marți, martie 19, 2024

Slavă Domnului, nu sunt religios!

Într-un interviu luat cu puțin timp înainte de a muri, dramaturgul american Arthur Miller, născut într-o familie de imigranți evrei din Polonia, care respecta tradiția religioasă, a fost întrebat cum se face că el nu este deloc religios.

”Să crezi într-o religie înseamnă că nu poți crede într-o religie diferită. Nu poți crede în două religii. Nu poți fi catolic și protestant în același timp. Crezi într-una, celelalte ”sunt greșite și trebuie combătute sau distruse”. Ideea este implicită în credința religioasă” spunea el.

Dacă timp de veacuri această idee a fost suținută și practicată fățiș, ”spre gloria Domnului”, guvernanții folosind-o în eforturile de a-și atinge scopurile interne sau imperialiste, în a doua jumătate a secolului trecut s-a făcut mare caz de ”toleranța religioasă”. Dar, în cel mai bun caz, această toleranță față de o persoană de altă religie se traduce prin ”săracul, nu știe” sau ”a fost spălat pe creier de mic copil”, sau ”poate o să vină într-o zi la religia adevărată”. Și asta, repet, în cel mai bun caz. Și doar în țările occidentale. Nu în fosta Iugoslavie, Somalia, Nigeria, Pakistan, etc., și lista e foarte lungă. În cel mai rău caz, în alte țări, cei care practică altă religie sunt ”apostați”, păgâni”, ”infideli”, atrăgând asupra lor pedepsele de rigoare, inclusiv moartea.

Ce a realizat până în prezent această  toleranță religioasă?

În Irlanda de Nord, conflictul dintre catolici și protestanți a făcut o mulțime de victime. Din 2004 încoace, puterea în provincie este împărțită între reprezentanții celor două comunități și răbufnirile intercomunitare sunt mai rare. Dar acum doi ani, când am făcut o vizită la Belfast, am văzut că zidul care desparte cartierele catolice de cele protestante a rămas neatins. Și catolicii și protestanții se împotrives cu vehemență demolării lui. Le dă ”un sentiment de siguranță”, mi-a spus polițistul care mă însoțea. A fost numit ”Zidul Păcii”. (Probabil de către un admirator al lui George Orwell.)

În Marea Britanie (ca și în multe alte țări vest europene) autoritățile se dau peste cap să nu ofenseze cumva sensibilitățile religioase. Există școli catolice, școli anglicane, evreiești, musulmane, și toate finanțate de la buget. Pe lângă programa școlară obișnuită, ele au și cursuri de educație religioasă. Dar nu sunt aceste școli un fel de mini-ghetouri din care copiii vor ieși nutrind, iarăși în cel mai bun caz, suspiciuni față de persoanele de altă religie? Și de ce trebuie eu, contribuabil, să finanțez aceste școli dacă, din întâmplare nu sunt religios sau aș putea fi chiar ateu?

Să nu mă înțelegeți greșit. Nu am nimic împotriva credinței în Dumnezeu.. Sunt total de acord cu fostul rabin șef al Marii Britanii, Jonathan Sacks, care a spus odată că orice om crede în ceva: ”Unii cred în Dumnezeu, alții în bunuri materiale, alții în comunism, alții au ajuns să creadă în fascism. Dacă le punem pe toate în balanță însă, poate că nu este așa de rău să crezi în Dumnezeu”.

Dar aici nu vorbim de credință ci de religie. Sunt două lucruri diferite. Există mulți oameni care cred în Dumnezeu dar nu se duc la biserică. (Și pentru că veni vorba, există de asemenea mulți oameni nereligioși și chiar atei, care respectă mai mult cele 10 porunci în viața de zi cu zi decât alți preacuvioși care se roagă regulat la biserici, sinagogi, sau moschei.)

Britanicii au avut un șoc teribil când au aflat că teroriștii care au ucis 52 de persoane la 7 iulie 2005 la Londra nu erau islamiști infiltrați în țară ci localnici. Trei dintre ei născuți în Marea Britanie. Adevărat, de origină pakistaneză, dar britanici. Cum au ajuns să nutrească o asemenea ură față de țara de adopție a părinților lor, s-au întrebat mulți, de ce au refuzat să se integreze în pofida tuturor  posibilităților care le-au avut și pe care, foarte probabil,  nu le-ar fi avut în Pakistan, de ce, dacă nu le-a plăcut stilul de viață occidental, dacă s-au simțit marginalizați și oprimați, nu au plecat să trăiască într-o țară musulmană, unde se practică ”sharia”, adică legea islamică? De ce nu pleacă acolo toți cei care critică, insultă, protestează sau manifestează împotriva guvernelor țărilor care i-au primit?

Aceste întrebări s-au înmulțit după 7 iulie 2005, tot mai mulți britanici fiind de părere că ”multiculturalismul” și ”toleranța religioasă” au dat greș. Și atât în Marea Britanie cât și în SUA, dar și tot mai mult în Belgia, Olanda și Franța, unii se întreabă acum dacă este posibilă conviețuirea pașnică a creștinismului cu Islamul.

Andre Malraux a spus că ”secolul 21 va fi religios sau nu va fi deloc”. Dacă a văzut bine în viitor, atunci avem doar două opțiuni: ori să pierim toți ori să îmbrățișăm toți credința. Dar care? Creștinismul este divizat în catolici, protestanți, metodiști, adventiști de ziua a 7-a, baptiști, pentecostali, evangheliști, etc., apoi  ortodocșii la rândul lor au câteva sub-diviziuni, iudaismul are câteva ramuri principale: ortodoxă, conservatoare, reformistă, reconstrucționistă, umanistă, etc., musulmanii sunt șhia, sunni, wahhabi, alawi, sufi și cine le mai știe pe toate? Și pe lângă toate acestea, o mulțime de secte mai mici sau mai mari. Care este deci religia adevărată? Cine ne poate îndruma?

Și atunci, ce e de făcut?

Există o cale de mijloc, afirmă optimiștii. Un program de reducere a influenței religiei. O adevărată separare a religiei de viața de zi cu zi. Predarea religiei să fie scoasă din  programa școlară și să se desființeze toate școlile religioase. Să fie interzise chiar și cele particulare cu caracter religios. Să se interzică purtarea în public a oricărui articol vestimentar asociat cu religia. Religia să devină o chestiune la fel de privată cum este de exemplu, venitul unui cetățean, sau preferințele sale electorale, pe scurt, o problemă intimă. Să se practice religia doar acasă sau în lăcașurile de rugăciune.

Am spus optimiști? Am greșit. Voiam să spun ”naivii”. Ați văzut reacția, după ce în Franța s-a interzis purtarea vălului musulman în public. Sau indignarea evreilor și musulmanilor din Germania (una din rarele ocazii în care au fost total de acord asupra unui aspect religios), după ce un tribunal din Koln a interzis în iunie circumcizia pe motiv că acest ritual religios ”privează copilul de dreptul la auto-determinare și violează integritatea sa fizică”. Interdicția tribunalului de la Koln nu a durat mult. La 12 octombrie, cabinetul german a aprobat un proiect de lege care face circumcizia legală, și care va fi adoptat probabil cu o majoritate covârșitoare de voturi în parlament.

Deși, strict vorbind, mulți vor fi de acord cu motivele deciziei tribunalului din Koln, mai ales în zilele noastre, în care drepturile individuale sunt riguros apărate,  nu este ușor să răstorni o tradiție veche de mii de ani. Și dacă aperi aici drepturile individului, de ce să i le negi atunci când vine vorba de felul în care vrea să se îmbrace, dacă vrea să poarte văl sau burka, basma sau șalvari, kipa sau kaftan?

Ați sesizat imediat imposibilitatea acestei ”căi de mijloc”.

Și totuși care este soluția? Se poate ajunge la o conviețuire pașnică reală între numeroasele religii de pe glob? Sau este sortită eșecului orice tentativă în direcția toleranței religioase, a acceptării diverselor moduri de a te ruga la Dumnezeu? Nu se poate face chiar nimic?

Să fi avut dreptate Arthur Miller?

Articol aparut in Acum.tv

Distribuie acest articol

178 COMENTARII

  1. Cel mai mult mi-a placut titlul articolului. Foarte inspirat! Felicitari. :)
    O singura obiectie am: nu poti sa crezi intr-o religie. Poti (sau nu) sa crezi intr-unul Dumnezeu ;)
    Dar religia – modul in care traduci in fapte aceasta credinta – nu este un obiect supus credintei, ci ratiunii.

    • Cred ca intelegeti credinta si ratiunea pe dos. Existenta unui singur Dumnezeu este ceea ce se poate deduce rational. Elementele ce tin de revelatie, adica de religie sunt cele ce trebuie acceptate prin credinta: faptul ca Dumnezeu te iubeste, ca s-a intrupat sau ca este o treime.

        • Cautati pe Internet materialele unor apologeti precum William Lane Craig, Peter Kreeft, John Lennox. Astia sunt contemporani. De C. S. Lewis, G. K. Chesterton sau chiar Toma de Acquino nu mai zic, ca banuiesc ca ii stiti, daca va intereseaza subiectul.

        • Draga domnule,

          Ce treaba are logica in a demonstra ca D-zeu exista? Reincalzirea argumentelor „miscatorului nemiscat” ma lasa rece (Craig, Aquino, etc).

          Totusi, pe cale logica insa s-a demonstrat ca d-zeu NU exista (vezi argumentele cosmologilor actuali, e.g. S. Hawking)

          Prin urmare, confundati „credinta” cu „logica”. „Credo via absurdum” este cel putin, cinstita (inseamna: sint prea prost sa patrund in respectivele mistere, si nu indeajuns de puternic pentru a ma abtine sa nu-mi fac o parere).

  2. Buna ziua,

    Toleranta religioasa a reprenatat si reprezinta doar o loc de publicitate, un spatiu de expozitional sau de propaganada si nu reprezinta un loc de discutie . Nu se fac schimburi de impresie, de pareri despre probleme/intrebari pe teme religioase. Participanti au fiecare parerea ca Dumnezeul lor este mai bun si mai drept decat al celorlalti.
    Interzicerea vestimentaiei. Adica de ce purtarea unei basmale in Franta sa fi considerat simbol religios? O romanaca cu o basma ajunsa in Franta de ce sa fie amendata ? Cine decide ce fel de basma si purtat in ce fel este o ofensa adusa societati? La fel ca si purtarea unor esarfe sau batiste au anumite semnificati in diverse incomunitatiele gay de exemplu. O lege care interzice libera exprimare , nu mai inseamsa toleranta . O lege care impune o alta comportare fata de alta gandire , comportare nu va aduce „pacea” ci va adanci „ura de clasa”.

    Daca tot se da o lege referitoare la purtarea semnelor seligioase , sa se interzica atunci si purtarea medaliaonelor la gar care simbolizeaza crucea sau a stelei lui David. etc.
    Poate si purtarea tricourilor cu cruce (vertilala sau inversata) de unui simpatizanti de muzica rock ar trebui interzisa ..tot simbol seligios este .

    Zgandareala asta religiosa nu va aduce „pace”

      • In Franta nu era vorba numai de burca. Legea Franceza interzice purtarea tuturor simbolurilor religioase. (baticul ar putea fi considerat un simbol religios de un politist zelos )

        http://www.legifrance.gouv.fr/affichTexte.do?cidTexte=JORFTEXT000000417977&dateTexte=&categorieLien=id

        Il est inséré, dans le code de l’éducation, après l’article L. 141-5, un article L. 141-5-1 ainsi rédigé :
        « Art. L. 141-5-1. – Dans les écoles, les collèges et les lycées publics, le port de signes ou tenues par lesquels les élèves manifestent ostensiblement une appartenance religieuse est interdit.
        Le règlement intérieur rappelle que la mise en oeuvre d’une procédure disciplinaire est précédée d’un dialogue avec l’élève. »

        http://www.voanews.com/content/frances-veil-ban-goes-into-effect-on-monday-119587889/137809.html
        http://www.bbc.co.uk/news/world-europe-13031397

        Era doar un exemplu de asemanari intre imbracamintea din anumite zone sau intre popoare.

        • Exact și repet: „Vasile B” (sau cum l-o fi chemând în realitate) nu înțelege diferența dinte burqa (simbol religios) și basmaua purtată de o româncă (care nu are niciun fel de semnificație religioasă).

          • stimabile domn clej,

            faceti o grava confuzie – basmaua se purta pentru ca printre altele femeile nu aveau voie sa intre in biserica fara sa-si ascunda podoaba capilara. ca acest obicei intre timp desigur nu mai este de actualitate si biserica orthodoxa s-a secularizat din acest punct de vedere, nu inseamna ca basmaua nu este un simbol religios. simbolul doar si-a pierdut puterea, astfel incat a devenit astazi, in acceptiunea dumneavoastra de exemplu un simplu element de port.
            asadar, intre burqua si basma exista o legatura foarte mare, diferenta este de ca. 500 de ani, precum intre chistos si mahomed.

            • Super. Am transformat basmaua in simbol religios. Nu pentru ca ar fi. Ci pentru ca putem face asta.
              Pe cand interzicerea verighetelor?
              Onorabililor colegi. Marea majoritate a femeilor musulmane nu poarta insemnele de placere ci pentru ca sunt obligate sa o faca. In numele dreptului de a purta aceste simboluri se gireaza de fapt dreptul masculilor musulmani de a-si tine femeile in evul mediu.

            • stimabile zeroth,

              eu vorbeam strict de basma. ca masculii musulmani le obliga sa poarte burqua este o alta discutie. acesti masculi musulmani nu isi vor schimba comportamentul in raport cu femeile lor daca se interzice burqua. s-ar putea sa nu le mai dea drumul din casa, ceea ce ne duce mai inainte de evul mediu.

          • Petru Clej
            Vasile B are dreptate. Pentru o mare parte in romance (si nu numai) basmaua/baticul are aceiasi semnificatie religioasa ca si burca. Banuiesc ca daca ati fi intrat in vreo biserica neoprotestanta ati fi avut un raspuns ceva mai informat.

            • Și aveți impresia că asta e problema în Franța – baticurile presupus simboluri religioase ale ipocritelor religioase românce sau portul burcii?

          • @ Petru Clej
            Sa nu credeti ca nu are. Pe aici prin Spania, noi romanii putem ( fiind
            foarte putin probabil sa dai gres) asa vazand omul pe strada, identifica
            femeile romance de o religiozitate extrema („pocaite” sau, nu mi-am batut
            si nici nu imi bat capul sa aflu, apartinatoare vreuneia din multele
            osti (gashti) ale cine stie carui domn)
            Au niste baticuri spalacite, albicios – matasoase” un fel de „de culoarea
            vantului turbat” si, desi nu sunt legate cum probabil s-o fi legand vreun turban,
            cand le vezi ai impresia ca e o femeie proaspat iesita din baie sau de la
            coafor.
            La baticul asta se asorteaza si o rochie, tot la fel de inexpresiva, un
            fel de „uniforma usor de trecut cu vederea” (adica care sa nu atraga
            atentie).
            Religia este … pura politica. Cei de un anumit crez se aduna la un club
            , altii de alt crez se aduna la altul.
            Si pe aici, prin Spania, dintr-o nevoie („pana la un punct” sau „incepand de
            la un punct) vitala (aceea de „socializare”) romanii se aduna in tot soiul
            de „bisericute”. Cei ce se aseamana, se aduna. Se formeaza „clici” care
            se „coezioneaza unii cu altii” dar nu in folos general (al Vietii) ci in foloase
            strict pamantesti, strict tribale.
            Sa vedem cum reactioneaza vasile B pentru ca francezii intuiesc bine,
            vazand in acel tip de basmale tot o „burka”, dar cu semn schimbat.
            Stiu un oras din tara unde, daca nu esti pocait, nu ajungi …..
            vatman (la tramvai). Tot orasul ii stie, le rasuna muzicile din cabine,
            dar si-au construit un „stat in stat” pentru ca, cum ziceam, au acea
            coeziune care ii face „de gashca”( nu in sensul bun ).

  3. Eh, normal ca se poate, doar sa se vrea. E suficient ca in Constitutie sa se scrie negru pe alb laicitatea statului, asta presupune, exact ca in SUA nefinantarea de la buget a nici unei religii. De la bani pleaca totul. Cine vrea biserici si scoli religioase n-are decat sa scoata banii. La fel si orele de religie, n-au decat sa se predea in scoli private, nu in cele de stat. E foarte simplu, dar inca nu se vrea. In ceea ce priveste imbracamintea, nu trebuie interzis absolut nimic, e dreptul fiecaruia sa se imbrace cum vrea .

    Apropos, cum se numeste un evreu nereligios, israelian? Iudeu? Sau unul ateu?

    • neevreu!!ha,ha
      cred ca articolul a fost scris ca reactzie la unul anterior al unui tinar religios ortodox.
      cred!de aceea eu ash fi ashteptat si altceva:o mica analiza si pe cazul ortodoxiei rumine.ptr ca aci exista o diferentza:daca tzari civilizate accepta inca,la presiunea oamenilor de cult,perpetuarea unor situatzii care ajuta religioshii:scoli,legalizare circumcizie,romanica foloseshte ortodoxia ptr ruminizarea tuturor cetatzenilor,este o unealta a statului.
      nu shtiu daca regimul comunist finantza biserica ortodoxa?shtie cineva?
      nu shtiu cu cit este finantzat azi fiecare cult din buget?plateshte biserica TVA?dar impozite?

      • Daca stii carte (ceea ce este o posibilitate), ia Legea cultelor, iar dupa aceea vezi care este bugetul pentru Culte. Ah ! Era sa uit, trebuie sa stii si sa socotesti! Artimetica …
        Daca esti curios pana la capat poti vedea si care sunt sumele alocate celorlalte culte, legea nefiind edictata doar pentru ortodocsi. In rest, e ca in economia de piata : martorii lui iehowa te iau de pe strada, adventistii de pe salile spitalelor, baptistii de pe la somaj, registrul comertului, fisc, protestatntii cu filozofia afacerilor, forumul democrat, neoprotestatntii – o vizita prin america .New age-ul si bivolarul, nu cred ca te intereseaza, desi au gacici misto! Crede-ma pe cuvant! Te bagi?
        La ortodocsi, cine vrea intra in biserica . Care e in drum .
        Donatiile si mostenirile sunt la toti (de la bivolaru – ashramuri, baptisti, evanghelici, adventisti – se numeste zeciuiala, … etc.).

        • am invatzat sa citesc si sa scriu.shtiu si ceva aritmetica.
          pe mine acasa m au invatzat si bunul simtz,doar cu religia stau prost in comparatzie cu dvs.

    • :))
      evreul nereligios sau ateu e…tot evreu! ca asa se numeste reprezentantul acestui popor, asa cum romanii nereligiosi sau atei tot romani se cheama – ce Dumnezeu e asa o confuzie ??
      la evrei e putin mai complicat pentru ca au adoptat numele statului ca Israel, recte tara neamului lui Israel, asa ca evreii din Israel se numesc si israelieni.
      si, bineinteles, toti sunt iudei, o alta denumire pentru ei :)

  4. Domnule Galbinski, as dori sa aduc totusi cateva amendamente afirmatiilor dvs. In primul rand modelul francez al laicitatii functioneaza relativ bine (in Franta). Religia a fost din ce in ce mai mult trimisa in sfera privata si incluziv o mare parte a musulmanilor intelege acest lucru. Portul valului (si a oricarui simbol religios ostentativ) nu este interzis „in public” ci doar in invatamantul secundar de stat. Portul valului care acopera fata a fost interzis in public. Nu cred ca exista o contradictie cu drepturile individuale, John Stuart Mill scria ca nimeni nu ar trebui sa aiba libertatea de a se vinde pe sine insusi in sclavie. Asimiland aservirea femii cu o forma de sclavie nu vad cum poate ea fi tolerata.

    Modelul american functioneaza si el destul de bine (in SUA). Societatea este religioasa dar, dupa cum remarca Raymond Aron ne-dogmatic. Mediul heterodox face ca societatea sa se axeze pe principii esentiale: bine, rau si judecata actiunilor umane.

    Putem declina la infinit modul in care intr-un regim pluralist-constitutional si intr-o societate deschisa, educata si matura din punctul de vedere democratic religia organizata isi continua existenta. Problema principala in cazul Romaniei este ca Romania nu este o astfel de societate. Romanul nu se simte cetatean, el se defineste in priumul rand etnic si religios. Iar religia la romani este de cele mai multe ori redusa la o cutuma magico-religioasa. Romanul tine post, se taraie pe coate in jurul manastirii si executa alte astfel de gesturi samanice in speranta ca va imbuna divinitatea. Societatea romana este una primitiva si orientala. Nu exista civism ci doar tribalism. Romanul nu crede in drepturi individuale ci doar in dreptul la egoism.

    Franta, Germania sau SUA vor face fata provocarilor viitorului. Dialogul social va gasi soluti. In parloagele Europei insa nu exista dialog social. Exista o cacofonie de zgomote.

    • chiar mi a placut postul!
      Romanul nu se simte cetatean, el se defineste in priumul rand etnic si religios-spunetzi!pai asha si sta scris in cartea natzuinii:stat unitar natzional,indivizibil si indestructibil.
      intreb:atunci cum sa nu ai o reactzie de respingere din partea celorlalte etnii?minoritatzili conlocuitoare,ha ha

      • ///
        Sincer mi-a placut si mie postarea dvs., insa am o nedumerire, chiar trebuie trebuie teoretizata pana la absurd credinta religioasa ? Chiar am uitat sa coboram in mijlocul oamenilor? Cand am „relationat” ultima data cu cineva? Cand am stat de vorba ultima data cu un strain? De cand nu am mai „socializat” cu cineva?
        O sa iti spun 3 relatari :
        1. acum ctiva ani am avut ocazia sa particip la slujba de Duminica la Sf Stefan din Viena.Daca stii catedrala in partea catre altar, accesul este restrictionat. Posibilitati sunt in stanga, dar mai comod, mai intim si mai evlavios este in dreapta (unde este un mic loc de rugaciune). Eram : ortodocsi, evanghelici, catolici .. de toate tipurile(inclusiv chinezi).Singura deosebire (nesuparatoare, dar care nu trecea neobservata) era ca ortodocsii ingenucheau la auzul Tatalui, Iisus si al Fecioarei Maria. Fara discutii despre sursa de finantare, din banii caror provincii s-a inaltat turla, amvonul, … etc. Soprane, baritoni, cor, … etc. La sfarsit ne-am salutat cu totii, si ne-am dus inspre treburile noastre, fara sa ne cunoaste, fara sa ne mai vedem, dar fara sa ne uram sau sa ne „discriminam”. Nu am intrebat nici macar de ce bisericile si catedralele au stegul austriac pe portic .
        2. anul acesta am avut ocazia intr-una din peregrinarile dinspre Stuttagrt, spre Nurnberg sa ma abat din drum in micuta biserica in care este gazduita Madonnen-Lilie (Lilium candidum) . Daca stii zona este cam la 28 km de autobahn, pe un drum de tara, undeva in varful unui deal, dintr-un frumos sat taranesc german. Am ajuns pe la 8.45. Nemtii se strangeau ince-incet. Barbatii afara (cu baietii); femeile si fetele inauntru aranjau cele necesare. Au observat modul cum faceam crucea, au zambit, iar la plecare au sunat o doamna, care mi-a facut cadou o mic fotografie cu celebra pictura din biserica (car nici macar protejata cu sticla nu era). Intre timp venisera si „altii” din afara .
        3. Acum 2 ani am nimerit in mijlocul unui congres catolic in nu mai putin frumoasa biserica Schontal (la cativa km de Madonnen-Lilie / Lilium candidum) . Am intrebat daca pot sa fac poze, promnitandu-le ca nu o sa ii deranjez. Mi-au raspuns zambind ca da, doar la picturi sa le fac fara blitz. Si aici au remqarcat ordinea in care faceam crucea, dar nimeni nu a fost deranjat, subminat, ofensat.

        Principalul era ca eu credeam in ceva. Cel mai important lucru pentru ei .

        Ceeea ce vreau sa iti subliniez dragul me domn e ca teoretizarea aceasta absurda (Simonne Weil, John Stuart Mill, Raymond Aron, … etc.) sunt niste mofturi de salon ale proaspat venitilor de la studii din strainataturi. Aere in vant (sau vanturi in aer). Nu au nici o legatura cu ceea ce se intampla la Putna, la Devent, la Bradet, in Koln, Colmar, St Galle.

        Nu uita! Cel mai important lucru este sa crezi in ceva. Si sa iubesti, fiindca numai asa ii poti ierta. Daca vrei sa polemizezi cu Galbinski pe ce i-au facut fariseii lui Iisus, cum s-au unit saducheii cu .. nu stiu cine; daca vrei sa citesti ineptiile lui dusu, nu vei avea companioni in ale credintei . Ori inteleg ca ti-ai propus, e sa crezi in ceva. E ca atunci cand iubesti. Iubesti ; si atat. Nu ai explicatii, nu ai motivatii – ca altfel nu se mai chema dragoste .

        • Toate bune si frumoase, pasnicule si inteleptule Ismael, dar cand il faci pe dusu inept, parca se fisureaza pojghita aia de impacare universala.

          Ca faci excursii cu scop religios e foarte bine, ca te impaci perfect cu ceilalti de alte confesiuni e iarasi perfect, dar gandeste-te cum ar fi sa nu fie nevoie sa participam la ritualuri pentru a ne afisa credinta? Ce-ar fi sa ne rugam acasa, fiecare in intimitatea sufletului sau, fara ajutorul popilor si fara sa construim monumente epatante si inutile? Cum ar fi sa nu mai existe ortodocsi, catolici, musulmani, penticostali etc, ci doar niste OAMENI care traiesc laolalta fara sa se urasca ca iubesc un alt fel de Dumnezeu?

          • N-ai cu cine dom’le! N-ai cu cine!
            INEPȚÍE, inepții, s. f. Faptă sau vorbă stupidă; stupiditate, absurditate.
            Probabil ai gasit ceva peiorativ in explicatia aceasta din dex? Probabil este ceva jignitor, ofensator in a ti se demontra absurditatea afirmatiilor neprobate.
            Eu unul, m-as simti provocat.

            Cum iti spuneam, Dumnezeu in intelepciune sa de neptruns, ne-a lasat pe toti sa intelegem ce vrem din credinta, si mai ales sa procedam / cum dorim fiecare.
            Pentru unii, a dictat rugaciuni, iar altora le-a arata cum si de ce este importanta o liturghie (daca asta intelegi dumneata prin ritual).Daca nu iti place, nu te bagi, dar nici sa nu critici. Nu se omoara nimeni la o liturghie, si nici nu se spun vorbe de claca.
            Daca tu crezi ca te poti spovedi sau ruga sub cerul liber, fa-o! Cine te opreste ?
            Poate vrei sa te uiti la un meci de fotbal al Nationalei ? OK, fa-o dar nu si pe banii mei. Poate vrei sa faci ceva in care este implicata o entitate, o institutie nationala, sau care are inclus cuvantul national in denumire? Puah! Nu si pe bani mei! Du-te doneaza, ia-ti familia, fa munca gratuita, este OK . Nu schimbati gazonul ca pe sosete, si pe banii mei .

            In alta ordine de idei, dar fara sa ma explic, popii au rostul lor in credinta ortodoxa (unde daca tu crezi, crezi; daca nu crezi, nu crezi), iar daca e sa fim inchisi, singuratici, egocentristi, e bine sa nu ii fortam pe toti sa se uniformizeze, numai ca vrei mata. Vrei sa fii singur? OK! Dar nu propovadui suprematia ideilor tale, si nici nu incerca sa ti le impui cu forta ! Daca vreun ortodox (care intre altele nu a initiat si nu a finantat cruciade, si nici nu a avut ca organ Inchizitia) va simti nevoia sa gliseze la tine, la ideile si programul tau unificator, o va face de buna voie!

            Pana atunci la intrebarea „cum ar fi sa …?”, iti raspund ca ar fi foarte plictisitor. Atat de plictisitor, cum ar fi sa fim toti la fel, trasi la xerox, copii la indigo. Am sti fiecare dinainte ce gandeste si cum gandeste .Pana atunci, har Domnului ca suntem diferiti. Altfel nu am sta amandoi „de vorbe”.

            • Dragule, nu vorbim aceiasi limba, e clar. Ce spun eu si ce pricepi dumneata…
              Ce egocentric, ce singuratec?? Cine-a zis asa ceva? Confunzi religia cu credinta, ai impresia ca numai cei religiosi sunt si credinciosi samd. Bine ca aveti voi dreptul, aia religiosi, sa-mi furati banii din buzunar si sa va faceti biserici si sa platiti popii, si mai sunt multe de spus, dar cred ca e pierdere de vreme.

            • Eu unul, m-as simti provocat-spune ismail ghiulsen!
              eu unu nu ma simt nici provocat nici macar in stare sa port cu d-neata un dialog.
              incearca cu d-nul balasoiu

            • National? Pai „catedrala neamului”. Mult mai mare ca altfel de stadion
              Eu zic sa nu facem nici din unu, nici din celalalt pe presupuneri.
              Si nu pe „recensaminte” ci , prin vot..
              Daca votul hotaraste sa sustin o megalomanie, fie ea de „religie da”
              fie de „religie nu”, ma supun a ceea ce zice el, dar asa, de prea multa
              vreme sfanta treime e sfanta bi-ime.

    • Modelul american functioneaza si el destul de bine (in SUA). Societatea este religioasa dar, dupa cum remarca Raymond Aron ne-dogmatic. Mediul heterodox face ca societatea sa se axeze pe principii esentiale: bine, rau si judecata actiunilor umane

      http://www.scientificamerican.com/article.cfm?id=in-atheists-we-distrust

      Ateii din SUA sunt categoria „religioasa” in care ceilalti manifesta cel mai mare grad de neincredere in acelasi timp fiind categoria „religioasa” cea mai educata si mai inteligenta. Asta este un razboi ideologic dus impotriva unei categorii sociale foarte importante. Religia mai exact ii monteaza pe prosti si pe conservatori impotriva celor educati si liberali. Este antiprogres si problema religiei nu va fi rezolvata decat atunci cand pe planeta asta va fi o singura religie. Cum toate sunt false, se impune conversia la ateism sau mai exact exterminarea indoctrinarii si propagandei mincinoase religioase.

    • Nu doar Mill ci Dreptul in sine. Principiul inalienabilitatii drepturilor nu
      permite nu atat unui miel sa se lase mancat de vreun lup ci considera
      ca lupul e vinovat chiar daca mielul i se ofera singur, pe tava.
      In Spania se numeste „principio de irrenunciabilidad de derechos” si
      cu toate ca il au si ei, la cutie, japca functioneaza si pe aici ca si pe la
      noi acasa.

  5. Buna ziua domnule Galbinski,

    Am o mica mare problema cu urmatorul dv. citat: „Să nu mă înțelegeți greșit. Nu am nimic împotriva credinței în Dumnezeu.. Sunt total de acord cu fostul rabin șef al Marii Britanii, Jonathan Sacks, care a spus odată că orice om crede în ceva: ”Unii cred în Dumnezeu, alții în bunuri materiale, alții în comunism, alții au ajuns să creadă în fascism. Dacă le punem pe toate în balanță însă, poate că nu este așa de rău să crezi în Dumnezeu”.”
    A fi ateu in adevaratul sens al cuvantului inseamna a nega afirmatiile asa-zis iluminate ale religiei. Nu este o credinta in materialism, diavol, stiinta, sau mai stiu eu ce astfel de aberatie. Nu merge mai departe aceasta pozitie decat a spune ca nu exista dovezi pt a crede povestile scrise de oameni ca si tine in carti care de-a lungul timpului au devenit ‘sfinte’. Inca o data, este o simpla negare si nu o credinta. Este vital sa se clarifice aceasta confuzie pt ca ingreuneaza dialogul pe aceasta tema.
    Am si eu valorile si morala mea, dar nu sunt bazate pe o credinta oarba precum cea ceruta de catre biserici si religii, ci pe maxima (seculara dealtfel) ‘do unto others as you would have done unto you’. Nu CRED in ea, ci am incredere ca este metoda cea mai potrivita de a aborda viata, este o diferenta ca de la pamant la cer.

    In alta ordine de idei, articolul dv. se ridica mult peste nivelul altora pe acest subiect publicate de curand pe contributors.

    Multumesc!

  6. Interesant articol dar, legat de un anumit aspect, gresiti fundamental, greseala care denatureaza ideea intregului articol. Asta este si motivul pentru care scriu acest comentariu.
    Mai precis, cand preluati afirmatia lui Arthur Miller, , idee pe care o nuantati ulterior prin atitudinea toleranta din societate, cum ca „saracu’, nu stie”. Deci un soi de aroganta superioara (de parca ar putea exista aroganta inferioara :)) ).
    Nu stiu cum sunt celelale religii, dar in crestinism, treaba e atat de clara si atat de obsesiv repetata, incat e de mirare ca multi – de fapt majoritatea – nu au inteles-o. Da, un crestin considera ca Dumnezeu din Biblie e cel adevarat si aici nu exista alta varianta. Dar legat de relatia cu ne-crestinii, nu poate exista nimic mai clar. Isus Christos nu iti cere sa ii „distrugi”, nici macar sa ii tolerezi pe cei de alta credinta. Nu, in Biblie nu exista cuvantul „toleranta”. Isus Christos nu este tolerant. De fapt, este un radical: El iti cere, pur si simplu, sa-i iubesti pe cei de alta credinta decat tine sau pe atei, sau pe homosexuali, sau pe talhari, in genere pe toti. Nu exista nuante. Pur si simplu iubeste-i. Si cu asta basta. Nu cred in Dumnezeu? Nu-i tolera! Iubeste-i!
    Cuvantul, sau mai bine spus semnificatia cuvantului „toleranta” definita de corectitudinea politica este una dintre cele mai mari ipocrizii ale istoriei. Sa spunem ca dvs sunteti maghiar si traiti in Ardeal. (nu cred ca e asa, dar sa spunem, de dragul ideii). In asemnea conditii, fiind minoritar (etnic), dvs. aveti nevoie de toleranta romanilor? Teoretic da. De fapt, asta este o idee completamente parsiva. Nu, nu aveti nevoie de toleranta nimanui! Prin insasi faptul ca v-ati nascut om, din intamplare maghiar, acest simplu fapt (ca v-ati nascut om) va garanteaza dreptul divin de a fi ceea ce sunteti fara a cere voie nimanui si fara a avea nevoie de nici cea mai mica „toleranta”.
    Si inca ceva, pentru ignorantii sau cei care se prefac ca sunt ignoranti, care misuna pe forumuri. Poate se vor gasi unii sa-mi dea exemple de rele practici (reale!), sau de-a dreptul criminale la standardele de acum, propovaduite in Vechiul Testament. Spre exemplu, o sotie infidela sa fie ucisa cu pietre. Pentru aceia, tin sa le reamintesc (fiindca in genere stiu, dar se fac ca nu stiu), ca Biblia pur si simplu nu mai este valabila in intregime, De acum vreo 2000 de ani, anumite parti ale Ei au fost abrogate. Mai clar, orice invatatura din Vechiul Testament care intra in contradictie cu Noul Testament, mai precis cu invatatura lui Isus Christos, isi pierde instantaneu din valabilitate. E simplu, chiar foarte simplu. Ca si in legile lumesti. Se da o lege, Dupa 10 ani, se modifica legea, dar nu in totalitate. Si, un jurist, cand face referire la ea, spune asa: „legea cutare cu modificarile si completarile ulteriore”. Care modificari anuleaza anumite puncte din legea veche, desi legea isi pastreaza numele (sau ma rog, numarul). Asa e si Biblia: Biblia, cu modificarile si completarile ulterioare aduse de Noul Testament. Atata doar ca, in cazul Bilbliei, nu exista decat o unica „modificare si completare ulterioara”: Isus Christos.

    • am auzit acelasi argument despre islamism, cum ca de fapt este o religie a pacii, care propovaduieste iubirea aproapelui etc. genul asta de argument consta doua lucruri 1. alegeti pasaje convenabile din texte sfinte ca dovada despre ce inseamna religia „de fapt” si 2. aplicati „politica strututlui” in ce priveste „realitatea de pe teren”. asa faceau si comunistii. daca te luai dupa documentele oficiale (cum ar fi constitutia aia pe care ne-o predau in clasa a 8-a) ei propovaduiau numai lucruri bune – libertate de exprimare, alegeri libere, democratie, pace intre popoare etc. ce se intampla de fapt nu aveau ei chef sa-si asume public, asa cum nici dvs nu dati semne ca ati fi dispus sa va asumati ce inseamna religia de fapt. articolul domnului galbinski vorbeste despre realitatea asta pe care nu vrea nimeni sa si-o asume.

    • Inteleg foarte bine tot ceea ce scrieti. In acelasi timp cand citesc diatribele antisemite ale prim-patriarhului prim-ministru Miron Cristea sau teoriile politico-religioase ale unui Nichifor Crainic (teolog inca foarte iubit si citat in mediile ortodoxe din Romania) imi dau seama ca lucrurile nu sunt chiar atat de simple.

    • Stimate domnuler Crup,

      Finalul articolului meu mai conținea câteva fraze: ” Toate religiile acceptă ideea că Dumnezeu este unul singur, indiferent ce nume i se dă. Valorile morale propovăduite de toate religiile sunt, în mare, aceleași. Diferența constă, ca de obicei în interpretare”. Chiar înainte de a trimite articolul spre publicare însă, le-am scos. (Mi s-au părut cam didactice). Dar de fapt asta este ideea. Nu cărțile sfinte sunt de vină ci răstălmăcirea lor. De fapt asta și spune Arthur Miller, că ideea combaterii sau distrugerii altor religii este ”implicită în credința religioasă”. Deci nu explicită. Cu alte cuvinte, nu cărțile sfinte poruncesc distrugerea altor religii, ci interpretarea dată de unii, din păcate mulți.

  7. Contradicțiile ireconciliabile ale ființei umane, începând cu tensiunea corp-suflet și încheind cu fatalitatea violenței, a lăcomiei și a fricii în orice organizare socială îndreptățesc atitudinea sceptică, în privința toleranței religioase. Edgar Morin vorbește, pe bună dreptate, despre ,,homo demens”, sintagmă antropologică mai adecvată, din păcate, decât ,,homo sapiens”. Sângele curs, irațional, din motive de afirmare egoistă a identității religioase se adaugă aceluia curs, la fel de irațional, din cauze etnice, naționale, sociale, economice etc. Câtă vreme există arme, de orice fel, iar acestea își produc efectele existenței lor, fie și prin amenințarea cu utilizarea lor, natura umană nu își dezminte iraționalul agresiv. Iată de ce apelul onest la toleranță, la acceptarea celuilalt, cu bogăția diferenței lui existențiale este întotdeauna binevenit. Ideal ar fi, dacă totuși suntem ,,homo sapiens”, în lumea secularizată în care trăim, ca majoritățile religioase să fie constant generoase față de minoritățile religioase, inclusiv cele atee și agnostice, iar acestea, la rândul lor, să fie constant non-agresive și non-provocatoare față de majorități.

  8. Acest mileniu nu este religios. Este doar ritualic si profund materialist chiar si in conceptiile pretins religioase.

    Cei mai multi oameni profund religiosi, in opinia lor, se roaga pentru succes, sanatate etc.

    Asta nu este insa o religie, ci un comert cu Dumenezeu, care arata cam asa:
    – Doamne, eu ma inchin, merg la biserica si fac fapte bune ca sa te multumesc
    – Tu, Doamne, imi dai in schimb succeslul pe care il vreau (sau snatate etc.).

    Un filosof spunea ca de fapt crestinismul a condus la succesul civilizatiei occidentale nu pentru ca a fost puternic, ci pentru ca a fost suficient de slab pentru a permite civilizatiei, tehnologiei sa se dezvolte.

    Religia a cam disparut de pe continentul European undeva prin anul 300 e.n.

    • „Asta nu este insa o religie, ci un comert cu Dumenezeu, care arata cam asa:
      – Doamne, eu ma inchin, merg la biserica si fac fapte bune ca sa te multumesc
      – Tu, Doamne, imi dai in schimb succeslul pe care il vreau (sau snatate etc.)”

      Poate chiar in acest mod elaborat nu judeca omul obisnuit… Pur si simplu el se roaga, cere ceva, nici macar nu se gandeste sa dea altceva in schimb. El se inchina – ca sa se roage, merge la biserica – sa se roage, face fapte bune (milostenie, de ex) – din constiinta, deci nu face, in mod rational, nimic strict ca sa-l multumeasca pe Dumnezeu in ideea de a primi ceva in schimb.
      Dar sunt de acord cu dvs: nu asta spune „religia”. In dogmatica crestina ni se recomanda, dimpotriva, ca principala noastra preocupare in viata sa fie mantuirea sufletului, nu confortul trupului si „alimentarea” placerilor. Ba chiar, de cele mai multe ori, mantuirea sufletului se realizeaza prin suferinte fizice, renuntarea constienta la placeri si pofte materiale, adica exact opusul a ceea ce cerem noi prin rugaciuni…

      (Interesant ce spuneti in ultima propozitie, dar probabil v-ati referit doar la religia crestina. Oricum seamana cu unele vorbe celebre: „in lume nu a existat decat un singur crestin adevarat, si acela a murit pe cruce.” Evident, oricat de mari ganditori si filosofi au fost autorii acestor cuvinte, judecata lor nu trebuie considerata perfecta, ba dimpotriva: limitata, bazata pe niste franturi de informatii, daca nu chiar false de-a dreptul, de multe ori pe ignoranta, lipsa de informatie adevarata…)

      • M-am referit la religia crestina si in general la religia din societatea Europei de Vest.

        Un semn al de-spiritualizarii poate fi considerata si absenta cvasitotala a misticismului si a curentelor mistice in societatea (eruopeana) actuala. Prin misticism inteleg simtamantul profund respectiv, nu fenomenele gen Rasputin.

        Un alt repros pe care il adresez religiei actuale este lipsirea de libertate, adica excesul de dogma (sic!). Sigur, Reforma a adus un suflu nou prin revenirea la profunzimea inceputului de mileniu I, dar un suflu ca o boare…:-).

        Nu stiu in ce masura o discutie despre mantuirea sufletului prin comportament isi are locul aici, dar chiar la o prima vedere, ideea de a fi bun pentru a fi mantuit este tot un comert. In fond, orice ai face sperand o rasplata este profund anti-spiritual.

        Chiar daca este o fapta buna, ea devine opusul ei prin aceasta abordare. Este pana la urma si mai complicat daca admitem ca orice fapta are un impact in egala masura si bun si rau. Dualism, frateeee!!

        (Daca va intereseaza o astfel de discute, am putea deschide un subiect pe forum, aici suna cumva a confiscare de subiect si nu ar fi frumos sa deranjam autorul articolului).

  9. In mare nu e vorba „doar” de religie, ci de toleranta de orice fel. Deja a spune „tolerez” inseamna „as putea sa nu, dar ma abtin”. Sigur intra si religiile aici, dar pe langa asta intra toate ideologiile, diferentele culturale de orice tip: problema e acceptarea Strainului de langa noi, adevarata familiarizare cu el, includerea ca acceptare reciproca in aceeasi comunitate in final – sau dimpotriva, spalarea pe maini „el e asa, noi asa” cu care trasam o granita de violenta prin care si dupa 100 de ani de toleranta, strainul ramane strain.

  10. Va panicati degeaba, va propun sa iesiti pe strada si sa faceti un sondaj cu intrebari de tip Moise a fost arab sau Pastele reprezinta nasterea Domnului, la Craciun Iisus a inviat a treia zi etc etc. Picior de angoasa n-o sa mai fie in capul dvs. Promit. Daca n-o sa iesiti in strada ca sa va linistiti, atunci macar vedeti niste documentare. Aveti aici cel mai bun remediu impotriva angoaselor dvs; ieri de ex am vazut un documentar despre Cernobal, aproape ca m-a apucat plansul. Garantie 100% impotriva oricare angoase -nu e nimic mai bestial in galaxia asta in care ne afla si noi ca omul imputernicit la puterea 10 de stiinta. Veti descoperi de ex in doc despre WWI-WWII ca astia au omorat atatia oameni cat era toata populatia Europei la 1870. Au facut-o fara Dumnezeu, doar cu pusti, tancuri, bombe, rachete, mine, gaze si mitraliere.
    Oricum, stiinta a pus atata putere in mana omului, ca poate sa faca zob acum si luna, nu doar pamantul. Sau iesiti in strada ca sa va linistiti sau puneti mana si va uitati la documentare. :)

      • Ne mai indignam si noi pe aici, nu e voie? Adica doar eufemistica sa fie la mare pret, indignarea nu? Apoi cu discutii ca astea de pe aici, iti trebuie un talent special sa fii si eufemistic, si indignat. Eu ma pricep mai bine la indignare cand ma intalnesc cu asa ceva :)

    • Hai sa va spun ce inteleg eu prin cuvantul „paste”, sa vedem daca vorbim despre
      unul si acelasi lucru, dmnule Balasoiu.
      A paste, este cel mai curat mod de a se hrani vreo fiinta, privind lucrurile din
      punctul de vedere al animalului (pentru ca, si iarba, e tot o „fiinta”)
      Dar, cum Natura a lasat lucrurile in asa fel incat, pana la urma trebuie sa
      bagam vreun fel de combustibil in rezervor, si cum daca e motor „pe benzina”
      nu poti sa-i pui nici macar orice benzina, ci doar de o cifra octanica compatibila
      cu ceea ce a gandit fabricantul cand a scos „aratarea”, pe piata”.
      Eu, ca om, nu mananc oameni. Imi place al naibii carnea de porc, cea de
      „pasare domestica”, cea de oaie, cea de vita. Plus pestele. Iar dupa ce
      am stat o vreme in Spania, am putut sa-mi desclestez mintea intr-atata incat sa
      pot manca langustine, sepia si … parca, cam atat din „fructele de mare”.
      Sunt insa un adept al painii (si al mamaligii).
      Desi nu am in cap sa ma opresc din a fi „omnivor” am convingerea ca daca as
      „paste” doar grau si porumb (prelucrate asa, prin macinarea semintelor lor uscate
      pana la nivel de paine) nu as inceta din viata avand cauza „benzina saraca”.
      Am pascut miei, domnule (aveam si noi, doua-trei oi, acolo) si sunt intr-adevar
      ei, maximumul exemplu ce se poate da in materie de „pasnic”.
      Daca noi am paste „cunoastere” cu sargul si cu „pasnicitatea” cu care mielul
      paste „coltul ierbii”, daca noi, spre a traversa viata, am calca tot pe atatea cadavre
      pe cate calca un miel (de fapt, o ovina) in Viata, atunci s-ar chema ca intelegem
      ceva mai mult decat vreodata altadata pana tunci, de ce venim pe lume.
      Punctul slab, la ovina, este ca sunt usor de dus de nas, ca nu au un drum propriu.
      Ca se tin una dupa alta manate mai mult de „nevoie de socializare” exclus fiind
      din capul lor „rationamentul logic” (Am vazut o decalaratie a lui Tariceanu, acum
      vreo doua zile printr-un ziar, care-mi reconfirma ca e o gura de lup invelita
      (invesmantata) in minte de oaie.
      Mie imi place randunica. Nu doar ca este la fel de pasnica ca si mielul, dar
      ii este infinit superioara, nu pentru aceea ca zboara, ci pentru aceea ca isi
      cunoaste drumul. Alatura nevoii interioare de social (si socializare) si „interesul
      personal” facand combinatie destul de perfecta.
      Isi cunoaste drumul si daca e singura si daca e in stol. Nu are vreun „uns al
      vreunuia dintre domni” ci isi alege „varful de inaintare”.
      Nu mai slaviti mielul halindu-l de pasti, cu slujbe ca atunci cand dacii aruncau
      in tzapuse cibuc lui Zamolxe.
      Mancati mielul pentru ca face parte din benzinele cu cifra octanica pe care
      motorul nostru o „inghite” dar invatati de la el ca pentru a trai, nu trebuie
      sa te comporti ca dihorul sau ca vulpea (care omoare toate pasarile din
      cotetz desi nu poate decat cel mult sa infulece pe loc una si inca una,
      cel mult, sa si-o ia la pachet.
      Adica, e absurd acela care, pentru un drum de 100 km, in loc de 5-6
      litri de combustibil, consuma 30 si risipeste pe unde trece, vagoane.
      de oaie
      oaie

      • vad ca mi-au iesit, „neprevazute”: „ciubuc pentru Zamolxe”. Iar sfarsitul „povestii”
        se opreste la cuvantul „vagoane”. Am facut-o „de oaie, oaie” fara sa vreau.

      • Bucolica atmosfera, nimic de zis. Vedeti ca nu m-ati nimerit. Sunt vegetarian convins de ani buni. Va scriu doar ca sa va doresc spor la pascut (ultima oara vedeati in pelerinii de care v-ati legat o turma de dobitoace; ma bucur teribil ca v-ati revizuit opiniile).
        Sa nu omiteti sa introduceti cartea pe care v-am recomandat-o ultima oara printre mesele dvs de/la iarba verde (nu fac asa ceva, dar nu mi-ati lasat nicio alternativa). V-ar ajuta teribil, chiar daca pentru asta trebuie sa suportati probabil cateva mici indigestii :)

        • Nu mi-am schimbat parerea nici macar despre pelerini, domnule Balasoiu.
          Indiferent ca merg ei la Mecca, la Santiago de Compostela, la Ierusalim sau
          , mai nou, la tot felul de moaste nationale, tot oi, la propriu, si nu cum ar trebui sa
          inteleaga din „figurat” raman.
          Biblia e o chestie extrem de complicata daca cel care se uita in ea nu si-a insusit
          mai intai „instructiunile de utilizare ale limbii” (adica garamatica) dar nu neaparat
          gramatica de fatzada ci gramatica profunda.
          Ati citit intelesul cuvintelor la propriu cand trebuia sa le cititi la figurat, iar al celor
          la figurat vi le-ati tradus la propriu, chiar si numai in ceea ce am scris mai sus.
          Nu e nevoie sa ne lamurim, unul pe altul (nu ma refer strict la noi doi, cu asta).
          Ceea ce am eu nevoie este sa primesc ceea ce ofer: Adica, libertate.
          Am mai spus, si mai repet. Doar declararea apartenentei la ce religie isi doreste
          fiecare, prin vot si intrarea oricarui fel de entitate sub control fiscal ma intereseaza.
          In rest, fiecare isi va gasi raspunsul la problema care-l framanta toata viata, abia
          dupa ce da ultima pagina.
          Ca si la „Gheba” (sau, alta culegere matematica) raspunsul adevarat (la o aceeasi
          problema) nu poate fi mai mult decat, unul.
          De intors, inca nu s-a intors nimeni inapoi, ca sa ne spuna care dintre noi sustinem
          „adevarul” si care doar vreo „aparenta de adevar”.
          In rest, cine vrea sa se drogheze, sa o faca linistit, doar (repet) sa o facem transparent,
          fiecare pe banii lui.
          prin vot,

          • Ei, nici chiar atat de modesta. Aveti mizerii mari scrise pe aici impotriva astora religiosi. Asta cu fiscalitatea si votul eu unul le aud prima data de la dvs, din ce ati debitat pana acum nu reiese nimic. Oricum doar bataie de joc, groasa, stupida, absurda, asta va rezuma; aproape de fiecare data a trebuit sa las biroul ca sa ma duc sa vomit. Pana si aici, ce munte de spiritualitate si metafore, ce bataie de joc etc, cand se prea poate sa nu stiti nici macar unde se gasesc evangheliile in biblie, cate sunt sau cine le-a scris
            Nu uitati de cartea aia, nu v-am dat-o de florile marului; va place sa stiti, nu sa credeti (cat de putin si prost va intelegeti)
            Siesta placuta
            PS Cand scrieti despre diferentele dintre sexe pur si simplu ma topesc dupa dvs. Cand veniti la religie, asta e :)

            • @ Domnule Balasoiu, eu nu scriu spre a convinge pe cineva ci „arat lucrurile
              asa cum eu le vad”.
              O oglinda, nu isi pune problema daca te face sa te extaziezi in fata ei sau daca
              iti provoaca voma, ci doar incearca sa ajute persoana sa aibe, macar virtual,
              capacitatea de a vedea si in spatele … spatelui sau (dupa ceafa, adica).
              Ceea ce scriu vine dintr-un context, vine din ceea ce eu sunt. Deci si opiniile
              despre relatiile dintre partea feminina si cea masculina a speciei, este unul
              dintre fragmentele scoase din acest „intreg”.
              Nu retin sa fi intalnit pasajul cu cartea recomandata ( si deci, cu titlul ei).
              Ca si dvs ( si ca oricine) e posibil sa revin in acest loc, sau e posibil sa
              nu mai revin vreodata.
              Probabil ca, tot la fel cum dumneavoastra nu v-ati intersectat cu niciuna din
              nu putinele mele postari (pe care am cautat sa le pun „cat mai la vedere)
              prin care imi dau cu parerea ca lucrurile la romani pot fi … desţelenite cu
              adevarat, doar prin declararea sub secretulconferit de vot a apartenentei
              religioase.
              Pai, ce sa va spun. Tendinta mea principala (insula spre care, din largul
              oceanului incerc sa ma indrept) este sa corectez Biblia intr-o maniera a
              mea, proprie, care … nu sa elimine (pentru ca e o utopie) ci sa reduca
              considerabil din „dispersia fasciculara” pe care o emite, spre a mai
              reduce din talmes-balmesul vorbit in turnul acesta al lui Babes care este
              „societatea umana”.
              Ar fi adica … o carte. Inca una. Inca o carte (la atatea cate deja .. sunt. Si ..
              la atatea care sunt deja pe aceeasi tema (direct sau prin relationare).
              In conditiile in care doar inotul ma tine la suprafata, poti scrie exat cat
              ar putea-o face un jucator de handbal in timpul unei partide..
              Ar fi deci, inca o carte. Care poate fi (in aceasi masura) considerata
              sau …. directionata la capitolul „derizoriu”.
              Munca insa , mai intai pentru a ajunge sa concluzionezi ca e nevoie
              sa o reformezi si apoi, reformarea in sine, este de un volum fantastic.
              Cautarea spre (si prin) comparare a „ceea ce este deja spus” cu „ceea
              ce ai de spus” spre a nu reinventa roti (ci a le da folosinta / „folosind
              terenul” cum se spune) este un volum de munca fantastic.
              Daca ar fi succes, il „compartimos entre todos” (cum spun spaniolii
              fara a gasi (eu) o corespondenta potrivita, la aceste cuvinte, in limba
              romana. Avem noi, „a imparti”, si avem „a impartasi” dar amandoua
              emiterile induc grav echivocul), deci daca ar fi sa fie „succes”, este
              destinat, devine (si ar deveni prin simpla antonomasie) din start ;al
              tuturora (sau, al oricui). Esecul insa, il opresc doar pentru
              mine.

            • @Vida: Vreti sa corectati biblia? Nu stiu de ce folositi cuvantul ocean in modul in care va reprezentati in ochii dvs, as folosi pt mai multa siguranta empireul zeilor sau cel putin un tron de faraon. Pai, ce credeti ca aveti sa-i spuneti lui de ex lui Iisus sau lui Pavel? Nu exista altceva mai inalt in tot ce a gandit omenirea pana acum. Vedeti ca sunt atestati de istorie, nu puteti scapa cu ‘n-au existat’, ‘sunt o fictiune a bisericii’ etc, cum faceau marxistii; ba stim destul de exact azi cine ce a scris si cum; ba sunt arheologi care jura ca i-au gasit casa lui Petru in Galileea; pana si steaua care i-a calauzit pe magi au reusit sa o demonstreze (o suprapunere parca a planetelor Saturn si Jupiter care a durat ceva si s-a vazut in Rasarit, adica in Persia, ca o stea stralucitoare chiar in vremea in care s-a nascut Iisus). Va spun eu, o sa aveti de furca. Daca mai si munciti, o singura lectura in biblie s-ar putea sa va ia 1 an. De teologi nu va puteti atinge. Staniloae singur s-ar putea sa va coste vreo 5-8 ani la datele de care dispuneti acum, daca se pune problema sa mai si intelegeti ceva (singura oricum n-o sa va puteti descurca in el).
              Haideti mai bine sa va arat eu ceva, dracul nu e chiar atat de negru: http://www.contributors.ro/cultura/religie-si-scoala-sau-melodramatica-poveste-a-secularismului-despre-manualele-de-religie/
              De data asta, nu stiu de ce n-a trebuit sa ma mai duc la buda
              Sanatate

            • Nu trebuie sa va faceti probleme domnule. La cata maculatura este
              pe lumea asta, inca o carte poate ramane complet nebagata in seama.
              Mai ales in aceste vremuri in care vorbim toti fara sa mai asculte
              cineva. Nici nu ma astept ca lumea sa dea buluc, sa o citeasca, sa-si
              duca brusc mana la frunte si sa cada, uimita, in fund.
              Eu nu spun ca nu e valoroasa Biblia, ci ca e vai mama ei cum a fost
              inteleasa.
              Bunicii mei nu aveau mari prietenii cu popa, adica, eu nu-mi aduc aminte
              sa fi vazut pe vreunul din ei la biserica (desi e imposibil sa nu se fi dus
              si ei la vreo nunta sau la vreun mort.
              Cu toate astea, ceea ce intelegeau ei din Biblie, intelegeau si vecinii care
              erau nelipsiti de la slujbe, si era acelasi lucru pe care l-au inteles si marii
              teologi.
              Cu nici un fel de alta informatie nu se poate petrece asa ceva.
              Spre ex, daca ai doar doua clase intr-o carte de clasa a 8-a te uiti ca mata
              in calendar.
              Sa citesc eu Staniloaie 8 ani? Pai daca avea ceva interesant pentru mine
              era citit de mult, domnule.
              Ca si oamenii cu care te insotesti, asa faci si cu cartile. Selectezi adica.
              Pai daca te apuci intai sa citesti tot ce s-a scris vreodata, iar apoi sa-ti
              selectezi cartea ce-ti place, e un picut cam greu.
              Cred ca nu-ti ajunge timpul intr-o viata nici sa pui toate zero-urile la
              cifra care ar indica numarul lor.
              Cum ziceam, de bibliografie nu mai am nevoie. Doar de niste timp.
              Si … sa ma tina ochii.

  11. Sa va refaceti lecturile in Eliade (pe altii n-am curaj sa vi-i recomand) ca sa va lamuriti ce e cu credinta si religia. Aia care cred in Dumnezeu dar stau acasa sunt la fel de buni ca Stalin sau oricare alt dement ateu in materie de credinta.

    • Domnule Bălășoiu, cred că există mai mulți demenți credincioși decât atei. Și nu e nevoie să ai vreo legătură cu Stalin ca să fii ateu. N-au inventat comuniștii ateismul.

      • Oricat de ateu si atroce a fost secolul XX, tot in religie sunt dementii si angoasele. Beton. La cum puneti problema, si daca va explodeaza planeta sub picioare si tot irelevant e, daca aveti cumva norocul sa scapati.

        • Domnule Balasoiu, faceti un bilant al intregii istorii si vedeti cam cati dementi religiosi au fost. Si reveniti in secolul XXI si vedeti ca cei care vor sa explodeze planeta tot dementi religiosi sunt.

          • Daca adun toate victimele razboielor religioase din ultima mie de ani si e discutabil daca fac jumtate din prapadul pe care l-a facut doar WWII. E exact cum v-am spus: oricat de ateu si atroce a fost secolul XX, tot irelevant e. Sa va spun eu: fara bilanturi, e mai inteligent pt dvs: comunismul a facut 100 de mil de victime singur -inca putin si ne fugea planeta de sub picioare cu totul. Nu e nimic comparabil in istorie cu ce s-a intamplat doar in acest secol, fara DUmnezeu dar plin de stiinta si inovatii. Mai incercati

            • stimabile domn balasoiu,

              dupa cum stiti, ma bag in toate rahaturile, dar fara intentia de a dialoga cu dansele. recunosc ca mi-ati starnit curiozitatea si poate intr-o buna zi voi incerca si un astfel de exercitiu metafizic de contemplare, dar va asigur ca nu astazi.

              stalin, a fost un om profund religios. acum insa trebuie sa separam un pic lucrurile (stiti, treaba aia despre care a scris patanjali) – religia este un fenomen cultural de „relegare”, deci in termeni mai moderni de relationare a individului la ceva. acel ceva poate fi orice idee, nu neaparat teocentrica, asadar pot exista si atei religiosi. obiectul relationarii poate fi asadar si o lege a fizicii cunatice sau pur si simplu egoismul trait al unui individ. asupra acestuia din urma voi reveni, caci putem ajunge la relatii mistice, care sunt mai cotidiene decat va puteti initial imagina. asta nu inseamna ca v-as suspecta de lipsa de imaginatie, doar ca momentan pareti a avea o privire prea ingusta pentru intelege si acest fenomen.

              desigur, domnul galbinski face o mare eroare in titlu declarandu-se nereligios, tocmai in ideea ingustarii perspectivei. asadar, in relatie cu sisteme teocentrice, dansul intr-adevar poate sa se considere nereligios, dar de fapt nu este deloc nereligios. nu il cunosc suficient de bine, dar din unele scrieri ale dansului este chiar in pragul misticului – dansul totusi se traieste pe sine, iar „relegarea” despre care am vorbit mai devreme nu trebuie sa fie neaparat exogena. buddhismul de exemplu, ca arhitectura ideatica, te duce tocmai catre tine. aici exista un interesant punct de intersectie cu crestinismul, care in pofida faptului ca este o religie teocentrica te indeamna sa te cunosti totusi pe tine insuti. concluzionand asupra titlului aparent contradictoriu, slava cu adrisant extern si lipsa tocmai a religiozitatii, duce cu gandul la misticism, dar unul in mod interesant revelat chiar in titlu.

              revenind la ateul stalin, care chiar daca in tinerete a frecventat un seminar orthodox, nu trebuie musai sa fi ramas cantonat in arhitectura ideatica a crestinismului orthodox, ci poate sa fi preluat doar constructia si sa fi inlocuit dumnezeul cu ideea revolutiei proletare. ulterior probabil ca i s-a parut mai practic sa se vada singur dumnezeu, caci doar decidea inclusiv asupra vietii unora, care din aceleasi convingeri mistice strigau „traiasca revolutia” in fata plutonului de executie. ramanand insa la prezumtia ca totusi era ateu, ceea ce din perspectiva crestina, sau a oricarei offenbarungs-religion (imi cer scuze, nu cunosc termenul exact in romaneste, mea maxima culpa – mai ales ca nu sunt dispus sa depun efortul de a cauta termenul pe internet, avand certitudinea ca stiti despre ce vorbesc, na!, ca mi-a revenit in minte si cuvantul romanesc – revelat, dar sunt prea pututros sa sterg ce-am scris mai devreme) este perfect valabil, dansul nu poate fi suspectat nici un moment ca nu ar fi fost religios. eu as merge chiar mai departe si facand o paralela cu „geamanul” sau, alt genosse, hitler in speta, am convingerea ca avem a face cu doua personaje profund mistice – si desigur, cum istoria ne-a aratat, mistuitoare.

            • @Schmidt: Bun, bravo. I-ati facut pe toti religiosi. Pariez ca dl Galbinski n-a fost constient de misticismul domniei sale pana azi. Sper sa va citeasca, s-ar putea sa fie in argumentatia dvs un pct de cotitura perfect existential pt domnia sa. Personal nu stiu de ce ne mai ardem pe aici in discutii despre religie. Imi dau seama cat de stupizi suntem toti pt dvs, atei, agnostici, religiosi etc. :)
              PS Vad ca ma tineti minte, oricum ma flateaza curiozitatea dvs. Sper ca nu va uitati la mine cum se uita Darwin la cimpanzei
              Nu stiu daca sunteti constient, dar cred ca ati anulat toata munca lui euNuke de aici de a stabili ca ateismul in forma lui bestiala, vorbesc de grozaviile secolului XX, e in realitate crestinism, nimic altceva. El a apelat la argumente istorice. Psihologizarea dvs, chiar daca ajunge oarecum la acelasi rezultat, ii da peste cap toata munca. As fi foarte suparat pe dvs in locul lui

            • stimabile domn balasoiu,

              chiar pretindeti ca stiti cum se uita darwin la cimpanzei? ce ati vazut in ochii dansului cand se uita la ei. dar cand va uitati dumenavoastra in ochii dansului, cu care se uita la cimpanzei, cimpanezeii ce faceau. erau doar cimpanzei sau cimpanZEI?

              domnul galbinski doreste sa fie un woody allen al literelor. deseori ii reuseste, lucru pentru care trebuie sa-l felicitam. nu inteleg de ce il suspectati ca nu stie ce vrea.

              cu stimabilul eunuke am purtat un dialog foarte sensibil si nu cred ca va avea vreo ranchiuna, ci doar eventual interes pe un dialog pe alta tema.

              de ce legati religia de credinta intr-un dumnezeu? chiar si in orthodoxie se reflecta politheismul grec spre exemplu, avem tot felul de sfinti, fiecare responsabil pentru cate ceva. in cele din urma exista mai multe religii, asadar fenomenul religios este doar o arhitectura a cognitivului care ne arata limitele sale. unii vor sa umple paharul si merg la divin. pentru altii s-a umplut inainte de a simti nevoia divinitatii. fiecare cu berea lui, nu?

              de ce trebuie sa accept ideea domnului enuke ca stalin a fost crestin sau trebuie sa accept ideea dumneavoastra ca a fost ateu? imi ingaduiti dreptul la o parerea a mea? credeti ca este posibil sa va aprob si pe dumneavoastra si pe enuke in momentul in care (cred ca) inteleg punctele de referinta ale evaluarii fiecaruia si in acelasi timp sa am o cu totul alta viziune asupra lucrurilor, tocmai descisa mai sus. credeti ca este posibil sa avem toti trei dreptate si sa nu fia nici unul dintre noi prost, sau trebuie musai sa aveti dumenavoastra dreptate si sa fim noi prosti?

    • Intrebarea mea este daca doriti sa va retrageti acuzatia ca ateii sunt dementi si echivalenti dpdv moral cu Stalin, sau doriti sa intrati mai mult in detaliu. Astept.

        • Negru pe alb: „Aia care cred in Dumnezeu dar stau acasa sunt la fel de buni ca Stalin sau oricare alt dement ateu in materie de credinta.”

          • Am vazut si eu asta negru pe alb, dar tot nu inteleg. Lucrati cu o logica sau o exegeza foarte speciala; astea pe care le stiu eu, nu ma ajuta deloc. Dementi atei exista, unii au ingrozit universul cu faptele lor, iar credinta unuia care sta acasa, adica el functioneaza in geniala schema in materie de teoria si istoria religiilor ‘credinta vs religie’ a dlui Gabrinski, nu e mai grozava decat a oricaruia dintre ei. Mi-am recitit textuletul special pt dvs. :)

    • Domnule Balasoiu, am atras atentia si alte randuri, pe contributors, asupra falsitatii tezei ateismului lui Stalin. Acest satrap criminal a fost un crestin indoctrinat de la varste fragede, a urmat chiar si Seminarul ortodox in Georgia natala, a ravnit la cariera preoteasca si dintr’o data, fara vreo tangenta cu vreun curent filozofic iluminist, fara sa fi lecturat in viata lui un scriitor ateu, ci, doar din dragoste [inchipuita, desigur] pentru semenii napastuiti, s’a apucat sa sparga banci pentru o cauza „nobila” care, in mod vadit, ii era necunoscuta in detaliile sale anti-religioase.

      De asemenea, nu uitati ca si Marx si Engels au fost in tinerete membri al unei organizatii crestine cu propensiune politica: Liga Dreptilor. Nu uitati ce puternic a fost in ultima suta de ani curentul politic social-crestin. Nu uitati ca si astazi „crestin-democratii” conduc de pe aceleasi baze sociale Europa, chiar daca si’au schimbat numele in populari. Nu uitati ca actualul papa nu are niciun scrupul in a se aseza la taclale cu dictatorul criminal Castro…

      Marx -adolescentul aprins de mistica crestinoida- poate fi citit aici:
      http://theologica.ning.com/profiles/blogs/christianity-and-the-young-marx
      despre comunismul crestin:
      http://theologica.ning.com/profiles/blogs/christianity-and-the-young-marx
      despre marx satanaistul si alte aberatii conspirationiste, aici:
      http://www.wnd.com/2010/11/232217/

      • Vasazica, Stalin si Marx au fost falsi atei. Era sa cad de pe scaun cand am citit asta. Oricum ce spuneti dvs e ca daca faci ore de fizica la scoala, asta te face fizician, chiar daca tu mai tarziu te faci, sa zicem, gunoier.
        PS Noi ne stim, ne-am mai intalnit. Vedeti ca am incercat sa tin pasul cu aproape toate comentariile dvs, dupa ghiveciul biblic pe care l-ati facut odata pe aici. Munciti mult, clar; v-am apreciat si eseul pe care l-ati scris pe marginea unui text de-al meu, chiar daca m-ati pus la treaba ca sa indrept lucrurile :)

        • Domnule Balasoiu, vasazica dumneavoastra sinteti un fals crestin: ati primit o educatie atee in regimul comunist, iar acum va intariti anti-comunismul de maturitate aderand la o platforma de idei trendy, crestinoida; asta in virtutea „logicii” in care cititi mesajele interlocutorilor. Nu eu spun ca educatia crestina, asub pulpana statului, te face mai crestin, ci chiar dumneavoastra, tinind isonul Bisericilor crestine. Eu am vrut doar sa amintesc publicului ca Stalin a fost un seminarist ortodox, asta ca sa mai tai elanul stalinist al bigotilor crestini care asimileaza ateismul cu comunismul si crimele regimurilor comuniste [asta cand nu’l circumscriu jocurilor si conspiratiilor masonice sau sataniste]. Clar?

          • De unde stii, bre, ce educatie am primit eu? Ateismul lui Stalin nu e fals sau crestin decat daca atingi un nivel de obnubilare interioara ca cel al dlui Clej in materie de religie. Stalin a fost crestin la fel de mult cum sunt eu astronaut; Popper a fost socialist in tinerete, ei, ce are asta cu ce a scris in Societatea deschisa? :)

            • Domnule Balasoiu, nu stiu ce educatie ati primit si nici nu am o mare dorinta de a afla, insa remarc ca tineti cu tot dinadinsul sa provocati un rau ateilor prin asocierea insistenta a ateismului cu Stalin. Este, daca vreti, un soi de reductio ad Stalinum. Eu doar am dorit sa va demontez falsul silogism incriminator intr’un mod amabil, chiar delicat, insinuind ca adoptarea unui asemenea rationament ne’ar putea determina, daca am fi rau-voitori, sa catalogam stalinismul drept o miscare crestina. Desigur, o enormitate. Haideti, va rog, sa concedem ca asupra spiritualitatii si confesiunii personale intotdeauna va plana un mister si ca este imposibil sa punem in legatura cauzala crimele unui regim cu credinta -enigmatica- a liderilor sai vremelnici; nu stiu cum de puteti fi atat de sigur de ateismul imuabil imbratisat de Stalin, intr’atat incit sa ajungeti sa va vexati interlocutorii mai sceptici:
              „Ateismul lui Stalin nu e fals sau crestin decat daca atingi un nivel de obnubilare interioara ca cel al dlui Clej in materie de religie. ”
              Probabil cunoasteti faptul ca Stalin a desfiintat secta bolsevica a bezbojnicilor [ateisti militanti, organizatie extremista fondata in timpul lui Lenin si sprtijinta initial de gruparea stalinista] si a reluat legaturile cu Biserica Ortodoxa Rusa in timpul razboiului [al carei aparat clerical tot el si acolitii sai il decimasera in anii 30], iar Biserica, care, in schimbul statutului privilegiat [celelalte secte si culte erau interzise si progonite] a recunoscut regimul stalinist si, implicit a acceptat cultul personalitatii – ritual al noii religii a statului ce’si deifica liderii. Stalin nu a fost original in acest comportament labil [unii ar spune machiavelic], ci a urmat exemplul unui alt socialist si ateu de conjunctura: Mussolini. Aliantele din socialisti si bisericile crestine au continuat si dupa razboi, in regimurile comuniste dar si in democratiile occidentale. Ce sa insemne acest fenomen? ca oamenii bisericii s’au de-crestinat sau ca nomenklatura socialista a redecoperit credinta si bunele foloase ale religiosului? cum mai putem sa ne dam seama asupra falsitatii sau veracitatii credintei politicienilor ce exerseaza de decenii discursul demagogic cu substrat religios? Si chiar trebuie sa echivalati degringolada morala si spirituala cu ateismul? Versatilitatea confesionala nu se datoreaza unei convingeri de nestramutat -in existenta sau inexistenta unei divinitati-, ci, din contra, inconsistentei atat ideatice cat si spirituale, precum si tentatiei mistice a indumnezeirii [ca manifestare extrema a egocentrismului]. Nu poti califica drept ateu un individ ce se considera si se comporta precum loctiitorul lui Dumnezeu pe pamant, tot asa cum nu il poti eticheta drept crestin doar pentru ca specimenul a fost botezat crestineste.

            • @euNuke: tineti neaparat sa-mi dati de lucru, clar. Am mai incercat varianta asta punctuala cu dvs, dar fara succes. Mai incerc odata:
              a) Stalin a terminat cu tot ce avea legatura cu Lenin, oameni, organizatii etc. Vedeti cartile mai vechi ale dlui Tismaneanu, Arheologia terorii de ex. Adevarul e ca nici Lenin nu-l placea. Argument oricum nerelevant: a da in nemti de ex nu te face neaparat prieten cu americanii. Aveti aici argumente istorice, daca tot va place istoria
              b) Stalin a recunoscut biserica pentru ca n-a mai vrut sa repete greseala lui Lenin cand a dispus jefuirea bisericilor, asasinarea unor mitropoliti, pe scurt eliminarea religiei (vedeti Meyendorff, Biserica ortodoxa ieri si azi, s-ar putea sa va schimbe perspectiva, dar e superior fata de tot ce ati incercat dvs pana acum). Mujicii nu erau prea usor de strunit, Lenin esuase cu marea lui revolutie agrara. Stalin stia ca credinta mujicului era la fel daca nu cumva chiar mai importanta decat pamantul de care se legase Lenin.
              Altminteri, Stalin a fost crestin asa cum sunt eu astronaut, Popper socialist sau Dawkins animist. N-a fost deloc labil, nu stiu cum de nu se opreste pamantul in loc cand faceti afirmatiile astea. Sper ca dl Clej sa va mai imprumute cate ceva din simtul ridicolului de care dispune, pt ca pur si simplu nu vad nicio alta solutie pt noi. Nu e prima data cand incercati sa aruncati pisica moarta in curtea religiei. Fiti barbat si lasati ranile (pe altii i-a durut oricum infinit mai rau), Lenin, Stalin, Pol Pot, Mao, Dej etc, toti acesti dementi ai istoriei au fost si marii ei atei. N-am ce sa va fac.
              Ca sa nu va las fara o mica morala, tot ce am facut eu pana aici, inclusiv cu dl Clej, a fost sa dau de pamant cu maniera asta unilaterala de a privi lucrurile. Raul e acolo, binele dincoace: religia e Bin Laden, stiinta Richard Dawkins. Ei bine, nu. Prapadul pe care l-a facut omul fara Dumnezeu dar cu ajutorul stiintei in ultimii 150 de ani e fara echivalent in istorie, si nu vorbesc doar de arme: se prea poate ca in urmatorii 50/100 de ani orasele de coasta pur si simplu sa dispara, noi sa incepem sa dormim ziua si sa lucram noaptea (am intalnit asta deja in avertismentele lui John Gowdy), sa ne multumim cu imagini despre biodiversitate si ecosisteme si cate si mai cate. Asa ca mai mult discernamant, mai multa modestie. Diabolizarea religiei nu e cea mai buna idee a planetei, oricum nu acolo e solutia, chiar si atunci cand se incurca prin ea absurd nume ca Dawkins si altii ca el; mai curand de acolo vin niste raspunsuri -vedeti totusi articolul meu despre manuale, cu voia dvs acolo sunt niste idei care sunt deja utilizate inclusiv in eticile astea mai noi ale mediului :)
              Sanatate

    • Domnu’ Balasoiu

      Se uita lumea la dumneavoastra ca la circ.
      Ne trimiteti la Eliade dar ne demonstrati ca n-ati trecut de prefata cartilor lui. Sau poate va referiti la vreo carte de rugaciuni scrisa de vreun cucernic parinte Eliade.

      • Pai, daca posedati o lectura speciala in Eliade faceti-o si noua cunoscuta, ca astia mai traditionali ca mine cred ca credinta e totuna pt Eliade cu timpul si spatiul sacru. Adica pe noi asa ne-au invatat la scoala. Daca ati descoperit ceva, sa ne spuneti si noua; am citit de cateva zile o carte a lui Karen Armstrong, citeaza enorm din Eliade, si nici ea nu stie.
        Acum, ca spectacolul sa fie complet, eu va sugereza sa va largiti spectrul, aveti destul pe aici cat sa va latiti pe jos de ras, de plans etc; faceti-o cel putin ca sa nu se creada de ex ca aveti ceva in comun cu acest monument de aroganta care este dl Gabinski sau cu exemplul impecabil al dlui Clej de ignoranta si obnubilare religioasa sau reflectiile cruciale ale unora ca eunuke sau altii ca el.
        Distractie placuta :)

          • Pai, ne distram reciproc, nicio grija. Aveti grija totusi sa va distrati, eu asta fac intr-una de cand m-am intalnit cu dvs si cu cativa amici inteligenti de-ai dvs pe aici. E o mica disproportie: voi faceti echipa, eu nu. N-am cum sa acopar decalajul in materie de distractie, asta e regretul meu principal.
            Sanatate
            PS Faptul ca lui @ianis nu-i spuneti nimic cand face pe desteptul cu Eliade mi se pare semnificativ; profunda obnubilare (se prea poate sa stati chiar mai rau decat el, daca ma gandesc la afirmatii mai vechi de-ale dvs) -nimic de retractat pana acum, poate doar de intarit :)

    • Bon. Ca să mă explic.
      O poziţie (pro-ateism) nu are cum să fie adoptată larg , prezentată ca şi o idee radicală.

      E o explicaţie care nu ţine de argumente ci de funcţionarea socialului.

      Oamenii sunt moderaţi nu le plac extremele şi ideile care clatină dintr-odată pilonii universului cunoscut şi previzibil în acest mod pentru ei.

      Ateismul trebuie să revină acolo unde întotdeauna a câştigat puncte, la raţiune şi informaţie.

      Orientare spre studiere a religiei sub o formă a Istoriei Religiilor, prezentarea fiecărui cult de către studenţi a ritualurilor, creează punţi de respect şi egalitate între elevi în care diferenţele nu sunt privite ca ireconciliabile, ci ca identăţi într-o colectivitate comună.

      Acest lucru este mai uşor în societăţile cu repartiţie egală diferitelor identităţi religioase şi probabil mai dificil în zonele cu majorităţi şi minorităţi fragile. Problema nu este ca şi cazul politicii, orientarea religioasă ci MONOPOLiZAREA- resurselor în societate create de acea majoritate. Ca şi cum am impune APPLE vs PC. Sau Android vs iPHONE. În limbaj cultural. Tendinţa de monopolizare presupune explorarea culturală şi socială doar în anumite direcţii impuse. Nu neapărat mai noi sau mai adaptate la realitatea lumii, pe care o aprofundăm din generaţie în generaţie.

  12. Ideea ca religia ar fi de vina ca oamenii se omoara intre ei este ca si ideea ca armele ucid oamenii.
    Nu, domnule Dorian Galbinski, nici religia, nici armele, nici politica, nici nationalitatea, nici rasa, nici sexul, nici cine stie cate alte mii de motive, ucid oamenii. Oamenii ucid oameni. Restul sunt doar motive.
    Asa ca poti crede linistit in orice religie si poti fi in acelasi timp tolerant cu ceilalti. Ce vad eu acum in lume, este ca intoleranta religioasa a fost inlocuita de intoleranta intelectualilor. Care nu mai suporta, vezi Doamne, religia, pentru ca religia inseamna cai verzi pe pereti si lupte religioase. Cum ramane cu cele doua razboaie mondiale, nereligioase ? Sau crimele politice facute de nazisti si comunisti ? Alea tot de la religie au plecat ?
    Religia este mult mai mult decat, orice intelectual va putea patrunde vreodata cu mintea.

  13. Observ in ultimul timp ca ideea separarii credintei de religie e in mare voga. Nu-mi dau seama daca e din naivitate, ignoranta sau face parte din proiectul secularist de eliminare a religiei. In articol ni se da exemplul celor care cred in Dumnezeu dar nu merg la biserica, prezentat ca o optiune viabila. Dar singurul motiv pentru care acesti oameni cred in Dumnezeu este si-au insusit aceasta idee din societatea religioasa in care traiau. Cel mai probabil copiii lor n-o sa mai creada, lipsiti fiind de orice element palpabil al acestei credinte. Insasi credinta intr-un singur Dumnezeu este legata de o religie, cea a evreilor.

    • Religia e un sistem organizat de dogme şi ritualuri care priveşte manifestarea credinţei. Deci, nu e vorba nici de separare, nici de egalitate. Credinţa poate exista fără religie, pentru că nu ţine de specificul unei comunităţi, ci de cel individual. Religia, pe de altă parte, e un factor care defineşte o comunitate, nu un individ (exceptând cazurile comunităţilor mixte). Problema e că unii îşi manifestă credinţa într-un mod violent sau, pur şi simplu, deplasat, ceea ce lasă de înţeles că au asimilat valorile morale din comunitatea religioasă în care au crescut, laolaltă cu credinţele personale.

      Poate că Stalin a crezut în Dumnezeu (greu de dovedit, dată fiind duplicitatea caracterului său), dar a fost, cu siguranţă, anticlerical (frustrări din tinereţe) şi tributar modului ţarist de a face politică (numai că ceva mai fervent). Să nu uităm momentul din 1941, când a deschis bisericile şi s-a împărtăşit. Oricum, religia unui om poate fi dedusă prin ritualurile şi dogmele pe care le promovează, dar credinţa poate fi cel mult dedusă, în baza realizării unui studiu psihologic sau antropologic, deşi, în mod normal, n-ar trebui să fie treaba nimănui.

      • Orice religie are o suma de articole de credinta. Daca credinta personala nu e in ton cu cele propuse de religie, atunci nu mai vorbim de credinta, ci de parere.

        • 1. Nu cred ca va puteti pronunta asupra credintei altuia. Imaginati-va ca astfel si altcineva va poate pune la indoiala credinta, in ton sau nu cu o religie.

          2. Si despre ce vorbim daca o religie nu e in ton cu o alta religie?

          • @Alfred Singer: de ce trebui sa fie atat de complicate niste lucruri atat de simple? Daca credinta e ce gandeste si face de ex o biserica, atunci ce face sau gandeste un om care nu se regaseste in cadrele ei e pur si simplu altceva. AT a punctat excelent. :)

            • Este si viceversa valabila?
              Daca o persoana crede intr-un fel, atunci biserica ce nu se regaseste in cadrele respectivei credinte este pur si simplu altceva?

            • @Hantzy: inutil, raman aceleasi lucruri diferite. Credinta fara religie e o parere, vorba lui AT; inversati termenii daca va satisface mai mult. Dar incercati jocul asta cu altcineva :)
              Sanatate

            • N-am exclus in niciun fel manifestarile ritualice prin care ne exprimam intotdeauna credinta. Indiferent ca ele sunt oficia(liza)te prin biserica sau nu.

          • „Daca credinta e ce gandeste si face de ex o biserica, atunci ce face sau gandeste un om care nu se regaseste in cadrele ei e pur si simplu altceva.” Perfect adevarat. Daca A = 4, atunci 2A = 8. Rationamentul e impecabil, problema era cu premisa A = 4.

          • Hai sa fim concreti. Cate articole din Crezul crestin putem elimina si sa ne numim totusi „credinciosi”? Unde tragem linia? La „Cred in Dumnezeu”? Pai atunci pe acest dumnezeu il pot modela dupa cum imi convine, si mai tarziu pot sa ma razgandesc. Este un dumnezeu care nu cere nimic, sub aspect moral sau practic; n-are nici o relevanta in felul cum imi traiesc viata. Poate fi dumnezeul panteist al hindusilor sau zeul suprem al grecilor. Daca asta inseamna credinta, nu e prea putin?
            Credinta insemna incredere in ce ne-au transmis parintii nostri ca revelatie divina. Nu degeaba in trecut despre turciti se spunea „s-au lepadat de credinta”.
            Si nu veniti cu contra-exemplul evreilor, mahomedanilor sau oricarei alte religii: si ei au crezul lor, dupa care isi definesc credinta.

            • @AT Cu parere de rau, imi e tot mai clar ca pozitia dvs. este una de intoleranta religioasa. Daca ma insel, imi cer scuze. Dar dupa dvs. doar credinta proprie este cea adevarata (sau corecta). E ok, sunt multi care gandesc astfel, macar sa va asumati deschis acest lucru. Problema e ca atunci orice argument (ceea ce incercam noi sa aducem aici) inceteaza.

              Exista multi oameni care cred in Dumnezeu fara sa adere la o religie. <> ziceti dvs. Evident, da! Despre asta e vorba! <> Negati astfel unei categorii largi de persoane facultatea credintei. De unde stiti dvs. ca nu le cere nimic sub aspect moral sau practic? Daca am transpune atitudinea dvs. in domeniul culturii, educatiei, nationalitatii sau al altor planuri in care lumea difera fata de noi, am ajunge la niste lucruri destul de urate, nu-i asa?

              <> Sunt tentat sa ma intreb la randul meu, cu cuvintele dvs, „nu e prea putin”?

            • Corectura
              @AT Cu parere de rau, imi e tot mai clar ca pozitia dvs. este una de intoleranta religioasa. Daca ma insel, imi cer scuze. Dar dupa dvs. doar credinta proprie este cea adevarata (sau corecta). E ok, sunt multi care gandesc astfel, macar sa va asumati deschis acest lucru. Problema e ca atunci orice argument (ceea ce incercam noi sa aducem aici) inceteaza.

              Exista multi oameni care cred in Dumnezeu fara sa adere la o religie. „Unde tragem linia? La Cred in Dumnezeu?” ziceti dvs. Evident, da! Despre asta e vorba! „un dumnezeu care nu cere nimic, sub aspect moral sau practic” Negati astfel unei categorii largi de persoane facultatea credintei. De unde stiti dvs. ca nu le cere nimic sub aspect moral sau practic? Daca am transpune atitudinea dvs. in domeniul culturii, educatiei, nationalitatii sau al altor planuri in care lumea difera fata de noi, am ajunge la niste lucruri destul de urate, nu-i asa?

              „Credinta insemna incredere in ce ne-au transmis parintii nostri ca revelatie divina” Sunt tentat sa ma intreb la randul meu, cu cuvintele dvs, “nu e prea putin”?

            • @AT
              O idee este transanta in comentariul dumneavoastra: cea a transmiterii credintei. Religiozitatea contruibue decisiv sub acest aspect. Eroarea pe care, dupa parerea mea o comiteti in comentariul dumneavoastra, e ca legati aceasta religiozitate inexorabil de institutionalizarea cultului. Astfel, in acceptiunea dumeavoastra credinta nu poate exista in afara bisericii. Numai astfel imi pot explica mentionarea Marturisirii de Credinta, ca fiind exhaustiva. Ori tocmai aceasta calitate, pe care i-o conferiti, imi pare reductionista. Sub aspect istoric, conciliul de la Niceea a compus Crezul ca pe un raspuns la indoielile vremii, iar dincolo de strofele respective, subtantial este simtirea continuta de cel pe care le rosteste. pentru acest fapt cred ca nu e nevoie nici macar de vorbe.
              Revenind la transmiterea credintei, ea se realizeaza la fel de bine, ba chiar mai eficient, in cadru neoficial: mirosul cozonacului pregatit pentru ziua de Duminica, de exemplu, are asupra copiilor un efect mai puternic decat tamaia din altar.

            • @Alfred Singer:
              Nu este nimic intolerant in a spune 2+2=4 sau in a spune 2+2=5. Cel ce spune 2+2=4 este intolerant fata de ideea 2+2=5, nu fata de persoana care o detine, si viceversa. Cu atat mai putin este intolerant cel ce spune 2+2=4 fata de cel ce spune „Nu stiu cat fac 2+2”. Dar nici un om de stiinta nu poate ajunge la un adevar obiectiv spunand, in numele tolerantei, 2+2=5 sau „Nu stiu cat fac 2+2”.
              Cu parere de rau, imi e tot mai clar ca pozitia dvs. este ca orice ortodox, in sensul etimologic al termenului, este un intolerant religios.Daca ma insel, imi cer scuze.
              Evident ca cred ca credinta mea este cea corecta sau adevarata, altfel n-as crede-o. Ratiunea imi cere sa resping credintele care vin in contradictie logica cu a mea (am spus credintele, nu persoanele).
              Spuneti-mi dumneavoastra, ce imperative are Dumnezeu si de unde stiti?

            • @Hantzy
              Mi se pare ca comentariul dumneavoastra imi sustine punctul de vedere. Raspunsul la indoielile introduse de arianism si gnosticism a fost definirea credintei la Niceea, nu „fiecare cu credinta lui”.
              Rezultatul credintei dupa mirosul cozonacului il vedem clar in ignoranta celor precar catehizati:
              https://www.youtube.com/watch?v=L6Cuz0bZNOU

            • @Alfred Singer
              PS: Eu sunt mai tolerant decat dumneavoastra. Eu recunosc oricui dreptul de a nu fi de acord cu mine, dumneavoastra se pare ca nu.

            • @AT Din punctul meu de vedere faceti o confuzie regretabila intre credinta si logica. In lumea logicii nu se pune problema tolerantei. Se pune in lumea credintei/religiei. Iar fundamentul credintei nu e logic, precum al unei stiinte (nu degeaba se cheama „credinta”). „Ratiunea imi cere sa resping credintele care vin in contradictie logica cu a mea” Dar problema e ca le PERCEPETI in contradictie logica cu ale dvs. Contradictia e la dvs, domnule AT!

              Nu va supara gandul ca un practicant al altei religii va considera, in contrapartida, credinta ilogica, pentru ca nu pushca cu propriul sistem? Nu vi se pare absurd lucrul asta, privit de la celalat capat?

              Faptul ca respingeti credinta persoanei si nu persoana este irelevant, nu va face mai putin intolerant.

              Nu stiu daca orice ortodox este intolerant religios. Cred ca depinde de sensul exact pe care il atribuim ortodoxiei (in sens etimologic) si nu cred ca are rost sa intram in astfel de detalii.

              Imperativele lui Dumnezeu poate le-am invatat tot dintr-o religie. Problema nu e cu acest rol de mijlocire al religiei.

            • @AT „Eu sunt mai tolerant decat dumneavoastra. Eu recunosc oricui dreptul de a nu fi de acord cu mine, dumneavoastra se pare ca nu.” Asta-i un mic sofism. Oricine de-aici cred ca recunoaste dreptul oricui de a avea orice parere. A fi tolerant inseamna insa mai mult de atat si presupune un minim exercitiu al modestiei, o minimala constinta ca poate nu-s eu ala care detin adevarul absolut, o minima indoiala.

              In acest spirit eu ma retrag din aceasta discutie si voi mai reflecta la ce ati scris dvs. (si altii) pe aceasta pagina. Daca si reciproca se va intampla, cu atat mai bine. Toate cele bune!

            • Vad doua probleme in atitudinea dumneavoastra.
              1) Confundati toleranta fata de persoane cu toleranta fata de idei. Toleranta fata de ideile gresite este inacceptabila.
              2) Nu credeti ca credintele religioase ar putea sa aiba vreun corespondent in realitate. Cu alte cuvinte, Dumnezeu este o fantezie plasmuita de imaginatia omului, nesupusa investigatiei rationale si faptice, Asta cat e de tolerant fata de cel ce crede altfel?
              Pentru a va lamuri asupra relatiei ratiune-credinta, va invit sa urmariti o discutie cu doi catolici proeminenti pe marginea subiectului (puteti sari peste primele 15 min.)

              http://www.youtube.com/watch?v=6VT6NnlJvxg&feature=plcp

            • „Oricine de-aici cred ca recunoaste dreptul oricui de a avea orice parere”.
              Asta cu pretul de a fi etichetat cu cea mai grava erezie a timpurilor moderne: intoleranta.

  14. Intrebati care credinta sa o imbratisam, sugerand ca ar fi o alegere complicata. Eu cred ca intre confesiunile insirate ca exemplu alegerea se poate face raspunzand la doua intrebari esentiale:
    1) Cine a fost Isus din Nazaret? Evreii spun: un impostor, musulmanii – un profet, crestinii – Dumnezeu.
    2) Ce ne-a lasat el pentru a-l cunoaste? Catolicii spun: o Biserica, protestantii – o carte.

    • Si nu a sugerat corect ca ar fi complicata? De ce ar fi simpla? (N.B. era vorba de religie, nu de credinta, chiar daca dvs. nu acceptati diferenta.)

      • Autorul insusi, desi incearca sa propuna dihotomia credinta-religie, nu reuseste sa mearga cu ea pana la capat. In acelasi paragraf numeste aceste optiuni „credinte”, iar apoi „religii”. Nici eu nu spun ca e o alegere simpla, dar spun ca exista una care e corecta, sau nici una nu e corecta (ceea ce pare sa implice autorul).

  15. AT
    Daca te nasteai in India, Africa sau Australia oare cum ar fi sunat intrebarile tale? Iti dai seama ce scenariu ilar promovezi?

    Oamenilor ca tine, dornici sa „imbratiseze” o credinta, le recomand un citat din George Carlin:

    „Religion is like a dick. It’s OK to have one and it’s OK to be proud of it, but please don’t whip it out in public and start waving it around… and PLEASE don’t try to shove it down my child’s throat.”

    • Excelent citatul, chiar daca un pic cam licentios…E o confuzie raspandita in Romania de azi, care crede ca s-a emancipat; adica ce e considerat NORMAL (mai ales in sens statistic!) poate fi lesne exhibat, poti sa faci parada de, poti sa te falesti cu. De ce???????????? De exemplu, e NORMAL sa ne spalam pe dinti sau sa ne taiem unghiile de la picioare. Dar normalitatea asta ne da voie sa le facem in public, sa vorbim intr-una de ele, sa ne interesam de cum le fac altii si de ce?! Sa dam amanunte despre aceste acte, amanunte necerute de nimeni?!

      Sa nu-mi ripostati ca analogia e blasfemiatoare, va rog! Incercam sa spun ca normalul omenesc (si sa fii religios e ceva normal omenesc) impune TOTUSI decenta, retineri in anumite momente, o interiorizare a trairilor, nu o exteriorizare uneori jenanta… Si chiar deranjanta, fie-mi iertat!…

      Oricum, ce-a inteles Biserica Ortodoxa sa faca la cursul primar, in scoli, e chiar periculos (marturisesc: e vorba de informatii vechi, aprox. 12-15 ani); copilul meu a ramas stupefiat sa afle de la noi ca nu, nu crestinii sunt cei mai numerosi pe lume si nu, nu ortodocsii sunt cei mai numerosi crestini…Uimirea inocenta amestecata cu dezamagirea ca „Deci nu noi, ortodocsii, suntem ce-i mai luminos pe pamant?!” m-a facut sa inteleg ca religia in scoala, la acea ora cel putin, nu numai ca nu avea rol formativ, dar parea sa n-aiba nici unul informativ…

      Sper din suflet ca lucrurile s-au schimbat. Si ca pustii de 7-10 ani, musulmani, evrei sau neoprotestanti, nu mai sunt obligati sa priveasca stanjeniti, dezaprobator sau batjocoritor la icoanele ortodoxe din clase, asa cum ne uitam noi la portretele lui Ceausescu…

      • eu cred ca putem spera incontinuare.se vede si aci.
        in regimul comunist copii erau invatzatzi ca societatea in care traiesc e cea mai dreapta si echitabila.unii au ramas cu asta.biserica a luat acum locul regimului comunist.
        sa tzi tai unghiile in vazul tuturor nu mai este o rushine.e dovada de igiena si demonstratzie de fortza

    • Apreciez si eu citatul din George Carlin. De fapt, credinta religioasa chiar este un lucru foarte intim – daca stai bine sa te gandesti, ce poate fi mai intim decat a conversa in forul tau interior cu Dumnezeu si a medita la partea spirituala din noi? Si atunci, daca nu te plimbi dezbracat pe strada si nu te lauzi de cate ori ai fost la toaleta, cu atat mai putin ar trebui sa-ti expui convingerile religioase in fata celorlalti, mai ales daca ceilalti nici nu sunt curiosi.

      Totusi, in respectul libertatii individuale, nu cred ca trebuie sa avem legi pentru a interzice o asemenea expunere – cum au facut francezii. Dupa cum n-as merge nici pana acolo incat sa interzic scolile religioase sau ora de religie din scoli (in conditiile in care marea majoritate a tarii se declara ortodoxa). As prefera, e drept, ca finantarea scolilor si orelor de religie ortodoxa sa nu se realizeze si din contributiile parintilor de alte religii sau atei. Dar… in definitiv exista si o parte plina a paharului. Oricum am lua-o, religia indeamna la bunatate, generozitate, iubire. Iar la o varsta frageda, un „touch” religios care sa imprime acestor valori morale o legitimitate in plus nu are cum sa strice…
      In concluzie, nu mi-as da copilul la o scoala religioasa dar nici nu l-as retrage obligatoriu de la ora de religie.

  16. „aici nu vorbim de credință ci de religie. Sunt două lucruri diferite. Există mulți oameni care cred în Dumnezeu dar nu se duc la biserică. (Și pentru că veni vorba, există de asemenea mulți oameni nereligioși și chiar atei, care respectă mai mult cele 10 porunci în viața de zi cu zi decât alți preacuvioși care se roagă regulat la biserici, sinagogi, sau moschei.)”

    Treaba aceasta cu oamenii care cred in Dumnezeu si nu se duc la biserica este cumplit de periculoasa. Numai oamenii teribil de vanitosi cred ca se pot descurca pe cont propriu in intelegerea lui Dumnezeu si a ceea ce vrea El de la noi. Printre altfele, sper ca va dati seama ca exact astfel de oameni, credinciosi dar care nu merg la biserica, au fost cei care au pornit propriile secte, biserici si religii, pentru ca, nu-i asa, au „stiut ei mai bine”. Efectele le vedem.

    Iar in legatura cu citatul din Arthur Miller, care se refera la faptul ca sa crezi intr-o religie insemna ca nu poti cred intr-alta, argumentul este dezamagitor de simplist pentru un dramaturg atit de bun. Sa crezi „intr-o religie” in loc de a crede in Dumnezeu prin *prisma* unei religii, este ca si cum ai spune ca tu bei vin numai din pahar cu picior, ca altfel vinul nu e bun.

    Argumentul relativist, cum ca existenta religiilor care se contrazic una pe alta inseamna ca nici una n-are dreptate, este complet rasuflat domnule Galbinski. Argumentul a fost strasnic demontat de oameni cu mult mai priceputi decit mine, asa incit o sa va reamintesc doar ca daca un om mincinos si unul care spune adevarul se contrazic asta nu inseamna ca adevarul nu exista sau ca este undeva la mijloc! Va rog sa nu interpretati asta in sensul ca eu as sugera ca religiile care difera de a mea sunt mincinoase.

    Multumesc,
    Anton

    „Se poate ajunge la o conviețuire pașnică reală între numeroasele religii de pe glob?”

    Desigur, si va pot raspunde cu un singur nume: America. O tara in care traiesc laolalta puzderie de oameni de religii diferite si care nu au conflicte de natura religioasa.

  17. Trebuie sa marturisesc intii ca mult timp am trait si eu cu impresia ca Bisericile moderne, crestine si nu numai, au tras ceva invataminte de pe urma regimurilor totalitare ale secolului 20 si ca, urmind pilda ultimului Papa luminat, se vor abtine pe viitor sa intre in sfera activismului politic, combatind abuzurile autoritatilor laice doar de pe o pozitie neutra, civica, dezideologizata, care presupune intelegerea tolerantei religioase si respectul pentru libertatea de constiinta. Dar m’am lecuit, iar actualul Papa, prin vizita sa de lucru efectuata in Cuba, m’a imboldit chiar sa scormonesc mai adanc in istoria comunismului si in general a ideologiilor colectiviste moderne.

    Domnule Galbinski, pretindeti ca:
    <Andre Malraux a spus că ”secolul 21 va fi religios sau nu va fi deloc”. Dacă a văzut bine în viitor, atunci avem doar două opțiuni: ori să pierim toți ori să îmbrățișăm toți credința.

    Ei bine, nu este chiar atat de sigur ca acest simpatizant al cauzei comuniste ar fi emis acest panseu oracular. In fapt, iata ce declaratie [in Point] a tovarasului Malraux am descoperit:

    "On m'a fait dire : "le XXIe siècle sera religieux". Je n'ai jamais dit cela bien entendu, car je n'en sais rien. Ce que je dis est plus incertain. Je n'exclus pas la possibilité d'un évènement spirituel à l'échelle planétaire."

    Deci, se pare ca profetia de o ineptie anecdotica nu'i apartine. Ma intreb cine o fi avut interesul sa o colporteze. Nu am reusit sa aflu sursa primara a avalansei de speculatii pe marginea ei, dar mi'e teama ca este pur si simplu irelevant si nici nu ar trebui sa mai conferim valoare de adevar unor declaratii bombastice ale unor revolutionari sau prozeliti mistici.

    Bisericile crestine si'au revenit dupa reculul postbelic, au sters cu buretele implicarea si coabitarea cu regimurile criminale, iar acum se afla in plina ofensiva impotriva laicitatii institutiilor statului modern. Toleranta religioasa a fost redefinita in folosul propriu, ca forma de ocrotire a Bisericii/religiei de "asalturile" seculariste sau ateiste. Desigur, asaltul ateilor este imaginar, dar teologii cu functie politica sint inveterati in utilizarea fictiunii pentru atingerea scopurilor hegemonice. In fapt, asaltul este purtat de Biserici si de armatele lor de bigoti impotriva institutiilor statului, tintindu'se in principal sistemul public de educatie. Orice impotrivire, a ateilor/a agnosticilor/ a credinciosilor nereligiosi, este deindata categorisita ca "ateism militant" si afurisita din toate partile [pentru ca intre timp Bisericile au reusit sa incropeasca o Alianta -cu propensiune evident politica- sub titulatura de ecumenism] . Deja nu mai putem vorbi de toleranta religioasa si nici de libertate de constiinta in Romania. Copiii sint luati cu arcanul in oastea Domnului inca de la varste fragede, la fel cum procedeaza Hamasul in Gaza, sint torpilati cu dogmatica ortodoxa, iar parintii care se impotrivesc in scoli precum si pruncii lor evacuati cu greu din lagarul religios sint stigmatizati cu aportul preotilor si prozelitilor. Bisericile au descoperit iarasi binefacerile cezarului, iar aparatul clerical nu da semne ca ar avea scrupule in a se lasa utilizat in scopuri propagandistice de catre stat in schimbul unor privilegii.

    Ce se poate face? In primul rind restrangerea si impingerea drepturilor religioase in sfera privata, asta in ceea ce priveste ritualul individual, si reducerea drepturilor religioase colective la unul singur: dreptul de asociere, exclusiv pe spezele credinciosilor. Orice alt drept colectiv acordat cu larghete de catre state nu face altceva decat sa altereze continutul drepturilor individuale ale omului. Ceea ce s'a intamplat in Germania recent reprezinta o mare eroare dpdv al raportului dintre Stat si Biserici, pentru ca statueaza primatul ritului colectiv asupra drepturilor individuale; de acum incolo, orice maltratare in numele religiei asupra copiilor va putea fi justificata prin precendentul legiferarii germane. Daca baietii de rit evreiesc pot fi circumcisi, fara posibilitatea de a'si exprima acordul, atunci si fetele din familii musulmane africane vor avea parte de un tratament similar, in virtutea obiceiurilor lor primitive ce ar urma sa fie "tolerate" de catre stat. Vedem cum "toleranta" se transforma, si de aceasta data, in instrument al opresiunii religioase, anume in permis special acordat de stat pentru a schingiui o fiinta umana aflata in imposibilitatea de a se apara.

    […]
    despre radacinile crestine ale comunismului aici:
    http://en.wikipedia.org/wiki/Christian_communism

  18. Eu consider ca intoleranta religioasa vine dintr-o lipsa de informare solida in legatura cu celelalte culturi. Cineva care are cunostinte despre toate razboaiele care s-au dus din motive religioase in cursul istoriei, trebuie sa vada ca atitudinea de acceptare a unei singure religii ca fiind „cea dreapta”, nu poate fi decat destructiva pe termen lung. Eu vad un viitor in care oameni deschisi la minte vor realiza ca scopul comun al tuturor religiilor este sa ofere un ghid de moralitate. Intr-un timp – probabil mai indelungat- oamenii o sa-si dea seama prin schimburi culturale ca sunt elemente bune de urmat din toate aceste ghiduri. Prin urmare isi vor forma – folosind gandirea critica rezultata din urma raspandirii democratiei – propriile lor ghiduri morale luand elemente din fiecare religie.
    Avionul a inceput deparsirea granitelor si acum internetul va accelera acest proces. Insa, cum a zis si autorul, mii de ani de traditii vor fi greu de depasit.

  19. @Constantin Balasoiu – Nu este nimic socant in vorbi despre originile religioase ale marxismului. Tanarul Marx a fost puternic influentat de mistica religiei crestine si profetia marxista urmeaza tiparele acesteia: avem un Mesia colectiv – proletariatul condamnat la suferinta. La capatul suferintei se afla mantuirea intregii umanitati si societatea fara clase. Bineinteles ca in sens strict marxistii ortodocsi au fost atei – negau existenta divinitatii. Adeziunea la dogma marxista, acceptarea determinismului istoric necesita insa un salt de credinta cvasi-religios. Mai mult, stalinismul este o ideocratie calcata pe un model cezaropapist – Stalin este bazileu si autocrat dar in plus dicteaza dogma, stabileste ortodoxia. Comparatia poate continua.

    Nu acesta este insa punctul slab al argumentatie dvs. Vorbiti de un secol XX ateu si atroce. Pai daca ma gandesc la Romania mare parte din grozavii cad in seama unui ortodox practicant – Antonescu si a unei organizatii de zeloti exaltati – Legiunea. Sa va amintesc ce formatie si din ce mediu provenea Crainic? Sa va amintesc unde s-a situat Miron Cristea in acei ani?

    Ceea ce este in final comun legionarilor si stalinistilor este credinta oarba, adeziunea totala la dogma, abandonul oricarei ratiuni critice.

    • Sunteti exemplul viu al conceptului ca istoria este scrisa/predata de catre castigatori. Asadar comunistii, prin desproprietarire si teroare asupra populatiei rurale, iar dupa aceea, acesti alogeni impreuna cu cozile de topor indigene, care conduc Romania catre regionalizare si alungare a indivizilor de nationalitate romana au disparut din istoria sec XX… In schimb emeblematici au ramas cativa ani dinaintea WW2. Fantastic cati dusmani au romanii in propria lor tara…

    • Daca l-ati fi citit vreodata pe tanarul Marx ati fi descoperit cat de indragostit era de Hegel. Vedeti Manuscrisele economico-filosofice (1844). L-a preluat pe Hegel si l-a intors pur si simplu cu fundul in sus, chiar asa s-a exprimat. Vedeti ca aici isi elaboreaza el teoriile despre reificarea muncii si bani; Marcuse nici n-a vrut sa mai auda de alt Marx dupa ce s-a intalnit cu Manuscrisele. Oricum, tanarul Marx nu se prea ducea la biserica, mai curand statea prin biblioteca. Daca vreti sa vedeti cu ce se ocupa in tinerete, sa faceti bine sa-i vedeti macar activitatea jurnalistica din anii ’40. Va sugerez Manuscrisele, teoria alienarii a fost preluata de multi altii, o regasiti de exemplu la Paul Ricoeur.
      Acum, milenarismul crestin nu e milenarismul lui Marx, dvs reluati un stereotip foarte uzual azi printre ultraliberali. Milenarismul e in realitate visul oricarei civilizatii, culturi, puteri. Crestinismul n-a inventat el asta. Oricum, Marx nu se prea poate lauda cu experienta lui de biserica, iar daca a citit ceva cu folos a citit mai curand Morus, Campanella, Owen, Proudhon, Fuerbach si Hegel decat Pavel, Petru sau Sf Parinti (de astia nici nu prea cred ca stia prea multe).
      Acum, sper ca n-o sa transformati secolul XX in ceva prea religios din cauza lui Cristea, Crainic, Codreanu sau Antonescu (nu stiu ce are asta cu biserica, nu servea interesele bisericii, mai curand pe ale lui Hitler). E regretabil ca biserica s-a lasat tarata de extremismele astea, dar e de departe minuscul prin comparatie cu tot ce s-a intamplat in afara ei, fara ea si/sau impotriva ei in exact acelasi secol.
      Sanatate :)

  20. Interesant subiectul, mai ales ca autorul pare cam angoasat. Articolul incearca parca sa dea o aura de wise-crack unei simple excentricitati a lui miller. Apare insa o briza de urgenta referitor la intoleranta religioasa, care mi se pare cumva trasa de par, o exagerare, ptr ca e de fapt o problema falsa. De ce, ptr ca se omite in ciorba intolerantei ingredientul care amorseaza neantelegerile, si anume manipularea puterii, diversiunea. Am ajuns dupa ceva ani buni de viata la aceasta concluzie semeata avand posibilitatea sa interactionez cu ceva sarbi, croati, bosniaci, sirieni, libanezi.. experienta a venit interactionand direct, ptr ca nu sunt genul sa.ma inec prea mult in political correctness sau alt BS similar. In general povestea de baza e simpla si identica, rezumandu-se la urmatoarele (am sa fiu un pic plastic): practic e vorba de comunitati care traiau bine merci, fiecare cu biserica lui, dar dupa slujbe se’ntalneau la o bere (ei) sau la o palavra (ele), se intersectau in business si in general se respectau unii pe ceilalti; insa la un moment dat apare lupul cel rau (de regula un populist ahtiat de putere, o miscare anti-guvernamentala, poltica sau nu, un fanatic mesianic inzestrat cu duhul oratoriei. Acum povestea evolueaza in stilul romanului dickensian: in loc ca liderii comunitatilor sa inteleaga de unde vine primejdia si sa se sustina reciproc, dupa un timp se complac in self-delusion si intrigi, accepta abuzurile si sfaturile unor fanatici paranoici si situatia escaladeaza pana cand de multe ori oameni normali si cu capul pe umeri dau in mintea copiilor, inghit in mod jenant tot ce li se toarna la ureche si totul e pierdut, dau in mintea copiilor. Peste 90% indiferent de religie nu dau doi bani pe religia vecinului lor intr-o situatie normala. Practic lasam o mica minoritate de bolnavi psihici sa manipuleze scena civila pana cand taratza nerezonabilitatii intra in rezonanta si la cei mai lucizi, din alienare si saturare la inceput, din enervare si furie ulterior.

    Ma intreb, la ce slujeste aceasta poveste? Si apropo, Malraux a dat si el ceva din el ca sa apara mai interesant. Daca stau sa ma gandesc bine, e pur si simplu o tampenie..

  21. Cred ca exista o fractura aici. Se stie ca problema este creata de izolarea musulmanilor si a altor comunitati religioase (dar cu precadere musulmanii), si se doreste integrarea lor in societate. Dar actiunile sunt ridicole, marginale si indreptate doar asupra unor amanunte nesemnificative: interzicerea circumciziei, portul unor haine etc. Astea nu rezolva mare lucru.

    Solutia, cred eu, a tinti adevarata problema si a evita focalizarea pe amanunte. In primul rand educarea unor imami moderati in spirit occidental (pentru a inlocui imamii radicali cu radacini saudite, pakistaneze sau mai stiu eu), chestii de genu asta. Cu siguranta un imam european va predica altfel decat un imam pakistanez pentru care o bomba e ceva banal, la fel cum un preot francez e mult mai pasnic decat un preot copt sau sarb sau dintr-o alta zona de conflict. Chestii precum interzicerea valului islamic sunt de forma, si sunt inutile fara atacarea chestiunilor de fond.

    • Bun, bravo. Va exprimati exact ca unul din marii atei comunisti atunci cand si-au pus la punct planul lor de reeducare a populatiei in spiritul adevaratelor valori.
      PS Nu prea stiu de ce nu sunteti multumit de realizarile lor in domeniu. Se prea poate ca vederile dvs in materie sa fie rezultatul eforturilor lor. Oricum, ganditi si vorbiti ca unul dintre ei.

  22. Domnule Dorian Galbinski

    Ce parere aveti de propunerea lui Daniel Dennet (vedeti prezentarea de pe TED) care sustine ca religia este un fenomen natural si trebuie studiat ca atare in scoala?
    Nu e vorba de un studiu confesional ci de o „istorie a religiilor” cu accent pe date si fapte.

    Ora de religie n-ar fi mai eficienta daca s-ar inlocui cu studiul istoriei religiilor, predat de profesori nu de clerici si fara influente confesionale?

    http://www.ted.com/talks/dan_dennett_s_response_to_rick_warren.html

    • Total de acord. Este exact ce învață copiii mei la o școalî de stat din Londra: Istoria tuturor religiilor, predată de profesori.

    • @Ianis: asta inseamna sa inlocuiesti o credinta cu un pct de vedere asupra ei. E ca si cum ai bea apa dintr-o sticla de bere in loc de bere. Si eu care va credeam expert in Eliade :)

  23. Adevarul este Dumnezeu parca prea, prea nu exista…
    Unde a fost atunci cand in al doilea razboi mondial Hitler a transformat evrei in tine umane?
    Si tot asa…
    Nu sunt un ateu, insa nu mi se pare prea ok situatia religioasa din lume…

  24. E suficient sa introduca cineva in titlu o referinta la religie (convingere)
    si gata, gazul pus pe foc.
    Cele mai prapadite convingeri sunt „pre-convingerile”.
    „Pre-convingerea” se afla in fata „ecuatiei numita Viata” in aceeasi situatie
    in care o maimuta se afla in fatza unei teoreme matematice (sa zicem …
    a lui Pitagora.
    Desi toti „zburam” prin Viata, cea mai mare parte nu o face ca pasarea, ci
    sunt precum niste torpile, trase din tun acum „‘jde mii de ani” spre o
    tinta si ele se duc, din forta inertiei (fara sa le fie de nici un folos mintea
    proprietate personala) ducand cu ei, ca bagaj, un singur cuvant : „cred”.
    „Cred ca” desi seamana cu „pricep ca”, nu are nici in clin, nici in maneca.

  25. cred,articolul a ajuns la saturatzie;am sperat ca cineva sa remarce diferentza clara intre modul cum actzioneaza religiile in usa sau europa civilizata si cum se procedeaza in romanica.
    statul asta de prin 1920,a facut mult rau unei partzi din popolatzie:etnic,religios apoi si ideologic.tot ce nu i rumin,ortodox, mai apoi comunist,inseamna ca i de categoria a doua.
    evreii din Transilvania,dupa alipire,nu au primit acte de cetatzeni:nu aveau nici drepturile de cetatzeni ,nici nu puteau emigra.greco catolicii au fost interzishi.pcr dadea case,cariere si un trai pe malai doar sa fii tovarashul lor.tu trebuia doar sa ceri sa te inscrii!este doar o parte a politicii acestui stat de a construi acest maretz popor.

    • Nu prea inteleg ce are de-a face :
      – modul cum actzioneaza religiile in usa, in europa civilizata si in ro ,
      cu
      – evreii din Transilvania,dupa alipire,nu au primit acte de cetatzeni:nu aveau nici drepturile de cetatzeni ,nici nu puteau emigra
      – pcr dadea case,cariere si un trai pe malai doar sa fii tovarashul lor.tu trebuia doar sa ceri sa te inscrii!este
      – politica acestui stat de a construi acest maretz popor.

      Pe bune, suna ca naiba. E ca nuca’n perete .

    • Pai, daca puneti probl asa, incepeti prin a chestiona toata stiinta care e responsabila de dezastrele umane, sociale si ecologice din ultimii 150 de ani. Le-a produs fara niciun Dumnezeu. Daca va uitati de ex pe istoria erorilor pe care le-a facut doar medicina moderna, nu te mai opresti din plans o saptamana. Stim sa spargem atomul, stiinta a facut totul aici, dar cum justificati Hiroshima? E mult prea bestial tot ce s-a intamplat secolul trecut fara nicio religie ca tu sa chestionezi cu suficienta unui faraon nu stiu ce nationalisme religioase; pai, toate astea palesc doar daca te uiti la tehnologia de razboi din WWI (sa cititi macar Lazar de Malraux daca la documentare nu va uitati, e clar ca va scapa); cu industria si tehnologia de razboi pe care a dezvoltat-o in WWII, SUA a avut parte de un boom economic intre 1947-73 pe care nici pana azi nu l-a mai atins.

      • Domnule Bălăsoiu, nu înțeleg obsesia dvs de a pune în cârca ateilor/stiinței (prin opoziție cu religia/persoanele religioase) tot ce s-a întâmplat rău în secolul XX. Primul si al doilea război mondial au cauze mult mai complexe si foarte diferite de religie sau de ateism. Si au murit mult mai mulți oameni în acele războaie nu pentru că ele ar fi fost inițiate de atei, sau purtate de atei, ci pentru că tehnologia si tehnica militară s-au dezvoltat suficient cât să permită crime în masă (din păcate).
        E absurd si ilogic să afirmați că cele două războaie mondiale, folosirea stiinței în scopuri perverse, erorile medicale din ultima sută de ani sunt toate consecințe directe ale ateismului. Credeți dumneavoastră că, dacă pe vremea Cruciadelor, crestinii ar fi avut la dispoziție o bombă atomică, nu ar fi detonat-o fix în capul musulmanilor? Asta e, din păcate, natura umană, pe care 2000 de ani de crestinism nu au reusit să o schimbe/îmbunătățească, asa că poate nu-i o idee atât de rea să căutăm soluții alternative.
        Există diferite tipuri de războaie: războaie de cucerire, războaie de apărare (care nu au nimic de-a face, în general, cu religia) sau războaie religioase (în care adepții a diverse credințe încearcă să se anihileze reciproc). Războaie atee, totusi, până acum, nu au existat. Încercarea dvs de a reduce o serie de dictatori monstruosi (Stalin, Hitler, Pol Pot) la o singură dimensiune (si anume ateismul) si să puneți crimele acestora pe seama faptului că erau atei e ridicolă si periculoasă.

        • Obsesie ziceti? Pai, astia si-au luat ateismul in serios, nu ca dvs sau dl Galbinski care crede ca istoria religiilor se poate face prin scoli. Uitati-va doar la ce le-au facut bisericilor in primii ani in URSS, in Romania (Rusia si-a canonizat martirii, la noi se mai asteapta; apropo, stiti cati preoti au fost inchisi sub Dej?), ce le-a facut Mao calugarilor tibetani etc (au fost niste documentare superbe cu Dalai Lama pe History), ca sa nu mai zic nimic de ateismul stiintific din scoli; daca puteau, scoteau biserica cu totul din istorie: Lenin a incercat fara succes, mujicul s-a dovedit mai indaratnic decat o intreaga herghelie de catari, Dej a incercat si el ceva asemanator. Au dezvoltat in schimb programe de reeducare mai tarziu. Altminteri, tot secolul trazneste de stiinta, ateism si ideologie si dvs tot nerelevante le gasiti atunci cand trebuie sa va exprimati asupra grozaviilor care s-au intamplat. Clar, nu va pricepeti nici la natura umana, nici la istorie, imi pare foarte rau sa v-o spun.
          Numai bine :)

          • OK, domnu’ Bălăsoiu, bine că le pricepeți dvs. pe toate! Succes în continuare vă doresc, în înțelegerea tuturor problemelor de pe lumea asta si în identificarea țapului ispăsitor suprem: ateismul!

      • Una peste alta, medicina modernă şi accidentul ştiinţific numit penicilină au salvat numeric tot atâtea vieţi câte susţineţi că ştiinţa le-a distrus.
        Încercarea dumneavoastră, nefericită cred de a lega un număr magic pe spatele ştiinţei, care să o cocoşeze în competiţia cu favoritul direct, religia este totuşi lăudabilă.
        O să revin cu câteva întrebări referitoare la sistemul-credinţă.
        Primul argument, argumentul Istoric.
        Religiile sunt o Realitate Istorică dar care au apărut undeva în Istoria Omenirii (istorie documentată arheologic şi faptic, de la testele de carbon la artefactele descoperite şi osemintele de dinozauri). Întrebare. De ce credeţi că nici un sistem de credinţă religios actual nu face referinţă tocmai la aceste artefacte anterioare implantării sistemului instituţional religios. În toate Cărţile Sfinte nu există o referinţă minimală la un dinozaur. Totul este centrat în jurul umanului şi o relaţie cu ceva. Deci domnule Bălăşoiu vă rog să-mi explicaţi cum se împacă creştinismul autohton ortodox cu ştiu eu un os de dinozaur descoperit la Herţa. Sau cu societatea greacă anticreştină. Experimente sociale de natură religioasă recente(reconstruirea unei credinţe în grup mic…în jurul unor construcţi sociale religioase, vă amintesc Templul Poporului, Tribul Ata. Waco, Heaven Gate etc) cred că demonstrează că dacă la nivel raţional nu există bariere şi frâne…credinţa strict emoţională duce pe căi greşite.
        Al doilea argument, argumentul diversităţii sistemelor religioase de credinţă. Faptul că există nu doar o relgie care îşi dispută supremaţia (ca şi în politică, nu doar un curent de gândire) denotă chiar filozofic o contradicţie între ceea ce numesc unii Adevărul, e doar o chestiune de subiectivitate personală. Şi acest lucru este cu atât mai evident cu cât recent de exemplu aţi putea intra pe o discuţie despre Pepper sau Sfântul Thomas cu ultimul trib descoperit în jungla amazoniană teoretic rămas la o anumită fază de dezvoltare socială. Încerc să nu fac apel la autori ci la fapte sociale, tocmai dintr-o simplă perspectivă. De obicei ne reevaluăm lumea şi adapta obiceiurile în funcţie de ultimele cutume sociale adoptate colectiv. Nu degeaba, iphone-ul e declarat mai nou inamicul religiilor. Fără a trece peste utilitatea socială a lor în construirea şi păstrarea păcii sociale în grupurile umane. Vedeţi chiar societatea în care trăiţi dumneavoastră şi pe care eu am părăsit-o de ceva timp are o dificultate majoră de a gestiona diversitatea şi de acolo a declanşa inovaţia, tocmai din pricina factorului religios. Din câte văd eu se produce o involuţie profundă spre monopolizarea unor tendinţe din ce în ce mai intolerante(e drept ateismul ia forma acestei intoleranţe la nivel de discuţii) şi nu numai, intelectualii ţin să redefinească o pace socială prin forţarea unei viziuni. Media a luat-o razna nu doar datorită lui Becali ci şi datorită faptului că a renunţat la regulile de bază–coroborarea din mai multe surse veridice a informaţiei(metodologie împrumutată din ştiinţă) iar educaţia lasă de dorit tocmai din prisma orelor de religie care anulează în efecte sociale, orele de matematică şi logică la nivelul de discuţie adoptat. O să vă placă sau nu, dar revin la o afirmaţie. Cunoaşterea nu ţine de autori ci de fapte. Şi material. În privinţa boomului economic şi a avansului tehnologic, aveţi un adevăr. Societăţile sunt încă în stadiul în care avantajul tehnologic şi militar creează bogăţie socială. Avansul USA ca putere mondială(y compris militară) şi mai recent a Chinei, sunt succese obţinute din abordarea în termeni de societate informaţională şi de cunoaştere. La noi este un slogan expirat de la bază în şcolile primare, să nu mă înţelegeţi greşit dar în loc să se prezinte ceea ce ştim despre Univers la nivelul actual de cunoaştere,se preferă o orientare spre supoziţii şi ipoteze neverificate. Au produs orele de religie alocate, mai multă toleranţă în societate? Nu. Au redus crimele. Nu. Şi atunci de unde utilitatea socială a lor(valoarea morală superioară, doar nu se învaţă religie ca să avem cetăţeni mai buni..în logica instituţională din România) bugetele alocate, toate energiile implicate??? Nu degeaba la ora actuală se discută în termeni de past-oriented, present oriented and future-oriented( percepţiile indiviudale şi colective privind Timpul) când e vorba de a evalua succesul(mă rog, ceea ce conform convenţiilor sociale denumim succes). Gigi Becali nu e un personaj născut din Heidegger e născut din obscurantismul inoculat social prin educaţie, sau mai bine spus absenţa ei. Rolul educaţie este să educe, să informeze.Când voit se tau bugete şi se acceptă în scop electoral distorsionări ale informaţiilor(de orice gen)…veţi avea ceea ce se vede. O societate săracă aşteptând următorul dezastru.. Vedeţi calitatea manualelor de religie actuale acceptate de către Ministerul Educaţiei. Există o caricatură pe care vă o recomand a lui Dilbert, privind planul de contigenţă a societăţii actuale. Help, help. (Dacă nu e Dumnezeu definit instituţional ca normă, e Comisia Europeeană..). Numai bine.

        • Prea mult, prea risipit si fara legatura cu ce i-am scris eu lui dusu. Credeam ca doar eunuke imi da de lucru pe aici
          Credinta in Cristos sau liturghia n-are ceva cu paleontologia; eu cred ca paleontologia n-are nici ea nimic de spus credintei. Biblia n-a urmarit sa ne faca un raport asupra istoriei, era interesata mai curand doar de acea informatie relevanta metafizic, religios etc. Pt ca tineti neaparat, memoria unor monstri pe care noi nu-i mai avem o are, aveti ceva in Iov –sunt comentatori care au gasit de ex ca leviathanul (un fel de monstru marin) e asa ceva. Monstrul asta apare si in Psalmi, si in Isaia dupa stiinta mea. Ca sa nu mai lungesc vorba, biblia se impaca cu dinozaurii, mai putin cu societatea greaca –e anticrestina; sper totusi ca n-o luati ca model, chiar daca acolo apar matematicile, filosofia, democratia etc. Chestia aia cu credinta emotionala e tare, adica fara stiinta credinta o ia razna sau asa ceva. Pai, cele mai sublime exemple umane le aveti de la oameni care nu stiau nimic despre gravitatie (unii dintre ei ca Petru de ex, abia daca stiau sa scrie), despre astronomie aveau idei foarte gresite si probabil ca n-ar fi inteles in veci de ce unii ca noi sapa atat dupa oase.
          Argument imbatabil: adevarul nu poate fi proprietatea mai multor credinte care se exclud reciproc. Ori ori, de unde rezulta ca adevarul are ceva cu subiectivitatea. Pai, vi se pare stiinta mai nesubiectiva? Stiinta nu e altceva decat o subiectivitate aflata in permanenta adecvare la probl de care se ocupa (inclusiv atunci cand recurge la experiment). Asta se vede in istoria teoriei stiintifice, o enorma subiectivitate preocupata permanent de propriile mijloace abstracte de a intelege, modifica, rezolva etc. Nici nu dispuneti de prea mult consens prin stiinte, dincolo de tezele lor fundamentale (cu greu si dupa multe lupte). Nu va grabiti cu concluziile. S-ar putea ca fiecare credinta sa aiba samburele ei de adevar. In definitiv, nici lumea asta nu ni se ofera decat dupa confruntari lungi cu ea, cu noi, adica intre noi etc, si nici atunci consensul nu e garantat.
          Chestia cu utilitatea sociala e un lucru pe care nu cred ca il puteti masura dvs decat daca vedeti un om un fel de vita care trebuie sa fie hranit la timp, muls la timp etc. Pentru ca religia e la fel de veche ca omul –arheologii dvs au gasit ca pana si neanderthalienii aveau o credinta in ceva care transcende lumea lor (stim azi destule despre mormintele lor)- ar fi fost mai politicos sa vedeti in om ceva mai mult decat un animal pe care il poti reduce la cateva utilitati cand vrei sa fii eficient cu el.
          Bun, asta a fost. De restul mai vedem si altadata. Fiti mai concis pe viitor ca ma doare spinarea de cand stau aici sa va citesc si sa va scriu.
          Sanatate :)

        • PS Ce ziceti ca pun in carca stiintei? Vedeti ca penicilina a mai si omorat, nu doar a salvat. A fost aplicata la inceput in cazurile de gripa. A fost un dezastru. Ma tem ca nu puteti juca totul pe penicilina. :)

          • @dl Balasoiu
            Ca simplu cititor adresandu-ma unui autor Contributors, cred ca ar fi mult mai benefic pentru acest site daca s-ar prefera un alt stil al argumentarii, bazat pe ideile principale puse in discutie si mai putin pe despicat firul in patru pe diferite exemple, notiuni sau formulari folosite de unul sau de altul. In plus, sarcasmul perpetuu nu aduce nimic de valoare intr-un schimb de idei. Nu sesizati cat de ridicola pare postarea dvs, in care puneti intre paranteze, dintr-un condei, intreaga medicina moderna?

            • Eu scriam ceva despre eroriile medicinei. Nu ma regasesc in generalizarea dvs. Altminteri cred ca sunteti o victima a marketingului medical, ca tot veni vorba. Chiar, as vrea sa stiu ce faceti cu cei pe care i-au omorat injectiile cu penicilina sau i-au scos definitiv din normalitate? Sunt destui. Asta pt ca tot se lega un coleg de-al dvs de penicilina. Eu nu gasesc chestia asta ridicola. Situatia dvs e complicata, daca ma intrebati pe mine. Mai incercati
              Altminteri m-as fi regasit mai bine intr-o alta generalizare despre stiinta, dar nu apare la dvs, de pilda cand spun ca stiinta ne-a facut planeta mai nesigura decat a fost ea vreodata, ca sa nu mai spun ca e implicata in cele mai teribile orori pe care le-a cunoscut vreodata omenirea. Apropo, asta e tot ce are ateismul la baza. Nu va suparati daca sunt sceptic sau suparat cu/pe asa ceva. Va aflati intr-o situatie mai absurda decat mine (eu nu vad decat stereotipuri in pretentia dvs)
              Nu prea vad schimburi de idei pe aici, adica eu am gasit mai curand o rafuaiala perpetua cu religia, adica ateism, stiinta plus o aroganta infinita, ca si cum ateismul nu e doar o alta doctrina metafizica, probabil cea mai proasta din cate au fost gandite vreodata (adica nu trebuie sa fii prea stiintific ca sa fii ateu, lui Democrit de ex i-a reusit doar cu ce credea el despre atomi), e adevarata concluzie a stiintei despre despre tot ce exista; nici macar nu e stiinta, despre Dumnezeu nu poti vorbi cu mijloacele stiintei, Dumnezeu nu e un dinozaur ca sa-i cauti oasele pe aici, nu e o simpla abstractie ca sa devina obiectul matematicii, nu cred ca e facut din atomi ca sa se preocupe fizica si chimia de el, in sfarsit nu aduce cu absolut nimic din tot ceea ce stim noi despre lumea asta (poate putin cu noi, dar nu prea stim cu ce).
              Si haideti, nu mai fiti asa exigent cu comentariile mele fara legatura cu articolul. In definitiv, nu fac altceva decat sa scriu replici unor oameni care s-au sinchisit de ce am scris eu pe aici. Oricum, nu e doar vina mea ca discutia deraiaza (prea rau oricum nu, daca va uitati la pozitia pe care se plaseaza autorul fata de religie: monumentala lui aroganta e greu de trecut cu vederea)
              Sanatate :)

            • @dl. Balasoiu. Legat de medicina, imi e foarte greu (poate e de vina si ora tarzie) sa va vad pozitia in alta lumina decat cea a ridicolului absolut. Imi pare rau, m-am straduit! „Marketing medical”? Deci am dat in teoria conspiratiei? Am neplacuta senzatie ca ma umplu eu de ridicol daca incerc sa va combat. Poate sa va zic doar ca eu nu cred ca as mai fi in viata daca nu ar fi existat medicina moderna (oi fi deci subiectiv).

              Dvs. va situati in discutiile astea categoric intr-o tabara. Nimic rau in asta. Aveti insa un discurs mult prea defensiv, cel putin pentru gustul meu si pentru ce inteleg eu ca este o platforma de schimbat idei (care exista totusi, depinde insa daca vrem sa le vedem sau nu). De pilda puneti tot discursul „taberei” adverse sub semnul arogantei. E mult prea facil! Astfel expediati in derizoriu orice provocare, orice interogatie onesta. Daca vreti parerea mea, aroganta nu se cantoneaza in nicio parte si e distribuita perfect echitabil intre cele doua tabere. Este cel mai simplu lucru ca un domn Balasoiu ateu sa va califice drept arogant. Credeti-ma, dupa cum argumentati, e foarte la indemana! Dar cui prodest?

              Eu, care nu sunt nici ateu, nici practicant religios as vrea sa intalnesc pozitii oneste de ambele parti (cat si din intervalul larg dintre cele doua). Poate pe viitor!

            • @Alfred: Ma evitati si asta nu e prea frumos.
              Arogant nu prea cred. Nu am nimic cu care sa ma umflu in pene. Religia? Pffff. I-am spus unei fete pe aici ca are nevoie de ani grei si multi de ex in Staniloae daca se pune probl sa-l inteleaga (nu stiu ce zicea ea ca face si drege cu biblia) si mi-a raspuns ca nu-l gaseste suficient de interesant ca sa-l citeasca. Mai pofteste sa deschizi gura. Nu, nu arogant. Mai curand plin de indignare. E o diferenta. N-o faceti. Ora tarzie trebuie sa fie de vina. Asta e.
              Vorbiti ca cineva care literalmente nu intelege nimic. Pozitia comuna pe aici este ca religia e ceva retrograd, obscurantist, se bazeaza in special pe obunibilare intelectuala si nu traieste decat din/prin impilare. A o reintroduce in scoala de ex inseama a perpetua vestitigiile unei lumi intunecate (si violente) intr-o lume plina azi de adevarurile si armonia si certitudinile si serenitatea si mai stiu eu ce ale stiintei. Nu aveti altceva; asta e aroganta grea, bruta, adevarata, ca tot aduceti vorba -nu e prea dragut ca tocmai pe mine ma taxati. Ei, ce le-am spus baietilor pe aici e ca lucrurile cu stiinta si ateismul nu sunt prea simple. De fapt e chiar pe dos, cand vezi ca tot ce a fost mai devastator si atroce in secolul XX a implicat si stiinta, si ateism din belsug, sau cand vezi cat de nepotrivita a devenit lumea ultrastiintifica de azi pentru o multime de specii (aveti idee cate dispar in fiecare an?), si cate si mai cate (cu voia dvs, asta e ridicol, arogant etc doar pt cineva cu idei extrem de neclare de bine si rau).
              Felicitari ca ii datorati atata medicinei si multumiti-i si lui Dumnezeu ca nu va aflati printre cei pe care i-a nenorocit. Asa e onest –ca tot folositi cuvinte din astea.
              Ma opresc aici cu lamuririle, ma simt nu stiu de ce in pielea lui Don Quijote cand se confrunta el cu morile de vant :)

            • @dl Balasoiu As putea sa va zic parerea mea ca pozitia dvs. radicala va opreste sa sesizati nuantele care se impun la cei care nu sunt in aceeasi barca cu dvs. As mai putea sa va zic parerea mea ca va miscati cu prea mare dezinvoltura in domenii pe care nu le stapaniti (istorie, stiinta, medicina si acum genetica). As mai putea sa va zic parerea mea ca de obicei persoana care se grabeste sa taxeze pe ceilalti de anumite slabiciuni sufera ea insasi de ele, sau cel putin se lasa prada lor in acele momente. As mai putea sa va zic parerea mea ca onestitatea intelectuala presupune ca atunci cand cineva iti aduce niste critici sa faci un mic exercitiu de empatie si modestie si sa-ti sondezi propria prozitie. Dar avand in vedere parerea dvs. ca vorbesc ca cineva care literalmente nu intelege nimic nu vi le mai zic pe toate astea. Sunt constient ca sufar si eu de toate slabiciunile dar macar sunt cu mintea destupata. Ca nu inteleg nimic n-as fi crezut, fie cum vreti dvs. Daca acceptati si dvs. ca nu intelegeti totul eu bat palma.

      • istoria e plina de fapte abominabile.
        doar ca mama m a invatzat ca nu trebuie sa fac un rau daca am vazut ca l face cel de alaturi

        • @Dusu, e interesantă observaţia ta.
          Cred că o implicare mai mare a părinţilor în procesul de formare şi educaţie a copiilor ar fi benefic. Dar ce te faci când o parte sunt plecaţi departe, o parte se abandonează în faţa televizorului şi o parte pur şi simplu nu au cunoştinţele necesare. Ştii experimentul The Monster(unul contestat chiar de ştiinţă ) în care Waldeen a demonstrat la capătul unui proces condamndabil etic-precizare etică, că modul în care sunt încurajaţi sau descurajaţ copiii de către adulţi are o importanţă capitală în dezvoltarea potenţialului uman.
          La noi, nu sunt formatori de opinie la nivel de comportament la nivel de televiziune publică Care abundă în modele comportamentale gen dl Vadim, Rizea Becali–(ce oroare ultima apariţie pe youtube cu dna Zăvoranu) , Şi mai condamndabil gestul realizatorilor, formatorilor media de a mediatiza incidentul la scară largă naţională, e prezentat ca ceva acceptabil în societate.
          Dacă nu condamnăm noi…o să-l îmbrăţişeze alţii cei de lângă noi. Şi vom sfârşi ca ei. Asta e lecţia istoriei.

        • Ramaneti la ce v-a spus mamica. E varianta cea mai sigura. Pacat ca nu v-a spus mai multe si despre altele, dar e bine si atat :)

          • Dacă bservaţia dacă mi se adresează (urmărind regulilel postărilor pe facebook) acompaniată de un emoticon o iau pe un adevărat compliment. Bine, mai puţin partea care face referire la persoane şi nu idei.
            De obicei simplifcarile de genul acesta denota o lipsă de argumente într-un dialog.
            Aveţi idei diferite? Sunt dispus să vă răspund în măsura capacităţilor mele argumentative într-o atmosferă de respect.
            Deci,
            Cum consideraţi absenţa religiei în sistemul valoric individual? Consideraţi că are legătura cu etica socială? Argumente, argumente.

            • Nu, nu dvs sunteti vizat acolo; iar in privinta greselilor nu va faceti griji, eu insumi ma impiedic in tastatura ca nimeni altul uneori

      • Nu stiu de ce reveniti mereu cu aceasta tema a opozitiei dintre religie si stiinta. In primul rand, nu ajungi niciunde facand acest lucru (ca sa nu zic chiar ca nu are sens), apoi nu are nicio legatura cu tema articolului.

        • Şi totuşi, recitiţi titlul şi textul. E un comentariu corolar consider cu tema, în opinia mea evident. Sensul e următorul, opţiunea autorului de a nu fi religios este una care ar trebui respectată într-un sistem de idei pluralist, la fel ca şi opţiunile celelalte pe masă. Problema apare când interlocutorii centraţi pe o idee,neagă dreptul de alegere. Iar alegerile trebuie explicate, de acolo cred că diferenţele între o abordare mai carteziană pe argumente şi nu una emotivă pe credinţă cred că se impune. Puteţi fi sau nu de acord, dar explicaţi-vă sistemul de idei.

        • @Alfred: adica ti se pare irevant faptul ca intreg secolul XX e plin de atei (unul mai bestial ca altul), de stiinta, de ideologie etc? Pai, pana si pamantul, se vede treaba, s-a cam saturat de atata stiinta. Iti sugerez neaparat cartea lui Barry Commoner, Cercul care se inchide -asta ca sa mai cobori putin si pe pamant. Citeste macar fragmentele unde vorbeste el de experimentele nucleare. Pe urma vino sa-mi spui din nou cat de fara sens e ce spun eu pe aici.
          Altminteri tot secolul XX e cap-coada fara religie, echipat doar cu stiinta si ideologii. Cu toate astea, e cel mai bestial din toata istoria umana pe care o stim. Eu n-am gasit un echivalent nicaieri in istorie
          Treaba cu articolul are, cam tot asa cum au si celelalte :)

          • Un răspuns care revine destul de des în cazul argumentaţiei pro-religie, este că nu Cartea Sfântă este de vină ci oamenii care aplică învăţăturile. Paradoxal, acelaşi principiu se aplică ştiinţei, nu magnitudinea şi complexitatea descoperirilor sunt de vină ci deciziile oamenilor care le aplică. Întotdeauna un rău ne-a fost servit în ambalajul binelui.

        • @ dl Balasoiu
          „adica ti se pare irevant faptul ca intreg secolul XX e plin de atei (unul mai bestial ca altul), de stiinta, de ideologie etc” Nu mi se pare irelevant. Mi se pare oarecum irelevanta opozitia stiinta-religie. Saul altfel spus n-are treaba una cu alta si nici n-ar trebui sa aibe. Religia n-are motive intemeiate sa se opuna in vreun fel stiintei ca atare si nici stiinta adevarata nu se loveste de religie. Inteleg ca daca n-ai constiinta ca ceva e deasupra, daca te lasi prada diferitelor slabiciuni, poti sa te folosesti de stiinta ca sa ucizi. Dar asta nu mai are legatura cu stiinta, ci cu conditia umana. In plus, nici religia nu a facut treaba buna in directia asta. In fond, ce sustineti dvs. ar fi, inteleg eu, ca religia face omul mai bun iar stiinta il face mai rau. Mi se pare, scuzati expresia, cam naiv. Ref. sec. XX, o fi cel mai bestial, dar mai cautati in istorie. Ne afecteaza totdeauna mai mult istoria recenta (evident) dar perspectiva istorica inseamna tocmai sa treci dincolo de lucrul asta. N-ati gasit echivalent in istorie? Mai cautati! Dar nu va va placea ce veti gasi.

  26. @ rabin Jonathan Sacks

    ” Să nu mă înțelegeți greșit. Nu am nimic împotriva credinței în Dumnezeu.. Sunt total de acord cu fostul rabin șef al Marii Britanii, Jonathan Sacks, care a spus odată că orice om crede în ceva: ”Unii cred în Dumnezeu, alții în bunuri materiale, alții în comunism, alții au ajuns să creadă în fascism. Dacă le punem pe toate în balanță însă, poate că nu este așa de rău să crezi în Dumnezeu”. ”

    Am „citat” eu din textul domnului Galbinski.
    Daca felul acesta de a crede in Dumnezeu, cel pe care il taraste dupa ea „religia” (si ma refer aici atat la cea „cristiana / crestina” care desi asa schizmata arata ca doua, dar e
    in fapt, aceeasi Marie, nu ar fi dus ( si nu ar duce si de-ar fi sa „repetam faza” la infinit)
    la uciderea celui mai de anvergura filozof pe care l-a dat vreodata aceasta Lume, acel
    om caruia i-a ramas in urma-i „nikename”-ul de „Isus”, cat si la „derivatele locale” ale
    „clostii celei mar”, as zis si eu, ca „nu este asa de rau”.

    „Raul” , ca si „binele” sunt doar, „una din doua”. Ceea ce nu e bine, e rau si .. la revedere.
    Gramatica este o „metoda de folosire”, o „instructiune de uz” a „limbii” (oricare din ele)
    Dar, orice „limba” este in final (si la urma urmei) o conventie, stabilita cu chiu (si cu vai)
    spre a (nu mai zic sa ne intelegem) se reduce din neintelegerile dintre noi, „semnatarii”
    acestei „inventii” devenita la randul ei „conventie”.
    Daca in interiorul a ceea ce denumim ( si stim bine ca inseamna) „gramatica” ne putem
    permite ( ne si obliga trairea asta a Vietii pe care noi o numim „Viata”) sa dam denumiri
    graduale (ca: „mai bine, mult mai bine, binisor, etc) atat cuvantului „bine” cat si cuvantului
    „rau” nu trebuie sa uitam niciodata sa facem distinctia cuvenita intre partea (fateta) reala
    si partea (fateta) vituala a lucrurilor, si ca fatetele astea au o capacitate de permutare a
    locurilor intre ele suficient de mare, atat de mare incat te poate insela extrem de usor.
    Cuvintele „religie” si „credulitate” sunt „sinonime perfecte ( la fel cum, pe de alta parte
    cuvintele „religie” si „ateism” sunt tot sinonime perfecte, pentru ca au baza, sunt fundate
    (sunt construite pe fundatia) pe unul si acelasi lucru; cuvantul „cred”.

    Parerea mea este ca ceea ce cu adevarat trebuie (foloseste) nu este „sa crezi” ci doar
    „sa stii”.
    Dincolo de ceea ce efectiv sti, nu ai de ce sa treci.
    Evident ca „poti cerceta” (si infige steagul pe fiecare urmatoare reduta cucerita) dar
    altfel este „a – logic”
    Nu inseamna cu nimic ca „ceea ce nu cunosti, nu exista” dar de la asta la trecerea
    „la datul cu presupusul” e o cale pe care, fiecare lui insusi, nu ar trebui sa si-o aprobe.
    Din pacate, repetarea miscarilor ne produce „ticuri”.
    Unele dintre ele ne intra atat de adanc sub piele ca nu mai reusesti sa mai intelegi
    care e „altoiul” si care „port-altoiul”, mancam fructele pe care le culegem din cal-
    magarul asta proaspat corcit si, ii dam inainte sa cautam …. lumina.

  27. „Și atunci, ce e de făcut?
    Există o cale de mijloc, afirmă optimiștii. Un program de reducere a influenței religiei. O adevărată separare a religiei de viața de zi cu zi. Predarea religiei să fie scoasă din programa școlară și să se desființeze toate școlile religioase. Să fie interzise chiar și cele particulare cu caracter religios. Să se interzică purtarea în public a oricărui articol vestimentar asociat cu religia. …. Să se practice religia doar acasă sau în lăcașurile de rugăciune.
    Am spus optimiști? Am greșit. Voiam să spun ”naivii”.”

    Sa inteleg ca asta e de fapt solutia buna dar din pacate neaplicabila din cauza oamenilor religiosi.
    Mie imi suna prea comunistiod seria intreaga de reglementari propuse. M-as astepta la o solutie care sa suprinda mai multa libertate si responsabilitate personala.

    „Religia să devină o chestiune la fel de privată cum este de exemplu, venitul unui cetățean, sau preferințele sale electorale, pe scurt, o problemă intimă. ” Fraza asta nu prea are sens. Ca ar trebui sa se interzica si aratarea prin orice mijloace a venitului. Adica daca ai bani sa nu se vada pe din afara. Casa ta sa arate pe dinafara la fel ca toate celelalte, doar interiorul sa poata fi modelat dupa preferinte. Masina ta sa fie la fel cu a celorlalti, eventual „tunata” pe interior. Hainele tale sa nu tradeze ca ai mai mult decat ceilalti, eventual lenjeria intima poate fi altfel (doar daca nu se vede in exterior ;) ).
    Din pacate asta numai libertate nu se numeste.
    Cred ca e mai simplu ca fiecare sa poata sa-si manifeste credinta lui fara a o impune si celorlalti, la fel cum venitul meu imi permite un anumit stil de viata pe care il pot afisa daca vreau.
    Cred ca este necesar un set de legi care sa fie respectate de toti, si la nevoie pedepsele pentru abateri de la lege sa fie exemplare si nediscriminatorii. Pedepsim la fel pentru aceeasi fapta rea si pe bogati si pe saraci, si pe cei de o religie majoritara si pe cei din minoritati religioase sau fara o religie.
    O lege care sa ingradeasca incercarea mea de a impune formele mele religioase altora, este binevenita, doar daca nu imi ingradeste si dreptul meu de a practica religia in limitele bunului simt.

  28. Cate minciuni pot spune fanaticii religiosi in legatura cu secolul 20… Cea mai des repetata este ca toti dictatorii din aceasta perioada au fost atei. Aceastea sunt unele din declaratiile „ateului dement” (cum il numea un oarecare propagandist) Adolf Hitler:

    „Suntem convinși că oamenii au nevoie de credință. Ca urmare, am pornit războiul împotriva mișcării ateiste, și asta nu doar cu câteva declarații teoretice: am pulverizat-o.”

    „Astăzi, în fruntea acestei țări stau Creștinii … Jur că niciodată nu mă voi asocia unor partide care vor să distrugă creștinismul … Vrem să ne umplem cultura din nou cu spiritul creștin … Vrem să ardem din temelii toate tendințele moderne imorale din literatură, teatru, presă – pe scurt, vrem să distrugem otrava imoralității care a intrat în viața și cultura noastră ca rezultat al exceselor liberale din ultimii ani.”

    [Norman H. Baynes, ed., The Speeches of Adolf Hitler, April 1922-August 1939. Vol. 1. Oxford: Oxford University Press, 1942.]

    „Mein Kampf” e plina de astfel de declaratii, care ne confirma „ateismul” lui Hitler si valoarea adevarului in ochii reprezentatilor „dreptei credinte”:

    „Cred astăzi că ceea ce fac este în deplină concordanță cu vrerea Creatorului Atotputernic.”

    „Oricine îndrăznește să atingă imaginea cea mai înaltă a Domnului comite un sacrilegiu împotriva creatorului benevolent al acestui miracol și contribuie la expulzarea din Paradis.”

    • Beton! Dle, de demagogie n-ai auzit? Hitler a fost probabil cel mai teribil dintre ei. Oricum nazismul a fost o miscare de masa, referintele religioase si asocierile erau inerente; iubeau biserica sau se simteau atasati de ea la fel de mult ca Stalin sau Dej cand au devenit mai intelegatori cu ea (ultimul dupa 1963/4). Oricum, tampenia asta nu mai fusese spusa pe aici, adica ca nazismul si toate grozaviile lui serveau biserica sau dumnezeu stie ce credinta. Pai, era imposibil sa faca asta si daca asta era tot ce voiau: Germania e divizata intre protestanti si catolici. Astia se inteleg ca cainele si pisica. Hitler si daca era el mai catolic decat il stim noi azi din documentare si tot ce s-a scris despre el si tot n-ar fi putut sa faca din nazism o micare religioasa: ar fi reactivat rivalitatile dintre protestanti si catolici, iar miscarea s-ar fi rupt inainte de a insemna ceva. Nu, biserica nu-l interesa decat in masura in care putea sa-i suscite ascultarea sau tacerea (vezi Amen a lui Costa Gavras: biserica tace acolo pentru ca vedea in ateismul comunist o amenintarea mai mare pentru credinta decat in nazism). Metoda lui a fost simpla: a dat in toti cei care nu i-au jurat loialitate. Karl Barth si o parte din bisericile protestante au luat pozitie impotriva lui intre 1934-5 si au fost reduse/i la tacere. Barth pleaca in Elvetia parca; Paul Tillich plecase ceva mai devreme. Altii au murit
      Ceva mai traznet n-am intalnit anul asta. Nu va uitati deloc la tv? Cum va cititi cartile, e clar

  29. Andre Malraux a spus că ”secolul 21 va fi religios (?) sau nu va fi deloc”.
    O CORECTARE:
    „Secolul 21 va fi MISTIC, sau nu va fi deloc”. Asa a spus Malraux.
    Nu e acelasi lucru! A atras atentia si parintele Galeriu asupra acestui aspect.
    E drept, insa, la noi s-a incetatenit folosirea cuvantului „religios”

  30. Pe terenul comentariilor as distinge doi lei: dl Balasoiu si euNuke. Numai ca in timp ce primul rage din cusca ingusta a ortodoxiei la tot ce misca in afara, celalalt zburda liber.

    • Liber in sensul ca a scapat si ca evident e dat in urmarire. Altminteri mi se pare absolut nedrept ca dintre toti leii scapati pe aici doar la eunuke v-ati oprit. E de departe cel mai problematic cand vrea sa transforme ateismul lui Stalin in crestinismul lui Iisus, Pavel, Sf Parinti etc. Absolut nedrept, daca nu cumva extrem de ingust (uitati-va la dusu, la Daniel T, Vida etc, prolifici); ceva imi spune ca exact aceeasi ingustime e dominanta in reprezentarea dvs a ortodoxiei :)

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Dorian Galbinski
Dorian Galbinski
A fost timp de aproape 40 de ani producator la sectia romana a BBC World Service, a lucrat ca translator si interpret pentru diferite institutii si companii britanice. A studiat la Universitatea din Tel Aviv Civilizatie Franceza/Arheologie.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro