Home » Educatie »Opinie » Citesti:

Soluţia la problema manualelor. Un apel public

Daniel Funeriu septembrie 26, 2017 Educatie, Opinie
16 comentarii 1,438 Vizualizari

Mă tot sună presa să comentez ce face actualul ministru. Refuz sistematic pentru ca mi se pare penibil ca după ce ai deţinut acea funcţie şi ai şi dat o lege faină, masacrată de gorilele care ţi-au urmat, să tot boscorodeşti de pe margine la tâmpeniile altora. Sunt o fire pragmatică: după atâţia amar de ani petrecuţi în ONGuri (Ad Astra), la minister, la Preşedinţie am ajuns la concluzia că multe răspunsuri la problemele educaţiei sunt în afara ministerului. Un astfel de exemplu este criza manualelor.

I) Conceptul

Făceam aici o analiză savantă a schimbărilor de sistem şi încercam să răspund întrebării:
“atunci când ai de schimbat un sistem mare, precum cel de educaţie, e mai eficient să produci o schimbare de sus în jos, pe modelul unui diktator luminat, sau o schimbare de jos în sus, de tip grassroots, făcând din fiecare participant un acţionar al schimbării?” Răspunsul nu este simplu: de sus în jos e rapid, de jos în sus e sustenabil. Evident că atâta timp cât am fost la minister am forţat o schimbare de sus în jos, cu un anumit succes, nu am avut însă timp să transmit suficient de repede puterea jos în sistem pentru a consolida aceste schimbări. Dar ceea ce e făcut e făcut, nimeni nu poate da timpul înapoi iar dacă sistemul democratic impune un turnover rapid la Ministerul Educaţiei trebuie lucrat cu această constrângere în loc să pierdem decenii lamentându-ne. În loc de psihoterapie de grup la scara întregii ţări, puţin pragmatism nu strică. Iată cum cred că se poate rezolva, făcând abstracţie de babuinii politici, problema manualelor.

II) Care este adevărata problemă?

Astăzi manualele suferă în primul rând de o lipsă de credibilitate izvorâtă din trei elemente: A) lipsa de încredere în minister şi procesele care se derulează acolo (autorizări, licitaţii), B) lipsa de respect profesional faţă de autori (de multe ori iluştri necunoscuţi detestaţi de colegii lor pentru presupusele sume uriaşe de bani încasaţi pentru că au scris manuale) şi C) proasta reputaţie a editurilor care nu au reuşit să fie credibile: atacându-se unele pe altele cu ocazia oricărei licitaţii editurile nu şi-au dat seama că toate îşi pierd credibilitatea. La fel ca despre clasa politică, părinţii care nu au timp de înţelegerea nuanţelor spun “toţi o apă şi-un pământ”. Nici nu mai contează dacă manualele sunt bune sau nu: prima caracteristică a unui manual trebuie să fie încrederea pe care o inspiră, or tocmai aici este principala problemă. Mai spuneam aici (voit provocator) că nu manualul este esenţa, ci profesorul, aşa că trebuie investit în resursa umană. Perfect adevărat, numai că asta ia timp. Şi până atunci mai distrugem câteva generaţii de elevi în numele unei “schimbări de sistem”. Dar cărui părinte îi pasă de Măria Sa Sistemul? Aşa că e cazul să găsim soluţii rapide pentru Măria Sa Elevul: în aşteptarea unei iluzorii modernizări a formării profesionale e nevoie de manuale care să fie:

III) Soluţia

1) generatoare de încredere,

2) corecte ştiinţific,

3) atractive,

4) ieftine,

5) coordonate şi coerente între ele.


1) cum să generezi încredere? Destul de simplu: cercetătorii români din marile universităţi ale lumii, majoritatea foşti olimpici, se bucură de o mare încredere în rândul părinţilor, ce părinte nu şi-ar dori ca odrasla să emueze succesul acestor oameni? Nefiind legaţi de sistemele de promovare mioritice aceşti oameni au credibilitatea umană şi ştiinţifică necesare.

2) Problema corectitudinii ştiinţifice: nu am niciun dubiu că oamenii despre care vorbeam mai sus asigură conţinuturi 100% corecte ştiinţific. Serios acum, dacă nu ei, cine?

3) Problema atractivităţii: aici este o discuţie mai largă, dar e limpede că un cercetător de valoare care a văzut sisteme de educaţie evoluate nu va întâmpina problema lipsei de atractivitate. Nu sunt un adept al “gamefication of everything”, pentru a stimula gândirea este nevoie de cunoştinţe prealabile solide, sunt însă sigur că pe modelul lui Cristian Presură şi a sa Fizica Povestită se pot face multe.

4) Problema preţului: asta e cea mai simplă. Sunt atâtea firme care finanţează activităţi în domeniul educaţiei încît ai de unde să alegi. Un exemplu aici unde Raiffeisen Comunităţi “aruncă” 100.000 de Euro pe 10 proiecte cu o finalitate care mie îmi e cam neclară. Cu siguranţă sponsori privaţi s-ar băga să finanţeze un astfel de efort.

5) Coordonarea proiectului: şi asta e destul de simplă şi trebuie să îi mulţumim actualului guvern pentru asta: dă afară din minister toţi oamenii capabili: sunt sigur că printre ei se pot găsi 1-2 care să se asigure că diferitele manuale sunt coerente între ele şi se îmbină perfect.

Şi chiar nu se găsesc nişte ITşti deştepţi care să facă o platformă genială pentru a avea cele mai tari resurse de învăţare din lume?

Cred că astăzi în România lucrurile de mai sus pot să fie făcute de unul dintre cele mai de succes ONGuri, Ad Astra. Care, să nu uităm, a dat un ministru al educaţiei (pe mine ;) ) şi unul al cercetării, pe Dragoş Ciuparu. Ad Astra are printre membri cei mai buni şi cunoscuţi cercetători români din ţară şi străinătate, are mecanisme concolidate de comunicare internă şi are acum o acută nevoie de reinventare. De când cu babuinii care guvernează cercetarea din România, Ad Astra nu prea are ce face în afară de comunicate de presă, mai luate în seamă în Nature şi Science decât în presa din România.

În concluzie, lansez o provocare publică Asociaţiei Ad Astra: bazat pe reţeta de mai sus, vă băgaţi sau nu să schimbaţi ceva radical şi sustenabil pentru copii din România? Nu-i aşa că vă aminitiţi numele celor care făceau culegerile de probleme de succes pe baza cărora voi sunteţi astăzi ceea ce sunteţi? Dragii mei, ţara asta, aşa cum e ea, v-a dat ceva pentru ca voi astăzi să fiţi ceea ce sunteţi.

Cred că copiii României de azi merită să le daţi înapoi măcar puţin din ceea ce bunicii lor v-au dat, ieri, vouă. Eu, unul, am încercat să dau înapoi atâta timp cât am fost la minister prin acţiuni “top down”. Acum e momentul vostru, “bottom up”. E uşor ca Ad Astra să îşi facă editură, eventual non profit şi să îi daţi drumul fără prea multă filosofie.


La finalul acestui apel public, repet întrebarea: Ad Astra, vă băgaţi sau nu?

PS: în loc de justificare: de ce nu am catalizat acest proces cât timp am fost la minister? Pentru că din acea poziţie ar fi fost ilegal să încredinţez cuiva, oricât de bun ar fi fost el sau ea, această sarcină. Iar editurile nu îmi inspirau nicio încredere.

Articol aparut pe blogul autorului

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "16 comments" on this Article:

  1. Ștefan Brăgărea spune:

    Stimate domnule Funeriu
    Am făcut comentariul de mai departe și pe blogul dvs. Regretatul acad. prof. Zarnea considera (și sunt de părerea dsale) că nu întotdeauna un bun cercetător este și didactic. Din experiență personală, de cele mai multe ori nu este…
    Problema rămâne deschisă, dar este o discuție care merită continuată.
    By the way – expresia ”babuini politici” este magnifică. Cu voia dvs o voi folosi și eu!
    Altfel, cu bune urări

  2. Stefan spune:

    Sunt parinte și ideea limitării surselor informaționale mi se pare inacceptabilă. Da, pot accepta că unele auxiliare nu sunt conforme, dar ideea limitării alternativelor mi se pare de neacceptat in anii 2017.
    Problema mi se pare excesiv de simpla: exista o programa (e pe site-ul ministerului) detaliata pe conținuturi și unități de învățare la fiecare obiect. Deci se știe exact ce trebuie sa fie predat elevilor.
    Modul cum este predata materia, cărțile care trebuie citite pentru aflarea informației, sursele de pe Internet sau din librarii, trebuie sa fie nelimitate. Și diversificate cat mai mult. Pentru că învățământul nu este despre un singur punct de vedere reprodus la nesfârșit, ci despre diverse puncte de vedere și diverse abordări ale aceleiași probleme.
    Da, se poate detalia mai mult programa propusă de minister pentru fiecare materie in parte. Da, directorii și inspectorii de specialitate pot face inspecții mai des pentru a urmări la clase corectitudinea predării programei. Da, se pot face cărți mai bune la edituri mai bune. Da, diversificata și mai mult piata și concurența in domeniu. Dar nu limitare! Nu, nu în anii când accesul la informație e la un click distanță și nu în anii in cartea devine din ce in ce mai inutilă. Limitam cartea scolara că să dispară și mai repede? Pare un auto-sabotaj. :|

    • Dedalus spune:

      Perfect de acord,

      Singura problema este insa ca nici intre scoli si nici intre cadrele didactice nu exista concurenta. Degeaba ar fi (cum a si fost) diversitate de manuale si auxiliare, daca “metoda” de predare este “dictare si teroare”, iar verificarea cunostintelor se limiteaza la verificarea memoriei.

      ====

      Catastrofa educatiei este cauzata de lipsa cererii de comptetente. Multi confunda dorinta cu cererea. Sigur ca toti doresc sa dispuna de angajati competenti. Dar nu au de fapt nevoie de ei. Daca se vinde un produs prost pe care il faci cu un angajat semianalfabet, platit cu 2000 de lei pe luna, de ce ai angaja un om competent ci 4000 lei pe luna ? Ca sa faci un produs si mai bun pe care nimeni nu il cumpara (fie e prea scump, fie nimeni nu apreciaza plusul de calitate)?

      ====

      La fel si in scoli- toti parintii vor profesori buni. Dar cum concediezi un profesor incompetent? Va spun eu: nu il poti concedia. Este practic imposibil sa dai afara din scoala un titular.

      Meditatii? Nu mai sunt demult o solutie, ci doar inselatorie+amagire: meditatorii sunt tot profesori incompetenti, altii de unde?

      Si va intreb atunci: la ce bun manual alternativ? La ce bun de fapt orice manual? Manualul nu se preda singur.

      Daca maine s-ar desfiinta de tot educatia din Romania, copiii ar ajunge sa fie mai bine pregatiti avea o sansa in viata.

      • Stefan spune:

        Ati fi surprins cat de multi oameni din Ro sunt autodidacti. Sunt nevoiti sa se adapteze la mediu. Daca profesorii sunt cum sunt, ei cauta informatia pe internet, se mai uita la Discovery/History, mai cauta prin anticariate.
        Am cunoscut zilele trecute un tanar liceal de la profilul real cu o vasta cultura in domeniul istoriei. Pasionat, cauta surse externe scolii si se informeaza. O placere sa vorbesc cu el (nu, nu sunt deloc specialist in istorie, dar mi-a facut placere sa il ascult pentru ca prezenta frumos si legat)! Bun, nu mai vorbesc de olimpicii la stiinte pe care ii stiu, se adapteaza si culeg informatia din foarte multe resurse. A limita cartea scolara mi se pare cea mai mare tampenie (ca sa fiu brutal in exprimare!)
        Sigur, idea domnului Funeriu de a se concentra energii pentru scoaterea unor manuale bune este extreme de buna! Ele ar trebui sa vina in concurenta celor deja existente, dar nu sa le scoata de pe piata. Principiile sociale spun clar ca nu poti scoate ceva fara sa pui altceva in loc. Se produce un dezechilibru altfel. Lumea nu accepta schimbarea prin eliminare ci prin inlocuire. Deocamdata domnul ministru LP vrea sa elimine, fara a avea ceva concret de pus in loc, decat promisiuni viitoare. E contraproductiv!

        • Dedalus spune:

          De fapt, sunt convins ca 100% din competenta din Romania este strict autodidacta. Tocmai de aceea am si spun ca desfiintarea educatiei din Romania ar produce mai mult competenta decat produce acum.

          Manualele trebuie sa le decida piata. 100%. Adica, nu este nevoie de nici o viza a ministerului si de nici o finantare directa de la bugetul statului.

          ===

          Fiecare editura wr trebui sa aiba dreptul de a publice ce auxiliary si ce manual doreste, elevii indrumati de profesori ar alege ce doresc si ar deconta in limitele decise.

          Singurul rol al ministerului ar fi sa vegheze la corectitudinea stiintifica a celor expuse prin cartile utilizate in invatare, avand prin urmare un rol de instanta de apel, ce ar putea fi sesizata de catre oricine ar fi interesat. Dar chiar si acest rol ar trebui limitat asministrativ.

          Acet lucru insa ar merge numai daca cea mai mare parte a programei ar fi lasata la latitudinea scolii. Exemanele de evaluare nationala si de bac ramanand unitare pe plan national. Astfe, scolile ar dispune de alegere:
          a) alegerea programei
          b) alegerea modului de finantare
          c) alegerea personalului
          d) alegerea manualelor si auxiliarelor.

          Asa s-ar asigura diversificare, ceea ce ar permite alegerea. Alegere inseamna concurenta. Iar concurenta inseamna dezvoltare,

          Aplicabil in gimnazial si liceal.

          Nu insa si in ciclul primar care ar trebui sa ramana strict de stat, strict unitar, imbunatatit insa ca personal si infrastructura

          ===

          Cat timp nu exista deosebire intre scoli si profesorii nu pot fi angajati si concediati dupa merite, oricum manualele (unice sau alternative, la discretie sau nu etc.) nu au absolut nici un ompact asupra educatiei nationale.

          Credeti ca exista vreo modalitate birocratica prin care 2 manuale sa poate fi deosebite intre ele din punct de vedere al caliatii? Eu cred ca nu. Daca Dvs. credeti contrariul, incercati numai sa comparati doua manuale intre ele. Apoi dati-le altcuiva sa le compare. Apoi trimieti autorului manualului punctele de vedere respective.

          Chiar profesor fiind, cum alegeti manualele? Mai ales daca nu va convine de fapt nici unul, Sau v-ar fi conventit unul pe care ministerrul nu l-a aprobat din cause obscure….

  3. Andrei spune:

    Riscul manualului unic este ca te invata ce vor ei. Pe de alta parte, avand in vedere ca in cazul marii majoritati a disciplinelor singurele diferente intre manuale pot fi modul de prezentare si numarul si tipul exercitiilor, exemplelor, etc. In final totul este metoda de predare, adevarul stiintific este unul singur, gramaticile sunt aceleasi indiferent de manual. Si in doi – trei ani, facand un studiu si o statistica a rezultatelor la evaluari in functie de manualul utilizat (statistica pentru a elimina factorul uman reprezentat de profesor si elev), se poate ajunge la un singur manual. In anii 1960-1970, cand au fost cele mai bune generatii de absolventi de liceu, nimeni nu a plans ca nu erau manuale alternative, iar manualele erau foarte bune. As incepe cu acele manuale. Noi de fiecare data trebuie sa reinventam roata si sa distrugem ce functioneaza ca sa ne facem de lucru. Si asa nu vom progresa niciodata. A edita un manual de sport pentru clasa a 5-a, plin de greseli, nu este un progres. Dimpotriva. Iar ultima aberatie, cu legea manualelor, este o ultima aberatie. Credeam ca ministru mai prost ca Abramburica nu se poate. M-am inselat.
    Conform principiului enuntat de ministru, ca invatamintul este gratuit pentru copii dar nu si pentru parinti, urmeaza o mega afacere cu tablete, afacere care nu a reusit pe vremea lui Ponta, cand se preconiza achizitionarea a 3 milioane de tablete.

  4. ACADEMIA ROMANA e solutia! spune:

    Manualele trebuie scrise nu de cei de la Ad Astra ci de cei mai mari savanti ai natiunii romane, ACADEMICIENII! Nemuritorii membri ai ACADEMIEI ROMANE! Punct! Cine n-ar vrea un manual de informatica scris de marele expert acad. Florin Gheorghe Filip sau unul de economie scris de uriasul acad. Mugur Isarescu sau unul de istoria artei scris de distinsul acad. Eugen Mihaescu? Ad Astra are vreun specialist de asemenea anvergura? (Ei vor raspunde ca da… din gura e usor.)

    • Dedalus spune:

      Sper ca sunteti sarcastic.

      In nici un caz nu as accepta un manual de fizica de clasa a V-a de exemplu scris de un academician. In nici un caz. Sub nici o forma.

      Un manual trebuie sa corespunda unor conditii metodice, didactice, trebuie sa fie gandit complementar cu alte materi etc etc etc.

      Un academician nu are cunostinte de asa ceva. El poate scrie un tratat (ma rog, eu as spune ca nici atat, dar asta e alta discutie). In nici un caz un manual de gimnaziu sau de liceu.

  5. Dedalus spune:

    “Un exemplu aici unde Raiffeisen Comunităţi “aruncă” 100.000 de Euro pe 10 proiecte cu o finalitate care mie îmi e cam neclară.”

    Perfect de acord. Am exact aceeasi parere. In privinta educatiei, este clar ca onorabila R este in mare eroare (nu in greseala, “apud” dr. Pop ;-))-

    Dar pana la urma sunt banii lor si nu au decat sa ii dea cui vor si cum vor.

    ====

    Dar nu e singura aiureala din educatia extracurriculara.

    S-a intrebat vreodata cineva cine si cum deruleaza educatia din after-school-urile organizate in spatiile publice ale scolilor gimnaziale?

    In urma cu 2 ani postam despre “concursurile” scolare organizate prin scoli de tot felul de firme bizare. Ei bine, pana cand nu s-a descoperit ca firmele respective erau autentice uzine de fraudat, nimeni nu s-a sesizat, desi nu cred ca era scoala fara afise ale acelor concursuri. Au fost oprite intr-un final, dar numai dupa ce totul ajunsese la un apogeu al mulgerii parintilor de bani.

    Nu vreau sa spun ca e acelasi lucru si cu firmele care organizeaza after-school in spatiile publice ale scolilor. Dar vreau sa spun ca ar trebui verificate de inspectoratele scolare si de ANAF si publicate rapoartele respective, pentru a ne asigura ca totul e in ordine. La urma urmei scolile publice sunt platite din impozitele noastre. Si cine s-a fript cu ciorba sufla si in iaurt. Sau asa ar trebui sa faca….

  6. Dedalus spune:

    Tot respectful pentru AdAstra, domnule. Dar este o asociatie, un ONG. Nu este o firma si cu atat mai putin o editura.

    Consider ca pe o piata sanatoasa fiecare isi pastreaza rolul sau: asocaitiile de a-si promova membrii sau obiectivele non-profit, societatile comerciale (inclusive eduturile) de a concur si face profit samd.

    Domnule autor, nu cred ca e in regula sa amestecati lucrurile asa.

    Este de altfel si motivul pentru care spun ca suntem in continuare semidocti in ale capitalismului. Ne credem inca in comunism si refuzam sa intelegem ca esenta capitalismului este societatea comerciala (firma). Ca respectivele societati comerciale exista ca sa faca profit. Cea care ofera cel mai bine ceea ce oamenii au nevoie obtine profitul cel mai mare, creste si isi sporeste profitul.

    Daca fugiti de profit, Cuba si Venezuela va primesc cu mare drag.

    • victor L spune:

      Am inteles, dle @ Dedalus, invatamintul trebuie sa se intoarca la anii de dinainte de `89.
      Parca asa spuneati :P

      • Dedalus spune:

        Daca intreaga societate se intoarce in anii 89, prin continuarea prezentei optiuni socialiste, evident ca si educatia nationala trebuie sa continue drumul inapoi spre comunism.

        Dar daca optiunea Romaniei este capitalista, educatia trebuie:
        a) reformata profund in sensul adoptarii prinicipiului libertatii de alegere si a concurentei dintre scoli
        b) insotita de o reforma reala a economiei, in senul infiintarii pietei libere.

        Ce am spus si spun inca :-) este ca nu putem avea o educatie capitalista intr-un stat socialist.

        Ori ne asumam capitalismul, cu toate ale sale (si bune si rele), ori ne intoarcem cu totul in comunism (acceptand acest lucru(. Nu poti fi “putin capitalist” (“putin gravida”). :-)

        ===
        In sensul celor de mai sus, alegerea uneia dintre cele 2 alternative : manual unic sau manuale alternative, trebuie vazuta in contextul respectiv.

        De aceea spun ca nu exista manuale alternative in mod real, daca intre ele nu exista o concurenta reala.

        Si tot de aceea spun ca nu are sens sa ne mintim.

        Daca tot nu exista concuirtenta reala intre manuale, de ce sa mentinem pseudo-solutia manualelor alternative?

        Si daca dorim sa avem manuale alternative, atunci intreaga educatie trebuie sa urmeze principiile de piata (alegere, concurenta – cel putin). Nu poti sa ai manuale alternative a caror alegere nu prezinta nici un avantaj pentru nimeni si care de fapt oricat ar fi de “alternative” sunt pana la urma aproape la fel si pe deasupra si imposibil de ales.

        ===
        Cat priveste indemnul adresat unui ONG de a-si face o editura, consider ca el nu face decat sa amestece lucrurile si asa varzuite de mentalitatea socialista. Daca din manuale se scoate profit (si asa si trebuie) atunci sa lasam societatile comerciale sa concureze intre ele. Iar un ONG are cu totul alte misiuni decat sa devina proprietarul unei edituri.

        O editura fie cu profit (si ce sens mai are atunci sa fie detinuta de o societate nonj-profit?!) fie fara profit si atunci de fapt este tot o societate comerciala in final, avand in vedere ca fiscul nu va lasa neinregistrata si neimpozitata o activitate lucrativa, chiar si derulata de un ONG.

        • victor L spune:

          Poate ca nu despre editura este chemarea spre Ad Astra, ci pentru intocmirea manualelor…
          Exista o precizare:
          “Pentru că din acea poziţie ar fi fost ilegal să încredinţez cuiva, oricât de bun ar fi fost el sau ea, această sarcină. Iar editurile nu îmi inspirau nicio încredere.”
          NB,
          amical, chiar nu iti dai seama ca te cam contrazici, si compui texte atit de lungi, sub anonimat, incit nu poti fi credibil? mai ales cind ceri invatamintului sa se intoarca inainte de `89. Vrei si lectii politice?

          • Dedalus spune:

            Tot amical:

            a) Te prefaci ca nu intelegi – si daca ajung la concluzia asta ferma te ridic la rang de troll si nu ai decat sa spui ce doresti ca nu iti voi mai raspunde

            sau

            b) Chiar nu intelegi – si atunci intr-adevar ai mari probleme si nu mai am de ce sa imi tocesc degetele de pomana raspunzandu-ti.

            Stai linistit, sunt destui care inteleg foarte bine ce vreau sa spun. Cei care pot citi mai mult de 3 randuri fara sa transpire.

            ===

            Revin la subiect.

            AdAstra e o asociatie. Are alta treaba decat sa scrie manuale. Manualele le scriu autori, profesori.

            Nu am cerut niciodata invatamantului sa se intoarca inainte de 89, ci am spus ca daca suntem socialisti, si invatamantul trebuie sa fie tot socialist. Daca nici de data asta nu intelegi ce vreau sa spun, nu mai am ce sa-ti mai fac. Scheme si desene nu se pot pune pe Contributors.

            ===
            Este a treia oara – si ultima – cand imi mai dau din timp raspunzand la postarile tale agresive. Inteleg sa dialoghez, dar nu cred ca esti in situatia de a imi cere mie socoteala in vreun fel. Mai ales ca nici prea mare lucru in postarile tale nu spui…

            Daca iti pasa de educatia din Romania, fii bun si posteaza despre ea, nu despre mine. Asta, daca esti in stare sa scrii ceva cu cap si coada.

            ===
            Pentru a evita o discutie incrancenata pe Contributors, aceasta este ultima mea postare pe acest articol.

            Prefer sa imi dau timpul pe educatie, nu pe discutii aiurea.

  7. G. Petrineanu spune:

    Expus clar si limpede! Subiectul nu e rocket science, dar nici “democratie originala”, politizare etc. Multumesc!

    Citeva pareri:
    “Problema atractivităţii: aici este o discuţie mai largă, dar e limpede că un cercetător de valoare care a văzut sisteme de educaţie evoluate nu va întâmpina problema lipsei de atractivitate.”
    Si da si nu. Nici eu nu sint pentru “gamificare”. Dar un manual bun se face pluridisciplinar si acolo trebuie sa intre si ilustratori profesionisti priceputi, iar, in privinta textului, macar o corectura facuta de profesionisti (copyriters) care sa valideze textul in privinta claritatii. Nu intodeauna un biolog, inginer, fizician etc geniali sint si buni la formulari. Apare si orbirea, in care specialistul care concepe manualul vede “printre rinduri” ceeace elevului nu i se arata.

    IT? IT-stii sint “timplari”, nu arhitecti. Fac ce li se comanda, eventual contribuie si ei cu idei. Manualul “tactil” pe hirtie va mai dainui. Tocmai pentru ca e tactil iar cartea e o interfata GUI ale carei anumite proprietati inca sint inegalabile. In viitor, vom vedea…

  8. Cornelia Neagu spune:

    Domnule Funeriu,

    Îmi place subiectul pe care îl abordaţi. Voi urmări dacă se mişcă ceva.

    Şcoala întredeschide porţi, arată copiilor că există o muiltitudine de domenii (ştiinţă, limba şi literatură, artă), astfel încât, descoperindu-şi aptitudinile şi preferinţele, aceştia sa se orienteze pentru un anumit domeniu în viaţă.

    Obiectele de studiu din şcoală sunt stabilite de către ministerul care se ocupă de învăţământ: limba şi literatura română, istoria, geografia, matematica, fizica, chimia, astronomia, logica, etc.

    Ce şi cât anume se studiază la un obiect de studiu la diferite clase, pe niveluri de vârstă, stabileşte tot ministerul, prin programele şcolare (numite şi curriculum). Ele se găsesc pe pagina de internet a ministerului, dar, după modelul francez, ar trebui să fie scrise şi la începutul fiecărui manual, pentru a fi astfel la îndemâna părinţilor şi elevilor.
    Tot ministerul este cel care stabileşte subiectele examenelor, conform programelor şcolare pe obiecte.

    Activitatea de învăţare se desfăşoară în şcoală cu elevi şi profesori Se fololsesc manuale şcolare.

    Despre manuale:
    Un manual bun poate fi scris numai de către un profesor bun (adică un profesor care are cunoştinţe temeinice de specialitate (asigurându-se astfel corectitudinea manualului) şi în plus ştie cum să le comunice şi altora, pe înţelesul acestora (asigundu-se accesibilitatea, atracţia pentru manual). Cunoaşterea experienţei şcolilor din alte ţări contează.

    Pentru cine este făcut manualul? Manualul este făcut PENTRU ELEV.
    Un manual bun îl poate ajuta pe elev să înţeleagă temele la care nu a fost prezent în clasă. Elevii trebuie să fie încurajaţi să citească manualele.
    Manualul poate fi un ghid didactic pentru profesor.

    Dar profesorul?
    Profesorul are dublă pregătire: pregătire de specialitate (pe o anumită temă el ştie mai mult decât trebuie să explice, nu trebuie să afle din manual), dar profesorul are şi pregătire didactică şi pedagogică (găseşte căi atractive, logice, pentru a prezenta un anumit subiect). El poate completa manualul propunând mai multe şi variate întrebări, aplicaţii practice, experienţe, etc.
    Volumul manualului este redus, durata orei de curs este suficient de mare pentru a discuta o problemă din mai multe puncte de vedere (fără însă a depăşi programa), pentru a antrena elevii într-un proces interactiv de învăţare.
    Mai mult, dacă există cel puţin un manual bun, profesorul nu mai are nici o scuză să nu aibă rezultate bune la clasă.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Daniel Funeriu


Daniel Funeriu

Ministru al învățământului din 2009 până în februarie 2012. În anul 1999 a obținut titlul de doctor în chimie la Universitatea Louis Pasteur din Strasbourg, sub coor... Citeste mai departe


În memoria Regelui Mihai

În memoria Regelui Mihai - Bach: Ricercar a 6 (din Ofranda Muzicală) - Andrei Vieru

E randul tau

De acord ca tabara PSD este extreme de flexibila in materie de idei. Ce spune autorul nu e valabil d...

de: r2

la "Dacă treceam la monarhie în ’90 ar fi fost mai rău"

Cauta articole

decembrie 2017
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)