpist-dughiniste de care e plin facebook-ul – Uniunea Europeana e cah, ideologia Gender, neo-marxism, bravo i-liberalilor care “persista in a gandi cu neuronii proprii si in a avea nealterat simtul pericolului” (pericolul sa ce??). Ma mir ca nu ai scris nimic despre „islamizarea” Europei, sau poate mi-a scapat mie??

      • victor L spune:

        Eu cred ca ti-a “scapat” 90% din ce se spune in comentariul vizat.

      • Gogu Vizante spune:

        Mihai, poti, te rog sa-mi spui, la obiect, ce afirmatie din postul meu nu corespunde adevarului?
        Despre islamizare nu am scris direct nimic, am scris numai despre calcarea in picioare a acordului Dublin si a constitutiei Germaniei, e suficient, cum am spus si mai sus sa incerci sa gandesti cu capul din dotare.
        Iar ca un dughinist se bucura de soliditatea prezentei americane in Europa de Est, asta chiar nu mai zic nimic…..

  4. andi spune:

    Hmmm… Tot mai multe tari central-europene iau pozitie impotriva influentei birocratiei de la
    Bruxelles. Oare nu ar fi momentul ca, in loc sa ne afundam capul in nisip si sa refolosim clisee, sa incepem sa ne gandim ca, poate, totusi, cauzele “euroscepticismului” sunt reale? Oare nu face birocratia de la Bruxelles mai mult rau decat bine proiectului European?

    • alecs spune:

      care birocratie? Acesta este un cliseu lansat de tabara brexit, fara prea mare legatura cu realitatea de la Bruxelles. UE inseamna Parlamentul European (ales de cetateni) si Comisia Europeana, (executivul ales de Parlamentul European). La care se adauga consiliul european format din cei 28 de sefi de stat.
      Multi populisti se lupta cu dusmani inventati, unii cu Soros, altii cu birocratia de la Bruxelles…

  5. Hacker, politist texan spune:

    Din punctul meu de vedere, intreg articolul este fals deoarece pleaca de la o premiza falsa. Tarile din Europa Centrala si de Est nu au ales sa se rupa de Vest pentru ca destesta democratia care, in mod fals sustineti, izvoraste de la Bruxelles. Tarile din Europa Centrala si de Est au ales sa se rupa de Vest pentru ca acesta incearca o islamizare fortata a continentului. Motorul franco-german functioneaza pentru a pompa sute de mii de musulmani in Europa. Si, daca vest europenii, orbiti de zecile de ani de bunastare, nu mai sunt capabili sa distinga virusul islamic care este injectat in societatile europene de catre Mutter si gasca ei de dezaxati, est europenii nu si-au pierdut inca simturile, astfel ca reactioneaza. O ruptura este acum inevitabila! Franta, Belgia, Olanda, Suedia, Marea Britanie sunt deja pe drumul spre a deveni tari musulmane pana la sfarsitul secolului. In schimb, Polonia, Ungaria, Austria, Cehia sau Bulgaria ori Serbia sunt tari care stiu ce inseamna islam si au curajul sa adopte masurile necesare pentru a opri aceasta plaga. Spuneti ca Austria a virat recent „spre o dreaptă conservatoare contondentă“. Pai, din cate imi amintesc, Viena a fost asediata de musulmani si nu Bruxelles+ul ori Berlinul! Poate ca austriecii inteleg mai bine decat belgienii ce reprezinta „religia pacii“! Si, totusi, dvs. gasiti tupeul sa-i criticati. Exact cum ati critica victima unui viol comis de un african pentru ca ar alege sa refuze avansurile altor barbati africani!

  6. Liviu Petre spune:

    Exista cred, domnule profesor, in tot acest peisaj pe care il descrieti, doua vesti.
    Vestea proasta este admiratia pentru Viktor Orban pe care a marturisit-o noul cancelar al Austriei, tanarul Sebastian. Asta face posibila, macar in planul tentatiei, proiectarea unei umbre imperiale austro-ungare asupra Romaniei.
    Ungaria, cel putin, va incerca prima acest nou levier impotriva statului national unitar Romania. Austria o va secunda in planul agresiunii (social) media impotriva Romaniei, deja nepermis de prezenta prin chemarile deschise la declararea unui stat al natiunii ‘ardelene’ si la declararea unei Republici a Banatului corespunzatoare aspiratiilor poporului ‘banatean’ (bineinteles, si el superior prin valentele sale, ‘românilor imputiti’.
    Vestea buna este ca tocmai o singularizare pro-europeana a Romaniei intr-un cor est european euro sceptic (to say the least) are darul ralierii constiintei publice româneşti (atata cata este) la exigentele impuse de nucleul dur al Uniunii. Desigur, cu conditia obligatorie a debarasarii prin orice mijloace de clica anti nationala numita PSD si odioasele figuri care o populeaza.

  7. mariusmioc spune:

    Dar de ce trebuie să reziste opțiunea pro-europeană?
    Noi înainte de intrarea în UE aveam 8% creștere economică anuală.
    Acum ne lăudăm dacă ajungem 2% creștere.
    Opțiunea pro-europeană trebuie să reziste numai dacă aduce beneficii poporului român. Iar analiza beneficiilor și pierderilor trebuie făcută calm, fără isterii ideologice.

    • andu spune:

      Si ma rog de unde ati luat aceste cifre? Va asigur ca sunt false!

      • Dragos Filipescu Dragos Filipescu spune:

        Fake info. Dezinformare tipica, evident fara a cita sursele.

        http://cursdeguvernare.ro/romania-dupa-25-de-ani-i-evolutia-reala-a-pib-cresterea-economica-si-deceniul-pierdut.html

        http://www.capital.ro/romania-5-crestere-economica-incotro-si-pana-cand.html

        De mentionat ca cifrele mari de crestere in perioada 2004-2006 (inainte de aderarea efectiva la UE) se datoreaza in mare masura fondurilor de pre-aderare si perspectivelor de intrare a Romaniei in UE – in 2004 se incheiasera deja negocierile de aderare.

        • mariusmioc spune:

          Deci eu am zis că înainte de intrarea în UE am avut 8% creștere economică, iar sursa dată de dv. (am luat prima sursă indicată) arată că în 2006 (ultimul an al României în afara UE) creșterea economică a fost de 7,9%.
          Deci „fake info” al meu e că am zis 8% în loc de 7,9%. Îmi recunosc greșeala.

        • admir spune:

          ///
          [domnului Naumescu] Exista deja un cititor care v-a atras atentia ca nu intelegeti si comentati in necunostinta de cauza situatia din Cehia. Eu v-as atrage atentia ca preluati si transmiteti mesaje de la Bruxelles sub masca unui “analist”, dar in mod inconstient, refuzati sa acceptati realitatea. Care arata cam asa, nu ca zic eu, cititi stirile si incercati sa le intelegeti: Brexit 2016, alegerea lui Trump 2016, Visegrad (ultimii ani, inclusiv 2017), ultimele alegeri din Polonia, Franta, Germania, Cehia. Toate ar putea sa va spuna aceleasi lucruri – directia de la Bruxelles, cu Merkel ca pilot, a esuat. Faptul ca a ramas cancelar poate fi pusa pe seama a 2 lucruri evidente – necesarul pas in spate in politica de imigratie si lipsa unui candidat puternic la socialisti, dar costul se vede in ascensiunea extremei drepte. La fel in Austria. Cehia, Ungaria si Polonia completeaza peisajul. As adauga si ascensiunea factiunii Le Pen in Franta, unde Macron veti vedea va risipi destul de repede sperantele catalizate la alegeri.
          Peste toate, UK si US care se distanteaza de UE, in timp ce Rusia incearca sa se apropie.
          Supunerea oarba a Romaniei nu a adus niciodata bine poporului roman, nici cand am fost sub turci, rusi, austro-ungari, iar acum sub UE.
          Echilibru, pragmatism, Romania pusa pe primul loc. Romania a gresit strategic dupa 1989, cand s-a lipsit asa usor de prietenii lui Ceausescu – lumea araba, China, unele state africane. Cu intrarea in UE si NATO si prieteniile lui Ceausescu dinainte, la care trebuia adaugata o politica de sustinere reala a capitalului romanesc, Romania poate ar fi urmat un drum mai aproape de ceea ce fac alte economii precu Polonia, Turcia sau China, care au facut din exporturi si extinderea capitalului intern in alte economii un factor de crestere sustenabil si o piedica in fata crizei economice. Noi acum producem ce producem, consumam, exporturi care nu sunt o forta, deci si la viitoarea criza, vom pica din picioare, la fel ca in 2009.
          Romania trebuie sa invete sa faca afaceri cu toti, iar politic sa fie in UE si NATO o voce constienta de propriile interese, nu un papagal de Bruxelles sau de Washington. Aliati reali, cu tinta de a castiga respect in lume. Romania era mai respectata in 1989 in lume decat in 2017, degeaba vrem sa ne mintim. si asta datorita orientarii diplomatice, nu a dezastrului economic. Azi, ne laudam cu cresteri in UE, iar populatia nu simte mai nimic.
          Analizati real, domnule Naumescu, uitati-va la indicatori economici, militari, sociali si la evolutia reala. Romania nu este un stat mai bogat decat aparent fata de acum 27 ani si nu e vina capitalismului. Vina e pe aici, pe la noi prin curte. Dar suntem patetici cu mimatul asta de aplaudac UE, cand in mod real suntem tratati ca si cetateni de mana a doua. Iar asta doare si in alta parte, dar au curajul sa spuna asta si nu se lasa calcati in picioare – unguri, polonezi, cehi. Pana si bulgarii au ceva mai mult curaj decat noi.

          • admir spune:

            Comentariul de mai sus e o reactie la cele spuse de autor. Dar ma uit cu tristete la dl. Dragos Filipescu cu cata convingere citeaza surse si cifre si vorbeste de fake news. De fake figures ati auzit? Bagati mana in foc ca sunt cifre reale? Sunteti o victima a manipularii mai mare, cand dati astfel de citate. Dar este optiunea Dumneavoastra, ceea ce nu ar trebui sa va incurajeze sa fiti asa convins ca altii va servesc fake news, depinde ce consumati Dumneavoastra, apropo de gusturi in materie de news.

    • Ciumexan Olivush spune:

      Așa-i toarșu! Tot înainte, că înainte ierea mai bine! Să ieșim din UE, ca să nu mai aibă dreptu toți ăia care vrea să muncește să plece unde să plătește! Să rămâne aci să muncește pentru noi, care este prea dăștepți ca să muncește! Să muncește pentru eroii țării – Dragnea, Tudose, Tăriceanu, care să jertfește pă baricade în Parlament, dă abia mai poate să doarme pe fotoliile alea nasoale, dă te pierzi pân iele! Dacă vrea careva să muncește, să plece cu moldovenii la Moscova, să muncește pentru clasa pr… pr… muncitoare internațională! Nu la burghejii ăia dân Vest, să îi îmbogățească și mai mult, ca să ne sfideze pă noi, țâganii, cu mașinele lor nesimțite ca Maseratti, Lamborghini, Rolce Roice și bemve.
      Dă aia zâc, mai bine ierea înainte, că putea să fure și alții, nu doar politicienii, secretarii dă partid și marii barosani.
      Jos burghejii! Trăiască Republica Populară Parlamentară România, în frunte cu secretarul general al Partidului (PCR=FSN=PDSR=PSD) toarșu Dragnea dân Tiliorman! Să aibă toți rumânii și țâganii insulele lor!

  8. Kurt spune:

    „Arta este minciuna care ne ajută să descoprim adevărul“. P. Picasso citat de Edgar o. Wilson în: Consilience. The Unity of the Knowledge, 1998 N.Y. Amintesc de această carte deoarece cred că dezbate teme care privesc perioadele de tranziţie 1918-1939-1989- 2007-2017 în România, tratează relaţia între ştiinţa (naturii, fizica, chimia, biologia, neurologia, genetica, etc) şi cultura (arta, toată sfera „umanistică“, inclusiv mitologia şi religia). Am încredere în tinerii de azi în ţară. Cunoscând limbi moderene în era digitală tinerii români au acces la patrimoniul universal în ştiinţă şi cultură. Aici cred că e de constatat ruptura bruscă şi repetată între generaţii. Am încredere în tinerii de azi din ţară, în generaţia Smartfone (părinţii fără telefon) care e stăpână pe soarta proprie, cu cele mai bune condiţii din ultimii 100 de ani. E generaţia de români tineri care îşi „clădeste“ în libertate democraţia şi ţara după preferinţele specifice tinerilor de azi, după aptitudinile proprii consolidate în participarea civică activă în spaţiul public românesc şi european. Defazajul, decalajul, zona balcani- faţă de Europa Centrală (Mitteleuropa) – Vestul continentului, da, sunt de părerea autorului:

    .-.. „… Nu, n-am scăpat, ne vine şi nouă rândul la un val de euroscepticism de tipul celui din Europa Centrală, probabil peste două cicluri electorale (în jur de 2024). Singura diferenţă între Cehia, Polonia sau Ungaria, şi România, din acest punct de vedere, este defazajul istoric de circa un deceniu între Europa Centrală şi România şi mai ales lipsa experienţei europene la nivelul societăţii noastre din ultimele decenii, trezită brusc din entuziasmul postcomunist proeuropean în mijlocul unui vârtej căruia nu îi găseşte alte explicaţii decât „intervenţia nefastă din exterior”, „amestecul” Uniunii Europene sau al Statelor Unite, nedorind însă să se privească onest în oglindă. Faptul că o generaţie de politiceni penali aflată la capăt de drum încearcă să-şi apere poziţiile personale propunând românilor, cu ipocrizie, opţiunea rebelă a Grupului de la Vişegrad nu este o soluţie, ci o problemă suplimentară pentru condiţia noastră încă periferică în spaţiul de interese al Occidentului…. „….

    „ Chiar daca toţi sunt de aceaşi părere, toţi pot greşi“ după Bertrand Russel. Nimic nu e pierdut. Sunt mai optimist decât autorul. Politica este numai o latură în sfera publică. Libertatea dobândită 1989 cu preţul a sute de vieţi omeneşti oferă azi tinerilor români posibilităţile cele mai favorabile în comparaţie cu generaţiile anterioare de la 1859-1918- 1939-1989-2007.
    Imi place din cartea lui Edgar O. Wilson: … teritoriul necunoscut care există, separă încă ştiinţele naturii şi domeniul culturii (literare, mai nou sociologia, etc) poate fi cercetat azi şi micşorat în viitor. Ritmul accelerat al descoperirile şi creaţiilor în occident, în domeniul ştiinţei şi culturii, de la renaştere pâna în secolul 20, provin în mare parte din Europa. Amintesc de această carte (partea a doua: Der Verstand, Von den Genen zur Kultur, Die Tauglichkeit der menschlichen Natur, Die Sozialwissenschaften, Kunst und Interpretation, Ethik und Religion, Mit welchem Ziel/…din: Einheit des Wissens 1998 E. O. Wilson …. / … Mintea, De la genetica la cultură, Natura umană, Stiinţele sociale, Arta şi interpretarea, Etica şi religia, Cu care tel?… …/ citat: … cred că valorile morale sunt superioare, suprapuse – de la dumnezeu sau nu- ….
    - versus- ….
    cred că numai omul crează, formulează valori morale- dumnezeu e cu totul altă întrebare ….. ), deoarece poate servi tinerilor din ţară şi în UE.27, „elita“ de mâine.

    Autorul prezintă lucid situaţia în ţară şi la vecinii mai apropiaţi:

    … „…. Aceasta este regiunea în care trăim. Regiunea în care, de la Viena încoace, în diferite tonuri şi nuanţe, începe să miroasă a declin politic iliberal, revizionism şi autoritarism. Pentru prima dată după aderarea la Uniunea Europeană din 2007, începem să ne temem şi aici pentru soliditatea opţiunii proeuropene şi proamericane şi să vedem cum apare încet-încet, chiar la nivelul coaliţiei majoritare, tentaţia de a contesta mesajele oficiale ale Uniunii Europene şi ale Statelor Unite, transmise direct sau prin reprezentanţii lor diplomatici, mai ales atunci când acestea atrag atenţia asupra derapajelor guvernării de la setul de principii fundamentale ale democraţiilor liberale, în primul rând de la independenţa justiţiei şi statul de drept.
    … „….

    Din păcate e aşa. De 100 de ani unele probleme interne şi conflictele interne în statele „naţionale“ (1918 / 1945 / 1992, graniţe nou trasate, state nou create, Polonia, etc.) din centrul estic & estul continentului au rămas nerezolvate, au rămas „îngheţate“ 1945-1989 în epoca tovarăşilor din trecutul recent. UE oferă pe baza „subzidiarităţii“ soluţii acceptabile pentru tensiunile „regiune- stat naţional“ şi „stat naţional- UE“ nu numai în Catalunia, Scotia, Corsica, Veneţia, Flandra, etc. Violenţa din balcani 1912- 1992, conflictele 1994- 2017 din zonele ieşite de sub dominaţia Moscovei sunt reale, sunt un pericol. Vestul continentului a cunoscut 72 de ani de pace şi prosperitate. Cum se poate folosi apartenenţa la UE & NATO în folosul locuitorilor din ţară şi în folosul ţărilor vecine, pe drept analizate necruţător de autor.

    Teleormanizarea României ca punct „istoric“ culminant la aniversarea 2018?

  9. cib spune:

    Asa cum lui Ceausescu nu-i venea sa creada ca sistemul lui de putere va cadea, iata ca la fel, propaganda pro-UE incearca in autismul sau sa vanda gogoasa cu maretia UE. UE de iure inca traieste, de facto e tandari. Dar, deh, realitatea e dura, visul e mai dulce. Vina este exclusiv a birocratilor occidentali in frunte cu conducatoarea Merkel. Nu vreti sa deschideti ochii, treaba voastra! Cine are un pic de ratiune, vede clar dezastrul UE.
    P.S. Astept cu nerabdare sa fiu cenzurat!

  10. vasile spune:

    ” …refuzului de compliere la reguli, norme şi standarde universale, verificabile din exterior”

    - nu am gasit in Dex cuvantul “compliere”
    - care ar fi aceste norme si standarde – Tirania minoritatii? Teoria gender? Zombificarea culturala si informationala?
    Si de ce trebuie sa fie aceste standarde “verificabile din exterior”? Fiindca din interior nu subt verificabile si nu sens, sunt de acord cu asta.
    Dupa cum zicea si Dnul Gogu, caruia ii multumesc pentru comentariul foarte util – tarile in care decenii la rand a venit lumina de la rasarit sunt mult mai atente la aceasta hipstereala neo-bolsevica. Nu mai pot fi pacalite asa usor – gata, lumina nu mai vine de la rasarit, vine de la apus.

  11. gica euroscepticul spune:

    nucelul greu al uniunii ramane compus din cele 6 tzari initziale.
    a saptea, si prima aderenta, este deja pe traiectorie centrifuga.
    politica nemteasca, sprijinita ferm de ceilalti cinci, este de metropola in expansiune, pt. piatta libera a muncii si piata de desfacere.
    daca s’ar fi oprit la stadiul de comunitate economica europeana, era un lucru cinstit, iar uk ar fi ramas.
    pretentia neomarxist-progresista, de povincializare federatista, a calcat pe bombeuri multe din statele membre, care vor sa ramana state membre, nu provincii.
    mai mult, germania impreuna cu ceilalti cinci, nu se sfiesc sa arate, mai crucis, mai fatzis, ca duc o politica de mare putere economica, si, la fel ca americanii, privesc la ceilalti membri ca la back yard-ul lor. pt. nemti, noi, ai din est, suntem mexicul, nordicii sunt canada. :-)
    cam aste este, in rezumat, politica nemteasca in cadrul maretei uniuni.
    face parte din politica globalista, a regiunilor economice ca treapta spre economia globala, in care piedici precum statele nationale sa dispara.
    timp de un secol am trait cu principiul europei natiunilor, izvorat in urma destramarii imperiilor.
    greu sa schimbi mentalitati, mai ales prin impunere.

  12. Trabi spune:

    Daca sondajul se face in randul votantilor PSD , Romania nu mai are nici o sansa sa mai reziste si sa mai ramina in UE . Cetatenii onesti , nu vor influenta sovietica si chiar nu ar fi bine . Tendentioase astfel de intrebari si analize

  13. io dixit spune:

    oare ce fel de caractere or fi liderii tarilor est europene carora nu le place politica uniunii europene si refuza tot, dar stau cu mina intinsa ca niste milogi la fondurile europene.

    • turcu spune:

      La fel argumenteaza si Bruxelles: estul sta cu mina intinsa la ajutoare si mecane. Asa suna si propaganda oficiala. Dar ca Gremania exporta mai mult in est ca in America …. Sau ce curge in sens invers, spre Vest, liniste.

    • Dante 69 spune:

      @io dixit. Pai nu uita că după război vestul a supravietuit cu bani americani masiv injectați prin Planul Marshal iar europenii și în special francezii n-au ezitat niciodată să-și spuna critic anumite puncte de vedere. Pe urmă firmele occidentale desfășoară proiecte mărețe în est (de exemplu autostrăzi) și sunt plătite cu banii proveniți din aceste fonduri. Lucrurile nu sunt chiar așa de simple de genul: eu îți dau pomana iar tu stai cuminte.

      • michael spune:

        Pactul Breton-Woods, Planul marshal, etc…ehe…istoria se uita. Ideea de uniune economica europeana provine de la americani. Restul…este istorie.

  14. Lucifer spune:

    Of, Doamne! Ne uitam la statele europene ca la nişte idoli! Ne închinam lor, ne sacrificam pentru ei, doream să fim în mijlocul lor, vroiam o “ţară ca afară”. Dar aşa sunt popoarele “mioritice”, îşi fac idoli falşi şi se închină la ei. Mare deziluzie!
    Dacă ar fi să analizăm în cheie morală, TOATE popoarele/statele europene se bat în ticăloşii. Aşa a fost întotdeauna, doar noi, esticii, am crezut pentru o clipă că actualii noştri idoli nu mai sunt diavoli. Asta e! Lupul îşi schimbă pielea, dar năravu’, ba…
    Uitându-mă “cu gândul şi cu ochii pe harta Europei” constat că nimeni nu este demn de încredere ca popor şi ca stat. Ba dimpotrivă, sunt adversari periculoşi, la marginea ticăloşiei. Istoria ticăloşiilor europene(nu le mai pomenesc aici, din antichitate până la WW2 şi “războiul rece”…) este un brand al Europei care nu se uită. Acest brand este, pentru unele popoare şi state, un brand de nobleţe. Ele vor să fie ce au fost, şi mai mult decât atât!

    La porţile Europei şezut-am şi plâns-am…

    • michael spune:

      ” Ele vor să fie ce au fost, şi mai mult decât atât! ” – m-a trecut un fior cand am citit asta si am realizat ca aceasta este “cheia” in care trebuie sa discutam. Sa luam Germania ca exemplu. S-a mai discutat pe aici despre dorinta Germaniei pentru hegemonie, de reintoarcere la controlul absolut si la stapanirea totala. Poate asa se explica si cresterea economica fulgeratoare a Germaniei din ultimii ani, precum si masurile economice adoptate. Deja Germania controleaza economic Europa si dicteaza politicile fiscale ale UE. Intre timp mai doreste ceva Germania, si anume o armata “europeana” proprie, iar migrantii periculosi reprezinta, nu-i asa, un motiv serios pentru a “apara” Europa. Iar Romania este undeva la mijloc si va trebui sa aleaga… Cam asta este viitorul UE.

      • Lucifer spune:

        România nu este la mijloc, este la coadă(adică penultima din UE). Ce poţi să alegi când eşti ultimul? Trebuie să-ţi alegi un garant/protector, dacă te vrea şi ăla. Dar,da, România poate alege să scape de post-comunism, dar nu vrea.

        • michael spune:

          Cred ca Romania este inca ultima tara din Est care inca nu a luat-o razna precum Ungaria, Polonia si alte state din aceasta parte de lume. De aceea reactioneaza ambasadele si occidentul cand au loc si cele mai mici “derapaje” politice si de aceea Romania trebuie sa scape de era neo-comunista (sincer, ar trebui denumita astfel in istorie). Astfel , daca instituiile noastre ar functiona normal, Romania ar putea deveni un fel de “enclava” de stabilitate in zona, de normalitate, in ciuda tuturor presiunilor de la rasarit. Ar putea deveni un fel de Israel in aceasta parte de Europa.

  15. euNuke spune:

    Hahaha! Senzational: a aparut si ultima Reforma paneuropeana, acum sub numele de Makronel! sau Merkelon? Dupa Reforma Merkozy si SuperReforma Merkollande acum avem un nou val de reforme care in esenta spun acelasi lucru: si mai multa integrare, recte si mai multa putere pentru birocratii nealesi de la Bruxelles care -vede toata lumea- se comporta ca niste slugi obediente ale binomului fascistoid franco-german.

    Eurofilia a devenit pur si simplu ridicola prin orbirea si detasarea senina de vechile valori europene a cuvantatorilor ce se inscriu fara jena intr’o stanga mai degraba disperata decat contondenta. Eurofilii fac tapaj de “dreapta iliberala” dar in timpul asta eurocratii [dirijati pe fata de tovarasa Merkel] baga efectiv pumnul in gura oponentilor si nu numai politici ci si civili. In Germania militia face razii in casele oamenilor care se exprima pe facebook impotriva imigrantilor, se taie amenzi, se dau condamnari penale pentru delicte de opinie, iar politrucii germani incita la violenta impotriva “extremistilor”; iar eurofilii ne explica tacticos ce “iliberali” suntem noi, euroscepticii ce iubim Europa si nu vrem sa o lasam in laba hoardelor islamice.

    Domnilor, hai sa lamurim un lucru: ‘ILIBERAL’ NU exista in limba romana. Cautati alta eticheta infama ca deja ne’ati plictisit cu agramatismele astea. Schimbati odata pagina aia de unde va copiati textele de propaganda..

  16. Liviu spune:

    1. Tarile din Est au evoluat datorita deschiderii economice.

    2. Tarile din Est se opun ideologiei comunitare, care, esential, urmareste anihilarea identitatilor nationale.

    3. In Biblie se vorbeste despre Turnul Babel; daca planul initial era sa traim amestecati, nu apareau limbile, popoarele, natiunile, religiile; deci, birocratii comunitari se opun planului Divinitatii.

    • cetateanul turmentat spune:

      Cu turnul Babel nu-i chiar așa, Dumnezeu s-a ginit că dacă oamenii se unesc și pun de un sindicat pot să facă jmekerii dup-aia la negocieri, așa că le-a tăiat macaroana. Deci Dumnezeu e capitalist pe bune și trebuie să facă ce-i vrea mușchiu’ cu marfa și banii lui, că doar el a creat totul și asta e munca lui, iar ăștia cu ”haidi,bre, să ne unim!” sînt comuniști care bagă întîi niște șperle ideologice cu unirea și prostesc lumea, după care confiscă munca altuia și mînăresc afacerea ca să o folosească pentru ei. D-aia comuniștii zic că nu cred în Dumnezeu, iar capitaliștii zic despre comuniști că-s Satana.

  17. Dante 69 spune:

    Pai pe de o parte daca inteleg avem forțele naționaliste ale întunericului și pe alta parte forțele centrifuge ale unei Europe franco-germane. Prima ne poate duce în sfera Rusă unde nu știm ce ne așteaptă iar a doua ne oferă perspectiva unei provincii fara influența unde se vor depozita mase de indivizi din lumea a treia nedoriți de nimeni (asta nu se spune dar se stie) cu prețul unei bunăstari aproximative. Viitorul deci e cat de poate de sumbru iar inca o data pentru noi nu există decât soluții proaste.

  18. R.A.Muresan spune:

    E bun scepticismul, chiar si cind nu e suficient argumentat fiindca incurajeaza dialogul.
    Insa n-as fi asa de sceptic pe termen mediu in legatura cu viitorul european.
    Primul argument si poate cel mai evident este acela ca, intr-o lume interconectata cum e cea moderna, o comunitate nu mai poate fi rapita fara riscuri majore pentru politicienii care o fac: fiindca acestia se comporta, de fapt, ca niste veritabili teroristi care iau ostatici si vor fi tratati ca atare. Orice om realist stie, de exemplu, ca Putin isi risca la propriu viata rupind Rusia de lume, “solutia” sa este cvasiizolarea de comunitatea politicienilor din propria tara dar si din lume, cu consecinte previzibile pe termen mediu sau lung.
    Al doilea argument este cel economic. Pentru politicieni e usor sa se dea viteji in fata celor care i-au votat, de aceea o si fac, dar ei stiu mai bine decit am fi dispusi sa credem ca, fara o consistenta sustinere economica externa, mai ales tarile mici vor aluneca rapid inapoi in saracie: probabil ca in mai putin de sase luni, in Romania cel putin, ne-am intoarce la cozile la alimente din vremea lui Ceausescu. Economiile europene se sustin deja una pe alta, bursele, care sint si motoarele economiilor sint, la rindul lor, intr-o strinsa interdependenta, si asta, indiferent de ce fac sau cred politicienii cu viziuni nationaliste.
    In sfirsit, fortele astea sint atit de mari si de cuprinzatoare incit nici un politician si nici o tara nu li se mai pot opune: vor avea de cistigat mai ales cei care au inteles bine lucrurile astea.

  19. gigel spune:

    Nu prea mai rezista. Nevoile Romaniei nu sunt sustinute de UE.

    Avem nevoie sa ne dezvoltam. Nu neaparat pe banii Europei, ci pe ai nostri. Eu cred ca sunt doua mari probleme aici care ne impiedica sa ne dezvoltam: coruptia si populismul. Politicienii corupti sifoneaza bani, inclusiv cei europeni. Populism, pentru ca 45% din populatie este la tara si nu participa activ in economie, platesc taxe modice si voteaza pomeni. Nu sunt singurii, exista multi cu salarii f. mici, de 4-500 EUR iar taxele pe care le platesc la buget nu pot sustine nici macar nevoile de baza, de ex spitale in zone mai sarace sau drumuri.

    Populismul are si o baza demografica iar UE dupa mine n-a facut nimic pentru a rezolva acest cumul de factori locali. Din contra, se baga bani multi in asfaltarea de sate care nu sunt viabile si care economic nu contribuie la buget in loc sa se rezolve problemele marilor orase si a suburbiilor care au totusi un viitor. La fel si autostrazile, sunt neglijate in favoarea eternelor schimbari de borduri si panselutie.

    Eu cred ca UE trebuia sa fie mai ferma, sa trimita un semnal taranimii ca nu au un viitor, oamenii sa migreze de la sat la orase, stiu, pare utopic la cum sta economia noastra, dar ciudat, marile orase care “merg” au deficit de forta de munca.

    As zice ca socialismul european, cu venituri minime garantate la noi distruge economia, cei care stau pe ajutoare nu vor sa munceasca, e drept ca de multe ori chiar nu se merita sa isi bata capul pe 1-200 lei in plus, asa ca investiile nu vin, nici macar la orase. Educatia e varza, deci nici macar sectoarele cu forta de munca calificata nu se mai pot extinde. In UE unde diferenta intre a trai cu un venit minim garantat si a avea un job este substantiala, oamenii nu se multumesc cu acel venit, la noi daca ai caruta si te-ai obisnuit sa traiesti fara prea multi bani ( ca in Evul Mediu ), acel venit vine la fix. Cum spuneam, e o problema demografica pana la urma. Cand ai 45% din populatie la tara si le dai venit minim garantat, ai distrus orice posibilitate de evolutie a economiei. Sau ai intarziat-o masiv.

    In schimb UE a luat forta de munca calificata, “crema” de la noi, si hemoragia de oameni calificati continua.

    Apoi mai e si coruptia unde mai mult SUA par sa se implice, UE se rezuma la mesaje destul de generice si rezervate.

    Vad toate astea eu, un om profund liberal ( nu pseudo liberal ca multi ) si atasat valorilor europene. Totusi, cred ca UE ar trebui sa isi schimbe masiv tactica fata de Europa de Est, sa forteze urbanizarea si sa vina cu solutii pentru acei oameni ramasi suspendati intre Evul Mediu si modernitate. O Europa cu 2 viteze, atat timp cat recunoastem ca avem prioritati diferite, nu e o idee proasta.

    • Nitchi spune:

      “In UE unde diferenta intre a trai cu un venit minim garantat si a avea un job este substantiala, oamenii nu se multumesc cu acel venit”.
      Fals. .
      Ajutorul social este aproape cat venitul minim la care se adauga o multitudine de facilitati , gratuitati ( enorm de multe ,mi-e si sila sa le enumar numesc doar taxa de gunoi 280 euro anual care nu este cea mai substantiala dar ma scoate pe mine din minti) , facand totalul castigi mai putin lucrand cu venit minim decat stand acasa.
      3 ani am trait asa .
      O curiozitate ,poate fi trecuta afirmatia dumneavoastra la capitolul “propaganda UE pentru a motiva sud-esticii” sau este simplu necunoasterea realitatii?

      • Gigel spune:

        E posibil sa n-am dreptate 100%. in ce am zis. Am impresia ca am atins doar niste sensibilitati mai vechi ale dvs. Totusi, vi se pare ca am facut propaganda oarba UE ? Nu, UE are probleme pe care am incercat sa le spun si eu. Doar ca… alternativa s-ar putea sa fie si mai nasoala. Nu zic mai mult ca iar ma acuzati ca fac propaganda :) .
        Totusi va intreb, de ce mai muncesc europenii daca pot sa stea pe ajutor de somaj ? Sa nu vedem totul prin prisma experentei proprii, sa vedem in ansamblu. Poate sunt mai bine educati, poate vor mai mult de la viata, etc. Nu am pretentia ca le stiu pe toate.
        Si noi avem explicatiile noastre pentru care nu muncim, poate ne multumim cu putin, poate ca nu avem efectiv unde lucra, etc., ne-am invatat cu caruta si wc in curte, nu avem incredere in noi, etc.
        Cert este, si asta de fapt am vrut sa spun, ce se aplica pentru o anumita tara din UE nu merge pentru alta. Cum spuneam, “Europa cu 2 viteze”, desi e o formulare neinspirata, nu trebuie sa ne faca automat cetateni de mana a 2-a ai UE, ci sa ne aduca cu picioarele pe pamant. Daca intram in UE mintindu-ne ca suntem egali cu nemtii sau francezii, atunci ne facem mai mult rau.

        • Nitchi spune:

          Sunt hipersensibil la subiectele ajutor social / straini la munca / afara totul e perfect. Aproape totul legat de ele este in realitate nu numai diferit decat ce se crede dar aproape invers.
          Munca nu este retribuita corect. Pilele functioneaza ca unse. Cetateanul este impulsionat sa stea acasa ( de 2 ani au inceput sa-i mai scoata pe unii 2 zile cate 4 ore la facut diverse).
          Fiecare tara este impartita in 2 : oamenii normali ,care se comporta normal si despre care nu vorbim ca nu avem ce…fiind normali si restul . Aici apare prima problema , este dovedit stiintific ca in vestul Europei toata lumea este normala si totul este perfect . Wrong.
          Vestul Europei are o problema uriasa pe care o ignora si o ascunde , asistatii social ( 70% dintre vecinii mei ,different flavours ). V-as putea provoca o gama variatia de reactii de la arsuri stomacale la durere de cap doar descriind sistemul social si cum functioneaza – sa spunem ca de fapt este invers decat ne place sa credem.
          Nu pot exemplifica si mai mult pentru ca mi-e teama ca ma trezesc cu politia la usa , au fost cazuri dar nu atat de dure ca in UK si Germania.
          -mai bine educati? cu referire la partea normala de populatie nu as zice ,cred ca este vorba mai mult despre oportunitati mai multe ; despre ceilalti sa zicem ca toata viata in Romania nu am vazut atatia oameni grohaind, flatuland si scarpinandu-se in fund cat am vazut aici in primul an ,acum ignor instinctiv;
          -explicatii ca nu muncim? nu sunt de acord , generatia mea si sunt convins ca si celelate am tras pe branci ca niste disperati si in timpul facultatii si dupa . 8 ore program a fost science fiction ,aici e realitate . Cred ca ideea ca romanii nu muncesc face parte din indoctrinare posibil pentru a crea un complex si un sentiment de vina . Sefii mei viseaza romani ,cer biroului de angajare sa le trimita romani .
          -nu suntem egali cu nimeni .Nici ei nu sunt egali cu noi . Nu ne sunt superiori ,nici noi lor. DIferenta e ca noi mai avem speranta si perspective.

  20. Horia spune:

    Pe scurt: blestemati! Asa se pare ca suntem, avem ceva in noi si in pamantul acesta care ni se agata ca o ghiulea de picioare si care ne trage negresit numai in jos. O fi vreo gena defecta, ori niste setari tampite in constiinta acestei natii, care negresit ne arunca de pe traiectorie. Atat de rare au fost conjuncturile fericite in aceste locuri, incat probabilitatea ca si noi, in viata asta, sa mai prindem un loc sub soare mi se pare tot mai indepartata sau imposibila.
    Articolul dvs. precis si realist dealtfel, imi da senzatia ca le ofera cursuri gratis pentru ticalosi despre “ce si cum sa faca astfel incata sa reuseasca”.
    …..dar de obicei ticalosii sunt prea infatuati ca sa citeasca astfel de texte si astfel de autori.
    Asa ca informati-ne in continuare, macar sa stim pe ce lume traim.

  21. Normal spune:

    Normal Cehia, Polinia, Ungaria etc NU sunt Romania, nu se vor a fi indoctrinati cu marxisme
    Astora de la Bruxelles le fuge corectitudinea politica de sub picioare. Semn de trezire la realitate.

  22. RazvanM spune:

    Aparent, multi dintre comentatorii de pe contributors nu se lasa fraieriti cu vrajeli politically correct. Nu stiu altii ce parere au, dar daca UE si oligarhii care o conduc continua sa foloseasca metode de propaganda si sa bage pumnul in gura oamenilor care critica – acest proiect care se dorea benefic se va transforma intr-un monstru ce va sfarsi precum comunismul. Cenzura din tari precum Germania si UK, unde oameni sunt amendati sau arestati pentru comentarii de pe facebook neconforme cu linia oficiala, va duce la ostilizarea intregii populatii europene.

  23. MariS spune:

    Eu cred în viitorul UE, dar o uniune europeană sănătoasă şi nu una virusată de virusul neomarxist. Alunecarea pe panta neomarxistă a stângii europene nu a făcut decât să trezească dreapta europeană din letargie. Acum stânga europeană, în loc să reflecteze la greşelile şi excesele ei, dă vina pe Putin şi pe populism. Nu cred că în actuala conjunctură politică, în care stânga pierde teren în faţa dreptei, mai e posibilă varianta aceea de integrare cu două viteze. Chiar şi Merkel şi Macron vor fi nevoiţi să renunţe la ea pentru că nu vor avea susţinere la ei acasă. Macron trebuie să fie foarte atent la ce va face, pentru că sprijinul din partea francezilor e în scădere şi apoi mai are probleme şi cu sindicatele, iar Merkel va trebui să lucreze cu un guvern de dreapta cu ceva “verde” prin el. Ambii lideri (M&M) nu vor putea alerga cu viteza pe care o doresc ei, ci cu cea permisă de proprii concetăţeni. Cred că e momentul să devenim mai realişti, să lăsăm fanteziile deoparte şi să începem să conlucrăm cu mai multă înţelepciune la o Uniune Europeană a normalităţii şi a valorilor fireşti. Ar fi mult prea trist să repetăm decăderea fostului Imperiu Roman de Apus. Atunci au profitat migratorii, acum …

    • alecs spune:

      Integrarea cu mai multe viteze a existat si pana acum (zona Euro si spatiul Schengen) si va continua prin aprofundarea integrarii zonei Euro. O UE cu o singura viteza ar putea exista doar daca toate statele membre ar fi in zona Euro si in spatiul Schengen. Insa unele nu vor sa fie, iar altele nu sunt pregatite

  24. stan spune:

    “opţiunea otrăvită a „neamestecului în treburile interne””

    Dumneata chiar crezi ce scrii?

    • Valentin Naumescu Valentin Naumescu spune:

      Bineînțeles, domnule.
      În Uniunea Europeană niciun stat nu poate să facă tot ce vrea. Legislația europeană primează în fața celei naționale. Deciziile Consiliului trebuie respectate, sunt obligatorii pentru toate statele membre.
      Asta înseamnă, pe scurt, transferul (parțial) de suveranitate la nivel supranațional.Asta înseamnă integrarea europeană, este elementar.
      Din acest motiv Comisia Europeană, Consiliul, Curtea Europeană de Justiție etc. pot decide sancționarea unui stat care ia decizii care încalcă legislația europeană (acquis-ul comunitar). A se vedea decizia recentă a Curții Europene privind încălcarea de către Ungaria a deciziei Consiliului European legate de cotele de refugiați. Deci, Uniunea Europeană are tot dreptul să se “amestece în treburile interne ale statelor”, atunci când autoritățile statului respectiv nu mai respectă setul comun de valori, principii, norme și reguli ale Uniunii. S-a terminat demult cu clișeul “neamestecului în treburile interne”. N-ați știut până acum acest lucru?
      Iar dacă doriți desființarea principiului integrării europene, care a adus Europei cea mai bună perioadă din istoria ei, atunci da, consider că este opțiune otrăvită. Iar într-un articol viitor o să explic și de ce, respectiv de cine, este otrăvită o asemenea opțiune.

      • Nitchi spune:

        ..si exact de aceea va da gres ( sa ignoram pentru moment ironia , un discurs sunand 100% comunist din partea gruparii care se dezice de comunism si il infiereaza totodata numind comunisti pe cei care se opun. De citit postarile unui europarlamentar unde aceasta tendinta este mult mai vizibila , imi trece copilaria prin fata ochilor de cate ori il citesc ,eram comandant de unitate obligat sa asist la toate manifestarile partidului).
        In teorie suna perfect .In practica e dezastru.
        UE este capabila de exemplu sa gestioneze o criza : acum cativa ani din anumite motive o tara a trebuit sa arunce productia de oua ( nu e vorba despre scandalul fipronil de anul asta) .UE a “rutat” temporar oua din Polonia si Germania , consumatorul nu a remarcat nimic,totul bine . Felicitari ,problema rezolvata ( sa nu intrebam cauza , remediul ,masurile,banuiesc raspunsul si nu face bine la ten,bine ca e bine).
        Pe de alta parte nu este normal ca Romania sa importe ceapa,rosii,cartofi,legume in cantitatile in care o face. Nu suntem tara desertica . Nu este normal sa cumpar mere proaste cu 1.35 euro kg .Nu este fair nici ca Romania sa importe ceapa importata de catre importator. Legal? Cu siguranta ,dar bine nu este .
        Pot prezenta argumentatie decenta si pe tema cotelor de migranti ,subiect unde UE ar trebui sa tina seama ca unele tari au un anume trecut si o anume experienta pe care tarile din vest nu o au .dar din nou mi-e teama de soneria de la intrare .
        UE a depasit o limita si ignora rezultatul .

      • euNuke spune:

        “Uniunea Europeană are tot dreptul să se “amestece în treburile interne ale statelor”,”

        In fapt, UE are ‘tot dreptul’ sa dicteze treburile interne ale statelor, iar statele NU mai sunt state decat cu numele.

        Iar valorile, principiile, normele Uniunii se schimba de la o zi la alta, pentru ca Centrala UE are tot dreptul sa le modifice radical peste noapte [a se vedea Acordul de la Dublin].

        Asta ca sa fie clar in ce consta cedarea de suveranitate. Acum oricine poate intelege cat de grav e, nu e nevoie de studii juridice ca sa intelegi ca statul de drept a capotat in Europa si ca Constitutiile democratice nu mai au nicio valoare, fiind sub nivelul unei Directive adoptata de 27 de birocrati nanodiktatori. Si sa retina tot omul ca in ‘treburile interne’ are Comisariatului eurosovietic nu se amesteca nimeni, si nimeni nu are dreptul sa se impotriveasca, si nici sa critice ‘reformele’ perpetue ale Uniunii. Ca deh, totul ni se prezinta intr’un singur sens: in care ‘reactionarii’ ar fi pasamite niste nationalisti obtuzi care vor sa decida de capul lor in ograda proprie, in timp ce realitatea juridica, normativa, demonstreaza cu totul altceva – cum o mana de politruci ai Centralei europene decid in chestiuni fundamentale ce afecteaza vietile a 500 de milioane de locuitori fara niciun fel de consultare/dezbatere prealabila, nu zic cu cetatenii, macar cu partidele importante ale fostelor state europene. Sa mai zic si de transparenta? Cum guvernele si administratiile nationale sunt obligate sa fie tot mai transparente in timp ce la Bruxelles se legifereaza opac in conditii de laborator, iar noi aflam directiile politicii europene din gura cuplului Makronel/Merkozy/Merkollande? Sa mai zic si de amenintari? atat la adresa guvernelor nationale cat si asupra cetatenilor europeni ce indraznesc sa nu marseze pe linia Aparatului Central? Toate semnele dictaturii s’au ivit, ba chiar s’au revarsat pe ecranele monitoarelor noastre, iar intelectualii rumani tot mai arunca cu ode inchinate Uniunii in noi. De ce? Nu stiu, poate s’au obisnuit cu rolul caldut de promotor al progresului imaginar, poate s’a imprimat genetic obedienta fata de elitele politice, habar n’am ce’o fi in mintea lor cand in toata Europa societatea civila se ridica impotriva tiranilor inveliti in catifea, cand peste tot intelectualitatea critica vehement eurocratia si deciziile arbitare de la Bruxelles, cand UK tocmai ce a hotarat sa evadeze din lagar. Cat ii poate tine orbirea?

        • Gogol spune:

          Se pare ca e totusi nevoie de studii juridice ca sa intelegi cum si de catre cine se adopta legile UE. Afirmatia ca soarta europenilor e hotarita in mod netransparent de un grup de birocrati de la Bruxelles e foarte populara printre cei care urasc UE fara sa stie de fapt cum functioneaza.
          Daca chiar credeti ceea ce sustineti, ati putea sa dati niste exemple de acte adoptate de UE in grup restrins si fara consultare/dezbatere care le sint bagate pe git statelor.

          • euNuke spune:

            @Gogol, cu parere de rau, nu o sa va dau niciun exemplu de lege adoptata de Centrala UE in ‘grup restrans’ si fara consultari prealabile. De ce? Simplu: aproape toate actele juridice adoptate la nivel de Comisie sunt rezultatul unor proceduri netransparente, arbitrare, nesupuse controlului nimanui. Nu e nevoie de studii juridice ca sa intelegeti urmatoarele extrase de interes din Tratatul Uniunii Europene care consacra monopolul initiativei legislative acordat unui executiv [Comisia, iar pentru a intelege cat de grava este aceasta prerogativa incercati sa va imaginati ca guvernul Dragnea ar fi detinut acest monopol si ca in Parlamentul Romaniei nimeni nu ar fi putut depune initiative legislative ori amenda/modifica proiectele/Ordonantele Guvernului]:

            Articolul 17 alin 2: “Actele legislative ale Uniunii pot fi adoptate numai la propunerea Comisiei, cu excepția cazului în care tratatele prevăd altfel. Celelalte acte se adoptă la propunerea Comisiei, în cazul în care tratatele prevăd acest lucru.”

            alin 3: “Membrii Comisiei sunt aleși pe baza competenței lor generale și a angajamentului lor față de IDEEA EUROPEANA”
            “Comisia își exercită responsabilitățile în deplină independență. Fără a aduce atingere articolului 18 alineatul (2), membrii Comisiei nu solicită și nu acceptă instrucțiuni din partea niciunui guvern, instituție, organ, oficiu sau agenție. ”

            Cum era cu ‘neamestecul in treburile interne’? Comisarii sunt obligati prin Tratat sa fie ‘neatarnati’, sa nu reprezinte pe nimeni, sa nu se consulte cu nimeni*, sa fie mici dictatori ce iau decizii de capul lor fara sa explice nimanui cum au ajuns la necesitatea formularii si adoptarii unor acte legislative. Este Comisia un ‘grup restrans de persoane’? Eu zic ca este evident. Decide Comisia in chestiunile esentiale cu aportul minor al unui alt grup restrans -Consiliul [alt organ executiv format din reprezentanti ai executivelor nationale]? Eu zic ca este clar si e suficient sa citesti stirile ce curg dinspre Uniune. Dar Parlamentul? ce face Parlamentul European? Uite:

            art 225 [ex 192]: “Parlamentul European, hotărând cu majoritatea membrilor care îl compun, poate cere Comisiei să prezinte orice propunere corespunzătoare privind chestiunile despre care consideră că necesită elaborarea unui act al Uniunii pentru punerea în aplicare a tratatelor. În cazul în care nu prezintă propuneri, Comisia comunică Parlamentului European motivele sale”

            Prin care Parlamentului European i se permite, in mod incredibil, sa se milogeasca de Executiv sa propuna initiative.

            *desigur exista procedura halucinanta descrisa in articolul 294 [ex 251], dar acolo, in procedura ordinara, nu exista dezbateri, ci ciocniri de ‘pozitii’ fixe, dar si acelea raman enigmatice pentru cetateni din moment ce nu exista expuneri publice de motive.

            $$$

            Si cateva cuvinte despre ‘ura’ de care pomeniti. Eu nu stiu despre altii, dar in ceea ce ma priveste pot sa va asigur ca nu urasc Comisia, chit ca unii membri ai acestui Executiv mi’au starnit dispretul prin prestatia lor publica [precum lacrimile rosii ale tovarasei Mogherini]. A vorbi despre ‘ura’ in relatia cu conducatorii nu poate fi decat un reflex al celor ce se lasa ghidati in acest raport de sentimente, mai exact de iubire; nu poti sa sustii cu tulburare despre un strain ca uraste o abstractiune daca tu nu adori/venerezi acea entitate abstracta. A critica sau a expune o prerogativa in alti termeni decat cei adoptati de propaganda oficiala nu poate fi ura, iar din cuvintele mele reci, taioase, nu rezulta nicidecum ura, ci circumspectia, indoiala, pesimismul, disperarea, dar din dorinta de a sari in apararea bietilor Comisari ‘atacati’ de ‘eurofobi’ ingrati pe la colturile netului rezulta cel putin o solidaritate bizara si sentimentala ce transfera mental capitalul de imagine al civilizatiei europene unor simpli indivizi, birocrati nealesi carora nu le pasa nici cat negru sub unghie de tine. Este un soi de ‘dai in mine, dai in tine, dai in fabrici si uzine’ adaptat epocii de aur albastru. Niste birocrati obscuri NU sunt si NU pot fi Europa. Si este numai efectul propagandei nefaste ca eu, cel ce iubeste Europa si civilizatia europeana si considera organul executiv al Komisarilor ca fiind unul din principalii vectori ai distrugerii civilizatiei noastre, ca eu sunt privit si acuzat ca un eurosceptic/eurofob. Ma hranesc de cand ma stiu cu spiritualitate europeana, am creierul plin de literatura, filozofie, muzica, cinematografie europene, urmaresc constant dezbaterile si eseistica politica europene, am studiat in facultate dreptul european [si nu e vorba numai de cel comunitar actual], sunt convins de superioritatea culturii si civilizatiei europene si nu ma sfiesc sa proclam aceste lucruri si, cu toate acestea, in polemicile de pe plaiurile virtuale ma izbesc necontenit de oameni care ma acuza de euroscepticism si eurofobie. In mod normal nici nu stau sa ma disculp, ar fi aberant, de data asta insa cineva mi’a trantit iarasi verde in fata ‘ura’ si mi s’a umplut paharul de amaraciune.

            • Gogol spune:

              @euNuke
              Va multumesc pentru ca mi-ati raspuns.
              Mi se pare ca nu aveti o imagine corecta despre prerogativele Comisiei si despre procesul legislativ al UE.

              Comisia are intr-adevar monopolul initiativei legislative. Dar de aici si pina la a spune ca ea adopta legile e cale foarte lunga. Actele europene cu caracter legislativ (Regulamente si Directive) se adopta de Parlamentul European si de Consiliu, nu de Comisie. Daca Parlamentul (ales prin vot direct de cetatenii UE) nu e de acord cu o propunere a Comisiei, ea nu se adopta. Spre deosebire de Guvernul Romaniei, Comisia nu poate adopta nimic gen Ordonante de Urgenta sau Ordonante simple.
              Propinerile legislative ale Comisie sint publicate si supuse dezbaterii publice, inainte de a fi adoptate de Comisie drept proiecte si trimise Parlamentului si Consiliului, care le pot modifica oricit de mult doresc inainte de a le adopta.
              Comisia adopta ea insasi doar acte de executare a legislatiei, atunci cind legiuitorii (Parlamentul si Consiliul) o imputernicesc sa faca asta, si pe alea sub controlul statelor membre (procedura de comitologie).

              Comisia mai adopta decizii individuale (de exemplu cind amendeaza intreprinderile pentru incalcari ale dreptului concurentei), dar nu cred ca de aceste decizii vorbeati.

              Practic, cu exceptia monopolului initiativei legislative (care stabileste un echilibru specific in raportul de forte UE/state membre, altfel net favorabil celor din urma in realitate), Comisia nu are nicio prerogativa in plus fata de orice Executiv national. Legislativul UE este format din Consiliu si Parlament si corespunde in mare unui parlament bicameral din statele federale (o camera reprezinta entitatile federate si cealalta camera reprezinta direct cetatenii). Toate actele UE pot fi (si chiar sint) cenzurate de Curtea de Justitie de la Luxemburg.

              Poti sa nu fi de acord cu legislatia si politicile UE, dar nu e deloc exact sa spui ca nu sint adoptate democratic, cel putin dupa Tratatul de la Lisabona din 2007 (nu e relevant, dar dumneavoastra citati din versiuni anterioare ale Tratatului).

          • totedati spune:

            altfel spus “opţiunea otrăvită a „neamestecului în treburile interne”” e doar pentru gașca dulăilor Makronel nu și pentru căței! Cum a băgat Trump țeava de gaz nordstream în pungă cum începe să facă ham-ham dulăul Markronel, nu se poate domle’! Sancțiunile trebuie coordonate între aliați altfel ne facem de cacao în fața dușmanului! Atunci e de bon-ton principiul neamestecul licuriciului în treburili interne ale UE!

      • admir spune:

        Stimate domn,

        cand tratatele nu corespund vointei statelor si popoarelor, stiti prea bine ce spune istoria ca urmeaza. Aveti dreptate pe forma, nu pe fond. Transferul de legislatie si practici comunitare nu infrange automat suveranitatea unui stat. Ce spuneti este valabil la nivel de principiu si este doar partial valabil in practica.
        Brexit si actele de nesupunere fata de masurile UE in zona central- europeana au motivatii diferite, dar un scop comun – sa inlature o comanda a Bruxelles-ului care este lipsita de realism si manifesta lipsa de intelegere, poate chiar de orientare in acest moment. Sa stiti ca ajutorul de stat la Alstom din partea Frantei sau ramanerea Air Berlin in curtea Germaniei este expresia ca legislatia UE se aplica intotdeauna celor mici si slabi, si celor mari doar ca nu sunt deranjate interese strategice.
        Acest amestec al UE in treburile interne ale unui stat este ca munca unui genist, ori e perfecta, ori greseste o data si sare in aer. Vointa statelor si a popoarelor nu poate fi infranta de niciun tratat, si bineinteles ca UE nu are nicio sansa de a interveni in politica suverana a unui stat. Istoria Europei este plina de astfel de utopii, care s-au incheiat cu razboaie. Daca vrem pace, iar UE sa aiba succes, cei mari trebuie sa imparta puterea cu cei mici, nu sa incerce sa le dicteze. In acest moment, UE e pe cale de disparitie, oricat incercam sa nu vedem asta.

  25. Caliman I.Eugen consultant dezvoltare industriala spune:

    Mariusmioc,
    in comentariul la articolul de fata, existent si pe CursDeGuvernare, am incercat sa arat citeva din cauzele stagnarii economice a Estului si eventuala solutie ,,programatica”:proiecte nationale de dezvoltare industriala, care sa constituie (impreuna cu firme industriale Vestice), “proiectul de dezvoltare economica al UE!

  26. euNuke spune:

    Câteva cuvinte despre neamestec si alte lighioane.

    Nu e prima dată când “specialiștii” spun lucruri trăsnite despre ‘non-intervenționism’. În jocul politic occidental postmodern putem remarca cum non-intervenționismul a devenit una din mingile de ping-pong preferate ale socialiștilor. Dacă e vorba de un conflict în care e implicat adânc un tovarăș de drum -de pildă sinistrul Islam- atunci politrucul socialist o să’ti trântească în față sfântul principiu al neintervenției în măcelul altora [Sudan-Darfur, Somalia, Ciad, Nigeria etc], dacă în schimb ‘pretenu’ e la ananghie căci ereticii dau semne de independență și insolență eh, se schimbă foaia: nu numai că Occidentul este obligat să intervină de urgență, ci forțat să năvălească și să ‘elibereze’ țărișoara de dictatorul nealiniat [Libia, Siria]; Dar non-intervențonismul rămâne aceeași doctrină ce nu are nicio legătură cu comuniștii [care au uzurpat'o si instrumentalizat'o] și, evident, nici cu Ceaușescu. În fapt, cu mult înainte să apară pe Pământ vreo țară socialistă, numeroase țări au adoptat această doctrină și unele chiar s’au ținut de ea: SUA [în timpul lui Washington și Jefferson], Elveția, Suedia [după 1815]; iar mai recent vedem state democratice -precum Nouă Zeelandă- care și’au afirmat non-intervenționismul.

    Așa că ceea ce citiți mai jos nu poate fi decât-cu scuzele de rigoare pentru exprimarea poate ireverențioasă- așadar nu poate fi decât o gogomănie:

    “opţiunea otrăvită a „neamestecului în treburile interne” (sădită de Ceauşescu în mentalul colectiv, pentru a scăpa deopotrivă şi de „gura” Occidentului şi a ruşilor, când regimul lui Gorbaciov devenise infinit mai liberal decât cel de la Bucureşti)”

    pentru că cizmarul Ceaușescu nu avea putirința să sădească nimic nimănui, de natărău ce era [iar ceea ce a amprentat mentalul nostru colectiv, toate sechelele comuniste, a venit pe filiera sovietică, din pana unor ideologi marxiști-leniniști], ci din contră, a fost la rândul însămânțat în timpul Conferinței din 1975 când la Helsinki a fost perfectat Actul Final [semnat de 35 de state, majoritatea europene], din care citez, în engleză:

    “VI. Non-intervention in internal affairs
    The participating States will refrain from any intervention, direct or indirect,
    individual or collective, in the internal or external affairs falling within the domestic
    jurisdiction of another participating State, regardless of their mutual relations. [...]”

    Așa de mult i’a plăcut cizmarului formularea aia că a inhatat’o iute și, îndrăgostit de principiul european, a început a’l repeta ca un papagal pe la toate conferințele; iar poporul, nicidecum spălat pe creier de ‘geniul’ peltic, a transformat sintagma în motiv de miștouri; acum, dacă tot rumanul a luat în tărbacă neamestecul în ‘treburilii interne’, ‘specialistii trăiesc cu impresia că e musai să fi fost vorba de o prostie de’a lui Ceașcă, uluitor, dacă ne gândim că e vorba de oameni foarte educați cu interes în politica externă. Uluitor că nici măcar nu dau semne că ar pricepe că nu se aplică principiul respectiv în ‘cestiunea’ europeană actuală: raporturile juridice ce intervin între Centrala UE [in care UE este un pseudo-stat cu pretentii si comportament de stat imperial, a se vedea chiar declaratiile lui Barroso] și statele-membre nu mai intră în categoria raporturi de drept internațional, din moment ce norma adoptată la Bruxelles devine aproape automat normă internă [chiar dacă există un soi de temporizare în aliniere ce este permisă deocamdată], iar mecanica ‘intervenționismului’ sistemic este înscrisă în Tratatele Uniunii adoptate la Centru, în absența unei Adunări Constituante și fără plebiscitare.

  27. euNuke spune:

    Știu că cele ce urmează sunt extrem de plicticoase, dar confuzia în ceea ce privește procesul legiferării la nivel de Centrală Europeană este generală, cel puțin în peisajul mediatic de limbă română, așa că voi încerca să deslușesc oleacă mecanimul adoptării Legilor pentru cei ce rămân curioși în privința normelor ce le influențează viața.

    Actele juridice cu caracter legal ale Uniunii -Regulamente, Directive- sunt adoptate în baza unei proceduri descrise în articolele 293-294 din Tratat. Le vom numi Legi, chiar dacă nu întotdeauna sunt echivalentul unor legi din practica constituțională a statelor de drept moderne.

    Legile Uniunii nu sunt produse de o singură instituție reprezentativă precum în statele democratice, ci apar ca rezultatul jocului birocratic extrem desfășurat pe parcursul câtorva luni de 3 mari actori instituționali: Comisia, Consiliul și Parlamentul. Teoretic, așa cum rezultă din procedura descrisă de articolul 294, două din cele 3 instituții sunt pe picior de egalitate -Consiliul și Parlamentul- pentru că își pot cenzura/bloca reciproc ‘pozitiile’, practic însă, în temeiul pârghiilor politico-financiare deținute în baza Tratatelor, cel mai puternic actor rămâne Comisia.

    Este util să lămurim un pic funcțiile teoretice și practice ale instituțiilor implicate. Teoretic forțele executive ar trebui să fie Comisia [echivalentul european al guvernelor naționale] și Consiliul [format din reprezentanți ai guvernelor statelor membre], iar puterea legislativă ar trebui să fie Parlamentul. Vedem cum, din start, chiar și teoretic, Executivul domină ecuația politică a deciziei pentru că are 2 din 3 jucători; practic raportul este cu mult mai dezechilibrat în favoarea Executivului pentru că șefii Partidelor naționale au în mână -scuzați plasticitatea căutată- atât membri Consiliului cât și listele de candidați la alegerile europarlamentare [așa cum se întâmplă și în practica democrațiilor reprezentative, dar în viața politică a Centralei europene nu există forțele de contrapondere democratică -cetățenii și massmedia- așa că inițiativele născute în afara liniei de partid nu au niciun fel de susținere democratică deci sunt anihilate din start].

    Mai departe. Cine poate să propună un proiect de lege în Uniune? Tocmai asta e marea problemă pe care unii susținători inconștienți ai Uniunii încearcă să o minimalizeze/bage sub preș: DOAR UNUL din cei 3 jucători politici are dreptul consfințit de Tratate de a iniția o Lege, iar acela este un organ executiv format din înalți funcționari nealesi și, foarte important, iresponsabili dpdv politic; ceea ce înseamnă că dacă un membru al Comisiei propune o trăsnaie nu există nicio posibilitate de sancționare politică a respectivului, el nu poate fi debarcat de NIMENI doar pentru că măsura propusă s’a dovedit a fi o ditamai prostia.

    Poate nu ar fi fost o problemă atât de gravă dacă ar fi existat un mecanism de cenzură în tabăra executivă a Centralei, adică un instrument în mâna Consiliului [acea parte oarecum democratică a Executivului european] care să’l îndrituiască să intervină pe text sau să dezbată direct cu comisarii proiectul-trăsnaie. Dar nici vorbă de echilibrare a raportului de forțe, ci din contră, Tratatul stabilește clar un rol preeminent Comisiei pentru că impune ca o eventuală opoziție a Consiliului față de o propunere a Comisiei să fie adoptată cu UNANIMITATE:

    art 293 “1) În cazul în care, în temeiul tratatelor, Consiliul hotărăște la propunerea Comisiei, acesta poate modifica propunerea numai hotărând în unanimitate [...]“.

    ceea ce înseamnă că în practică Consiliul acționează in general ca un agent al Comisiei căci, neavând inițiativă, nu poate propune altceva și nici modifica vreun proiect pentru că unanimitatea este aproape imposibilă [Consiliul reprezintă executivul mutant al Centralei pentru că e format din culorile politice ale momentului din toată Europa, ca atare extrem de dificil de acordat pe o anume frecvență]; în general în Consiliu predomină opinia reprezentanților Marilor Puteri, adică Franța și Germania, și cum tot Franța și Germania au decis și asupra șefiei Comisiei putem intui traseul unui proiect legislativ și slaba capacitate a celorlalte state de a se opune [nu au la dispoziție decât membri din Consiliu, nu și din Comisie căci, va amintiti, Comisarii trebuie să fie complet 'independenti'].

    Și în final, articolul 294, pe care găsesc ca e util să postez aici pentru ca fiecare să aibă la îndemână textul Tratatului și să se decidă dacă procedura este sau nu democratică, dacă Parlamentul European este sau nu o instituție democratică sau, dacă nu cumva este echivalentul progresist al Marii Adunări Naționale, un corp birocratic destinat sa mimeze jocul democratic al deciziei:

    “(1) În cazul în care, în tratate, se face trimitere la procedura legislativă ordinară pentru adoptarea unui act, se aplică procedura de mai jos.
    (2) Comisia prezintă o propunere Parlamentului European și Consiliului.
    (3) Parlamentul European adoptă poziția sa în primă lectură și o transmite Consiliului.
    (4) În cazul în care poziția Parlamentului European este aprobată de Consiliu, actul respectiv se adoptă cu formularea care corespunde poziției Parlamentului European.
    (5) În cazul în care poziția Parlamentului European nu este aprobată de Consiliu, acesta adoptă poziția sa în primă lectură și o transmite Parlamentului European.
    (6) Consiliul informează pe deplin Parlamentul asupra motivelor care l-au condus la adoptarea poziției sale în primă lectură. Comisia informează pe deplin Parlamentul European cu privire la poziția sa.
    (7) În cazul în care, în termen de trei luni de la data transmiterii, Parlamentul European:
    (a)
    aprobă poziția Consiliului din prima lectură sau nu s-a pronunțat, actul respectiv se consideră adoptat cu formularea care corespunde poziției Consiliului;
    (b)
    respinge, cu majoritatea membrilor care îl compun, poziția Consiliului din prima lectură, actul propus este considerat ca nefiind adoptat;
    (c)
    propune, cu majoritatea membrilor care îl compun, modificări la poziția Consiliului din prima lectură, textul astfel modificat se transmite Consiliului și Comisiei, care emite un aviz cu privire la aceste modificări.
    (8) În cazul în care, în termen de trei luni de la primirea modificărilor Parlamentului European, Consiliul, hotărând cu majoritate calificată:
    (a)
    aprobă toate aceste modificări, actul respectiv este considerat aprobat;
    (b)
    nu aprobă toate modificările, președintele Consiliului, în consens cu președintele Parlamentului European, convoacă comitetul de conciliere, într-un termen de șase săptămâni.
    (9) Consiliul hotărăște în unanimitate cu privire la modificările care au făcut obiectul unui aviz negativ din partea Comisiei.
    (10) Comitetul de conciliere, care reunește membrii Consiliului sau reprezentanții lor și tot atâția membri care reprezintă Parlamentul European, are misiunea de a ajunge la un acord asupra unui proiect comun, cu majoritatea calificată a membrilor Consiliului sau a reprezentanților acestora și cu majoritatea membrilor care reprezintă Parlamentul European, în termen de șase săptămâni de la data convocării, pe baza pozițiilor Parlamentului și ale Consiliului din a doua lectură.
    (11) Comisia participă la lucrările comitetului de conciliere și ia toate inițiativele necesare pentru promovarea unei apropieri între pozițiile Parlamentului European și ale Consiliului.
    (12) În cazul în care, în termen de șase săptămâni de la convocare, comitetul de conciliere nu aprobă niciun proiect comun, actul propus este considerat neadoptat.
    (13) În cazul în care, în acest termen, comitetul de conciliere aprobă un proiect comun, Parlamentul European și Consiliul dispun fiecare de un termen de șase săptămâni de la această aprobare, pentru a adopta actul respectiv în conformitate cu acest proiect, Parlamentul European hotărând cu majoritatea voturilor exprimate iar Consiliul cu majoritate calificată. În caz contrar, actul propus este considerat neadoptat.
    (14) Termenele de trei luni și șase săptămâni prevăzute la prezentul articol sunt prelungite cu cel mult o lună și, respectiv, două săptămâni, la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.
    (15) În cazul în care, în situațiile prevăzute în tratate, un act legislativ face obiectul procedurii legislative ordinare la inițiativa unui grup de state membre sau la recomandarea Băncii Centrale Europene ori la solicitarea Curții de Justiție, alineatul (2), alineatul (6) a doua teză și alineatul (9) nu se aplică.
    În aceste cazuri, Parlamentul European și Consiliul transmit Comisiei proiectul de act, precum și pozițiile lor din prima și din a doua lectură. Parlamentul European sau Consiliul poate solicita avizul Comisiei în orice fază a procedurii, aviz pe care Comisia îl poate emite și din proprie inițiativă. Comisia poate, de asemenea, în cazul în care consideră necesar, să participe la comitetul de conciliere în condițiile prevăzute la alineatul (11).”

    • Gogol spune:

      Oricît va veți stradui, nu veti putea schimba realitatea ca sa se potriveasca cu teza dumneavoastra initiala.

      Citeva precizari:

      Consiliul nu face parte din puterea executiva a UE, ci din cea legislativa. Stiu ca pare ciudat, dat fiind ca e compus din ministrii statelor membre, dar asa e: Consiliul legifereaza, impreuna cu Parlamentul. Comisia doar propune.

      Procedura prevazuta de art 293 este exceptionala. In prezent, majoritatea covirsitoare a actelor UE se adopta prin procedura legislativa ordinara (art 294, fosta “codecizie”).
      Chiar daca pe hirtie pare ceva complicat, va asigur ca in practica functioneaza foarte clar si simplu, in special pentru ca Consiliul si Parlamentul se consulta informal (“trilog”) inainte de a initia etapele formale prevazute de Tratat.
      Parlamentul European are o pozitie legislativa egala cu Consiliul si ambele institutii pot bloca ceea ce nu le convine. Adoptarea legislatiei necesita intotdeauna un compromis intre cele doua institutii, iar Comisia, odata ce si-a prezentat propunerea legislativa, nu mai are aproape nicio putere asupra formei finale a legislatiei.

      Comisarii, pentru a putea fi numiti, sint intii audiati si apoi aprobati de Parlament. Nimeni nu ajunge Comisar daca nu e validat politic de parlamentari (mecanism asemanator ministrilor nationali)

      Parlamentul poate demite Comisia prin motiune de cenzura (art 234).

      Deci ideea (foarte raspindita, din pacate) ca Comisia taie si spinzura in mod discretionar prin UE este de fapt o pura fantezie.

      Sint insa de acord cu dumneavoastra ca monopolul initiativei legislative este in prezent ceva straniu si anacronic. Din cite stiu, explicatia e ca, la inceputuri, Parlamentul era un actor practic nesemnificativ in sistemul UE si infruntarea de forte era intre Comisie (reprezentanta a interesului colectiv al tuturor statelor membre) si Consiliu, care avea puterea de decizie dar era (si este si acum) marcat de preocuparea pentru interesele pur nationale. Astazi, cind Parlamentul are un rol decisiv in adoptarea actelor legislative, eu cred ca ar fi normal sa primeasca si el dreptul de initiativa legislativa.

      Daca va pasioneaza subiectul:

      www://institutdelors.eu/media/commission_power_of_initiative_ne_feb2012.pdf

      • euNuke spune:

        Eu am vorbit de Consiliu ca exponent al ‘fortelor executive’ din politica europeana. Ramane asa, pentru ca asa e, nu poate fi negata realitatea simpla ca ministri statelor membre reprezinta fortele executive [in general, nu in special european] in ecuatia politica, chiar daca in Tratat ei apar ca reprezentanti/legiuitori [adica SIMPLI SEMNATARI pe textele bagate'n fata de Comisari]. E foarte important pentru ca membri Consiliului fiind in acelasi timp parte din guvernele nationale depind in mod extrem de fondurile europene si pot fi foarte usor santajati pe procedurile de sanctionare declansate tot de catre Comisie. Asa ca, va rog mult, nu mai rastalmaciti cuvintele mele. Am prezentat mura’n gura procesul legiferarii, iar rolul principal apartine, fara nicio indoiala, atat teoretic cat si practic, Executivului European, nu Parlamentului, nu Consiliului. Ca atare, NU, puterea legislativa NU apartine in practica Parlamentului si nici Consiliului, ci Comisiei conditionata doar teoretic de ‘avizele’ si ‘pozitiile’ celorlalte 2 institutii de vitrina. Orice specialist in drept din Europa va poate confirma cele statuate de mine, nu este o teza, este realitate factuala.

        Dar stiu ca suna aiurea pentru sustinatorii Uniunii Europene care cred si in mai vechile ‘valori democratice europene’: avem un Guvern supra-national care concentreaza doua functii statale -si cea legislativa si pe cea executiva; la care trebuie sa adaugam si pe cea judiciara pentru ca Comisia este investita cu capacitatea de a ancheta si judeca, plus dreptul de a taia amenzi [si se achita glorios de aceasta sarcina pricinuind daune de sute de milioane firmelor europene; Deci Komisarii sunt deopotriva legiuitori, ministri, procurori, judecatori si militieni. Ma intreb doar ce ar trebui sa mai faca ca sa inceapa lumea sa suspecteze ceva…sa’i facem si gardieni de lagare? sa le dam permis special de tortura?

      • euNuke spune:

        “Procedura prevazuta de art 293 este exceptionala”

        Poate ma insel eu, nu zic, ca nu sunt specialist in drept comunitar, dar Ghidul europarlamentar zice altceva:

        “Articolele 293 și 294 din TFUE descriu procedura legislativă ordinară.” [pagina 44]

        http://www.europarl.europa.eu/code/information/guide_ro.pdf

  28. euNuke spune:

    Probabil ca lumea citind aberantul articol 294 ramane cu impresia ca undeva acolo, in Centrala bruxelleza, se intampla niste dezbateri aprinse intre diferitele forte politice si ca Legile europene sunt in cele din urma adoptate trecind prin complicate dar justificate mecanisme democratice.

    In realitate marea majoritate a Legilor europene [85%]* sunt adoptate dupa prima lectura in PE, pentru ca acolo, in Centrala, toata lumea semneaza ca primarul, asa cum ii spune sefu’ de grup parlamentar. Nu se dezbate nimic, nu exista nicio polemica si acum, ca englezii s’au pronuntat pentru Brexit, practic o sa dispara si opozitia [stralucit reprezentata de cel mai cunoscut orator din PE, Nigel Farage].

    *http://www.europarl.europa.eu/code/information/guide_ro.pdf [pagina 42, figura 2]

    • Gogol spune:

      Chiar se pare ca nu va pricepeti deloc – e uimitor totusi cu cit aplomb va sustineti punctul de vedere.

      Parlamentarii propun sute de amendamente la propunerile legislative, dezbaterile sint adesea extrem de aprinse. Puteti vedea direct asta – lucrarile comisiilor din Parlament si dezbaterile din plen se transmit live pe site-ul Parlamentului.

      Actele se adopta cel mai adesea in prima lectura deoarece, dupa ce se adopta raportul comisiei relevante din Parlament (care contine adesea un numar impresionant de amendamente la propunerea Comisiei) Parlamentul si Consiliul negociaza pina ajung la o solutie de compromis, care este apoi votata de Parlament in plen, asa ca cel mai adesea nu mai e necesara a doua lectura si toti pasii aceia complicati descrisi in art 294.

      In sfirsit, sint multe alte aspecte, nu e aici loc pentru a le descrie.

      • euNuke spune:

        @Gogol. Domnule, ma bucur ca v’ati razgandit…si ca v’ati intors…
        “Renunt. Sinteti hopeless…” [17:13]

        …ca sa oferiti publicului argumentul zdrobitor:

        “Chiar se pare ca nu va pricepeti deloc”

        Deci…mai exista totusi o speranta, desigur, daca voi urmari macar 12 din 24 “dezbaterile” televizate din PE. E visul meu de glorie sa contemplu turma de politruci cum aplauda la comanda sau cum urla si injura oponentii si criticii Eurosovietului [cum au facut Vaclav Klaus].

        Domnule, pai discutiile erau aprinse si in CC si in Marea Adunare Nationala, sa fi vazut ce se invartosau tovarasii impotriva imperialistilor si tradatorilor si dusmanilor patriei…aa, asta inseamna ca Romania Socialista era o democratie asa cum singura se proclama in Constitutie ? Nasol ca nu mi’am dat seama la timp..poate ca nu am studiat suficient dreptul socialist.

        • Gogol spune:

          Nu am vrut sa aduc niciun argument zdrobitor. Era doar o constatare amara ca cineva care in mod evident nu se pricepe la un anumit domeniu (si nu e nicio rusine in asta, UE fiind o constructie stufoasa si alambicata) poate avea totusi pareri atit de ferme in legatura cu subiectul respectiv si e gata sa mearga pina in pinzele albe pentru a sustine ceva ce este pur si simplu factual incorect.

