joi, martie 28, 2024

Simona Halep și specificul național: abuzul prin sfaturi

Simona Halep este o tînără de 23 de ani, care, în timp ce mergea la școală, se pregătea totodată să devină marea sportivă care este astăzi. Simona Halep a făcut în ultimii ani pentru România mai mult, infinit mai mult, decît orice minister sau orice campanie de îmbunătățire a imaginii României în lume. Simona Halep ne-a ajutat psihologic să nu ne pierdem mințile de rușinea politică a ultimilor ani. Simona Halep a ieșit, ca o împlinire paradoxală, din ruinele unei țări bombardate la nivel moral. Și totuși ea este azi sfătuită, criticată, abuzată psihologic de o mare parte a presei din România. E o greșeală, o nedreptate și o dovadă în plus că ceva esențial e putred în patrie.

Am convingerea, bazată pe date biografice și alte exemple din proximitate, că de școala românească, exemplu mondial de meșteșug de alienare mintală, se poate scăpa doar cultivînd o pasiune: poate fi un sport, poate fi o preocupare constantă, poate fi, de pildă, ieșirea din corsetul programei școlare generale prin opțiunea pentru o școală de artă. Primele două soluții le-am experimentat în mod direct, pînă pe la 12, 13 ani am făcut sport de performanță, apoi m-am reprofilat pe olimpiada de română. Olimpiadele din România sînt, la rîndul lor, un alt meșteșug de alienare (și o spune cineva care a ajuns pe cele mai înalte culmi, deci nu pot fi bănuită de frustrare), dar măcar te scapă de învățarea formulelor la chimie și, mai ales, te scapă de prezența obligatorie. Cum spunea cineva din sistem, olimpicii români se formează în pofida școlii românești și nu datorită ei. Am scris în urmă cu mai mulți ani un articol care se numea ”Școala românească între olimpici și handicapați”. În ciuda titlului prea strident pentru gustul meu de acum, sînt încă de acord cu ce spuneam acolo.

Am asistat, în ultimii ani, la formarea unui membru al familiei mele, de la nivelul de Goe de șase, șapte ani, trecînd prin tulburea adolescență, pînă la apariția unui tînăr de toată isprava, care zilele astea a dat examenul de bacalaureat. Cu calm, cu un strop de umor, cu emoții firești. E un om tînăr de care sînt mîndră și care va face cîteva lucruri bune în viață, spun asta bazîndu-mă pe faptul că deja a făcut cîteva, lucrînd în vacanțe ca ajutor de fotograf, publicînd lucruri istețe pe net, participînd  cu burse la TIFF. A ajuns aici, la un liman rezonabil și decent după furtunile puberale, nu doar pentru că e un ins dotat genetic, ci pentru că, la momentul potrivit, a fost mutat de la o școală faimoasă bucureșteană, cotată sus la bursa tîmpeniei alimentate de părinți inconștienți și de profesori corupți, la Tonitza. Adică acolo unde, spun ”oamenii serioși”, nu prea se face carte. Le răspund: carte nu se face nicăieri în România și nu se va face cît timp personaje ca Ecaterina Andronescu vor îmbîcsi aerul, cît timp programele școlare vor fi așa cum sînt acum, iar manualele, făcute de profesori plagiatori și academicieni găunoși. Dar măcar la Tonitza se face ceva alternativ, ceva care iese din tipare, ceva care îți poate oferi un sens la vîrsta la care căutarea lui e dureroasă, iar negăsirea lui, periculoasă. Nu sînt atît de naivă să cred că învățămîntul de artă e lipsit de primejdii, probabil printre ele fiind prețiozitatea goală, elitismul fără substanță, cultivarea suprafețelor, dar sînt primejdii firești, surmontabile. Faptul că acolo copiii lucrează cu obiecte, pictează, fac fotografii, desenează, modelează, au ateliere unde nu știu cît lucrează, dar măcar învață să trăiască împreună în afara băncilor în care stau răstigniți în școlile obișnuite, e deja enorm. Ca să închei această introducere: pentru a supraviețui psihic presiunii care se exercită constant în societatatea românească asupra omului începînd cu vîrsta preșcolară, e nevoie de un violon d´Ingres, de o alternativă, de un debușeu, de ceva care să te scoată din turmă. Însă o dată făcut acest pas, alte pericole pîndesc.

Pericolul cel mai mare: sfaturile, mai ales cele mieroase. Abuzul, continuul abuz care se exercită, din partea unei societăți lipsite de preocupări proprii – o lume care nu pare să facă altceva în afara clevetelii, de la cel mai mic, la cel mai mare – asupra celui care iese din rînd. Un abuz camuflat și cu atît mai coroziv.

Ce se întîmplă acum cu Simona Halep în presa din România este paradigmatic. Cum bine spunea un editorialist de la Adevărul, după ce nimeni și nimic, cu atît mai puțin statul român, nu a ajutat la formarea ei, nu a susținut-o în anii lungi, chinuitori, discreți în care se va fi antrenat zilnic pentru a ajunge unde a ajuns, acum, dintr-o dată, toată lumea are dezamăgiri, frustrări, sfaturi de dat. Îmi pot imagina ce e în sufletul ei, mai ales că un sportiv nu e un filosof, nici un mare psiholog, un sportiv e un om care a investit în altceva, iar acum, în fața abuzului de natură psihologică, se găsește, probabil, lipsit de armură. Dar am văzut și destui intelectuali, oameni care au investit ani de zile în mușchiul din cutia craniană, la fel de neajutorați în fața abuzurilor, în fața sfaturilor, venite în general de la cei mai sterili, și tocmai de asta, plini de venin semeni de-ai lor. Am văzut o scriitoare excepțională care nu reușește să termine un roman pentru că niște prieteni i-au spus că atunci cînd te ocupi cu cărțile, cu literatura, la nivel academic, nu mai poți să și creezi literatură, e ceva firesc, spiritul critic te lasă fără puteri încă dinainte de a începe. Am văzut un biet om tînăr căruia un prozator faimos, care n-a mai scris altceva în afară de bîrfe literare în ultimii 30 de ani, i-a spus că ”nu-i zboară zmeul”, înțelegînd prin asta că e incapabil să creeze proză epică, iar bietul om tînăr l-a crezut și își dedică viața reportajelor, într-o păguboasă venerație față de prozatorul sfătos.

Revenind la Simona Halep, pe care, cel puțin deocamdată, eu n-am văzut-o în nici o reclamă la margarină toxică, nici în parlament ca senatoare a unui partid de borfași, nici povestind detalii sordide din sacul cu dezordini amoroase, ea este victima acestui tip de abuz specific românesc. Și asta nu de ieri, de azi, de cînd a intrat într-o cădere de formă, o cădere temporară, n-am nici o îndoială, de altfel. Nu, Simonei Halep i s-au dat sfaturi grețoase încă de la început, de la primele apariții, inclusiv legate de talia bustului. Nu știu dacă operația pe care a făcut-o era necesară, poate că da, dar țin să amintesc că jucătoarea care se află pe locul I în ATP este un munte de om la limita obezității, însă probabil n-a avut sfătuitori care s-o îndemne să se ajusteze chirurgical. Simona Halep a avut, în schimb. Nici Sharapovei nu i-a spus, probabil, nimeni că e penibil să geamă asurzitor la fiecare lovitură, nici că amorurile cu celebrități dăunează carierei de sportivă serioasă. Și-au văzut amîndouă de treabă, cu o nepăsare de invidiat. Numai Simonei Halep i s-au dat și i se dau cele mai abuzive sfaturi, numai pe ea o așteaptă la cotitură o armată de jurnaliști care nici ei nu știu dacă sînt jurnaliști sportivi sau de cancan, gata să-i comenteze fiecare greșeală neforțată. Ei știu, vezi bine, cum devine treaba, că doar de 25 de ani încoace joacă tenis, și la propriu și la figurat, cu mafioții din presă. Ei le știu pe toate, la fel cum le știu criticii români care nu se mulțumesc să spună că o carte e proastă, dau și sfaturi despre cum ar fi trebuit s-o fi scris bietul autor. Sau povestesc cum ar fi scris-o ei.

Nu știu dacă Simona Halep are timp să citească Contributors, dar dacă cineva din staff o face, mi-ar plăcea să-i transmită că nimeni, niciodată, nu este la adăpost total de abuzuri, că nici cel mai bun psiholog nu se poate feri de loviturile perverse, venite din inteligențe nocive, înăcrite de propria sterilitate. În serialul Cracker, extraordinarul psiholog întruchipat de Robbie Coltrane, vorbește cu o colegă psihiatră despre dezastrul din propria viață și zice, cu umor, că probabil de vină e covorul cel nou, achiziționat de curînd, care i-a adus ghinion. E normal să se simtă lovită, e normal să se simtă descurajată, cînd atîția falși binevoitori încearcă, vorba lui Caragiale, să-i facă binele cu forța. Sfaturile sînt esențiale în viața oricărui om, dar condiția obligatorie e să fie venite din bună-credință. Și cel mai prostuț ins îți poate spune ceva util, dar un om rău, un om desfigurat de propria sterilitate, jumătate de om călare pe jumătate de iepure șchiop, niciodată.

Am, pentru uz privat deocamdată, o metodă prin care, imaginîndu-mi-l într-o anumită poziție, nu pot spune public despre ce poziție e vorba, pe abuzatorul de ocazie, puterea lui de a-mi provoca daune se risipește instantaneu. De asemenea, îi pot trimite portretul unui cuplu de critici literari, semnificativ, cred, pentru criticul cu C mare din patria noastră comună. Sau pentru ce tolerează societatea românească, încă infantilă și obișnuită să suporte orice, ca fiind Criticul. Îi mai pot spune că vecinii mei de la Madrid, în ciuda faptului că Rafa Nadal mergea din groapă în groapă și a ajuns de curînd pe locul 10, niciodată nu i se adresau altfel, din fața televizorului, decît cu încurajări familiare, pline de o căldură simplă, necontrafăcută: Vamos, Rafa, vamos, guapo!

De asemenea mi-ar plăcea să i se spună că, indiferent dacă de mîine încolo nu va mai cîștiga nimic și se va retrage într-o binemeritată vacanță, Simona Halep va rămîne un punct luminos în acești ani în care puține motive am avut să ne mîndrim cu România. Pentru că Simona Halep, mai mult decît Klaus, ne-a ajutat să scăpăm de Mickey Mouse din 2012 încoace. Pentru că, în acești ani cînd, în ciuda criticilor argumentate ale atîtor oameni de bună credință, nimic nu se schimbă în bine în educația din România, Simona Halep a fost un exemplu de performanță sănătoasă, o dovadă că se poate și că nu plutește nici un blestem asupra patriei, în afară de blestemul unei răutăți mici, meschine, sulfuroase. E singurul pericol de care cineva care o iubește cu adevărat trebuie s-o învețe să se ferească.

Distribuie acest articol

77 COMENTARII

  1. Felicitari pentru articol! E nevoie de mai multe astfel de articole insă pentru a schimba ceva in mentalitatea publica romaneasca. Iti dai seama ca e ceva in neregula cand citesti comentarii pe Facebook sau pe diverse site-uri in care Halep este facuta scarba, parvenita, norocoasa, aroganta si cate si mai cate. Pe aceeasi tema cei de la Treizecizero incearca in mod constant sa schimbe ceva. Un articol foarte bun pe cam aceeasi idee cu a dvs http://www.treizecizero.ro/news/cum-ne-noi-nimeni-nu-ne-va-la-rece-dupa-wimbledonul-simonei-ne-am-putea-intreba-cand-ne-linistim

    Mi-am cam inchipuit despre ce pozitie este vorba la acuzatorul de ocazie :)

  2. Foarte frumoase cuvinte pentru Simina Halep. Deplin meritate.
    Gazetari sportivi?
    „Tandreţea tancului” isi intituleaza articolul cineva, persoana importanta, nu spui cine, fiindca are recomandari inalte, si care ride cu „îhî” ca Serena a urcat, inainte de meci, pe o scena cu „toace” inalte.
    Ori alrul, care a observat un tatuaj pe „un colt de abdomen”.
    Probabil (mai mult ca sigur!) Simona nu cotizeaza ca Jiji, pen`ca in prim plan sa fie Steaua si patronul-puscarias.
    Acea snoava e valabila: cum se ridica unul, cum il tragem de picioare, inapoi, in cazanul cu smoala :P

  3. Misto articol. O rabufnire tonica.

    „Am, pentru uz privat deocamdată, o metodă prin care, imaginîndu-mi-l într-o anumită poziție, nu pot spune public despre ce poziție e vorba, pe abuzatorul de ocazie, puterea lui de a-mi provoca daune se risipește instantaneu.”

    Haha! Sint sigur ca e aceeasi pozitie in care Churchill (cred ca el era) si-i imagina pe unii dintre cei pe care ii intilnea si pe care ii gasea, in sinea lui, indimidanti. Zicea ca metoda i-a functionat ireprosabil de fiecare data. :-)

    Problemele scolii romanesti vor persista atita vreme cit va exista Ministerul Invatamintului impreuna cu cohortele de birocrati care il compun, birocrati care sint si singurii beneficiari ai invatamintului romanesc de stat. Idem, desigur, si in cazul Ministerului Sanatatii. Din pacate, lumea e atit de indoctrinata in scolile de stat prin care a trecut incit pur si simplu nu isi poate imagina viata fara stat, adica fara ministere, adica fara „demnitari” (obraznici, primitivi, rudimentari si chiar violenti) in masini negre, cu badigarzi, secretare, consilieri si averi uriase, imposibil de justificat.

  4. Draga doamna, nimeni nu ii contesta munca prin care a ajuns pana aici si ceea ce a realizat.
    Dar, tocmai pentru ca ne pasa de ea nu putem sa stam cu mana in san cand vedem ce atitudine are in ultimul timp. Cand un copil si-o ia in cap si nu mai invata pentru ca e acuma e premiant nu ii spui bine mamica esti destept stai linistit, pentru ca dupa aia nu intra la facultate si se rateaza complet. Cutuma romaneasca aici este de a ignora o problema complet si de a vorbi pe langa ca „sustii” persoana respectiva. E gresit si urat !
    Daca iti pasa de cineva nu te duci sa il sustii sa cada si mai rau in groapa ci incerci sa il opresti sa sa ii zici ca greseste.
    Problema lui Halep este ca s-a vazut sus si ca atatia altii (vezi Mutu, Bute si mai sunt) s-a oprit din munca si seriozitatea aia care i-au adus acolo. Problema ei e psihologica, ea crede ca e tare doar pentru ca asa e si ca toate o sa se sperie de ea si o sa piarda ca e pe locul 3. Gresit. Toate o sa joace cu ea mai abitir tocmai ca e „un scalp” si vor sa o bata pt ca castiga glorie cu asta. E greu sa ajungi in varf dar e si mai greu sa te mentii. Iar ea acum uita ca forta de a se mentine acolo ar trebui sa fie in ea. Ea da vina pe altii pentru esec, pe antrenor, pe oamenii din jur, in general pe cine nimereste. Si aia care nu tin la ea ci vor doar sa se asocieze cu ea si sa fie „buni” asa sa ii vada lumea ca si buni ii canta in struna. Nu e usor sa fi impotriva acestor oameni dar e corect.
    Daca continua asa o va lua rau la vale si va fi la fel si in viata personala. Daca se trezeste si trage de ea atunci va reveni. Puterea e la ea dar doar daca nu mai asculata la de-astia care stau pe mergine si ii striga „e ok Simona, e bine ca tine”.

    • Draga domnule,
      Adriene…

      Nu tin sa contest ce ai scris, dar cateva erori cred ca s-au strecurat totusi.
      Cuvintele si ordinea in care-s insiruite.

      Spre exemplu in loc de :
      „…, pentru ca dupa aia NU INTRA la facultate si se rateaza complet.”
      eu as fi scris :
      ” … , pentru ca dupa aia INTRA la facultate si se rateaza complet.”

      Asta tine de forma.

      Fondul reiese din
      1. „… Cand un copil si-o ia in cap si nu mai invata pentru ca e acuma e premiant nu ii spui bine mamica esti destept stai linistit,…”

      2. „…Daca iti pasa de cineva nu te duci sa il sustii sa cada si mai rau in groapa ci incerci sa il opresti sa sa ii zici ca greseste.”

      3. „… aia care nu tin la ea ci vor doar sa se asocieze cu ea si sa fie “buni” asa sa ii vada lumea ca si buni ii canta in struna.”

      4. „… Puterea e la ea dar doar daca nu mai asculata (cred ca ai vrut sa scrii „asculta”) la de-astia care stau pe mergine (margine ??!!) si ii striga “e ok Simona, e bine ca tine”.

      Dar nu cred ca pot sa-ti explic suficient de scurt si clar in timp util. Si timpul nu e foarte generos cu mine
      Esti intr-o zona din care ma indoiesc ca poti intelege la ce ma refer.

      Citeste introducerea articolului tizului tau Adrian, recomandat de Bogdan mai sus, poate sclipeste ceva.

    • Uite ca avem si un sfatuitor. Domnule Adrian, cei care trebuie sau isi permit sa face cele ce sugerati dvs sunt familia si echipa ei, atat. Ce atitudine, ce greseli, ce mentinere pe primele locuri? Sunteti intim cu ea sa stiti care ii sunt interesele si in ce masura e dispusa sa le atinga? Lasati, domnule, oamenii sa traiasca. Unicul sfat valabil pentru SH ar fi fost la inceputul ascensiunii sa nu citeasca nimic din presa ro, sa nu primeasca cereri de interviuri sau invitatii de la televiziuni romanesti si sa isi vada de treaba cum stie mai bine in cercul ei izolat.

    • Vă recomand un articol exceptional „Eșecul, ca un succes”, scris de Paul Dicu, eroul (sic!) care aleargă (la Marathon des Sables) pentru inima copiilor. Spicuiesc două fragmente:
      „De cinci ani, de când alerg la Marathon des Sables, înainte de fiecare ediţie mi-e frică. Să nu se întâmple ceva şi să nu termin. Toţi îmi spun: hai, mă, lasă, ai mai fost, acum ştii. Tocmai că ştiu! Am un bun prieten (mult mai bun alergător decât mine), care după două participări de succes la cursa asta, a abandonat la a treia, în ultima etapă a ei, cu vreo 10 km înainte de finish. Deshidratare, sânge, răni etc. După două zile mi-a spus: „Am meritat abandonul asta, eram vanitos“, credeam că eu pot orice (…). Avem nevoie de eşec, de acea cădere invazivă care să ne facă să ne cunoaştem mai bine şi să ne reaşeze valorile. Avem nevoie de julituri în genunchi, de zgârieturi, de nisip în gură, de căzături din copac. Toate astea or să ne ferească de complexele de mai târziu, de temerile şi de „ruşinea” de-a cădea. Cel mai bun prieten al tău e adversarul, îmi spunea Floquet Sensei. Doar el o să-ţi arate unde eşti slab. Nu te feri de el, invită-l la tine!”
      http://m.adevarul.ro/life-style/stil-de-viata/esecul-succes-1_5593b26fcfbe376e35bf9bbc/index.html
      Felicitări pentru articol, doamnă Luminița Marcu, mi-a mers drept la inimă!
      Sper să treci pe aici, Simona! :)

    • Dle, problema Dvs este ca , ma iertati, incurcati borcanele: unui copil care o ia razna ii spune mama lui, eventual invatatoarea, dar nu fistecine care nu a pus poate niciodata mina pe o racheta si mai ales Dna Halep este adulta, o mare campioana si toate aceste atacuri in nici un caz nu o vor intarii, ci eventual o vor rani, exact ce nu are nevoie ea acum

      Articolul Dnei Marcu este ceea ce trebuie, punct

  5. Un articol exceptional!

    „inteligențe nocive, înăcrite de propria sterilitate. „-> este plina Romania de ele!
    (in frunte cu radu banciu, care si cind Simona Halep a cistigat o critica intr-un mod ordinar)

    Pentru ca „inteligentele” fierb in propria lor mediocritate, ele nu stiu decit sa circoteasca.

    Vamos, Simona, vamos, guapo!
    :)

  6. Va mai dura 1000 de ai ( 40 de generatii), adica niciodata, pana cand romanii vor avea succes pentru ca au in spate o tara puternica si bine . Pana atunci, cum zice dna Marcu, IN POFIDA.
    Toate valorile romanesti au aparut IN POFIDA acestor hoarde de mediocrii sau chiar bestiali politicieni sau conducatori.
    Germania, Franta, Anglia, Olanda, Canada naste valori pentru ca intreaga societate e bine.
    Desigur din puternice complexe de inferioritate se nasc cele de superioritate pentru ca eventual romanul sa cada in depresia obisnuita.
    Suntem o tara condamanata si numai un miracol o mai poate scoate din marasmul psiho-moral in care se gaseste, minune ce trebuie sa dureze100 de ani.

    • @ DD,
      citeste atent: nu dna Marcu spune ca „Serena e la limita obezitatii”.
      Nu e o rusine sa recitesti!
      Si daca vei intelege poate iti ceri scuze.

      • „jucătoarea care se află pe locul I în ATP este un munte de om la limita obezității”
        Eu nu am tutuit pe nimeni si nu accept sa imi vorbiti astfel. Atentie.

      • @ Victor L
        Dacă tot despicăm firul de păr în patru, măcar s-o facem ca lumea.
        Într-adevăr, d-na Marcu nu a afirmat că Serena Williams ar fi „la limita obezităţii”.
        D-na Marcu a afirmat, citez:
        „[ ] dar țin să amintesc că jucătoarea care se află pe locul I în ATP este un munte de om la limita obezității [ ]”.
        Prin ATP voia de fapt să spună WTA, cred eu.
        Cine trebuie să-şi ceară scuze?

          • @DD
            Cred că sunteţi prea modest. Interpretarea dvs. a fost absolut corectă.
            Singurul lucru pe care se pare că nu l-aţi înţeles a fost ironia mea adresată d-lui Victor L, care ar trebui, după opinia mea, să-şi ceară el scuze. Dar, aşa cum apreciez eu după comentariile sale, n-o va face.

    • De acord cu DD. Am calculat de curiozitate indicele BMI al Serenei. Serena este in categoria de greutate normala, la limita de sus. Urmatoarea categorie este supraponderabilitatea. Urmeaza abia apoi obezitatea. Serena are 1,75m si 75kg, mai are exact 17kg pana la limita obezitatii. Este imposibil ca un sportiv de performanta atat de activ ca Serena sa fie la limita obezitatii. Doamna care a scris articolul pune etichete si generalizeaza foarte usor.
      Inteleg ca cei de pe contributors nu sunt jurnalisti profesionisti in general, dar pentru a impartasi public pe un site cu un trafic atat de mare opinia e nevoie de o verificare mai atenta a datelor.
      Observatiile mele nu privesc totusi esenta articolului.
      In ciuda obiectiilor mele pentru stilul articolului, sunt de acord cu observatia asupra malitiozitatii presei romanesti in articolele despre Simona Halep si despre alti oameni care se remarca in diverse domenii. E foarte usor sa obtii un rating mare scriind „N-o sa-ti vina sa crezi ce-a facut Simona…”.

  7. Foarte adevarat. Ca nuanta, bagatul in seama este un sport mondial, nu doar al plaiurilor mioritice. La fel si cu metehnele presei. Sper ca Simona sa nu urmareasca presa si comentariile ro, aceasta greaseala o fac totusi in general sportivii.
    Hai sa ne vedem de noi si de cei din jurul nostru si sa ne reprimam sfaturile catre persoane cu care nu avem d impartit nimic, chiar daca ne sunt dragi, na ca am dat si eu un sfat unui ante-comentator de aici

  8. Ca o completare, stiu foarte bine ce inseamna sa ti se taie aripile. Cand am avut 11 ani, in 1991, am fost primul roman dupa 1989 care a reusit sa intre la Conservatorul de Stat din Viena, sectia vioara. Nu am avut foarte mult talent de la natura, si trebuie sa recunosc asta, insa am muncit o vara intreaga pentru acel examen. Zi de zi, toata vara, am dat din arcus pana cand imi devenise dusman. Fiind o fire sociabila, lipsa timpului liber si a jocurilor cu prietenii de la bloc au fost greu de suportat. Pentru un copil, acestea sunt lucrurile importante…nimic altceva. In fine, revenind, am trecut examenul cu brio, profesorii examinatori au fost impresionati. Urma „logistica” pentru a ma muta in Viena. Din pacate, nu s-a putut realiza, astfel ca m-am intors in tara si mi-am continuat studiile. Vreti sa stiti reactia profesorilor? Mai ales ai celor de specialitate? Am ajuns sa detest instrumentul la care facusem performanta!!! Asteptasem cu nerabdare liceul, ca sa scap. Asta s-a facut, si sunt sigur ca se mai face, in scoala romaneasca. Asa ca nu sunt surprins deloc de reactia looserilor care nu sunt decat niste frustrati si neimpliniti.

  9. who is halep ? apare in wipo / world intellectual property organization ? batutul mingii cu paleta ajuta nevoiasii din romania ? cui ii pasa cu adevarat de sportul industrial ? e bine sa l practici (mens sana in corpore sano) nu sa l privesti sau mai grav sa l comentezi (lumea paralela a trepadusilor buni la nimic).
    a propos : „Nu am nicio obligatie fata de nimeni din tara noastra. In primul rand, eu joc pentru mine”. no comment

      • @ victor L
        vezi ca esti in eroare : totul vine din vechime
        poti face diferenta intre racket si rocket ?
        frantuzescul raquette isi are se pare originile in latina (rasceta) sau araba – in orice caz s a plecat de la anatomia miinii / a palmei cu care se putea lansa o minge si nu o racheta balistica

  10. Corect si foarte bine spus. Ma enerveaza articolele „sportive” care se termina invariabil cu cit bani a cistigat Halep in total, cit a cistigat in acel turneu la precizie de centima si cind joaca in afara Europei ni se indica foarte exact cit face premiul in moneda euro. Sau articolele care au titlul ” Nastase o avertizeaza pe Simona…”, Nastase explica esecul Simonei…., „nu stiu cine da cartile pe fata in privinta Simonei” etc etc.
    Poate Simona ar trebui sa nu mai citeasca presa in timpul competitiilor.

    Vamos Simona !

  11. Un fel de „bate din palmele alea, nu mai sta degeaba!”, nu? Parcă așa-i striga Simona „antrenorului” său, în timpul unul meci. Nimeni nu are dreptul să înjure sau să jignească, însă cred că oricine își poate spune o părere despre un sportiv, că doar n-o fi blasfemie. Mulți dintre cei care au admirat ascensiunea Simonei sunt dezamăgiți acum de comportamentul ei. Inclusiv eu. Să spui că n-ai nici o obligație față de nimeni e o dovadă de (neam)prostie, nu de sinceritate, fiindcă se referea la oameni, nu la federația de tenis. Credeți că dacă Nadal ar spune o tâmpenie ca asta, vecinii dvs. l-ar mai susține cu același entuziasm? Sunt convins că nu. Fanii nu sunt o noțiune abstractă. Nu muncesc în locul tău, dar te pot ajuta să câștigi meciuri (susținerea lor a contat în multe momente dificile ale unor meciuri pe care le-a jucat Simona) și, până la urmă, te ajută să câștigi banii care-ți intră în cont după fiecare meci.

    Și asta face diferența între un campion și un bun sportiv: felul în care gestionează urcușurile și coborâșurile din carieră, relația cu fanii, cuvintele pe care le aruncă în timpul unui interviu. Bănuiesc că mai toți românii întregi la cap și-au dorit ca Halep să devină o mare sportivă. Mai are de lucru până acolo, chiar dacă a atins performanțe la care cei mai mulți dintre noi nici nu visează. E ok să pierzi meciuri, să fii pe locul 2 sau 42, dar nu-i în regulă să fii prost crescut. M-aș bucura dacă ar pricepe asta, într-o bună zi.

    • Simona nu are nicio obligatie fata de nimeni!!
      Daca decide sa nu-si risipeasca fortele pentru castigarea unui turneu „de prestigiu” dar care nu-i aduce bani si sa se antreneze pentru vreun turneu obscur de prin Emirate, platit cu sute de mii de dolari, este dreptul ei – nu are obligatii fate de dumneavoastra, fata de mine sau fata de oricare dintre cei care nu s-au inghesuit sa ii finanteze cariera, pe vremea cand nu era mare campioana.
      Va identificati cu Simona si vreti sa castige turnee pentru dumneavoastra? Frumos, doar ca ea nu are obligatia sa faca acest lucru si, vorba ei, nu va datoreaza nimic.
      Dar ABSOLUT nimic!

      • Cu sau fără Simona Halep, viața mea e la fel, să știți. Dorm la fel de bine după un meci de-al ei si dacă pierde, și dacă-l câștigă. Ba chiar sunt șanse să dorm mai mult de acum încolo, pentru că uneori meciurlle ei sunt programate la ore imposibile. :-) Așadar, nu-i nevoie să câștige absolut nimic pentru mine. Nu știu dacă ați observat, dar ea nu joacă tenis în curtea casei de la Constanța sau în pădure, ci pe arene cu mii de spectatori. Spectatori-plătitori, nu aplaudaci. Așa-și câștigă banii Simona Halep. Îi merită, fără îndoială, dar vreți să-mi spuneți că nu le datorează nimic acelor oameni? Nici măcar puțin respect? Era să zic că are o obligație morală față de ei și față de cei care o susțin, dar mi-am amintit că povestea asta cu morala e o glumă proastă în România.
        Este alegerea ei dacă se comportă ca pe maidan sau dacă arată că a învățat ce înseamnă bun simț. La urma urmei, sunt atâția sportivi geniali cu caracter mizerabil. Sper ca Halep să nu fie unul dintre ei. Atâta tot.

        • Si-atunci care-i problema dumneavoastra?
          Aveti probleme cu numarul de spectatori prezenti pe stadion? Propun sa ii lasati pe altii sa se preocupe: biletele se vand pentru spectacolul de tenis, nu pentru patriotism, deci va urez somn usor si vise placute – eu unul voi aprecia meciurile Simonei, chiar daca nu le dedica lui Ponta si acolitilor sai. Si stiti de ce? Pentru ca vreau sa vad TENIS…. pentru patriotism aiuristic ma uit la Vadim :)

          • Ştiţi, există un test pe care şcolarii români îl tot pică pe capete. Se cheamă studiul PISA. Printre altele, el urmăreşte şi cât pricepe un şcolar din ceea ce citeşte. Pare că mulţi elevi români stau foarte prost la capitolul ăsta – recunosc literele, uneori reuşesc să citească şi cuvinte întregi sau chiar propoziţii, dar nu pricep nimic. Să nu daţi vreodată testul ăsta, domnule iosiP, că nu aveţi nici o şansă să-l treceţi.

    • În punctele de vedere exprimate apar o seamă de adevăruri care temperează emoționalul articolului inițial. Este vorba despre adevăruri privitoare la lucruri greu de schimbat. Atitudinea Simonei Halep față de antrenori este la nivelul atitudinii președinților cluburilor de fotbal din România care schimbă antrenorii după bunul plac.

      Are S.H. capacitatea de a înțelege corect ceea ce se întâmplă cu ea? Are lângă ea sfătuitori onești și buni? Are capacitatea de a le accepta sfaturile? Aș dori ca răspunsurile să fie afirmative.

      Oricum, ceea ce a făcut S,H. este extraordinar. Îi doresc să performeze în continuare. Cred că performanțele din tenis ale altor românce au fost impulsionate de rezultatele Simonei Halep, iar aceasta este, de asemenea, un fapt remarcabil.

    • In sfarsit, un comentariu care spune lucrurilor pe nume. As mai adauga doar cateva lucruri, poate spre accentuare mai mult. Aceste sporturi de arena (spectacol) traiesc din banii pe care iubitorii de spectacol sportiv ii dau. Atunci cand un sportiv intra in acest joc, sa nu uitam ca este vorba de jucatori profesionisti, in cazul nostru WTA, ar fi bine sa inteleaga in ce se baga. Sunt drepturi si obligatii, multe dintre acestea scrise explicit, altele mai putin sau chiar deloc. Printre acestea, ideea care trebuie spusa este ca toti acesti sportivi sunt datori spectatorilor si, mai ales, suporterilor lor si ar fi bine sa fie pe deplin constineti de asta. Se vehiculeaza sume imense de bani iar banii acestia nu vin doar fiindca sportivul este foarte bun, joaca foarte bine si eficient, ci mai ales fiindca exista foarte multi spectatori (reali sau virtuali) care platesc pentru asta iar apoi, dar la fel de important, fiindca exista sponsorii care cumpara si vand imagini. La acest nivel, in jurul fiecarui sportiv functioneaza un angrenaj uneori foarte complicat care implica foarte multi bani si foarte mult efort concertat. Un sportiv, mai ales in tenis, odata ajuns printre primii nu mai este de capul lui si mai ales trebuie sa gestioneze cu foarte mare atentie si profesionalism relatiile complicate pe care le are cu echipa si cu suporterii lui.

  12. Lasand la o parte unele luari de pozitie ale frustratilor sau neimplinitilor, meciul unei parti a presei nu este impotriva Simonei ci impotriva celeilalte parti a presei, cea care o ridica in slavi peste masura.
    Exact asta se intampla si in privinta elevilor olimpici. O parte a societatii le ridica obsesiv statui cu duiumul, cealalta parte nu accepta acoperirea cu statui a mocirlei in care se scalda invatamantul.

  13. As rezuma la : romanii nu stiu sa iubeasca!
    Atat in familie, cat si la nivelul societatii, prin iubire se intelege POSESIE, si de aici decurg multe inconveniente, daca nu chiar toate!?
    Copilul e AL MEU, deci trebuie sa faca ce consider eu ca e bine pentru el, chit ca eu mi-am ratat viata pentru ca am facut ce-au vrut parintii mei! Nu e logic, dar asa e!
    Cine stie mai bine ca un parinte ce-i trebuie copilului? Copilul care n-are nicio experienta sau parintele care are doar o experienta, a lui, dar care e sigur ca e suficienta pentru a-i asigura progeniturii ceea ce i-a lipsit lui ?
    La fel si cu idolii momentani: n-am fost niciodata sportiv de performenta, mai mult decat atat, n-am avut nicio performanta in nimic pana acum, DAR pentru ca i-am acordat Simonei Halep imensul privilegiu sa o pretuiesc,cand o pretuia toata lumea, acum e normal sa o critic la sange:m-a dezamagit! Din cauza esecurilor ei, ma simt frustrat si nu ma jenez sa-i arat asta, e dreptul meu!

    Ii doresc Simonei sa-si gaseasca rapid un adevarat coach (suedez…?), care sa o ajute sa se expime cat mai liber, sa faca abstractie de ce este neesential si sa continue sa creada in ea! Nu de sfaturi are nevoie, ci de regasirea increderii in propriile ei forte!
    Ceea ce este dificil se rezolva repede, Simona, numai imposibilul ia un pic mai mult timp ca sa se realizeze! Succes!

  14. Am incercat sa fac sport asa, ca hoby, la 36 de ani, si ma antrenam de fapt cu sportivi activi, medaliati. In alta tara sigur ca da, in RO asa ceva e SF. In 3 ani m-am umplut de oase si tendoane rupte, chiar si facand 3 antrenamente pe saptamana. Am acum un copil mic, si m-am lasat, ca nu puteam sa imi rup gatul inainte sa creasca mare copilul.

    Sportul nu e un hoby, ci o profesie. Un an bun nu te face campion, zece ani cu suisuri si coborasuri te fac campion numai daca la sfarsitul celor 10 ani poti inca castiga Roland Garosul. Cred ca asta a vrut Simona sa va explice, ca nu face asta pt ratatii de fani de la TEVE ci pt ca este profesia ei, care ii aduce pensia si o ajuta sa isi planifice pt viitor si o familie.

    Va place tenisul la TEVE, foarte bine. Am vazut un singur meci al Simonei, in care a batut-o rusoaica aia cu picioare faine, care castiga cupe de vreo zece ani si inca are picioare faine. Simona daca citesti, eu cred in tine asa cum cred si in mine, ca de la un ex sportiv de hoby la un viitor campion de profesie. Nu stiu cati sunt ca si mine, dar trebuie sa intelegi ca lumea asta e in proportie de 90% prostuta, vorbind cum bate vantul.

  15. mi e sa nu sufere de vedetism (de Simona vorbesc) si asta fiind o boala grea de a romanilor la fel ca cea a sfatuitului.
    sau mai grav…sa considere ca nu meritam…ca popor.
    sau e suparata ca nu o mai susutine Mickey Mouse pe FB
    speram ca e intr o etapa a vietii in care are nevoie de un reset lejer dupa care sunt sigur ca ne va incanta cu evolutiile si titlurile pe care le va dobandi in viitor…sa o lasam sa si adune puterile si mintile si moralul si sa o incurajam sa revina mai tare psihic fata de cum era inainte.
    daca va avea o revenire spectaculoasa o sa fie toata lumea cu : „v am spus ca o sa si revina?” pe buze
    daca ramane asa…la nivelul asta sau mai jos comentariile vor fi: a facut prea multi bani…ii ajunge si gata s a lasat de tenis si se apuca de politica sau se marita cu unul mai bogat ca ea.
    ideea e sa ne arate ca e o sportiva cerebrala asa cum a mai facut o prin performanta de pana la aceasta data.
    sunt sigur ca si va reveni la nivelul anterior sau si mai bine chiar…tenisul e un sport unde trebuie sa te duca si capul…altfel nu ar fi ajuns Simona pe III in lume…fara un „cap tare”…si tot cu ajutorul lui o sa ajunga pe I in lume.
    HAI SIMONA!

  16. Din nefericire, ultimele declaratii ale Simonei Halep ne-au jignit pe noi, suporterii ei.

    Material, ea nu datoreaza nimic Romaniei (in afara de obligatiile pe care le are catre stat).

    Insa ar trebui sa fie mai atenta cu noi, suporterii ei.

    Unii dintre noi s-au trezit la patru dimineata sa vada meciurile ei. Altii s-au deplasat sute de kilometri pe banii lor si au cumparat un bilet de intrare care de multe ori nu era ieftin. S-au grupat in tribune si au facut atmosfera la meci cu tricolorul in brate.

    Tot comportamentul ei din ultima perioada nu a facut decat sa arate aroganta. Probabil s-a vazut si ea cu sacii in caruta cum s-au vazut alde Mutu si Bute si s-au crezut deja stele, mirandu-se de ce nu se dau adversarii deoparte,

    Pentru tot comportamentul asta, Simona nu mai datoreaza nimanui nimic. Insa nici noua ei. Sa nu se mire daca vede tribunele goale la urmatorul ei meci.

  17. Chestia cu S H care a facut mult pentru Romania e o prostie tipic ceausista. Pentru Romania a facut intr-adevar mult printul Charles. S H impreuna cu parintii ei sunt un business neaparat foarte lucrativ inca de cand a inceput sa foloseasca racheta. Parintii ei sunt faimosi in Constanta pentru nerusinata evaziune fiscala pe care o practica cu fabrica lor de lactate – branza, domne, ca doar sunt din neamul lui berbecali. Sfatuita de ei, Simona a facut numeroase contracte de publicitate cu care ne agreseaza zilnic la televiziune si pe strada – cea cu Dedeman-ul de exemplu. Se zice ca are ceva si cu Adidas-ul dar astia sunt businessmeni adevarati asa ca o s-o trimita la plimbare in scurt timp daca pierde in continuare. Eu, ca roman din Romania, nu astept nimic de la S H dar nici ea sa nu astepte de la mine sa-i suport fara sa-mi spun parerea bisnitzaraia ei si a familiei sale.
    Ignorarea insa trebuie sa fie reciproca, asa ca daca nu mai vrea sa revina in Romania – treaba ei, nu plange nimeni dupa ea – sa-si retraga si toate reclamele idioate cu care ne agreseaza ca sa-si rotunjeasca conturile. Punct.

  18. JE NE SUIS PAS SIMONA HALEP
    Se tot vorbeste despre extremele invatamantului, despre picatii la bac si mai cu seama olimpici si, din cate observ, se cauta totusi solutia astfel incat sa crestem numarul olimpicilor concomitent cu scaderea codasilor, sa-i trecem dintr-o parte in alta.
    Olimpicii sunt parte a unui ‘show’ national, a unui show de familie, unde ne gratulam cu reusita lor de podium si atata tot! Simona Halep, desi rusita ei se claseaza in domeniul ‘sport’ nu este cu nimic diferita de un olimpic. A reusit performanta unei bune coordonari am membrelor, a energizat masse plictisite, si si-a luat banii. Ce altceva ar trebui sa-i facem, o statuie?!
    Tragic este ca show-ul continua si in afata terenului, cu interviuri, declaratii, pareri, unde, intr-o engleza iliesciana, inceteaza din a mai ne ‘reprezenta glorios’ tara.
    Aceeasi situatie si cu olimpicii, se produc la concursuri, vin acasa si isi reiau activitea semi autistica de toate zilele. Sigur mai sunt exceptii dar ‘olimpicul nostru’ este in lumea lui, cu realitatea lui in capsor, aici duc concursurile.
    Simona Halep nu ar citi Contributors si nici olimpicii caci in realitatea lor exista doar antrenament/matematica/chimie, sunt de o naivitate socanta in orice altceva.

  19. Eu sunt un fan al Simonei, deci admit ca sunt subiectiv.
    Daca toti oamenii din Romania ar depune efortul Simonei si ar avea ambitia ei, am fi departe.
    Daca tinerii Romaniei nu ar mai sta prin cluburi ci s-ar pregati fiecare, unde invata, cu aceeasi daruire cu care Simona s-a pregatit si se pregateste pentru munca ei, tenisul, Romania ar avea viitorul asigurat.
    Arricolul este foarte bun ai pune punctul pe i.

  20. Unele sfaturi adresate Simonei Halep contin atacuri la persoana. Automat acestea i-ar descalifica pe autori. Sumele castigate de Simona Halep ar fi relevante intr-un articol privind maniera in care un sportiv de performanta isi administreaza averea. Nu e treaba nimanui sa-i dea sfaturi Simonei Halep privind programul sau competitional, are un manager pentru aceasta. Sigur, cineva poate avea o opine. Dar de la exprima o opinie si pana la a se erija in oracol ce poate prezice cariera cuiva e o cale lunga.
    Maniera in care Simona Halep joaca tenis nu are nimic de-a face cu faptul ca apartine unei minoritati. Totusi – acestea aspecte sunt sistematic aduse in discutie.

    Gandesc ca este o problema de educatie in doua planuri. Un atac la persoana este o proba de mitocanie. In planul educatiei intr-o instituite, cand cineva trece printr-o scoala, este educat sa nu faca aceasta greseala.

  21. Perfect de acord cu articolul dnei. Marcu. De cand au aparut articolele denigratoare si pline de reprosuri si sfaturi, am tot asteptat aparitia unui comentariu lucid si drept care sa pretuiasca efortul, munca sportivei care merita respect si incurajare in momente grele si nu injurii. De obicei parintii care-si vor copii doar pe locul I si care-i bruftuluiesc atunci cand ajung doar pe II sau, mai rau, mult mai jos, ii terorizeaza, ii schilodesc sufleteste si, fara iubire si respect, ii desfiinteaza ca persoane. Sincer cred ca o parte din esecul Simonei se datoreaza acestui exces de laude in cazul reusitei si excesului de critici in cazul esecului. Amandoua excesele vin din lipsa de respect pentru sportivul respectiv ca perspana care face un efort urias zi de zi, care investeste timp, energie, ani de pregatire si turnee si care ar trebui sustinut si cand pierde sau, cel putin, ar trebui lasat in pace. Cred ca daca ar trai in occident viata si cariera ei ar fi mult mai stralucitoare.Conditia fiind sa rupa orice legatura cu cei care nu stiu s- o respecte. Iata un nou sfat!!!

  22. Dumnezeu îți dă dar nu-ți bagă și-n traistă… Simona Halep nu datorează nimănui nimic…ea le- a inventat pe toate. Când nu e prea obosită…mai face ceva și pentru România, vine în țară ca… vedetă. Și ne dă sfaturi publicitare. Se odihnește muncind. Ce bine e să fii în Salamanca …când nu datorezi nimănui nimic. Or fi, în anumite zone ale țării, maternități, creșe, grădinițe, școli …toate private și noi nu știm? Or fi fost și pe vremea unor părinți? Se pleacă în lectorate prin concursuri…pe viață și pe moarte? Ca-n tenis?

    • Stimata ada, e nedrept să vă răspund tocmai dvs, cînd am primit atîtea mesaje plăcute, dar o fac pentru că mi se pare că ilustrați perfect meteahna pe care am încercat s-o discut în articol. Va explic: nu știti în mod evident nimic despre mine și nici despre cum se cîștigă un lectorat în străinătate, dar vă permiteți să-mi dați sfaturi și să insinuați că aș fi lipsită de recunoștință. Da, vă asigur că se dă concurs, că e unul greu și că Universitatea Bucuresti, cel puțin Facultatea de Litere, este unul dintre puținele locuri din România unde concursurile sînt „pe bune”. De altfel, puteti căuta CV-ul meu academic și, de asemenea, evaluările Universității din Salamanca ca sa vedeti daca e sau nu bine la Salamanca, eu vă asigur că da, e foarte bine. Dar pentru că mă aflu aici și încerc să-mi fac în continuare meseria, aceea de profesor de literatură română, nu e necesar să ridic osanale publice celor care, de-a lungul vietii, m-au ajutat într-un fel sau altul, corect și în conformitate cu Cv-ul. Am mai spus-o, atit timp cît nimeni, niciodată nu mi-a oferit un job din considerente personale, ca să-mi facă un hatîr sau din vreo simpatie (sau dacă cineva a făcut-o, am refuzat cadoul, așa cum am refuzat premii și alte onoruri pe care le-am perceput ca nu tocmai corecte), stau foarte liniștită în fața insinuărilor și a reprosurilor, care, în România, depășesc cu mult limita firească. Este exact ce se întîmplă și cu Simona Halep acum. Ce este trist și putred în România este că atitudini ca a dvs, care pretind temenea fanariota pentru orice succes, sînt încurajate de sistemul de învățămînt și în general de opinia publică încă majoritar rurală, meschină, intruzivă și lipsită de orice urmă de generozitate, iar cei vulnerabili sau mai slabi de înger se simt loviți, pe bună dreptate. Eu scriu aceste articole pentru ca aceia care vor să se rupă de acest sistem bolnav să nu se simtă cu totul singuri și să înțeleagă că se poate și altfel și că nu au nici un motiv să se simtă vinovați. Vina e la dvs.

      • Luminița Marcu, acum am înțeles demersul pe cale l-ați întreprins. O înțelegeți perfect pe Simona Halep. La primul dintre „eșece” se supără ca „văcarul pe sat…”. Dumneavoastră ați ales să-mi răspundeți mie …„dintre atâtea mesaje plăcute”. Mulți dintre noi ne facem cât putem de bine îndeletnicirile, fără ploconeli, fără temeneli…pe propriile forțe. Nu am avut veleități de campion, nu ne-am rățoit la cei care ne-au dat un sfat, o povață spre mai bine. Dacă a fost bun l-am luat în considerare. Ne-am luat după toată lumea, dar nu ne-am ieșit din minți. Simona Halep are scuza vârstei. Are destul timp și talent să fie iertată de cetățenii României.
        Nu înțeleg răbufnirea resentimentară la adresa unui sistem care v-a format 100%. Opinia publică majoritar rurală …e cea care o dojenește pe Simona Halep? Cunoașteți bine zonele rurale ale țării? Nu cumva ați uitat trecutul și vă imaginați prezentul din lecturi prost dirijate?

        • Va cred cind spuneti că n-ati avut nimic de campion (sau poate ati avut, dar nu v-a incurajat nimeni la timp), dar nu sint sigura cum e cu veleitatile, s-ar putea sa fi avut totusi citeva, altfel nu se explică acreala fata de campionii reali. Sau se explica, cum spuneam in articol, prin faptul ca e o atitudine mult incurajata in Romania: stai in banca ta, fii recunoscator in veci de veci și apoi daca unul face o cit de mica greseala, nu-l cruta, caci dupa ce ai indurat si ai strins din dinti, a venit, in sfirsit si rindul tau sa dai cu biciul, sa stai la catedra, sa imparti dreptate. Cel mai trist e ca sinteti atit de convinsa ca aveti dreptate, ca reprezentati bunul simt absolut, încit dialogul e pierdere de vreme.

            • …și niciun profesor nu refuza dialogul. Era singura cale de a schimba opinii…chiar majoritar rurale. Așa a reușit și creștinismul. Prin apostoli. Și tot prin epistole. Acum e mai ușor, cu blogurile. Ce simplu ar fi, dar…unde ne sunt …apostolii de altădată!

        • „Ce bine e să fii în Salamanca …când nu datorezi nimănui nimic. Or fi, în anumite zone ale țării, maternități, creșe, grădinițe, școli …toate private și noi nu știm? Or fi fost și pe vremea unor părinți?”

          Nu înțeleg răbufnirea resentimentară la adresa unui sistem care v-a format 100%.

          Tovarasa Ada,

          Eu sint nascut in anii ’50. Comunistii i-au jefuit pe bunicii mei de tot ce aveau de la mosii si stramosii lor si de ce au mai adaugat si ei la mostenire: pamint, paduri, animale, o fabricuta, un magazin, aur, bani economisiti. TOT, in afara de casa in care locuiau, hainele de pe ei, gainile din curte si bicicleta. Parintii mei – dati afara din facultate. Un frate de-al mamei – dat afara din liceu. Dupa ce comunistii i-au deposedat de toate proprietatile – transformindu-i pe toti romanii in sclavi saraci lipiti pamintului, traind de pe o zi pe alta -, marinimosi cum le e felul le-au dat gradinite, scoli, manuale (SCRISE DE EI!), facultati etc. gratuite. Vorba matale, tovarasa Ada: un sistem care ne-a format 100%.

          Eu as fi preferat sa-mi plateasca parintii scoala si facultatea, asa cum era obiceiul in Romania pina la venirea criminalilor psihopati de la Rasarit, apoi eu sa-i ingrijesc pe ei la batrinete si sa le platesc studiile copiilor mei s.a.m.d., fara sa astept nici o gratuitate din partea statului. Dar de unde, daca statul comunist ne-a furat totul? De unde, tovarasa Ada?

          Sint sigur ca, privind retrospectiv, ti se pare rationala si de bun simt pretentia lui Ceausescu ca guvernul RFG sa plateasca mii sau zeci de mii de dolari pentru fiecare din germanii care doreau sa paraseasca Romania pentru a scapa din infernul comunist. Ca doar sistemul ii formase 100% si erau datori vinduti statului roman, nu-i asa?

          Dupa ce ne-au jefuit si terorizat, tot noi sa fim cei datori! Si nu doar datori, ci si recunoscatori.

          Obraznicie tipica. Inconfundabila.

          Nu mi-e greu sa imi imaginez din ce medii provii, tovarasico…

          • Comuniștii veniți pe tancuri au luat tot de la toți cei care aveau ceva în proprietate . Tot și de la săracii…cu un biet petec de pământ și de la marii șnapani ai neamului , unii dintre ei ori urmașii lor se bat acum cu pumnul în piept că au fost deposedați de averea părinților. Avere furată de la bietul muncitor și mai ales bietul țăran român. Hoți au fost și hoți sunt încă…și-or fi în neamul românesc …Ce să mai spunem despre copiii… tanchiștilor …care au ras tot ce era avere și intelectualitate în România postbelică. Ei sunt portdrapelul dreptei democratice. Cine i-a format …100% așa? Prezentul oratoric ori trecutul îmbuibării? Aici e problema care ne definește pe fiecare la ieșirea în spațiul public. Ce am fost și ce am ajuns. Altfel spus…bunul simț al neschimbării măștii după vremi. Asumarea trecutului…ca un rău propriu nu întotdeauna al…altuia.

  23. Am senzatia ca titlul nu e bine ales. Chiar daca in text se aminteste de Simona Halep si de abuzul de sfaturi, ca specific national, acestea nu sunt decat pretextul pentru a vorbi despre nesansa celor cu bagaj genetic spre exceptional de a fi (de)formati de scoala romaneasca, aia de se bazeaza pe „invatarea formulelor la chimie”. Chiar daca nu e asa, logica respectivelor formule de chimie nefiind ezoterie profunda, devine clar ca perceptia unora cu aptitudini divergente fata de profilul real n-a putut fi corectata de-a lungul anilor de instruire generala, daca inca si dupa absolvire nu pot inca scapa de marotele adolescentine.
    Cei mai multi raman cu impreisa ca scoala, mediul, sansa le sunt impotriva, iar asta e hiba scolii romanesti, prea neatenta cu solitarii si prea indiferenta cu mediocrii.

  24. Tot ceea ce ati scris este perfect adevarat… atat despre scoala romaneasca ( am doi copii pe post de cobai ai acestei scoli ) … cat si despre ceea ce i se intampla Simonei Halep … Pentru mine una… conteaza mult acest articol… deopotriva si autorul lui, deoarece nimeni nu a reusit sa impleteasca in randurile sale cuprinzand adevarul crunt despre aceste doua dureri care ma framanta zilnic si pe mine… Copiii mei si modul in care anumite persoane isi permit a calca in picioare munca unor oameni …( zile, ore, minute, ani …. vieti care s-au inchinat atingerii unui vis, al unui tel)

  25. Fata de alti tineri de varsta ei, Simona Halep mi se pare un om cu capul pe umeri. Sa nu uitam ca e tanara si, inainte de a-i da sfaturi, sa incercam sa ne aducem aminte ce aveam noi in cap si-n suflet, la varsta ei.
    Atunci cand un mare tenisman, esuat prin parlament, ii facea morala Simonei, m-am gandit ca era doar invidie. Atunci cand oameni care n-au facut in viata lor sport de performanta isi dau cu parerea despre sportivi de performanta, ma gandesc ca-i pura limitare (unii ar spune chiar prostie).
    Exista motive pentru care marii campioni au in staff -ul lor si un psiholog. In ziua de azi, in care oricine poate sa-si faca publice, instantaneu, parerile, trebuie sa stii ce sa iei in seama si ce nu. Si sa ai un specialist care sa-ti arate ce nu trebuie sa iei in seama. Poate ai nevoie si de un specialist in comunicare si de alti specialisti…
    Orice sportiv este, in primul rand, om. Si toate emotiile, implinirile si neimplinirile omenesti nu-i sunt straine si-i pot afecta performanta.

    Simona, oricare ti-ar fi problemele, sper sa le rezolvi, sa te regasesti si sa mergi mai departe, cu capul sus! Nu mor caii cand vor cainii.

    P.S. O intrebare, pentru cei prea grabiti sa judece si sa dea sfaturi: Doamnelor, domnilor, in meseria dumneavoastra (oricare ar fi aceea) sunteti in top 10 mondial?

    • Toata discutia si subiectul Halep si cazanul cu smoala, si sfatosenia nationala extinsa la alte cazuri mi se pare gresita.
      Nu vorbim de activitate stiintifica/academica a unor cetateni in afara, nu despre produse culturale care sa apara in biblioteci, ci de ENTERTAINMENT!
      Ca orice cetatean Halep are drept la libera exprimare, poate sa dispune de imaginea sa (in spoturi frumoase la dedeman) si sa renege si specia umana. Vinovat e cel cate o asculta si pune pret pe ce graieste o SPORTIVA!
      Spune ca nu are de dovedid nimic. Bine. Ce spune ea e bine si la locul lui
      Acum, ca ea tot lucreaza in ENTERTAINMENT, nu are de ce sa fie dezamagita de ce se spune ca asta e ideea din spatele industriei unde activeaza ea!! Mai bati mingea, mai aplauda massele, mai se revolta pe ce le spui. Poate sa inceapa cu maruta si capatos daca tot e pusa pe treaba.
      Si repet, nu vorbim de educatie, muzica sau literatura, vorbim de SPORT, si este diferenta!!
      Romanii, cazanul cu smoala… Vreun banc maghiar (gluma)

      • Nu as spune ca toate sporturile sunt „entertainment” si nu as amesteca toti sportivii in aceeasi oala. Poate fi multa munca in sportul de performanta si, adeseori, aceasta munca nu-ti mai lasa timp pentru altele. Eu nu m-as grabi sa-i judec pe sportivii cu rezultate mondiale si, cu atat mai putin m-as grabi sa-i pun in aceeasi oala cu vedetele „entertainment” -ului.

        Daca tot ati gasit de cuviinta sa dati „reply” la comentariul meu, poate raspundeti si la intrebarea din Post Scriptum.

        • Va marturisesc cu parere de rau ca initial am dorit sa opinez la cele spuse de d-voastra, m-am razgandit, am dat ‘reload page’ dar tot reply a aparut. Mea culpa!
          Insa, considerati batutul mingii o meserie? Poate fi pusa laolalta cu, sa spunem medic, jurist, inginer, scholar dar chiar si tinichigiu, mecanic, zugrav (le separ doar fiind unele necesita licenta, nu de altceva)? Cele enumerate aduc plusvaloare, sunt necesare vietii unei colectivitati.
          Alde tenis (wrestling, fotbal) sunt varianta moderna, mai civilizata a arenelor si coloseum-ului de altadata (fara amfiteatrele grecesti … educau…, erau produse culturale, stricto sensu), sunt circul, isi scot bani Logines, Rolex, Nike, B-win samd. din notorietatea ‘sportivilor’. Se mai si pune eticheta tenis-ului ca fiind un sport ‘nobil’. Am vazut cum oameni care au scos bani din ceva isi dau plozii sau isi inchiriaza chiar ei teren, ca da bine, aduce staif, delimiteaza de masse datu cu paleta, rafineaza omul…
          Imi pare ca in afara entertainment-ului topuri internationale bine delimitate si oficiale ‘nu se exista’. Poate unele publicatii, sa faca o ierarhie a notorietatii, se mai dau premii nobel cam prin rotatie pe continente, ca asa e bine dar, nu se insista pe cladamente in meserii/profesii. Sunt recunoscuti multi ca fiind buni, dar nu li se da un numar de ordine…

          • Este evident, avem pareri diferite. Da, as accepta ca fotbalul este „circul” modern, ce se da odata cu painea. Dar, chiar si in fotbal, chiar daca sumele vehiculate sunt astronomice, exista oameni care parca-s facuti pentru fotbal. „Magicieni”.

            „A bate mingea” poate ca nu e o meserie, dar a-ti „masura puterile” cu cei mai buni din lume si a te numara in primii 5 sau 10, in domeniul tau, nu-i putin lucru, zic eu.

            Atunci cand un sportiv de valoare este si un om de valoare, cam toate parerile sunt la unison. Dar, cand ni se pare ca omul din spatele performerului nu-i tocmai pe gustul nostru, ne cam grabim sa-i dam sfaturi, chiar daca nu stim cu ce se mananca ceea ce face el.
            Sigur, ni se poate parea indecent si frustrant ca, de exemplu, un boxer sa ia 50 de milioane de dolari pentru un singur meci. Dar, inainte de a ne gandi la suma, am putea sa incercam sa ne imaginam cum a ajuns omul respectiv acolo. Cum i-a fost spart nasul, cati pumni a luat in cap, in cate cantonamente a fost izolat, cate cure de slabire fulger a trebuit sa faca, cate accidentari a suferit etc.
            Eu, personal, am facut putin sport de performanta (fara rezultate notabile), iar la 23 de ani aveam in cap mai mult distractia, decat munca. Asa ca ma abtin sa o judec sau sa-i dau sfaturi, Simonei.

            P.S. Chiar daca gladiatorii erau protagonistii „circului” despre care vorbiti, eu nu-i consider inferiori zugravului (de exemplu).

            P.S.2. Pentru mine, un sportiv roman care castiga o competitie de nivel mondial, aduce „plus-valoare”. Chiar daca nu e cuantificabila. In plus, poate plateste si impozit, statului roman, pentru sumele pe care le castiga. :)

  26. Citez: „Am convingerea, bazată pe date biografice și alte exemple din proximitate, că de școala românească, exemplu mondial de meșteșug de alienare mintală…”

    Lucrati in invatamint? Acesta este rezultatul muncii dvs? Sincer, nu cred. Eu am incredere in dascali.

    Invatati oamenii sa zimbeasca. Poate ca grijile zilnice le sugruma optimismul, poate ca in acesti 25 de ani si multi din urma le-a fost rescris in gene ca singur scop al existentei lupta pentru surpavietuire… Da, stiu ca oamenii nu zimbesc. Poate nu mai pot sau nu mai au motive ceea ce este foarte trist. Cum la fel de trista este imaginea unei „elite” intelectuale care se hlizeaste cind unul care ne invata cum se bea destept spune: „scoala scoate numai timpiti”. Si cita dreptate are atunci cind se uita in oglinda! De prea multe ori dublul standard este folosit pentru a justifica ceea ce nu se poate justifica: lipsa de bun simt, lipsa empatiei si altruismului!

    Nu tot ce ati scris pot considera ca fiind perfect adevarat…Am dreptul sa pun sub semnul intrebarii…Am dreptul al NU daca vreti sa fiu DA! (e dintr-o melodie cintata in cenaclul Flacara)

    • Catastrofa in care se zbate asa-zisa scoala romaneasca este cu brio confirmata de examenele de anul acesta dupa clasa a 8-a si recentul bacaloriat cu subiecte pentru redusi mental si asa-zisi profesori inchizand ochii la copiatul catindatilor. Saltul de la cca 40% bacalaureati pe bune la prima introducere a camerelor tv la aproape 70% azi e elocventa dovada a revenirii la prabusirea scolii facuta de ponta si gashca uslinoasa in intelegere deplina cu sindicatele asa-zisilor profesori din Romania.

      • stimate domn lucid, eu nu traiesc in logica dvs. aveti o opinie, e in regula, nu rezonez cu ea. nu ma intereseaza ponta, abramburica, funestul funeriu si elita mediocra si nici multi ati mediocri trecuti prin palatele romanesti. ma intereseaza solutii. deja se scurge timpul multor generatii care doar constata. intrebarea mea e: CINE FACE? CINE STIE SA FACA??? SA FACA! mai mereu aprecierile vis-a-vis de un subiect sint majoritar subiective. asta e natura umana. Platon si Aristotel nu se nasc in ifecare zi.

    • Cine e ada? Cine e Luminita Marcu?
      Ambii lectori, ambii acri fata de contraopinenti, ambii nu stiu in mod evident nimic unul despre altul, ambii dispretuitori fata de opiniile celuilalt, ambii cred ca au dreptate, ambii se invinovatesc reciproc, ambii impart de la catedra dreptate … cum naiba sa-l mai distingi pe anonim de campionul real?

  27. Subscriind în totalitate cu opiniile din articol
    îmi iau libertatea de a scrie aici o poezea
    Din comentarii, vai, se înţelege
    că nu mai rezonează om cu om
    şi singura, pârdalnica-ne lege
    e ceea ce bifează un pogrom
    adică o iubire bestială
    în care partenerii se ucid
    din dragoste şi nu din vreo sminteală.
    Aşa am înţeles, ca om lucid.
    Mulţumesc.

  28. In sfarsit!!!!!
    Un articol plin de substanta. Un punct de vedere excelent, dupa parerea mea. Eu am fost de-a dreptul stupefiat de comentariile din presa ultimelor luni, si nu numai, despre Simona Halep. Ar fi extraordinar daca ar citi si ea articolul si daca ar intelege ca sunt multi, foarte multi compatrioti de-ai ei care o apreciaza la fel ca autoarea articolului.
    Cat despre paralela cu invatamantul romanesc, iar apoi cu intreaga societate romaneasca ce port spune?- decat ca e geniala.
    As mai avea multe de spus, dar mai bine decat autoarea articolului sigur nu m-as putea exprima.
    Felicitari, Luminita Marcu- e , cred, prima oara cand iti citesc vreun articol, dar de aici inainte iti voi cauta articolele constant.
    Si, normal, felicitari Simona Halep pentru tot.

  29. Pentru bine sau rau, am postat si eu cateva comentarii de natura tehnica in engleza si romana la site-uri de tenis, ca tennis.com, etc. Cateva sunt:

    Wimbledon: E ridicul, dar real, Cepelova a practicat un joc mai variat decat Simona Halep
    http://mariushancu.blogspot.ca/2015_06_01_archive.html

    Has Simona Halep Been Driving the Right Vehicle to Wimbledon? (II)
    http://mariushancu.blogspot.ca/2015/07/has-simona-halep-been-driving-right.html

    Written before Wimbledon: New coaches, new plan for Simona Halep?
    http://mariushancu.blogspot.ca/2015/07/written-before-wimbledon-new-coaches.html

    In general, cei care au raspuns au fost favorabili.

    Daca ele au ajuns la Simona sau echipa ei si au fost luate in considerare in procesul lor de brainstorming, foarte bine.

    Daca nu, A bon entendeur, salut si I’ve said my piece:-)

    Marius Hancu

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Luminita Marcu
Luminita Marcu
Asistent universitar în Facultatea de Litere din Universitatea Bucureşti, doctorat în filologie cu o lucrare despre presa culturală din comunismul românesc (profesor colaborator din 2001, titular în departamentul de Studii literare, din 2005). A publicat cartea Mansarda cu portocale. Puzzle spaniol în 2006 la Editura Polirom, traduceri din engleză şi spaniolă şi numeroase articole în presa din România. În curs de apariție la Editura Cartea românească, lucrarea ”Gazeta literară 1954-1968. O revistă culturală în comunism”. Aprilie 2010 - aprilie 2014, director adjunct al ICR Madrid. 2007-2010, consilier de presă al Institutului Cervantes din București. Din septembrie 2014, lector, prin concurs, la Universitatea din Salamanca (titular al cursurilor de Literatură română în cadrul Literaturilor romanice și de Limbă și civilizație românească).

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro