joi, martie 28, 2024

Solidarități pesediste și costuri naționale

„Cea mai importantă valoare a partidului nostru este solidaritatea” ne-a comunicat duminică,  într-o conferință de presă, Rovana Plumb, președintele Consiliului Național al PSD. În alte circumstanțe s-ar fi vorbit despre integritate, despre „justiția care trebuie trebuie lăsată să se pronunțe”. Acum însă miza este mult prea mare așa că s-a renunțat total la astfel de dantelării de discurs. Important era ca mesajul să fie receptat, fără nici un fel de nuanțe, de către întregul activ de partid, de către aliați dar și de către cei pe care îi consideră adversari, din zona politică sau din instituțiile implicate în confruntare (DNA, Înalta Curte, poate și SRI!?). Asta înseamnă că PSD este decis să se implice în perioada următoare într-un război pe față, fără menajamente, cu două obiective majore: 1. salvarea guvernării, ceea ce înseamnă automat și apărarea lui Victor Ponta; 2. limitarea severă a capacității de acțiune a structurilor cheie din zona sistemului de justiție, percepute drept un pericol letal la adresa partidului și liderilor săi pînă la cel mai înalt nivel (Dragnea, Ponta).

Pentru a înțelege la ce ar trebui să ne așteptăm e suficient să ne reamintim ce s-a întîmplat cam la aceeași vreme, în 2012, cînd a fost dezvăluit plagiatul primului ministru: au fost desființate și reînființate comisii de evaluare, s-au făcut intervenții om cu om în sistemul academic pentru a descuraja reacțiile critice, au fost scoase chiar siguranțele de la tabloul electric pentru a împiedica  publicarea raportulului pe acest subiect al unei comisii de specialitate. Un rol major în tot acest proces absolut rușinos l-au jucat Liviu Pop, ministrul de atunci a Învățămîntului, un personaj cu un tupeu deconcertant, și, prin culise, de Ecaterina Andronescu. Toate acestea în condițiile în care era vorba de ceva evident pentru oricine cu o minimă instrucție școlară. E drept, la acea vreme frontul pro-Ponta era mult mai solid. „Vechii liberali” luptau atunci cot la cot cu pesediștii, în USL, apărîndu-l pe primul ministru.

Cam de același gen de lucruri și discursuri vom avea parte și acum. Dar contextul e mult mai complicat. Cam toate personajele de vîrf din clasa politică au schelete ascunse în dulap. Unele mai mici, din categoria unor practici larg răspîndite, alte uriașe, precum în cazul Darius Vâlcov. Cînd sunt scoase la lumină și în ce context, și sub imboldul cui, iată una dintre marile teme de dezbatere ale momentului. Sigur, putem merge pe varianta că demersul DNA nu trebuie privit în cheie politică. Însă trebuie să fii cu totul naiv să-ți imaginezi că totul este atît de simplu. Asta nu înseamnă în nici un caz că Victor Ponta este acuzat pe nedrept. Sau că nu ar trebui ca el să-și dea demisia. Mai ales pentru că în mod normal ar fi trebuit să ia această decizie și în trecut după dezvăluirea plagiatului și din cauza neregulilor grave de la alegerile prezidențiale din diasporă.

Există două mari perspective vehiculate public asupra subiectului. Care, de altfel, nu se exclud reciproc. Prima, pe care PSD a și pedalat masiv: chemarea lui Victor Ponta la DNA a coincis cu ziua în care a fost depusă moțiune de cenzură inițiată de PNL. Prin urmare, spun pesediștii, e clar că opoziția a manevrat împreună cu DNA (se face, desigur, trimitere și la președinte, dar cu destulă „delicatețe”, ceva ce merită subliniat!) pentru a forța aprobarea unei moțiuni de cenzură care pleca din start fără nici un fel de șansă. Mesaj care a fost transmis, în engleză, și „către partenerii externi și corespondenții de presă straină”.

A doua interpretare este aceea că asistăm la un răspuns în forță din partea uneia dintre structurile fanion ale sistemului de Justiție împotriva ofensivei tot mai susținute a actualei puteri pentru limitarea substanțială în plan legal a instrumentelor esențiale în lupta anti-corupție. Dacă e adevărat, evident nimeni nu va recunoaște asta vreodată!, atunci e vorba de o acțiune care presupune și destule riscuri.  Pentru că dacă demersul eșuează s-ar putea ajunge în final la ceea ce The Economist se teme că ar putea fi „o gripare a întregii campanii anti-corupție ca urmare a acțiunilor intreprinse de Victor Ponta pentru a se salva politic”.

A anticipa evoluțiile și consecințele imediate și pe termen lung ale scandalului Ponta este o intreprindere riscantă. De la o zi la alta apar elemente noi. Mai sunt și destule necunoscute. De exemplu nu știm foarte clar dacă se vor exercita sau nu presiuni externe pe linia binecunoscută: America, Marea Britanie, Olanda, la care s-a adăugat în ultima vreme și Germania. Sau Uniunea Europeană. Ultima a fost mult mai reținută din acest punct de vedere, de la preluarea de către Jean Claude Junker a președinției Comisiei Europene, deși se menține MCV-ul. Deocamdată, aflat în vizită în România și Bulgaria, Frans Timmermans, prim-vicepreședinte al Comisiei Europene, a fost relativ rezervat asupra subiectului. „Nu văd niciun motiv pentru care CE ar trebui să se exprime asupra acestui caz specific. Și nu este deloc exclus ca și celelalte capitale occidentale importante să rămînă într-o expectativă prudentă. Unul dintre motive este probabil acela că perspectiva unei instabilități politice într-o regiune cu crize multiple în derulare (Macedonia, Grecia, Ucraina), cu o Rusie agresivă, nu este tocmai apetisantă.

Era limpede că PSD se va aduna, cel puțin pînă la moțiune, în jurul lui Victor Ponta și că va bloca în Parlament solicitarea de demarare a anchetei pentru cealaltă acuzație, privitoare la conflictul de interese în relația cu Dan Șova. Pe termen mediu însă poziția primului ministru nu este nici pe departe atît de solidă. Asta este și părerea lui Alin Teodorescu, care cunoaște destul de bine partidul, din interior, părere exprimată duminică la Pro TV la emisiunea „După 20 de ani”. Pe moment PSD nu are alternativă la conducerea partidului iar prin plecarea lui Victor Ponta ar pierde și guvernarea. Dar vulnerabilitățile  acestuia sunt evidente. E greu de crezut că el mai poate fi văzut drept un lider de cursă lungă. Acest simplu fapt are două efecte imediate: 1. încep deja să se facă calcule privitoare la succesiune; 2. o parte dintre parlamentarii PSD ar putea să se gîndească la diferite aranjamente personale dacă se conturează posibilitatea ca probleme juridice ale premierului să devină tot mai serioase. Cu PNL,  cu partidul lui Mircea Geoană sau cu UNPR care invocînd „interesul național” poate decide să schmbe oricînd taberele dacă simte că poziția lui Ponta devine nesustenabilă. Și să nu-l uităm pe Dan Mihalache. Spre deosebire de situația cînd Traian Băsescu era președinte actualul om cheie de la Cotroceni are relații excelente cu foștii săi colegi din PSD, relații bine consolidate în perioada USL. Așa că este în poziția de a putea face înțelegeri discrete în culise plecînd de la premiza că Victor Ponta este oricum terminat politic și un viitor guvern non-PSD nu va fi neapărat „neprietenos” în ceea ce îi privește pe social democrați.

Dar mai important e probabil altceva. Dacă totuși PSD traversează cu bine criza e de așteptat ca demersurile sale de subminare, în toate planurile, a instrumentelor cheie ale luptei anticorupție, să se accelereze și să fie mult mai tranșante, chiar ignorînd criticile externe. Se va considera că problemele în Justiție cu care se confruntă partidul la vîrf impun reacții excepționale, indiferent de costurile pe care le va avea de suportat România.

Articol apărut în Revista „22”

Distribuie acest articol

4 COMENTARII

  1. In principiu si sunt niste elemente despre care am mai scris cand m-am referit la sensul prevederii privind controlul parlamentar privind imunitatea fata de DNA, Tariceanu are dreptate cand spune ca „motivul prevederii constitutionale in baza careia se da votul in parlament in astfel de situtii este sa se impiedece abuzul” dar asta este doar o fata a foii de hartie, o latura a problemei , dar sa nu se transforme aceasta latura asa cum vedem ca se intampla azi, in protectie fata de posibilii culpabili si abuzul legislativului contra justitiei. Asa ca trebuie dovedit si sustinut ca in aceste cazuri, in speta Ponta, s-ar produce un abuz din partea DNA, adica exact ce am cerut alaltaieri. Asadar este sau nu o incercare de lovitura de stat a DNA sau un abuz al parlamentului contra juridicului adica un soi de noua lovitura de stat parlamentara contra justitiei (in 2012 a fost cea esentiala)

    • ce o tot dati toti cu lovitura de stat? voi chiar nu stiti ce inseamna asta? mai cititi si nu mai veniti cu marotele astea. adica cum, cand sunt anchetati infractori e lovitura de stat? si cand sunt lasati liberi ce mai e, democratie? lol.

      justitia il ancheteaza. daca pica tot psd are majoritate, deci ce lovitura de stat? dau alt premier, alt guvern, nu se schimba cine stie ce. doar ca pleaca prostul si hotul de plagiator. mare drama, ce sa zic. iar daca era nevinovat trebuia sa se puna la dispozitie, nu sa dea NUP prin parlament. esti nevinovat? pai ai tot interesul sa o demonstrezi cat mai repede. ori cand tu incetinesti ancheta, e clara treaba.

    • D-ta bati campi?
      Care lovitura de stat?
      Cetateanul Ponta este acuzat de coruptie.Punct.
      Cetateanul Ponta este mai egal decat restul cetatenilor pentru ca ocupa o functie publica. (platita din contributiilo cetatenilor mai putin egali decit el).El nu poate fi sanctionat asa cum este un cetatean mai putin egal.
      Ce este neclar?

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Alexandru Lazescu
Alexandru Lazescu
Fondator al retelei nationale de publicatii locale Monitorul (1991) actionar al Grupului de Presa Medianet, ce editeaza Ziarul de Iasi membru al Grupului pentru Dialog Social a fost expert media pentru proiecte europene. A coordonat proiecte europene dedicate mass-media, a fost membru fondator si membru in conducerea unor organisme profesionale precum BRAT sau ARCA A fost membru in CA al SRTv in perioada 2002-2005. In prealabil, a ocupat un post de director executiv in cadrul Televiziunii publice si a fost membru in CA al SRTv (1999-2000). A fost presedinte-director general al SRTv

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro