Home » Educatie »Opinie » Citesti:

Societatea schizoidă. Etapa universitară și academică

Robert Arnautu septembrie 26, 2013 Educatie, Opinie
21 comentarii 3,618 Vizualizari

Pe 18 iulie 2013 Guvernul României a decis scoaterea la concurs a 1262 de posturi în învățământul superior și cercetare. Până la această dată concursurile trebuie să se fi terminat pentru ca cei care le-au câștigat să poată fi încadrați odată cu începerea noului an universitar. În marea majoritate a cazurilor câștigătorii concursurilor se știau înainte de publicarea hotărârii Guvernului pentru simplul motiv că, ar spune Wittgenstein, limba română are o mică problemă gramaticală: „a scoate post la concurs” se conjugă astfel: mie mi se scoate post la concurs, ție ți se scoate post la concurs, lui/ei i se scoate post la concurs, nouă ni se scot posturi la concurs, vouă vi se scot posturi la concurs, lor li se scot posturi la concurs. Asta pentru că majoritatea posturilor au fost de promovare. Cu o mică inadvertență legislativă: Toate posturile din învățământ și cercetare, spune legea, se ocupă prin concurs. Și deci nu prin promovare. Dar acesta nu este un impediment pentru mediul academic românesc. Postul se scoate la concurs cu o tematică și bibliografie în așa fel creată încât în toată România nu se găsește altcineva care să fie specialist pe struțo-cămila care I se scoate Lui/Ei la concurs. Să luăm un exemplu la întâmplare: poziția 46 de lector universitar din cadrul Universității Tehnice din Cluj-Napoca, Facultatea de Litere, Departamentul de Filologie și Studii Culturale pentru care se cere, pentru oricine s-ar înscrie la concurs, expertiză în următoarele domenii (selectez pentru că lista este prea lungă): Sociologia comunicării de masă, Film documentar, Filosofia minții, Creare pagini web, Spiritualitatea precreștină greco-romană, Politici social-europene în asistență socială a vârstnicilor și persoanelor cu dizabilități (http://www.utcluj.ro/media/documents/2013/4._lista_posturilor_07.2013.pdf). Ne bucurăm că Universitatea Tehnică din Cluj are un asemenea homo universalis. Iar dacă privim „Lista finală a candidaților înscriși la concurs” a onor așezământului de cultură sus-pomenit () observăm că pe majoritatea posturilor s-a înscris un singur candidat. În rare cazuri (5 din 70), s-a înscris și câte un neavenit căruia nu I s-a scos post la concurs și a fost respins pe bază de dosar. Cazul nu e izolat: http://www.upb.ro/files/posturi-vacante-2012/tabel_inscrieri.pdf, http://www.umf.ro/index.php/ro/administratie/concursuri/1059.html. Iar informațiile nu sunt accesibile pentru toate universitățile dar putem infera universalitatea practicii. Faptul că nu s-a înscris decât un singur candidat relevă mai multe lucruri: 1. starea dezastruoasă a resursei umane din mediul academic românesc, 2. corupția sistemică, 3. acceptarea de către întreaga comunitate academică a faptului că aceste concursuri sunt forme fără fond pentru a I se da cui trebuie o sinecură, 4. blazarea cercetătorilor disponibili în fața sistemului.

Secția de limbă și literatură română a Academiei Române ar trebui să consilieze guvernul în legătură cu inadvertențele gramaticale din hotărârile sale și să propună înlocuirea formulei „Se scot la concurs următoarele posturi…” cu formula „Li se scot la concurs celor vizați următoarele posturi…” În acest fel disonanța dintre practica socială și valorile egalității de șanse s-ar rezolva prin dispariția celor din urmă. Dreptul de proprietate asupra unui post în învățământul superior și cercetare se poate stipula și prin declararea acestora drept „bunuri imobile incorporale”, categorie juridică onorabilă ce exista în Franța înainte de Revoluția din 1789. Aceste „bunuri imobile incorporale” erau, printre altele, slujbele, oficiile regale prin intermediul cărora regele administra regatul începând din secolul al XIII-lea. Dacă la început aceste posturi erau acordate prin dispoziție regală suverană, în timp posturile au început să fie tranzacționate pe piața liberă sau lăsate moștenire creându-se astfel acea noblesse de robe, acea pătură nobiliară franceză creată prin achiziționarea și uzufructul acestor posturi. Apelativul de robe provine din faptul că pentru a putea achiziționa sau moșteni un asemenea post trebuia să fi absolvit o universitate, adică să porți roba universitară tradițională. Recunoașterea dreptului de proprietate pe post și liberalizarea pieței posturilor universitare în România de astăzi ar legaliza dreptul cutumiar de proprietate care există de facto, ar permite Guvernului să taxeze tranzacțiile cu aceste „bunuri imobile incorporale” și, cel mai important, ar crea o oarecare mobilitate în sistemul academic din România.

Lăsând dureroasa glumă-realitate la o parte să analizăm o altă formă de disonanță, cea a legitimării. Ocupanții-proprietari ai acestor posturi își legitimează dreptul de a deține postul prin concursul pe care l-au dat, o legitimare specifică societăților moderne bazate pe domnia legii. Însă modul real de obținere a acelui post, după clasificarea tripartită a lui Max Weber, se petrece conform mecanismelor autorității tradiționale în care clienții sunt numiți pe post după preferințele și nevoile personale ale celor ce dețin autoritatea tradițională legitimă. Mediul academic are afinități cu autoritatea tradițională pentru simplul motiv că pentru a crea o școală, un grup coerent de cercetare profesorul, magistrul își alege cei mai buni studenți, discipoli. Astfel, spre exemplu, Habermas a devenit membru al Școlii de la Frankfurt, fiind promovat de Adorno, și încă se legitimează ca membru al acestei școli. În acest caz, în care se crează o școală de gândire, legitimarea se face pornind de la relația magistru-discipol și ca urmare și îndatoririle sunt altele. Discipolul învață, ascultă și dezvoltă gândirea maestrului. Însă când „ai noștri tineri” ajung pe posturi prin numiri tradiționale (pile, cunoștințe și relații), ei nu mai contribuie la dezvoltarea unei școli pentru că se legitimează prin discursul autorității legale, acela al „câștigării postului prin concurs” și ca urmare reclamă libertate și autonomie. Libertatea și autonomia în cercetare sunt lucruri admirabile dar numai pentru cei ce ajung pe aceste posturi printr-un concurs corect, anume dovedind că pot performa în cadrul unui concurs transparent. Dacă nu, ei vor fi veșnic personaje în sistemul de pile, cunoștințe și relații care nici nu învață de la magistru pentru că se reclamă ca fiind independenți, căci au câștigat un concurs, dar nici nu dezvoltă o gândire autonomă pentru că sunt dependenți, pentru promovare, de colectivul din care fac parte și de rețelele toxice care i-au promovat. Pe de altă parte acest colectiv poate deveni sursa schimbării. Dacă o parte din colectiv nu este mulțumit de un viitor promovat, din varii motive, poate demara organizarea unui altfel de concurs. Corectitudinea unui astfel de concurs poate fi dată de faptul că se crează tabere de putere care, chiar dacă nu sunt mânate în luptă de litera și spiritul legii, urmăresc fiecare mișcare a celorlalte tabere doar-doar le-or prinde cu ocaua mică. Dar și în acest caz va câștiga tabăra cea mai influentă pentru simplul motiv că va exercita cele mai mari presiuni. Un concurs principial incorect nu poate deveni corect.

Al treilea tip de disonanță este cel mai debilitant. Ține de structura internă a personajelor implicate în acest proces. Fiind vorba de oameni care și-au dedicat viața cercetării, cei din învățământul superior și cercetare obișnuiesc să citească mult, să adere la valorile transparenței, adevărului, binelui, dreptății și să sufere mai intens din cauza nedreptăților sociale pentru simplul motiv că înțeleg mai mult. Pe de altă parte, acești oameni se complac, promovează și girează concursuri netransparente, mincinoase, ilegale și imorale. Pentru că oricât de dragă ar fi dreptatea nu se poate, mă-nțelegi, ca eu, care famelia mea de la 48 în Cameră, și eu să rămâi fără coledzi, neicușorule. Valorile promovate de cei ce promovează sunt contrazise de felul cum promovează. Prin concurs.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "21 comments" on this Article:

  1. SilviaM spune:

    Admirabila radiografie a CONCURSULUI.Pentru orice sinecura s-ar organiza el.

  2. euripide spune:

    :) ati conjugat bine verbul a concura : mie mi se scoate, tie ti se scoate…
    o analiza simpla :
    1. daca cei care aloca posturile si cei care se complac sint majoritari atunci nu mai este nimic de facut.
    2. daca nu, atunci prin solidaritatea oamenilor onesti, cei mai sus mentionati ar trebui alungati.
    oare nu asta i problema (si nu doar in mediul academic)?
    citi pot pune onoarea si demnitatea inaintea intereselor marunte (adesea rezumate la subzistenta)?

  3. DanielT spune:

    E o radiografie reala. Si nimic nu se va schimba.

  4. Leo spune:

    Foarte corect!

    As mai adauga cateva posibile puncte de vedere:

    1. Ce e aia “se scoate la concurs”? Postul liber disponibil in schema ar trebui sa fie automat pus in concurs (pana se ocupa) sau desfiintat.
    2. Neproportionalitatea extraordinara intre cerintele primelor grade didactice si plata. Se cere doctorat pentru un asistent si se plateste cu 1000-1200 RON. Sigur femeia de servici “ia” mai mult. Neproprotionalitatea continua pana la postul de profesor, cand plata creste brusc – probabil datorita faptului ca e plin parlamentul de profesori, insa asistentii is ceva mai rari. Situatie de altfel similara cu ceea ce se intampla in spitale cu medicii rezidenti. Daca ma gandesc bine, salariul ar putea fi un motiv indirect pentru care s-au inscris doar cate un candidat pe post.
    3. Inchistarea intrauniversitara. Nu putem lasa studentii si profesorii din urbea B sa vada ce soi de cadre didactice sunt in urbea A si viceversa. Adio visiting professorship.

    _______________

    Partea haioasa e ca totusi pestele se impute, si aparent de la cap. Alde DNA-ul a inceput sa traga de fire pe ici, pe colo, afurisitii de sarbi publica articole la misto prin “prestigioase reviste de talie internationala”, cum e Metalurgia. Ca in multe alte domenii, parca vad ca lumina tot din UE o sa vina.

    • Liviu spune:

      Diferenta e ca la ei e smecherie pentru admiterea in “school of thought”. Oamenii aceia studiaza si publica lucruri de valoare. La noi e smecherie SI incompetenta. Articolul e fin.

  5. Emil spune:

    Frumos descris mecanismul, dar, apropo de concursuri cu rezultat dinainte cunoscut, nici tânăra fecioară (aia cu tată pedelist de la Loto) derectoare la Institutul Diplomatic Român la frageda vârstuţă de 25 de anişori, nu era din altă logică. Şi nici bibliotecara antitero de la Biblioteca Centrală.

  6. nadia spune:

    Rezultatul ? In ultima clasificare QS World University Rankings , cele 4 univarsitati romanesti care figurau au coborat 100 pozitii pozitionandu-se la +700 din 8oo. Probabil anul viitor com fi aruncati din clasament. O demisie de rectori, ceva, se mai paote spera?

  7. dusu spune:

    vai domnilor,dar ar fi nerealist sa se creada ca in domeniul universitar ar fi altfel!
    imi aduce aminte de vorbele unui mare acdimician de romanica:ceva de felul:partidul m a imbracat,partidul mi a dat de mincare,cum sa nu servesc partidul ?
    spunetzi dvs cine e ?

  8. Anonymus spune:

    Domnule Robert Arnautu,

    ati comis o gresala grava, toti intelectualii nostri care au un post oarecare va vor detesta in tacere. Pentru ca ei sunt wittgensteinieni pana la capat: despre ocuparea posturilor in invatamantul superior scoase la “concurs” TREBUIE SA SE TACĂ.

    Si trebuie sa taca nu doar cei care ocupa i ci si micii masteranzi, doctoranzi, aciuiati de tot felul pe langa cutare sau cutare, oameni care mai spera (majoritatea in van, fireste) ca “li se va scoate post”. Toti tac demonstrand prima calitate a unuia care spera sa fie in carti pe viitor: discretia, pentru ca numai astfel poti face parte din sistem, aratand ca, odata ce vei intra acolo, nu vei risca sa-l tulburi.

    Eu insumi voi semna Anonim, sperand la un post la 60 de ani.

    • ZoonPolitikon spune:

      Foarte inspirat comentariul. Ca dovada ca autorul are dreptate in ceea ce priveste scoaterea posturilor la concurs cu dedicatie, la Univ. Cuza, Iasi, avem aceeasi situatie a candidatilor unici.
      http://www.uaic.ro/uaic/bin/view/Main/Rezultate

      Pe site scrie ca lista posturilor scoase la concurs va fi afisata la sectiunea „angajari”, asa cum s-a facut si in datile anterioare. La aceasta sectiune nu apare nici o lista de la scoaterea la concurs (19.07) si pana astazi. Cu alte cuvine, daca esti interesat de concursuri in invatamantul superior trebuie sa consulti zilnic monitorul oficial unde guvernul isi publica deciziile, sau sa fii in sistem, sau sa ai in sistem pe cineva care te informeaza. Acest lucru este in totala opozitie cu o practica a concursurilor transparente. Multi nu se inscriu pentru ca nici nu afla de aceste posturi.

  9. maria spune:

    Exceptionala analiza ! Ati avut rabdarea de a decupa foarte exact un aspect, din pacate doar unul, dintre cele asa de multe care dau impreuna tabloul atat de familiar al… tarelor societatii academice (nu gasesc alt cuvant – putregai, pecingine suna si mai rau).
    Ce iluzii in 1989 ca ne vom adapta rapid la pulsul vietii universitare occidentale !…. Dar, vai, dupa primele luni am constatat ca primul lucru dupa care umblau cei responsabili de destine institutionale erau doar acele mici oportunitati pentru ei insisi sau pentru descendenti. Din nefericire, nu avem (inca) o mana de decidenti care sa indrepte naravurile intelenite de decenii…. A propos: v-ati uitat asa, cumva, prin lumea universitara de frunte, cam cati dintre ei erau secretari de partid in anii 70-80 ?

  10. Ion ivan spune:

    Ati vazut solutionata vreo problema ca lumea?
    Ati vazut articole semnate in clar?
    Ati vazut persoane absolut meritaoase venind la concursuri, din afara?
    Ati vazut venind 90% populatie la vot?
    Ati vazut un roman de success dupa1990?
    Ati vazut altceva decat procese de bordurizare?
    Ati vazut cum s-a taraganat Rosia Montana?
    Ati vazut ca toate legile au texte lungi si greoaie?
    Daca toate acestea le-ati vazut, de ce va mirati ce e in mediul academic?

  11. Presupun ca nevoia de a pastra aparentele unei societati democratice sta la baza acestui mod schizoid de a gestiona situatia posturilor scoase la concurs.
    Zecile de ani de comunism si-au pus amprenta puternic pe modul de gandire al romanului si, din pacate, nu s-a facut nimic pentru schimbarea mentalitatilor in Romania. Inainte de a ne insusi valorile democratice aveam nevoie de o minte democratica, ori la noi procesul s-a derulat invers: am inceput prin a “inghiti” democratia fara a avea capacitatea mentala de a o “digera”.

  12. kinn spune:

    Facultate de Litere la Universitate Tehnica? Mama ce inovatii se petrec la Cluj. Tehnica literelor.

    In alta ordine de idei, sa nu generalizam. Nu peste tot se cer pagini web la pachet cu folozofie mintii si asistenta sociala. Iar cine n-a vazut vreodata cum se fac statele de functiuni, fisa individuala a postului si alte hartogarii, mai bine nu-si da cu parerea. Nu exista post fara minim trei discipline mai mult sau mai putin inrudite, mai ales unde nu sunt ore, studenti putini, numar de grupe variabil.

    Problema e in principal administrativa, nu academica.

  13. Emil spune:

    Apropo de rețele și magiștri – elevi, una din chestiile care mi-au plăcut la filosoful (docher ….) Erich Hoffer a fost faptul că, neaparținând de nici o scoală de gândire din astea care transmit, la pachet cu promovarea, ideologia magistrului, și-a putut permite independenta de gândire de a vedea și de a gândi / apoi de a scrie “The true believer”. Am înţeles că prea multă şcoală, la modul formal, nu avea. Un agramat de-ai noştri, un “doctor” precum Mischie de la Gorj nici nu şi-ar fi coborât augusta privire asupra unuia ca Hoffer, presupunând prin absurd că s-ar fi întâlnit vreodată.

  14. de departe spune:

    Situatia pe care o descrieti cu umor si stil si cat se poate de exact se poate schimba foarte usor. Posturile didactice si de cercetare se fac pe perioada determinata, cu posibilitate de prelungire a contractului. Si aici intervin, desigur, criteriile de performanta. Exceptia o fac posturile profesorilor emeriti, care dupa o lunga cariera academica fructuoasa primesc in semn de recunoastere acest titlu, echivalent cu un post permanent in invatamantul universitar. Aceasta este singura cale de a face un invatamant universitar performant si de valoare. Sistemul de acum din Romania face ca orice pilos care pune piciorul intr-o universitate pe post de asistent sau preparator sa se simta indreptatit sa aiba postul si viitorul asigurat, indiferent de capacitatile lui. Mai departe, totul devine o cursa pentru castigarea favorurilor, valorificarea si extinderea relatiilor care sa-l propulseze in pozitii ierarhice mai inalte. Se mai face si un pic de cercetare,se mai scrie un indreptar, o carte, dar nu asta este preocuparea principala. Ci cum sa se pozitioneze mai bine in reteaua de interese. La randul lor, asistentii vor ajunge profesori si vor selecta tinerele cadre didactice dupa modelul pe care l-au cunoscut de la proprii lor profesori, si tot asa. Sistemul acesta este gresit si daunator de la un cap la altul, din toate punctele de vedere.

  15. Cristian spune:

    In limba romana, “a scoate post la concurs” se conjuga la diateza medie din greaca veche : actiunea verbului se face in interesul persoanei care vorbeste (si a grupului de care apartine)…

  16. Barbara spune:

    Cel mai puternic factor motivant in Academie e (ati ghicit) Imoralitatea, iar ca urmare e normal ca profesorii sa fie preocupati de posteritate. Alegerea unui discipol sau a unui adept asigura un oarecare grad de continuitate ce va contribui la imortalzare. Asa cum discipolii lui Jesus (in special Paul) au creat Crestinismul asa si favoritii profesorilor pot continua actiivitatea predecesorului nivelindui calea si maribdui sansele spre posteritae.
    Academia e un fel de club elitist de oameni ambitiosi si cu un ego enorm, ce nu se da laoparte de la nimic in a respira aerul purificat de la altitudinea turnului de fildes iar acest afrodeziac ii transforma in niste egoisti reputabili.
    Pentru cei ce nu sunt familiari cu Academia: Nici un domeniu de activitate nu atit de fals si de iluzoriu ca aceats clica de infumurati complect detasati de realitrate.

    • dusu spune:

      oricit de infumuratzi ar fi ,ramin colegii tovarasului si tovarasei ceausescu;spune multe asta !

    • Gogul Bosorogul spune:

      Oare Florin Gheorghe Filip avea opera suficient de valoroasa ca sa intre in Academie? V. publicatiile sale la: http://www.biblacad.ro/FlorinFilip.html si socoteste ca a intrat in Academie in 1991. Cum se situeaza opera sa comparativ cu cea a unor profesori de IT din marile universitati romanesti?



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Robert Arnautu


Robert Arnautu

Robert Arnăutu şi-a obţinut doctoratul în filosofie la Universitatea Babeş-Bolyai Cluj-Napoca cu o teză pe filosofia tehnologiei. În prezent este doctorand al Central Europe... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)