          Eu nu am discutat daca UE e ceva bun sau rau si respect opinia ca ar fi mai bine fara UE. Consider doar ca o astfel de opinie ar trebui sa se bazeze pe o intelegere corecta a functionarii UE. Or, ceea ce scrieti ma face sa cred ca la dumneavoastra nu este cazul. Dupa toate comentariile dumneavoastra, cred ca pot sa repet ceea ce am spus initial: va raportati la acest subiect in mod patimas, iar nu rece si obiectiv. Daca ati aborda problema cu mai putine prejudecati, ati vedea poate ca dracul nu e atit de negru.

          Exista nenumarate motive sa criticati UE (sint foarte multe pros and cons), nu e cazul sa va concentrati pe cel cu lipsa de legitimitate democratica – asta a fost valabil in trecut, dar nu prea mai este acum. Asta e tot.

  29. alecs spune:

    Câteva observatii:
    1. alternanta si votul negativ va face ca acest val populist din Europa Centrala sa fie urmat de un val anti-populist la inceputul deceniului viitor. De aceea e foarte probabil ca atunci cand valul populist-eurosceptic va ajunge in Romania, Europa Centrala sa fie (iar) liberala si europeana.
    2. cred ca UE cu doua viteze va insemna in primul rand aprofundarea integrarii zonei Euro

  30. euNuke spune:

    Mai devreme glumeam asupra ‘argumentelor zdrobitoare’ pe care unii comentatori nu se pot abține să le trântească în polemici chiar și atunci când ne promit solemn că “gata! cuvântătorii ăștia nu’s de nasul meu așa că mă retrag”. Dar hai să lăsăm gluma deoparte. Că s’a îngroșat. E prea frecvent comportamentul disprețuitor al elitelor închipuite ca să’l lăsăm netaxat.

    Iată ce avem aici:

    “cineva care în mod evident nu se pricepe la un anumit domeniu (și nu e nicio rușine în asta, UE fiind o construcție stufoasă și alambicată) poate avea totuși păreri atît de ferme în legătură cu subiectul respectiv”

    Avem un domn care face apel continuu la propria autoritate ca să construiască un argumentum ad hominem. Dragă domnule, în mod evident -ca să vă citez- NU EXISTĂ NICI O autoritate în discuția dată. Nu sunteți cu nimic îndrituit să dați calificative interlocutorilor; în caz că nu ați înțeles: aici avem o șuetă între anonimi, ca atare suntem egali in opinii, iar tentativa de a mă discredita nu spune nimic despre mine, ci despre dumneavoastră. Măcar dacă ați fi oferit un ad verecundiam și tot ar fi fost mai elegant, dar nu, insistați în penibila acuzare a ‘incompetentei’ partenerilor de dialog, deși subiectul este politico-juridic și nimic nu este exact în sfera asta; ca să nu mai vorbesc despre uluirea dumneavoastră în fața opiniilor celorlalți, căci, pasămite, doar experții ar trebui să se pronunțe pe chestiunea UE; mai-mai că ați cere platformei retragerea dreptului de a opina celor ce nu prezintă în prealabil un doctorat și minim 3 masterate în drept comunitar. Și că veni vorba: experții aflați în solda unei instituții UE ori a unei instituții de presă susținute financiar de UE sunt, prin definiție, subiectivi, ca atare, tocmai acea autoritate invocată de unii autori eurofili trebuie respinsă sau privită cu circumspecție a priori.

    Ce nu înțeleg e de ce o persoană care desconsideră un interlocutor [care 'evident nu se pricepe' la chestiune] își pierde vremea citindu’i cu asiduitate replicile și chiar aruncîndu’i replici arțăgoase atât de dese? De ce i se adresează? Dacă opiniile amatorului eurosceptic nu sunt demne de atenție cum de le aprofundează bunul domn atoateștiutor și cum de are răbdare să le combată? Or fi periculoase? Opiniile eurosceptice zic. D’aia e musai ca bunul domn să dea cu ștampila în mine, iară nu să se adreseze direct publicului explicând simplu unde greșesc? Să nu care cumva să se’ntinda că o molimă ‘patima’ euroscepticismului? S’atunci..eu cum ar trebui să privesc intervențiile aprige ale bunului apărător al Uniunii Europene? Ca pe o disperată operațiune profilactică, ca pe o tentativă de închidere în carantină a ereticului periculos? Păi atunci nu pot decât să mă bucur. Iarăși. Este o strategie dezolantă, tare neinspirată, pentru că cititorii inteligenți de pe contributors or să intre și mai dihai la bănuieli și o să devină și mai vigilenți în fața anonimilor în costume albastre . Dumneavoastră reușiți o performanță polemică: îmi transformați ‘prejudecatile’ în judecăți de valoare, îmi dați apa la moară și extindeți nesperat impactul comentariilor mele, fapt pentru care țin să vă mulțumesc.

    • Gogol spune:

      Mai spun o data ce am spus mai sus si cu asta inchei.

      Va respect, dumneavoastra si oricui altcuiva, “opiniile”.

      Ne-am contrazis doar cu privire la fapte verificabile, care nu pot fi si albe si negre in acelasi timp.
      Ati afirmat ca directivele se adopta de 27 de comisari aflati in afara oricarui control democratic din partea cetatenilor. V-am argumentat de ce nu e asa.

      Nu am vrut nicio clipa sa va jignesc sau desconsider si daca m-am exprimat ad personam, a fost din frustrare ca cineva insista sa sustina ca albul e negru, in pofida evidentei contrare.

      Daca va chiar intereseaza raspunsul la controversa noastra, dat fiind ca e clar ca pe mine nu ma credeti, intrebati o a treia persoana. Asta daca nu preferati sa ramineti convins de adevarul dumneavoastra fara sa mai cercetati.

  31. Olar spune:

    Gogol,
    Nu mi-ai clintit nici cu un micron (puteam sa scriu si macron, nici o diferenta) perspectiva pe care o aveam de ani de zile asupra organizatiei numite UE. Nu cred ca crezi ce scrii.

    • Gogol spune:

      @Olar,
      Nu ma intereseaza niciun pic sa va schimb perspectiva asupra UE, nu am nicio treaba cu asta.
      Eu am avut doar o gilceava cu euNuke pe un subiect specific si destul de tehnic – nu ma asteptam sa intereseze si pe altcineva.

      • mike spune:

        Interesanta polemica si sincer, m-a uns pe suflet. @Gogol cum ramane insa cu sutele de mii de functionari care nu fac mai nimic pe salarii de mii si zeci de mii de euro? Vi se pare ca aceste institutii sunt eficiente astfel? De ce sunt tinuti in puf acesti oameni (sefi de unitati, departamente, functionari, etc..) si cu ce ne ajuta pe noi acest imens aparat de stat UE?

        • Gogol spune:

          Sincer, mi-e greu sa imi dau seama, ca nu ma pricep la asta decit din auzite.

          Pe de o parte, din ce stiu eu, numarul functionarilor UE e de ordinul zecilor de mii, nu al sutelor de mii:

          https://theconversation.com/how-many-people-work-for-the-eu-59702

          Se spune ca numarul asta e comparabil cu cel al functionarilor unui oras de talia Parisului.

          UE face multe lucruri care necesita resurse umane, de exemplu in domeniul concurentei investigheaza cartelurile comerciale, proiectele de fuziune intre companii la nivel european sau ajutoarele de stat, pazeste libertatile de circulatie a marfurilor si serviciilor in piata comuna, gestioneaza in mod exclusiv politica comerciala a UE in raport cu tarile terte, intervine mult in politica agricola, retele de transporturi la nivel european, normele privind mediul, protectia consumatorilor, da bani pentru dezvoltare regionala, etc etc. Presupun ca e nevoie de multi oameni pentru asta.

          Deci la prima vedere, as zice ca functionarii aia ar avea ce face.

          Acuma, daca administratia europeana e organizata chiar eficient, daca nu sint prea multi functionari sau prea multi sefi, daca nu au salarii prea mari, mi-e greu sa spun, dar e foarte posibil sa fie asa.

          Eu cred ca administratiile publice au in mod natural tendinta de a deveni hipertrofiate si ineficiente. Poate in unele tari (ex in cele scandinave, Olanda) mai putin decit in altele.

          Administratia UE cred ca reflecta cumva o medie a tarilor europene, adica e organizata mai bine si mai eficient decit unele administratii nationale si mai prost decit altele. Salariile sint poate mai mari deci multe dintre cele natiinale, fiind comparabile cu cele ale altor organizatii internationale (ONU, Consiliul Europei…).

          Dar poate ma insel, cum am zis, chiar nu ma pricep concret la asta, deci vorbesc dupa ureche.

          • Nitchi spune:

            Din nou diferenta dintre teorie si realitate .Intr-adevar asa ar trebui sa functioneze dar din variate motive ( coruptie , imbecilism , amatorism dupa mine ) se intampla cu totul altfel .
            Ultimele 3 fuziuni care au primit aviz sunt blatant monopoluri ( din punctul meu amatoristic de vedere) . In pachetul de reclame de jumatate de kg ( da,mai sunt paduri de taiat la romani ,noi facem reclama ca suntem ecologici si e de ajuns) ce mi-l vara prin usa saptamanal chiar daca am sticker ca nu vreau este evident cata concurenta este intre retaileri .Not . Din cand in cand transpira in presa pedepse simbolice pentru intelegeri in spatele usilor inchise.
            Saptamana trecuta s-a dat o lege privind plata muncitorilor din SE Europei ,dimineata titlul era de genul “Muncitorii polonezi vor fi platiti de acum inainte la fel ca cei locali ” ,dupa masa “polonezi” era inlocuit cu “romani” dar doar in titlu , tag-ul pozei era neschimbat .Cum ziceam ,amatori. Subgenul “care dam lectii la est-europeni ca noi stim si ei nu “.
            Eficienta este ultimul lucru de care as acuza aceste institutii ,in special cele scandinave ( care sunt extraordinar de ermetice ) . Cat despre rezistenta lor si a Olandei la hipertrofiere …hă…hă….hă …..no comment ..doar pentru ca imi dau seama ca ce as putea spune suna imposibil si ma umplu de ridicol, pentru ca este dovedit ca doar in Romania exista functionari care nu stiu sa opereze o baza de date,ceilalti se nasc certificati … uite doar in exemplu recent de ce se intampla pe acolo ( trebuie citit printre randuri si traducerea in engleza “taie” niste nuante esentiale dar la o lectura ulterioara are sens)
            https://www.ad.nl/binnenland/van-der-laan-had-geheim-project-tegen-radicalisering~a6c2bac6/



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Valentin Naumescu


Valentin Naumescu

Valentin Naumescu este doctor în ştiinţe politice, conferenţiar la Facultatea de Studii Europene de la Universitatea Babeş-Bolyai Cluj-Napoca, Departamentul de Relaţii Intern... Citeste mai departe


E randul tau

...primul e termenul curent, din lat. culus. Cu ani în urmă, cineva i-a pus exact această întreb...

de: Funeriu

la "Întâmplări lingvistice triste, hazlii și puțin indecente. Astăzi despre spelling"

Cauta articole

noiembrie 2017
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Oct    
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
27282930  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)