joi, martie 28, 2024

Sindromul Herostratos. Despre psihologia asasinului în masă *

Cu câteva zile în urmă, fostul membru al Ku Klux Klan-ului Frazier Glenn Miller, rasist şi antisemit de o viaţă, a intrat în Centrul Evreiesc din Kansas City şi a descărcat puşca şi un revolver în mulţime, omorând trei oameni. Două dintre victimele sale, tată şi fiu, erau membri ai bisericii metodiste, iar a treia victimă, o femeie, era de rit catolic.

În luna martie a acestui an, Alex Hribal, elev de liceu în vârstă de 17 ani, a atcat cu un cuţit colegii lui de şcoală din Murrysville, Pennsylvania, rănind douăzeci din ei. El a mai rănit un agent de securitate care a încercat să-l dezarmeze. Investigaţia iniţială nu a identificat nici un motiv.

În aceeaşi lună, opt terorişti chinezi care cer separarea regiunii Xinjiang, au năvălit într-un tren în oraşul Kunming, omorând prin înjunghiere douăzeci şi nouă dintre pasagerii inocenţi. Să fi fost Hribal influenţat de citirea veştilor de la celălalt capăt al lumii când a plănuit şi înfăptuit acţiunea lui criminală? Dacă a fost, el a copiat numai acţiunea, căci nu avea nicio legătură cu motivaţia teroriştilor chinezi.

Ivan Lopez, în vârstă de 35 de ani, militar în armata SUA şi veteran al războiului din Irak, a ucis patru militari şi a rănit alţi şaisprezece la baza militară Fort Hood din Texas, în ziua de 2 Aprilie 2014, apoi s-a sinucis. El nu avea antecedente de boală psihiatrică, nu lua nici un tratament şi nu era consumator de droguri. Motivele lui rămân necunoscute.

Nu şi cele ale maiorului psihiatru Nidal Malik Hassan, care, la data de 5 noiembrie 2009, la aceeaşi bază militară, a atacat cu o armă automată pacienţi şi militari în serviciu, omorând treisprezece şi rănind treizeci. În timpul atacului, Hassan  s-a încurajat strigând Alah Akbar, strigătul de luptă frecvent folosit de luptătorii şi teroriştii musulmani. Ulterior s-a descoperit că maiorul Hassan era în legătură cu teroriştii islamici fundamentalişti din Orientul mijlociu şi că îşi formase o filozofie religioasă cu ajutorul căreia se credea eliberat de orice jurământ militar, ca urmare a disjuncţiei dintre politica americană şi textele coranice.

Doi elevi de optsprezece ani, Eric Harris şi Dylan Kiebold, au dezlănţuit un atac furibund cu explozive şi arme moderne de foc în şcoala lor, Liceul Columbine din Comitatul Jefferson, statul Colorado, în Aprilie 1999, omorând doisprezece colegi şi un

profesor şi rănind alţi douăzeci şi patru, înainte de a se sinucide. În jurnalele lor au fost găsite multiple planuri  de atacuri teroriste, cu exprimarea dorinţei de a depăşi recordul de victime al al lui Timothy McVeigh.

Atacul de la Liceul Columbine

Acesta, un fost militar şi veteran al războiului din Golf, a detonat un camion cu explozibile în faţa clădirii federale din Oklahoma City, în Aprilie 1995. Rezultatul: o sută şaizeci şi opt de morţi şi peste şase sute de răniţi. McVeigh a fost capturat, judecat şi executat. El a declarat că motivul acţiunii lui a fost acela de a se răzbuna pe guvernul american pentru acţiunile ilegale comise prin atacarea comunităţii religioase din Waco, Texas.

Clădirea federală din Oklahoma City, după explozia provocată de Timothy McVeigh

Studentul coreean Seung-Hui Cho, înarmat cu mai multe arme de foc, a omorât treizeci şi doi de  studenţi şi a rănit alţi şaptesprezece, la Politehnica din oraşul Blacksburg, statul Virginia, în luna aprilie 2007. Acolo şi-a pierdut viaţa profesorul israelian de origine română, Liviu Librescu, sacrificându-se  pentru a salva vieţile elevilor săi.

Înainte de a se omorî, Adam Lanza, în vârstă de douăzeci de ani, a ucis douăzeci de copii şi şase adulţi în şcoala elementară Sandy Hook, din oraşul Newtown, statul Connecticut. Era Decembrie 2012.

Acestea sunt doar câteva exemple din lungul şir al omorurilor care se petrec în şcoli, la locuri de muncă, în instituţii religioase, în mall-uri sau staţii de tren: execuţii de oameni inocenţi în locuri publice. Cei care plănuiesc şi înfăptuiesc omorurile multiple (ele se subîmpart în omoruri în serie, omoruri în masă şi masacre în multiple locuri) sunt, fără îndoială, sociopaţi, dar grupul lor este departe de a fi omogen. Teroriştii, cu motivaţiile lor politice sau religioase, au o istorie uşor de documentat: participând la grupuri extremiste, credinţele şi personalitatea lor sunt modificate şi îndrumate spre scopul acţiunii violente „în numele cauzei”. Rasiştii şi homofobii sunt autori ai atacurilor „din ură”, care se soldează cu răniri grave sau decese. Criminalii în serie, cei afectaţi de tulburările de personalitate antisocială, au o istorie de acte violente repetate şi antecedente medicale de boli ca anxietatea, depresiune, somatizarea, abuzul de substanţe chimice şi alcool, personalitatea borderline, sadism, traumatisme craniene etc.

Dar, înafara acestora, se defineşte grupul „criminalilor sănătoşi”, care se sacrifică odată cu îndeplinirea actului, devenit pentru mulţi dintre ei ritual și pe care, comițându-l, ei îl imaginează ca „mesaj adresat societăţii”. Majoritatea sunt bărbaţi tineri, care nu au antecedente de boli psihice şi de abuzuri chimice sau de alcool, nu au motivaţie ideologică sau religioasă, nu aparţin unor organizaţii sau bande, nu au o istorie de traume psihice în copilărie, nici de familii disfuncţionale. Ei sunt „oameni normali”. Mai mult, psihiatrii au arătat că nici explicaţia expunerii la cultura violentă, prin filme, cărţi, texte muzicale şi cluburi, nu joacă un rol important in condiţionarea acestor viitori asasini. De fapt, lumea care-i înconjoară nu descoperă în ei nimic „greşit”: nu pot fi suspectaţi de acţiuni sau intenţii criminale, nu se îmbracă diferit de alţi tineri şi nu poartă însemne specifice unor grupuri satanice sau rituale. După Fox şi Levin (2005), 94% sunt bărbaţi, 43% sunt de vârsta 20-29 de ani şi 63% sunt albi. Şi sunt, practic, neidentificabili.

Problema lor este că, printr-un lung proces de judecăţi greşite, de false poziţionări în lume, de erori în interpretarea societăţii şi prin complacerea în fantezii care exagerează motivele propriei victimizări, ei ajung să formuleze în în viața secretă a conștiinței lor nevoia de răzbunare. Ura, resentimentele, nemulţumirea permanentă şi nevoia de răzbunare ajung să le domine raţiunea. „Lumea” e de vină. „Lumea”, abstracția din mintea lor care a absorbit toate frustrările și toate fantasmele nerealizate ale vieții proprii, se presupune că a făcut atât de mult rău, încât cel în cauză a ajuns la un punct fără ieşire. Acuzaţiile aduse „lumii” fac parte din sindromul freudian al redirecţionării, cu orientarea tuturor faptelor către întărirea credinţei că cel în cauză este victima (și martirul) societății rele şi indiferente. Oamenii aceştia simt ura de pornire, cum a numit-o în eseul Despre ură (Humanitas, 2007) Gabriel Liiceanu. Ceea ce-nseamnă ura pentru oameni pe care, cel mai adesea ei nici nu îi cunosc şi care ignoră cu desăvârșire că ei sunt obiectul urii cuiva. „Această ură este nestârnită şi originară. […] Iar pentru că vizează răul celuilalt fără să aibă niciun temei, …ura de pornire este profund imorală”.

Se adaugă la asta nevoia de faimă, care este atât de imensă încât este gata să fie obținută cu prețul vieții proprii și a celorlalți. Acești lupi singuratici intră în concurență cu „colegii” și predecesorii lor. Ei îşi fac note despre „metodele de operare”, tipul de arme folosite şi numărul de victime ale acestora. Visul lor e să depăşească recordul, încă nebătut, al norvegianului Breivik, care în anul 2011 a asasinat şaptezeci şi şapte de oameni. Şcolile devin un loc favorit pentru viitoarele acţiuni, fiindcă acolo posibilele victime sunt grupate şi puţin protejate. Crima acestor oameni este „metonimică”: omorând un fragment din omenire, ei trimit către întregul ei. Knoll (2010) subliniază faptul că dorinţa de răzbunare fără o adresă anume trimite de fapt la distrugerea „totului”, transformându-se într-o formă de nihilism antiuman. Pentru aceşti indivizi, totul este urât și intolerabil, nevoia lor irepresibilă este de a face să dispară totul, de a îmbrățișa, printr-o extază negativă, „golul și nimicul”.

De aici și indiferența viitorilor asasini pentru propria persoană: ei acordă foarte puţină atenţie strategiilor de scăpare şi îşi aleg sfârşitul fie prin sinucidere, fie prin expunerea la focul agenţilor de securitate (sinucidere prin poliţie). În schimb, pregătirea atacurilor e minuţioasă şi se face în luni și luni de zile. Caracterului spectaculos al crimei i se dedică o grijă aparte, căci fiecare dintre asasini e conștient că gestul lui trebuie să poarte o amprentă originală, semnătura unei ingeniozități inconfundabile. Nu întâmplător acești criminali au fost numiţi de psihiatri „actori într-un teatru al terorii”, în care, evident, ei se distribuie în rolul principal, în timp ce ceilalți, victimile anonime, devin o masă de figuranți. De altfel, în logica planurilor şi acţiunilor lor, aceşti criminali în masă nu au nici o raportare la viitoarele victime. Ei sunt goliți total de milă și empatie. Unii dintre ei, care au supravieţuit şi au fost capturaţi, au folosit – atunci când au fost chestionaţi despre victime – expresii cinice ca „toţi murim” sau „ei s-au aflat în calea mea din întâmplare”.

Borowitz (2005) a introdus termenul de „sindrom Herostratos” pentru alienarea celor care fac astfel de acte, după ce îşi hrănesc vreme îndelungată gândirea cu victimizarea proprie şi dezvoltarea urii progresive pentru lumea care-i înconjoară. Nici o ţară, nici un oraş şi nici o comunitate nu pot făuri imunitate faţă de acest tip de agresori. Până în clipa în care își pun în operă scenariul aducător de suferinţă şi moarte, cei mai mulţi se comportă normal, ascunzându-se sub haina de camuflaj a obişnuitului și banalului. Omorurile în masă sunt un fenomen universal. Adversarii amendamentului 2 al Constituţiei Americane, care vor fie interzicerea, fie controlul sever al armelor de foc in SUA, sunt convinşi că aceasta este calea pentru prevenirea cazurilor de omoruri multiple. Oare așa să fie? Controlul armelor este foarte strict in Norvegia, dar Breivik nu a avut nicio greutate să îşi procure armamentul şi explozibilele cu care şi-a înfăptuit atacul asupra inocenţilor, stabilind un record mondial al asasinatului în masă.

După datele FBI, în Statele Unite se petrec, în medie, douăzeci de omoruri în masă pe an şi numărul lor a rămas stabil mai bine de douăzeci de ani. În fiecare an, în Statele Unite îşi pierd viaţa, victime ale crimelor si asasinatelor, 15.000 de oameni. Dintre aceştia, numai 547 rezultă din omorurile în masă. Dar impactul lor este mult mai mare decât al celorlalte omoruri, fiindcă, fiind publicitate, sunt impuse de asasini atenţiei generale. Specificul lor este că orice individ este expus la riscul de a cădea victimă unor astfel de atacuri, date fiind inevitabilitatea şi imposibilitatea lor de a fi prevăzute.

Atacurile în masă, al căror final este anticipat de către criminali, sunt de fapt  cazuri de combinaţii omor-sinucidere. Ca urmare a efectelor imitative, modelul lor pare să fie în creştere. Pentru Chris Berg (www.abc.net 24 Iulie 2012), explicaţia motivelor celor care înfăptuiesc omorurile în masă nu e de găsit în cultură, legislaţie sau politică, ci mai degrabă în minţile înspăimântător de nedescifrabile ale celor care aleg să omoare pe alţii, la întâmplare. Pentru mine, alte elemente ajutătoare sunt prezente în biografia asasinilor – deficit al părinţilor de a corecta devreme tendinţele egoiste şi narcisiste, incapacitatea părinţilor de a face clară în mintea copiilor distincţia între bine şi rău, lipsa educaţiei religioase cu rigorile morale ale principiilor iudeo-creştine, laxitatea disciplinei în şcolile contemporane – toate acestea permițând crearea iluziei de victimă şi nașterea planurilor delirante de răzbunare. Permisivitatea societăţilor democratice din zilele noastre şi diminuarea stricteţii în sistemele judiciare sunt alţi factori care contribuie la apariția acestor orori.

John R Lott Jr este de părere că, din moment ce acest tip de crime nu poate fi anticipat şi, deci, prevenit, singura cale de a micşora numărul de atacuri este de a priva pe cei care le plănuiesc de unul din factorii majori care îi motivează: celebritatea, publicitatea, atenţia publică. Pentru fiecare eveniment nefericit de omor în masă, spaţiile acordate de presa scrisă sunt uriaşe, iar transmisiile de televiziune se fac practic non-stop zile în șir. Dacă imediat după anunţul iniţial, mersul investigaţiilor ar fi ţinut secret, dacă detaliile despre făptuitori ar fi restrânse la minim, spectacolul mediatic, care aduce atâta satisfacţie asasinilor pe parcursul pregătirii crimei, se presupune că ar dispărea. E de imaginat că eliminarea acestui element ar modifica potențialilor asasini planurile şi hotărârea de a le duce la îndeplinire. Dar e oare posibil așa ceva în ţara în care libertatea de expresie este sacrosanctă? Poate o autoritate să stăpânească frenezia companiilor de televiziune care se năpustesc asupra „subiectelor fierbinți”? Greu de crezut că în societatea noastră frecvenţa omorurilor-sinucidere va fi vreodată controlată prin strunirea mass media. Şi vom continua, tot la câteva săptămâni, să vedem cum alte și alte persoane devin victime inocente ale unor ucigaşi în mintea cărora nimeni nu a pătruns vreodată cu adevărat.

_________________________________________

* Herostratos – incendiatorul Templului zeiţei Diana, una dintre cele şapte minuni ale lumii antice. Fapta s-a petrecut în anul 356 î.e.n şi a fost recunoscută de Herostratus, care s-a lăudat cu incendierea templului. El a fost executat şi legiuitorii au interzis pronunţarea numelui lui, ca o încercare de a-i refuza gloria pe care o căutase. Interdicţia nu a lucrat în timp şi numele de Herostratus a devenit sinonim cu cei care comit acte criminale, în căutarea gloriei.

Distribuie acest articol

43 COMENTARII

  1. Domnule doctor, m-ati inspaimantat cu acest articol. Infiorator sindrom. Si unde locuiesc un scelerat a injunghiat doi oameni la intamplare intr-un teatru, inainte sa fie oprit de ceilalti.

  2. Mediatizarea excesiva a evenimentelor tragice nu ar avea loc daca nu ar genera audienta mare.
    „Jurnalismul” contemporan nu prezinta publicului ce trebuie sa auda ci mai degraba ce stie ca vrea sa auda. Simplu spus asemenea lucruri se vand.

    Exceptandu’i pe cei care lucreaza in armata, care sunt supusi ororilor razboiului si pe cei care au motive cu tenta religioasa, ceilalti sunt cautatori de faima. Nu e de mirare ca asemenea nenorociri se intampla cu preponderenta in SUA. Cultura americana nutreste idea de superioritate sub manta nationalitatii. „America e cel maret stat din lume”. In sine asta nu e lucru rau dar cand mai adaugi si lejeritatea cu care se procura arme de foc automate in Statele Unite deja se intr’unesc ingredientele unui dezastru.

    Nu am auzit de atentate cu bomba in Europa, in afara celor cu tenta politica sau religioasa. Breivik e intr’adevar o exceptie. Indivizi dezaxati au fost si vor mai fi, mai ales in contextul socio-economic actual. Daca Europa ar fi la fel de ingaduitoare cu armele de foc cum este America probabil ca am avea si noi atrocitati similare.

    Dar pana nu se reglementeaza strict armele de foc in America o sa tot existe oameni care nu au nimic de pierdut care o sa ucida nevinovati. Iar gargara cu auto apararea nu rezista. Daca in tara „oamenilor liberi” ai nevoie de arme automate ca sa te simti in siguranta undeva e o problema majora.

  3. Investigațiile secrete ar crea condiții de genul celor din Rusia, unde suficientă presiune din partea autorităților a dus la executarea unui nevinovat. Iar în Statele Unite, la numărul de execuții de acolo, numărul abuzurilor din partea ”organelor” ar fi și mai mare. Mass-media are rolul ei, iar dacă unele consecințe sau manifestări ale acestui rol nu ne plac, asta nu înseamnă să ascundem de mass-media faptele cu totul. Aici se potrivește paralela cu polițiștii corupți: e rău că există astfel de polițiști, dar soluția nu e să renunțăm la poliție.

    În accidente rutiere mor ”în mod organizat” mult mai mulți oameni, iar moartea lor este la fel de inutilă ca și a celor căzuți victimă unor atacuri de genul celor descrise în articol. Dar alternativa, dacă restrângem libertățile civile și împiedicăm mass-media să le monitorizeze, este apariția unor ”eroi naționali” de tipul lui Antonescu, Hitler sau Miloșevici. Care vor comite în mod organizat masacre, folosind resursele unui stat întreg pentru asta. Astfel că pentru moment, e mai bine așa rău cum e.

    Interesant ar mai fi și un alt aspect: România e un uriaș spital de nebuni, o mulțime de inși cu probleme psihiatrice (reale și diagnosticate) umblă liber pe stradă, își omoară nevestele cu cuțitul și pe vecini cu toporul, dar pe noi ne preocupă masacrele din State. Keep up the good work! :P

  4. Este foarte greu de inteles de catre oamenii „normali”. Suntem diferiti, informatiile ne coplesesc, la un moment dat nu mai putem discerne intre bine si rau. Pur si simplu

    innebunim. Nu stiu cum putem sa controlam astfel de de deviatii. Nu au nici o logica raportat la modul nostru de gandire. Nu tin de un anumit statut social, de religie, de doctrine politice, de nationalism. Au existat si vor mai fi, sunt niste trairi exacerbate, bineinteles patologice, din punctul nostru de vedere. Tehnologia a evoluat foarte mult….
    Dar spiritul?

  5. Nu sînt un partizan al liberului acces la arme de foc dar procentajul per capita (care în SUA este de departe cel mai mare din lume) nu explică totul. Rezerviștii și militarii israelieni pleacă în permisie cu o armă automată și patru încărcătoare. Iar cei elvețieni, din câte știu, își țin puștile acasă. Am convingerea că unii dintre cei care și-au procurat arme pentru „auto-apărare”, nutresc de fapt dorința secretă de a ucide, după cum s-a văzut în Texas, unde un individ a masacrat hoții intrați la vecin în timp ce ieșeau cu prada, deși a fost avertizat de poliție să „stea în banca lui”. Și apoi există o glorificare a posesiunii de arme de foc, bine cultivată de NRA (National Rifle Association). Cu alte cuvinte, în viziunea lor, ține de „independența individului” și „apărarea libertăților”. Unul din argumentele acestui lobby deosebit de influent politic, este că interzicerea sau limitarea posesiunii de arme de foc, avantajează pe infractori. Dar câte masacre de genul celor invocate de dl. Martin au fost comise de „interlopi” ? Nici unul ! Toate sînt perpetrate de indivizi „obișnuiți”. După dezastrul de la Newtown, am urmărit un reportaj unde o fătucă abia trecută de 18 ani, justifica posesia unei arme automate (Bushmaster, identică cu a asasinului din școala elementară) drept necesară „pentru apărare”. Acum, presupunând că aveți un revolver sau pistol în casă și surprindeți un intrus- dacă după primul foc de armă de avertisment omul nu-și ia tălpășița, mă tem că e ceva care depășește noțiunea de efracțiune și trece în patologic. Noțiunea că ar urma un schimb de focuri gen Rambo este probabil influența prea multor filme de acțiune care glorifică violența și în ultimă esență nulifică noțiunea de ființă umană (nu diferit de anumite jocuri video).

    • Astea sunt ”românisme”, faci o analiză a unui fenomen după criterii inventate de tine, ca să ajungi la o concluzie aberantă, exprimată destul de sincer, ce-i drept (”am convingerea …”).

      Armele sunt realmente necesare pentru auto-apărare în State. Vecinul nu e perete în perete cu tine, ca în Europa, iar poliția nu vine în 5 minute după apelul la 112. Imaginează-ți o șosea de la Oradea la Iași, alta de la Timișoara la Constanța, iar între ele nu se află absolut nimic, nicio așezare umană. Chiar și de-a lungul acestor șosele, ai porțiuni de câte 100-150 de mile unde nu se află așezări umane. Da, poți chema poliția, dar șeriful o să ajungă acolo în 5-6 ore, când poate și el. Asta dacă poți să-ți precizezi locația, ceea ce nu e întotdeauna foarte simplu, după cum s-a văzut chiar și în Apuseni. Așa că o armă de foc e singura soluție ca să te aperi, însă acele arme sunt înregistrate și nu ajung folosite în comiterea de masacre.

      A milita pe un forum în România pentru controlul strict al armelor de foc în State e românism în stare pură :P

      • Mă tem că ceea ce înțelegeți prin „românism”, cu un sens evident peiorativ, este mai curând stilul răspunsului dumneavoastră. Toți cei pe care îi menționează articolul domnului Martin și-au procurat arme pentru a ucide. I rest my case. Locuiesc în America de Nord din 1989 dar vă mulțumesc că mi-ați explicat cum se trăiește acolo. Dacă și dumneavoastră locuiți în SUA, poate aveți domiciliul într-un stat mai turbulent. Personal, nu am simțit nevoia unui arsenal, fie pentru a dormi liniștit, fie pentru a mă deplasa pe autostrăzile de care vorbiți. Este rezultatul educației mamei mele, care era româncă. Vă urez o zi bună și un week-end pe măsură.

        • Experiențele dvs. personale (”nu am simțit nevoia unui arsenal” sau ”este rezultatul educației mamei mele”) sunt nerelevante pentru introducerea sau neintroducerea unui control mai strict al armelor de foc în State. Alți oameni au avut alte experiențe.

          Nu sunteți capabil să faceți distincție între armele procurate și deținute legal și armele aflate ilegal în posesia diverșilor ciudați. Acea ”fătucă” (interesantă expresie pentru cineva care pretinde că stă de 25 de ani în ”America de Nord”) nu deținea în niciun caz în mod legal acea armă Bushmaster automată, indiferent ce pretindeți dvs.că ați văzut în reportajul respectiv.

  6. O mica observatie.
    Problema armelor din Statele Unite nu se pune numai pentru ca avem de-a face, din cand in cand, cu atentate odioase precum cele mentionate in articol. Se pune mai ales in incercarea de a minimiza miile sau poate zecile de mii de crime si sinucideri anuale, pe baza de arme de foc, de care nu vorbeste nimeni in media.

    Intotdeauna vor exista indivizi care vor incalca legile, fie ele de control mai strict al armelor sau de circulatie, de exemplu. Asadar, faptul ca intodeauna vor exista criminali, precum vor exista si soferi care sa treaca pe rosu, nu constituie un argument pentru nu sustine introducerea un control mai strict al armelor de foc, precum nimeni nu-si pune problema sa aboleasca regulile de circulatie.

      • Aflu la sfarsit de an, gand citesc statistica. CNN nu se trezeste decat la crime in masa, iar FOX explica prin sofisme cazurile prezentate mai sus. Miile de victime ale armelor de foc sunt ignorate. Miile de tragediile umane sunt banalitati care nu merita atentie, ci devin un simplu numar pe un grafic de sfarsit de an.

    • Există reguli și în privința deținerii armelor de foc. De exemplu, trebuie să fie încărcată și aflată la vedere. Dacă vrei să porți o armă ascunsă, îți trebuie permis special pentru asta, pe care ți-l acordă un judecător.

      • Exista ceva reguli prin ceva state. Si alea pe hartie. In schimb, autoritatile care ar trebui sa verifice respectarea acestor asa-zise reguli, sunt castrate financiar de lobby-ul puternic al organizatiilor pro-arme precum NRA. Stii foarte bine ca, practic, poti cumpara arme foarte usor, de la un targ in aer liber, fara sa-i pese nimanui cine esti, de ce vrei arma, daca esti sanatos mintal sau nu. Decizia de a vinde sau nu e la latitudinea vanzatorului. Si aici nu vorbim de un pistolas, ci de arme de asalt in toata regula. Arme pentru criminali in serie.

        Cica solutia pentru a preveni crimele nu este reducerea armelor, ci cat mai multe arme!
        Sa inarmam tot omul, asta urmaresc NRA si producatorii de armament care o platesc!

        Sofisme, lumea intoarsa cu susul in jos! Albul e negru si reciproc!

        • Obsesia asta pentru siguranță prin interdicție e caracteristică lumii moderne urbane. Mai ales într-o lume fostă comunistă, unde statul se ocupa de toate și cetățeanul nu avea voie să aibă vreo inițiativă. Însă chiar și în Anglia, mai departe de comunism decât orice altă țară europeană, nu mai poți să cumperi nici măcar o șurubelniță sau un foarfece dacă n-ai 18 ani, ceea ce mi se pare de-a dreptul aberant.

          În lumea reală, în afara ”serelor urbane”, lucrurile stau complet diferit. La țară, în România, copiii de 7-8 ani învață în mod firesc să folosească toporul, iar în State, pe la ferme, se întâmplă la fel cu armele de foc. Chiar și atunci când copilul e prea mic să umble cu ele, armele sunt la vedere și încărcate, astfel că ei cresc cu un anumit confort psihic dat tocmai de prezența armelor. Exact invers față de România, unde prezența unei arme trezește un profund disconfort psihic (la fel ca și prezența unui câine mare, de exemplu) tocmai pentru că oamenii nu sunt obișnuiți cu ele.

          Însă a ne apuca să milităm pentru controlul armamentului în State e mai mult decât deplasat. Chiar ar fi interesant de văzut ce părere ar avea românii, dacă ar veni americanii să-i învețe cum și când au voie să umble cu toporul. Dacă mai are cineva dubii, ar fi bine să-și reamintească discuțiile despre asomarea porcului sacrificat de Crăciun :P

          • Locuind in Statele Unite, am dreptul sa militez pentru ceea ce, cred eu, va aduce America in randul tarilor „civilizate”.

            Pentru ca, in momentul de fata, o mare parte, (de acord, si din cauza vastului teritoriu) traieste inca in evul mediu sau, altfel spus, este „contemporana” cu „founding fathers” din punctul de vedere extrem de conservator, al gandirii si politicilor. Ei sunt marea masa de manevra a partidului republican, care mizeaza pe trecut, in lupta politica.

            Iar referirile facute cu condescendenta la reminiscente comuniste in gandirea celor care nu sunt de acord cu politica NRA, sunt deplasate. Sunt zeci de milioane de cetateni americani, get-beget, care gandesc la fel, fara sa fi avut tangente istorice cu lumea comunista. E drept, mare majoritate sunt locuitori urbani, cu gandire liberala, oameni care calatoresc, care se informeaza, care inteleg ca se poate si altfel.

            Vad o buna asemanare cu intre America rurala si conservatoare si Romania rurala (nu numai din punctul de vedere al manuirii toporului) care, in nestiinta de cauza si infricosata de schimbare, a votat si inca voteaza cu FSN, FDSN, PSD etc.

            • Problema cu America aceea rurală și conservatoare este că ea chiar există în realitate și înțelege mult mai bine cum merg lucrurile în lumea reală. E foarte cool să votăm cu Obama (cine a mai fost atât de liberal ca noi, nu? :P ) dar uite că Putin i se urcă în cap lui Obama, așa cum i s-a urcat și Brejnev lui Carter, tot în urma unui astfel de ”reset” în relațiile ruso-americane. Pardon, ”detente” era pe vremea lui Carter.

              E foarte cool să fim noi liberali civilizați în marile orașe și să milităm pentru interzicerea armelor de foc, iar dacă unii sfârșesc înjunghiați de adolescenți demenți, între stația de metrou și locuință, asta este, ghinionul lor, nu?

              America rurală și conservatoare e astfel pentru că trăiește în lumea reală, așa rea cum e lumea respectivă. Liberalii trăiesc într-o lume imaginată e ei și pretind că lucrurile ar trebui să fie altfel, America să interzică armele pentru a deveni ”civilizată”, iar cu rușii să ne avem ca frații. Ceea ce nu e decât o lipsă evidentă de contact cu realitatea.

            • Desi exista exceptii notabile, ma tem ca pentru America rurala si conservatoare ca „realitatea” graviteaza in jurul barbatului, alb, crestin, homofob, misogin, rasist si inarmat pana in dinti. Nu e loc in acea „realitate” pentru drepturile femeii, alte religii, minoritati, etc. Adica nu e loc pentru civilizatie si intelegere. Iar cultura armelor de foc merge mana in mana cu acele „calitati”

              Ceea ce mi se pare de multe ori interesant este faptul ca america rurala nu sesizeaza contradictia evidenta dintre spiritul crestin, pe care si-l revendica cu tarie, si toate acele „valori” (mentionate mai sus) ale conservatorilor.

              Mai mult, ma tem ca (si din nou vorbim doar statistic) america rurala nici nu stie sa puna Ucraina pe harta, nu a calatorit dincolo de orasul vecin, si cu atat mai putin in pasa de face Putin intr-un alt colt al lumii.

              As merge si mai departe, poate ca ar fi bine ca Obama sa imbratiseze punctul de vedere neinterventionist al republicanilor libertarieni precum Ron Paul.

              Iar la urma urmelor, acei adolescenti dementi pot injunghia oricand pe cineva in metrou, de acord, dar cu o arma de foc, dementa lor masacreaza in masa. Nu sper la o lume ideala, fara crime si oameni rai (cum sustii in raspunsul tau) dar sper in solutii civilizate pentru o lume mai buna.

    • Raspuns lui audio, Andrei A, Ultima Găină, r2
      Va multumesc pentru interesul arătat articolului meu şi pentru comentariile făcute.
      Din intervenţiile dumneavoastră am dedus că sunteţi adepţii unor păreri larg răspândite, care afirmă că Statele Unite au cea mai mare criminalitate din lume, că există o legătura cauzală între uşurinţa cu care se pot procura arme de foc în USA şi rata criminalităţii şi că prin reducerea sau interzicerea armelor de foc se va putea înregistra o scădere a mortalităţii prin crime violente.
      Daţi-mi voie să vă prezint câteva argumente care infirmă cele de mai sus.
      În anul 2004, Academia Natională de Ştiinţe din SUA a publicat un studiu care a analizat 253 de articole, 99 de cărţi, 43 de publicaţii guvernamentale şi multiple surse de cercetare empirică în problema violenţei prin arme de foc şi a declarat că nu a idenificat nicio situaţie în care introducerea măsurilor de control al armelor a scăzut frecvenţa crimelor violente şi a sinuciderilor.
      Capitala americană Washington D.C a introdus în anul 1976 interdicţia de a avea revolvere (handguns) ca să înregistreze o creştere semnificativă a crimelor între 1976 şi 2000. Măsura de interdicţie a suprimat dreptul de a avea arme al cetăţenilor care respectă legea, dar nu a făcut nimic pentru controlul armelor la criminali şi delicvenţi.
      Pe platforma breitbart.com, au fost publicate datele obţinute de Serviciul de Cercetări al Congresului care a arătat că – pe plan anţional – creşterea posesiunii de arme a fost însoţită de o scădere a criminalităţii. Astfel în anul 1994 erau 192 de milioane de arme de foc şi s-au înregistrat 9.0 omoruri la 100.000 de locuitorti, iar în anul 2011, când numărul armelor a crescut la 310 milioane, rata omorurilor a scăzut la 4.7 la 100.000 de locuitori.
      În anii 2002-3, cea mai ridicată rată a criminalităţii a fost în Rusia, cu 20.54 de omucideri la 100.000 de locuitori. Posesiunea de arme, în aceeaşi perioadă, a fost în Rusia de 4000 la 100.000 de locuitori. În Austria, unde au fost înregistrate 17.000 de arme la suta de mii de locuitori, numărul omorurilor prin arme de foc a fost de 0.83 la 100.000 de locuitori (Don B. Kates şi Gary Mauser în Harvard Journal of law and public policy vol30/nr 2). În aceeaşi ani, omorurile cu armă de foc erau în scădere în SUA, având la maximum-ul lor 9.0 crime la 100.000 de locuitori.
      Frecvent citat, deşi nu întotdeauna înţeles, cel de al doilea amendament al Constituţiei Americane sună aşa: Miliţia populară bine organizată, care este necesară pentru securitatea statului, se bazează pe dreptul poporului de a poseda şi purta arme, drept care nu trebuie suprimat. Cu alte cuvinte, dreptul de a avea arme nu este atât un deziderat pentru posesorii lor, cât o condiţie ca să poată fi făcută activă o miliţie capabilă să se opună unui guvern, devenit abuziv şi tiranic. Să nu uităm că înainte de a începe arestarea, deportarea şi uciderea evreilor, Germania nazistă a promulgat în anul 1938 o lege care interzicea evreilor posesiunea oricărui fel de arme. Dacă nu ar fi făcut¬-o, nu credeţi că ar fi putut apare o miliţie evreiască organizată, care să protejeze pe cei care au sfărşit în camerele de gazare?
      Adam Liptak a relatat într-un articol din New york Times din 29 Iunie 2008 dezbaterile Curţii Supreme americane legate de proiectul de interzicere al armelor de foc. Majoritatea s-a opus, după ce a analizat datele care nu au confirmat o legătură directă de proporţionalitate între posesia armelor şi rata omuciderilor.
      Când cineva cere ca armele automate şi de mare performanţă să fie interzise este ca si când ai cere interzicerea automobilelor puternice şi de mare viteză (Porsche, Lamborghini, Masseratti) findcă sunt prea multe accidente rutiere. Şi, ca să închei cu o notă cu umor, am să-l citez pe Clint Eastwood care spune că atunci când ţi se cere să renunţi la armele tale, pe motivul că sunt prea multe omoruri, este ca şi când ţi s-ar cere să te castrezi, fiindcă sunt prea mulţi copii în oraşul tău.
      Martin S. Martin

      • Interesante statistici. As mai adauga ca multe incidente soldate cu un numar mare de victime au avut loc exact in locurile care, prin lege, sunt „gun-free” (de exemplu in scoli).
        Imi permit sa presupun ca profesorii care si-au pierdut viata aparandu-si elevii ar fi fost in continuare eroi daca aveau o arma, doar ca n-ar fi fost eroi post-mortem.

        In 1990 un tanar inarmat a intrat in holul Ecole Polytechnique de Montreal si a omorat noua persoane, majoritatea studente, dupa care s-a sinucis. Si nu uitati ca vorbim de Canada, unde regimul armelor si munitiilor este destul de strict, deci nu legile ii vor impiedica vreodata pe dezaxati sa comita crime, ci reactia celor din jur.
        P.S. De atunci, cei din securitatea campusului poarta arme de foc.

      • Multumesc pentru raspusul personal.

        Va respect punctul de vedere dar nu pot fi de acord cu dumneavoastra.

        Se pare ca problema armelor de foc este precum o religie, in care crezi sau nu, Niciun argument, oricat de „statistic”, nu va clinti opiniile adanc inradacinate are celor care „cred” sau nu.

        Poate doar experienta personala sa schimbe ceva, Dar, din pacate, in aceasta situatie, experienta nu va fi spirituala, ci cat se poate de traumatizanta fizic.

        In privinta statisticilor, se poate dovedi orice, atat timp cat se lasa in afara discutiei elementele „neplacute”. Statistica care nu convine demonstratiei.

        Corelatie nu inseamna cauzalitate.

        Aplicarea unei legi trece printr-o perioada de inertie pana sa-si faca efectul, Daca cineva incerca sa-i evalueze efectul a doua zi dupa promulgare, greseste fundamental si e probabil chiar rau intentionat.

        Acest lucru este valabil atat in economie cat si in viata sociala, unde efectele pozitive sau negative se resimt dupa ani, poate chiar zeci de ani.

        Folosirea Rusiei ca exemplu este nepotrivita. Legile in Rusia au fost si probabil ca inca sunt, facultative, Societatea rusa este in colaps si este tendentios sa fie folosita in asemenea discutii. Ati putea folosi si Rwanda ca exemplu, unde genocidul a fost infaptuit cu macete si nu cu arme de foc. Am pretentia sa vorbim de societati evoluate, din randul celor care America sa straduieste sa faca parte. Precum Australia sau Anglia.

        Mai mult, dupa cum am scris intr-un comentariu, mai sus, legile nu au efect daca nu sunt aplicate in practica. La fel cum in Rusia legile sunt facultative neexistand vointa aplicarii in practica intr-o societate corupta, la fel si in SUA, legile referitoare la armament sunt castrate de lipsa fondurilor si a personalului necesar aplicarii lor in practica. NRA este extrem de puternica, incat nici cand 90% din populatie este in favoarea unei schimbari, nu exista majoritate in randul politicienilor carora li se cere s-o aplice in practica.

        Sunt la curent cu teoria libertariana (utopica in mare masura), insa nu pot intelege concluzii precum cele care sustin ca o societate inaramata pana in dinti este o societate stabila.
        Ei spun ca o societate inarmata este „politicoasa”
        Nu politicoasa ci terorizata. In permanenta cu ochii in patru. La fel de stabila precum o bila pe varf de munte, cand cel mai mic factor extern o scoate definitiv din pozitia de echilibru precar.

      • si eu multumesc pentru raspuns. subscriu la comentariul semnat ultima gaina (felicitari pentru ultima parte). in plus, luam in considerare valabilitatea principiului general, pentru ca aparatorii dreptului de a purta arme se justifica in special la nivel de principiu. sunt multe minoritati in multe tari care ar putea sa fie candva victimele unui abuz din partea majoritatii. este oare un lucru bun sa se apuce toti sa se inarmeze cu arme de foc pentru auto-aparare, just in case? la fel pentru cetatenii obisnuiti care isi vad linistiti de treaba in tari care nu au un cult al armelor de foc? parerea mea este ca pericolul la adresa libertatilor individuale este in primul rand la nivel de idei. daca ideile majoritatii pornesc intr-o directie gresita, minoritatea nu se poate apara cu mici arme de foc. din contra, va face majoritatii munca de propaganda mult mai usoara catalogandu-i drept grup ostil / teroristi si asmutind si mai mult populatiile una impotriva celeilalte. in mod paradoxal, o miliitie inarmata cu arme de foc nu se pot pune cu forta devastatoare a ideilor majoritatii, mai ales in conditiile actuale ale armatelor moderne. in caz de conflict, vietile lor sunt salvate sau nu de masura in care armata moderna da dovada de self restraint (irak) sau nu (cecenia) sau le este impus de alte armate moderne (yugoslavia). inarmarea individuala poate da sansa unei morti demne, ceea ce recunosc ca nu e putin lucru, dar in acelasi timp poate distruge din start si posibilitatea unei convietuiri relaxate si pasnice. in orice caz, e o problema de political science cu o istorie de sute de ani. much as we’d like to think otherwise, nu cred ca o putem transa noi aici pe forum. va felicit pentru faptul ca va preocupa gasirea unei solutii pentru reducerea numarului de victime nevinovate si nu le considerati doar costuri normale ale unei situatii normale.

  7. ” Adversarii amendamentului 2 al Constituţiei Americane, care vor fie interzicerea, fie controlul sever al armelor de foc in SUA, sunt convinşi că aceasta este calea pentru prevenirea cazurilor de omoruri multiple. Oare așa să fie? Controlul armelor este foarte strict in Norvegia, dar Breivik nu a avut nicio greutate să îşi procure armamentul şi explozibilele cu care şi-a înfăptuit atacul asupra inocenţilor, stabilind un record mondial al asasinatului în masă.”

    Acelasi gen de argument este folosit, printre altele, pentru a demonstra ca vestul este la fel de corupt ca si noi, si ca nu e cazul sa ne dea noua lectii (inlocuiti „Brevik” cu „Madoff”). Cu generalizari facute la „statistica impresiei” (ca sa citez un clasic in viata) e usor sa demonstrezi orice. Nu trebuie decat sa gasesti cateva exemple.

    Eu va propun un alt argument – sa luam exemplul din China. Ce s-ar fi intamplat in regiunea Xinjiang, orasul Kunming, daca teroristii si-ar fi putut cumpara arme de foc „pe internet” la fel de usor ca si studentul corean Seung-Hui Cho? Ce credeti ca ar fi putut face 8 atacatori inarmati cu arme automate, in loc de cutite, intr-o statie de tren aglomerata? Si cu cateva sute de cartuse „de caciula”, cumparate de la Walmart? Doamne fereste sa fie asta scenariul pentru urmatorul 9-11.

    Pentru cei care sustin ca armele de foc sunt necesare pentru auto-aparare, eventual contra abuzurilor guvernului, am o intrebare. E nevoie sa tragem undeva o linie, sau trebuie lasate la liber, doar cu buletinu’, si mortierele, si AG-urile, si artileria usoara? la cat surplus are armata, nu pot costa prea mult. Daca te poti apara contra abuzurilor guvernului sau atacatorilor cu un pistol, atunci nu iseamna ca, la nevoie, te poti apara mult mai bine daca ai si ceva armament greu sau ceva explozibl de mare putere? Libertatea ta este sfanta. Trebuie trasa o linie? Daca da, de ce trebuie si cam cum putem aprecia unde anume?

    • Acea linie e deja trasată, dacă te întreabă cineva. În State nu poți să-ți cumperi o armă automată ”cu buletinul”, pentru că nu ai nevoie de o armă automată ca să te aperi. Armele automate le aduc interlopii, prin contrabandă, la fel ca și în Europa. Și nici nu există ”buletin” în State, adică nu există un act de identitate obligatoriu, ceea ce pentru tine, ca european crescut în comunism, tre’să fie de-a dreptul șocant :P

      Dar poți face un test simplu: du-te într-un stat cât mai ”liberal” în materie de arme de foc (Arizona, de exemplu) și încearcă să-ți cumperi o armă de mână dintr-un magazin. Și ai să vezi că nu poți, adică linia aceea trasată se respectă mult mai serios decât ești tu obișnuit în România. În țările anglo-saxone, oamenii sunt mult mai responsabili în acțiunile lor, iar ăsta e încă un motiv pentru care armele de foc sunt relativ ușor de obținut. Dar asta nu înseamnă că o cumperi așa cum cumperi în România o pâine.

      • daca nu am fost suficient de clar, cu „buetinu'” adica cu verificarea sumara a unui act de identitate, nu conteaza care. ma refeream la cazul studentului corean.

        si exista o linie trasa deja? extraordinar. comentariul dvs este extrem de informativ, ca si in chestia cu buletinu’, doar ca ideea era alta. argumentele pentru necesitatea unei linii, sau „limite legale”, se contrazic cu cele care spun ca armele sunt necesare in the first place, ceea ce se vede si din comentariul dvs. spuneti „nu ai nevoie de o arma automata ca sa te aperi”… ?! pai daca pot sa ma apar cu un pistol, nu inseamna ca ma pot apara si mai bine cu o arma automata? nu e logic ca ma pot apara mai bine cu o arma cu putere de foc mai mare? raspunsul dvs fuge de intrebare. si cum in tarile anglo saxone „oamenii sunt mult mai responsabili în acțiunile lor” (tare de tot asta), cu atat mai mult, de ce nu si arme automate, grenade, samd.

        motivul real pentru care exista o limita este ca armele de putere mare reprezinta un pericol. de la care punct incolo armele fac mai mult rau decat bine este o discutie interesanta. nu conteaza cat de responsabili sunt oamenii in medie. ajung cativa nebuni, nu e nevoie de mai mult – e un proverb romanesc pe tema asta, poate prea romanesc pentru cineva atat de international ca dvs.

        • Nu, nu e deloc logic. Atât abordarea, cât și pretextele invocate sunt complet lipsite de logică.
          Armele automate și grenadele au rolul lor în război, dar nu pentru auto-apărare. Tocmai pentru că provoacă în mod necontrolat victime.

          Trebuie să fii un trăgător foarte bun ca să poți trage doar serii de 3-4 cartușe cu o armă automată, iar a trage 30 de cartușe în 3 secunde nu are nimic de-a face cu autoapărarea. Dar la inepțiile din comentariile dvs, am dubii serioase că ar exista vreo minimă experiență în a umbla cu o armă automată. Astfel că și capacitatea de a înțelege de ce nu te poți apăra eficient cu o armă automată este inexistentă. Când ai golit în 3 secunde încărcătorul, arma automată rămâne bună doar ca ciomag.

          Exact ca și comentatorul de mai sus, ăsta e românism în stare pură: vă dați cu părerea despre un domeniu în care nu aveți nici cele mai mici cunoștințe practice, ați văzut arme automate doar în filme, în schimb vă simțiți îndreptățit să stabiliți reguli pentru alte națiuni. Că așa e românul, nu de altceva. A fost crescut cu reguli absurde, a căror logică nu o putea înțelege (fiindcă de multe ori această logică nici nu exista) așa că la maturitate se despăgubește psihic încercând să impună altora reguli la fel de lipsite de logică.

          • ca tot vorbeati de ineptii, va asigur ca forumistii contributors nu incearca sa “impuna” nimic altor state. absolut nimic. e bine ca sunteti vigilent in fata unor astfel de pericole, sa nu ma intelegeti gresit, dar va asigur ca nu e cazul. e doar un forum unde mai schimbam cate o parere, din cand in cand. daca e ceva neclar, va stau la dispozitie. dvs aveti zece interventii in aceasta discutie si in aproape fiecare din ele inistati sa va manifestati dispretul fata de un antevorbitor, dupa care tot dvs vorbiti de “despagubiri pshihice” si „romanism in stare pura”. foarte bine. avem pareri diferite. it’s not the end of the world. multumim pentru lectiile de viata, dar relaxati-va. e doar o discutie :)

        • @r2

          1. Nu, nu va puteti apara mai bine cu o arma automata! Raportul dintre focrile trase si loviturile la tinta este mai bun in cazul unui pistol. Ce-i drept, raportul cel mai bun se obtine in cazul unei pusti de precizie, doar ca manevrarea acesteia in conditiile unui atac (ca sa nu mai vorbim de iesirea la „shopping” cu o astfel de arma complet montata) o fac sa devina aproape inutila.

          2. Cea mai buna putere de oprire o prezinta un pistol de calibru mare. Paradoxal, dar o astfel de arma este mai putin periculoasa decat una de calibru .22, care nu are putere de oprire decat daca glontul atinge un organ vital – altfel spus, daca tragi „la picioare” ai toate sansele sa nu opresti agresiunea. Mai mult, intr-un pistol de calibru mare se poate folosi munitie cu viteza mica de iesire, reducand astfel riscul ranirii accidentale a celor care se afla in spatele agresorului.

          3. Poate veti fi mirat dar cea mai mare putere de oprire o are un cutit cu lama lata si partial zimtata – deci nu ma refer la lamele gen stilet, care arata impresionant dar au cu totul alta utilitate – cu detaliul ca folosirea unei arme albe necesita mai multa determinare decat o simpla apasare pe tragaci.

          Concluzie: cei care au facut legile sunt specialisti si ca atare cunosc diferentele dintre armele utile pentru autoaparare si cele destinate in principal uciderii oponentului. Sunt lucruri pe care, cu scuzele de rigoare, dumneavoastra nu le cunoasteti.

          • tin minte un incident de acum vreo 10 ani din japonia. undeva in tokyo a avut loc un asasinat in plina strada, ceva rafuiala intre clanuri. asasinul s-a apropiat, a scos pistolul si a tras. asta a fost toata rafuiala, care a devenit un incident imens la stiri. acolo oamenii nu au arme de foc, de auto aparare sau de altceva, motiv pentru care pistolul este suficient pe post de arma de contrabanda. daca toata lumea ar avea pistoale pentru auto-aparare, mafiotii ar trebui sa importe ceva mult mai serios, cum fac si colegii lor din alte tari. nu te mai duci la seful rival cu pistolul, ca e riscant. tragi cu ceva mai serios, eventual drive by. la fel, daca ai de amenintat pe cineva, de recuperat bani, sau ce mai fac ei intr-o zi obisnuita de munca.

            intre timp, de dragul principiului libertatii sau mai stiu eu care, ai inarmat o natinue intreaga. in acelasi timp ai dat oricarui nemultumit suparat pe sef sau parasit de nevasta, convertit la vreo noua religie, sau sectant care vrea sa creeze o lume mai buna, mijloacele de a se exprima in style (amatori sunt peste tot, vedeti incidentul din 95) (au mai avut si inainte). daca nu exista o cultura a violentei, nu-i nimic, se rezolva de la sine odata ce incep incidentele. mai greu e sa scapi de ea (daca nu imposibil), dar de obtinut se obtine repede (vedeti „the better angels of our nature”, steven pinker, o carte excelenta).

            ideea ca nu e efficient sa te aperi in casa cu un assault rifle nu demonstreaza ca principiul e gresit. sunt zeci de arme de foc noi, care mai de care, cu recul mic, bursts of 3, etc etc. am un shooting range in apropiere. (nu ma tenteaza, mai bine ma duc sa beau o bere :) ) cu oricare poti sa faci mult mai mult decat auto-aparare daca vrei neaparat.

            asta ca sa nu mai vorbim de tampenia numarul 1, protectia impotriva abuzurilor statului. nu stiu cum functioneaza pistolul in cazul asta (sau poate e mai buna lama :D) dar daca nu te poti apara cu mintea, sunt sanse slabe cu orice altceva. in orice sistem exista accidente care nu pot fi eliminate cu totul. nu stii cand si cine poate sa o ia razna intr-o societate. poti insa sa incerci sa minimizezi costurile atunci cand se intampla. e preferabil ca ala care o ia razna sa nu aiba la dispozitie fizic mijloacele de a face foarte mult rau, legal sau prin contrabanda. nici macar ca model mental, ca idee inradacinata intr-o anumita cultura media, cum spune si autorul articolului.

            unii oameni in conditii speciale au nevoie reala de arma de foc. si eu mi-as lua daca as sta intr-o pustietate. dar e altceva sa aiba voie aproape oricine. una peste alta, eu nu mor de dragul nici unui principiu. whatever gets the job done. singapore si japonia au homicide rate de 15 ori mai mici decat statele unite, si nu se descurca prea rau nici in rest.

            • Aveti o imagine complet gresita despre felul in care au loc rafuielile intre bande: evitarea victimelor colaterale este o preocupare a crimei organizate, din motivul (eminamente pragmatic) ca o reactie indignata a opiniei publice este „bad for business”.

              In cei cinci ani petrecuti in Montreal s-au intamplat destule reglari de conturi, intotdeauna insa cu arme de mana. Nu stiu rezultatele anchetelor, stiu insa ca opinia publica a cam ridicat din umeri, pe principiul ca „n-au decat sa se omoare intre ei”.
              Singurul scandal a avut loc atunci cand o banda de „bikers” a plasat o bomba sub masina sefului unei grupari rivale iar deflagratia a ucis un copil (culmea nesansei – acesta se afla la distanta de locul exploziei dar a fost lovit de o bucata de tabla din masina distrusa). Ei bine, desi nu si-au recunoscut niciodata implicarea in incident, „suspectii de serviciu” s-au oferit sa suporte toate cheltuielile de inmormantare, ba chiar au oferit suma necesara scolarizarii fratelui (sau surorii?) victimei.

              Vedeti dumneavoastra, activitatea infractionala se bazeaza destul de mult pe indiferenta populatiei, si uneori pe coruptia celor din sistemul politienesc/judiciar, elemente care nu pot fi mentinute in cazul existentei unor victime colaterale.

            • Singapore și Japonia nu au pustietățile din State și nici mentalitatea oamenilor nu e formată ca urmare a existenței unor astfel de pustietăți. Cât privește libertățile individuale, Singapore nu stă tocmai foarte bine, iar dreptul americanului de rând de a purta o armă tocmai din aceste libertăți individuale provine.

              Dacă vreți să aveți o imagine reală asupra fenomenului, încercați să vedeți câte din armele deținute legal în State sunt folosite în infracțiuni sau câte din ele sunt folosite at all. Și s-ar putea să aveți niște surprize, ca să zic așa :P

  8. „Cu câteva zile în urmă, fostul membru al Ku Klux Klan-ului Frazier Glenn Miller, rasist şi antisemit de o viaţă, a intrat în Centrul Evreiesc din Kansas City şi a descărcat puşca şi un revolver în mulţime, omorând trei oameni. Două dintre victimele sale, tată şi fiu, erau membri ai bisericii metodiste, iar a treia victimă, o femeie, era de rit catolic.”

    Atentie la detalii. Primele doua victime erau bunic si nepot. A treia victima a fost imuscata intr-o locatie diferita de Jewish Center.

  9. Cred ca va puteti lipsi de argumentul asta: „lipsa educaţiei religioase cu rigorile morale ale principiilor iudeo-creştine”. Cel putin pe Goebbels nu l-a ajutat.

    N-as zice ca exista un singur motiv principal pentru actele asasinilor in masa. Fiecare inecrcare de a gasi un motiv unificator se loveste de un contraexemplu.

  10. „El nu avea antecedente de boală psihiatrică, nu lua nici un tratament şi nu era consumator de droguri. ” Interesant ca ai spus asta despre Ivan Lopez deoarece am citit articole care au studiat si ei situatia si vorbind acum doar despre America au facut o legatura intre cantitatea absurd de mare de antidepresive pe care medicii psihiatrii au inceput sa o prescrie cetatenilor americani de cateva decenii cu aparitia si inmultirea atacurilor aparent absurde.

    Mai nou se prescriu medicamente pentru bolnavi psihici si copiilor la scara industriala.

    In urma unor studii peste 80% din atacatorii fara motivatie aparenta erau pe antidepresive prescrise fortat de medici. Inclusiv cetateanul Lanza cel din Sandy Hook.

    Si inca ceva care nu apare. Cei doi copii din Columbine erau atei darwinisti. Au scris foarte clar ca vor sa puna in aplicare legea evolutiei care spune ca doar cel puternic are dreptul sa supravietuiasca iar cel slab TREBUIE omorat pentru progresul speciei. Dar presa liberal libertina a pus batista pe tambal.Resemnati-va si ateii pot fi fanatici teroristi. Dar asta o stiam deja de la revolutia masonica din Franta si teroarea care a urmat. Si cei care stiu si mai bine chiar de la invaziile mongole.

  11. Numele Francesca Pop va spune ceva? Este o tanara oradeanca cu aspect timid, care nu pare capabila sa faca rau nici macar unei muste… Cu „detaliul” ca este campioana nationala la pistol liber, si ocupa pozitia a sasea in clasamentul combinat (junioare si senioare).

    Urmeaza doua intrebari. Priviti imaginea
    http://www.ebihoreanul.ro/stiri/sport-2-19/francesca-pop-campioana-nationala-si-calificata-la-europenele-de-tir-93032.html
    si decideti:
    1. Ce credeti ca s-ar intampla daca domnisoara Pop ar fi atacata de doi-trei derbedei dornici s-o violeze?
    2. Aceeasi intrebare, in conditiile in care domnisoara respectiva ar avea dreptul legal de a purta o arma (strict in scop de autoaparare, deci nu discutam de AK47)?

    • daca accesul la arme de foc ar fi cvasi general, domnisoara s-ar putea apara excelent daca ar purta o arma, dar cu o singura conditie – atacatorii sa fie redusi mintal. cu restul nu prea tine schema, ca isi iau si ei arme. n-am face decat sa impingem cursa inarmarilor up a notch, cu multe consecinte neintentionate.

    • La capitolul ăsta, există exemple și mai frapante, în țările socialiste (Germania, Suedia etc.)

      De exemplu, ca învățător, ești considerat capabil să educi 30 de copii, dar nu ai voie să-ți educi copilul acasă, ți-l ia tribunalul din îngrijire, dacă nu îl duci fizic la școală. Pentru că el trebuie spălat pe creier de către stat, cum adică să-l educi tu acasă?

      La fel e și cu armele de foc în România, filozofia regimului comunist era aceea că mai bine devii victimă, decât să-ți permită statul să te aperi singur. Pentru că statul trebuia să aibă monopolul forței. Așa că hipsterimea nu e capabilă astăzi să înțeleagă că în lumea civilizată oamenii au (și trebuie să aibă) dreptul de a se apăra singuri.

  12. in 2011 rata de „homicides” in Russia a fost dubla fata de SUA. Cauza este o cultura a violentei. E adevarat ca e mai usor ca sa ucizi cu un pistol, dar daca esti hotarit, merge si cu satirul, cutitul sau chiar cu sticla de vodca.

    • Nouă nu ne-a spus Russia Today așa ceva :P

      Nouă Russia Today ne-a spus cum umblă homeless-ii americani pe stradă și cum se omoară ei unii pe alții cu arme automate. Restul nu ne interesează :P

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Martin S Martin
Martin S Martin
Doctor în cardiologie în Chattanooga, Tennessee, Statele Unite. Emigrat, în 1985, în Statele Unite, Martin S. Martin, pe numele său “adevărat” Martin Ştefan Constantinescu a fost unul dintre cei mai buni chirurgi cardiologi ai Clinicii de cardiologie a Spitalului Fundeni din anii 70 – 80. Este autorul cărţii America povestită unui prieten din România, apărută, în 2012, la Editura Humanitas, co-autor, alături de dr. Dora Petrilă, al cărţii Spitalul Fundeni: istorie, destine (Humanitas, 2004) şi co-traducător, alături de Daniel Constantinescu, Anca Constantinescu, Mihaela Farcaş şi Andrei Constantinescu, al cărţiiMomente-cheie dintr-o viaţă în slujba binelui, scrisă de Marius Barnard şi Simon Norval şi apărută tot la Editura Humanitas în toamna lui 2013.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro