joi, martie 28, 2024

Siria și Băsescu

Cu câteva zile în urmă, agenția Reuters și câteva ziare britanice publicau o știre care explică mai bine evenimentele din Siria. Încă de la începutul anului, președintele Obama ar fi autorizat implicarea Statelor Unite și a CIA în conflictul din Siria, de partea opoziției, în acțiunile de îndepărtare de la putere a președintelui Bashir al Assad. În lumina acestei dezvăluiri, devine mai clar de ce, din ianuarie și până acum, mai ales în ultimele săptămâni, observatorii occidentali semnalează o strategie mai coerentă și o organizare mai eficientă a “Armatei libere siriene” împotriva regimului al Assad.

În fruntea acestei armate se află Abdul Hakim Belhaj care coordonează operațiunile dintr-o bază militară situată la granița cu Turcia. Dar cine este acest comandant ? Un personaj urmărit și binecunoscut de CIA, luptător islamist în războiul sovieto-afgan din anii 80, bănuit de implicare în atentatul terorist de la Madrid din 2004, arestat și eliberat de CIA, și, mult mai recent, conducător al grupului de luptă islamic din Libia, Lybian Islamic Fighting Group, participant activ la îndepărtarea de la putere a lui Mohamad Gaddafi. Potrivit declarațiilor pe care le-a făcut anul trecut presei britanice (The Guardian, BBC), CIA și MI6 ar fi colaborat cu trupele de securitate libiene pentru anihilarea lui Gaddafi încă de la începutul revoluției de la Tripoli.

Nici ordinul semnat de președintele Obama, nici apariția în vara anului trecut a așa-numitei armate libere din Siria nu sunt surprize ori dezvăluiri senzaționale, dacă ne amintim și alte declarații, e drept, mai puțin mediatizate și mai puțin luate în seamă, în vria evenimentelor și a complicațiilor politice din România. Totuși, în Siria trăiesc/trăiau aproximativ 14 000 de români și situația din această țară nu e lipsită de importanță în contextul instabilității și vulnerabilității actuale a României.

În februarie 2010, într-un interviu din Washington Post, directorul US National Intelligence, James R. Clapper, declara că opoziția din Siria este infiltrată de membri Al Qaida care sunt direct implicați în mișcările împotriva președintelui Assad. Iar la începutul acestui an, ministrul american de Externe, Hillary Clinton, recunoștea situația paradoxală și greu de gestionat politic de pe teren : în Siria, Statele Unite se regăsesc de aceeași parte a baricadei cu Al Qaida și Hamas, care susțin sau pretind să susțină opoziția, și se află, în același timp, în SUA, pe lista organizațiilor teroriste. http://www.bbc.co.uk/news/world-middle-east-17170775

Colaborarea CIA cu Al Qaida în Siria (în amintirea celei din războiul sovieto-afgan, când CIA îi antrena pe mujahedini și pe Bin Laden) e o dovadă că orice e posibil atunci când interese strategice o cer și că alianțele politice, oricât ar părea uneori de aberante, se fac după principii care nu au neapărată legătură cu susținerea unor regimuri democratice sau cu viitorul luminos al unei națiuni.

Traian Băsescu era, așadar, îndreptățit, când se mai afla încă la Cotroceni, să nu urmeze imediat linia generală a expulzării și, respectiv, rechemării de ambasadori, așa cum i-a cerut insistent guvernul Ponta și cum au făcut Statele Unite și țările din UE, în urma violențelor la care e supusă populația civilă. În Siria, ca și în alte țări arabe, mai există încă, în funcții publice sau în cadrul serviciilor secrete, oameni care și-au făcut studiile în România, pe vremea lui Ceaușescu, iar președintele Assad a avut în ultimii doi ani câteva întâlniri directe cu Traian Băsescu. Informațiile lui veneau direct de la sursă. Într-o declarație din aprilie 2011, publicată pe siteul Centrului Diplomatic din București, se spune că președinția României “sprijină intervenția legală și dreaptă a forțelor de securitate siriene împotriva atacurilor teroriste, pentru a apăra viața și bunurile poporului sirian. Forțele de securitate și-au făcut datoria respingând cu cinste și profesionalism agresiunea de pe teritoriul țării. Condamnăm instituțiile de presă care numesc atacurile teroriste revoluție, iar pe mercenari și teroriști, luptători pentru libertate, și care susțin distrugerea Siriei.”  http://centruldiplomatic.wordpress.com/2011/04/28/romania-voices-support-for-syria-and-president-bashar-al-assad/

Oricât de lucidă, o asemenea abordare din partea unui președinte aliat al Statelor Unite, nu va fi fost de natură să-l facă pe Traian Băsescu popular la Washington, mai ales că Rusia și China susțin poziții asemănătoare în Consiliul de Securitate ONU. Împreună cu alte luări de poziție (nerecunoașterea independenței Kosovo, declarațiile împotriva intervenției militare în Libia, ori relațiile cu China din ultimul an), problema spinoasă a Siriei îl vor fi costat pe președintele suspendat o răcire a relațiilor cu Statele Unite, de care actuala conducere a țării a încercat să profite aliniindu-se viziunii diplomatice oficiale în speranța recunoașterii legitimității.

Războiul civil din Siria are un “avantaj”, de astă dată, pentru toată lumea: raporturile diplomatice odată întrerupte, extrădarea în România a lui Omar Hayssam devine imposibilă. Cetățean româno-sirian condamnat în România la 20 de ani de închisoare, Hayssam e un om care știe multe lucruri incomode despre oameni politici importanți, de pe vremea când îl însoțea pe Ion Iliescu în călătorii oficiale peste hotare.

Distribuie acest articol

17 COMENTARII

  1. @Tatiana
    ”În fruntea acestei armate se află Abdul Hakim Belhaj care coordonează operațiunile dintr-o bază militară situată la granița cu Turcia” de unde stii ca acesta este liderul FSA ?

  2. Vad ca dezinformati. Cautand chiar in sursa pe care o mentionati vedem ca de fapt nu Presedintele Romaniei a facut declaratia de sustinete a fortelor siriene, ci directorul IRICE, prof Caragea:

    “On 28 April 2011 the Board of Directors of Institute of International Relations and Economic Cooperation of Romania had convened in a special session to give a strong message of support for Syrian people and for Syrian Arab Republic independence and unity.
    Professor Anton Caragea , director of Institute of International Relations and Economic Cooperation had read the final declaration of the meeting stating that […]”

  3. Obama e socialist, stimata Tatiana. Nu pentru noi ( ci pentru SUA).
    Basescu se suprapunea pe aceeasi lungime de unda cu Bush, cu Blair, cu Aznar,
    Aceasta suprapunere nu vine ca urmare a unei alegeri ci este rezultat a „ceea ce esti”.
    Se poate intampla ca parerea sa iti coincida, segmential, cu a oricui altcuiva (poate sa fie
    vorba si de Al-Qaeda.
    Contextul este compus din o infinitate de „segmentiale”.
    Doar Basescu ( pt cazul lui) poate recunoaste ( cu sens de „identifica”) care este segmentul
    pe care „pica” sau „nu pica” pe o lungime de unda cu altcineva. Noi, ceilalti, putem doar sa
    presupunem.
    Interesele statelor sunt si vor ramane diferite. Ele pot fi mai mult sau mai putin asemanatoare,
    mai mult sau mai mult complementare la vreun moment dat.
    Ca si in circulatia rutiera, ca si in fotbal, doua faze trase la indigo, nu exista.
    Ca si la sah, tu poti tine pumnii cui crezi dar de castigat trebuie sa castigi partida ta.
    Problema noastra actuala nu este daca soferul national a condus sau nu perfect ci daca acceptam ca soferul autocarului in care am ales sa ne urcam sa ne fie schimbat, in ruta, de
    orice participant la trafic caruia i se nazare asta.

  4. Postarea pare a fi o încercare de intoxicare de genul celor practicate de canalele Intact.

    Se invocă o declaraţie prezentată pe un site al unui „Institut de relaţii internaţionale şi cooperare economică“ aparţinând unui „profesor doctor“ Anton Caragea, om de curte al cunoscutului profesor universitar doctor Aurelian Bondrea, rectorului celebrei Universitaţi Spiru Haret.

    Declaraţia de solidaritate cu Siria invocata în postare nu aparţine statului român, prin niciunul din reperzentanţii săi, cu atât mai puţin prşedintelui Băsescu, ci lui Anton Caragea, personaj dubios, care se învârte-n Orientul Apropiat şi părea mare prieten al Siriei, cel puţin acum un an.

    Postarea de faţă prezintă o declaraţie particulară a unui personaj dubios din anturajul bătrânului securist Bondrea, drept dovada că preşedintele României ar fi dus – şi duce – o politică pro-siriană de natură să răcească relaţiile cu SUA.

    Contrariul este valabil: politica preşedintelui Băsescu a fost şi este una de alianţă fiabilă cu SUA, o politică dusă cu consecvenţă.

    Este deja a doua postare consecutivă în interiorul a câteva zile care încearcă să acrediteze ideea – absolut contrară realităţii – că SUA ar sprijini demiterea preşedintelui Băsescu. Ce e trist, nu este doar intenţia de intoxicare, ci şi maniera lipsită de orice nivel în care se produc aceste încercări derizorii, construind „cauzalităţi“ din nimic şi invocând abuziv surse dubioase. Antena 3 reuşeşte să lucreze mult mai profesional.

    • Stimate domn,

      nu apartin niciunei „agenturi” si nici macar vreunei institutii de presa si nu ma ocup cu intoxicari. Scriu ce scriu in calitate de catatean al acestei tari. Siteul acesta este, credeam, un loc liber de agresivitate si de prejudecati, unde oameni de buna credinta si ingrijorati de ce se intampla supun atentiei diferite probleme, ipoteze, teorii cu grad mai mic sau mai mare de posibilitate. Nu noi facem politica tarii si nu noi stabilim ce se intampla in relatiile internationale. Nu noi emitem aici solutii infailibile si nici furnizori de certitudini linistitoare nu suntem. Sau, cel putin, eu asa am crezut. Noi avem dreptul sa avem diferite pareri si cu cat mai diferite cu atat mai bine. Daca urmariti declaratiile presedintelui Basescu despre Siria si Libia, veti vedea ca sunt in spiritul citatului respectiv care avea sigla presedintiei si toate insemnele unui punct de vedere cel putin impartasit… Am spus doar ca Traian Basescu a fost mai lucid decat multi in privinta evenimentelor din Siria si ca, iata, desfasurarea ulterioara a lucrurilor ii da dreptate. Nu am scris si nu am spus ca Traian Basescu nu ar duce o politica fiabila fata de SUA, ci doar ca lucrurile nu pot fi judecate totdeauna in alb si negru si ca Basescu a avut curajul judecatii proprii. In plus, daca imi permiteti, socotesc ca marile puteri, oricare ar fi ele, si-au demonstrat de suficiente ori cinismul incat ipotezele cel mai greu de crezut sa devina totusi realitate.

      • Din pacate, e atata invalmaseala ca ne putem lovi si aliatii si inamicii.
        Poate oare ridica cineva, primul, piatra?
        Asa cum spui, Tatiana, e un loc de scrima a gandurilor, si odata ce decizi sa intri pe plansa
        trebuie sa iti pui o buna platosa.
        Din pacate, sunt lovituri care pot fi evitate doar …. daca ramai in afara jocului.
        Altel, la fiecare urmator pas, ne intalnim cu vesnicul „en garde”.
        „Jocului” de aici ii putem spune si ( fara sa gresim prea mult) „Nu te supara, frate”.
        Sa incercam sa recunoastem loviturile care vin din marsavie. Alta cale, nu cred ca e.

  5. De aceeaşi parte a baricadei la un moment punctual nu înseamnă colaborare. Iar sintagma „colaborarea CIA cu Al Qaeda în Afganistan” suferă de o imensă fractură logică. La ora când îi antrenau pe mujahedini, cu accent pe Alianţa lui Ahmad Massoud – pe Bin Laden nu am auzit să-l fi antrenat – Al Qaeda aşa cum e ea ştiută azi, nu exista. Ea a apărut după aia. Faceţi nişte confuzii impardonabile, no offence.

  6. Cred ca ati gresit momentul postariii acestui articol, scris probabil cu 2 luni in urma [in afara primului paragraf]. Daca doreati sa interpretati realitatea politica curenta trebuia sa’l fi actualizat in prealabil si sa’l intitulati „Siria si Antonescu”. Si sa ne explicati cum si de ce vitejii uslasii se pun in calea intereselor stapanului lor, marele urs de la rasarit, prin actiunile lor ferme pro-opozitia siriana [de pilda, debarcarea lui basescu care facea nazuri]. Paradoxal, paranormal si de’a dreptul parapsihologic.

  7. Atat timp cat e primul avanpost in fata Rusiei, Romania nu mai are nevoie sa latre ca un catel credincios al SUA si in Orientul Mijlociu. Oricum vocea noastra se pierde, si ceea ce mai poate fi salvat sunt relatiile bilaterale cu cateva state, incepute de Ceausescu, baza reputatiei noastre in secolul trecut. Basescu a fost doar sincer si de bun simt atat in privinta Libiei cat si a Siriei. Stie ca globalizarea se apropie, odata cu fluxul de refugiati spre Romania.

  8. contributors a crescut repede si sanatos,doar ca acum este vizat tot mai des de manipulatori.devine tot mai dificil sa separi griul de neghina

  9. Cum spune Dl. Lalu, ciudate articole scrieti si nici nu le intelegem mobilul (altul decit cel invocat de dl. Lalu) pentru ca, de fapt, nu spuneti nimic…

  10. Lucurile astea sunt mult mai alandala decat ne inchipuim. Politica SUA referindu-ne la ultimele doua decenii de cand Romania a avut libertatile sa se situeze pe ce pozitii a dorit, a fost una haotica, a inclus atat pozitii uman corecte (Libia), aberatii si atrocitati (Irak), indiferenta (Rwanda, Liberia), interferenta (Bosnia), semne de intrebare poate (Kosovo).

    Romania s-a corelat sau nu acestor pozitii intr-un mod aleator, nu suntem vreo mare putere si nu trebuie sa rastalmacim prea mult un gest sau altul. Pentru mine marea dezamagirea este ca Basescu a sprijinit cu loialitate politica criminala si absurda a lui Bush (Irak in mod special) care pe langa faptul ca a fost imorala nu ne-a adus absolut nici un avantaj ba din contra am starnit iritarea partenerilor UE cei care ne-au scos acceptat in lumea buna cu toate ifosele si defectele noastre si care ne-au ajutat financiar enorm.

    Un lucru e cert, nu asteptati prea multe de la nici o administratie americana oricare ar fi ea, vor fi niste critici legate de delictele cele mai grave de democratie si atat. Cu alte cuvinte indiferenta SUA e o linie politica veche, nicidecum rezultatul gudurarii stupide a lui Ponta.

  11. Prof. Dr. Anton Caragea este un om dubios, cu relații exclusiv în țările dictatoriale, fie ele africane, arabe sau asiatice.
    Este proprietarul mai multor bloguri si site-uri gratuite, pe care postează conținut copy paste, la grămadă, fără nici o urmă de logică.
    Peste tot lasă și urme legate de podgorii din Moldova, are interese și în acea zonă.
    Unul dintre pseudonimele pe care le folosește pentru a intoxica internetul este Mba Ama, pe care îl găsiți și pe facebook.
    Este greu de pătruns în afacerile diplomatice ale acestui om.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Tatiana Niculescu
Tatiana Niculescu
Tatiana Niculescu, scriitoare

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro