Este perioada înscrierilor la facultate. Specializări de mediu câtă frunză, câtă iarbă. În acest text îmi propun să arăt că susţinerea unui număr atât de mare de unităţi funcţionale de acest fel este o eroare.
Cel mai dificil lucru în ecologie şi ştiinţele mediului în general este cuplajul între planificarea pe termen mediu şi lung (3-10 ani) şi acţiunile eficiente pe termen scurt (1 an). În alte domenii, care lucrează cu procese naturale mai rapide (de exemplu la nivelul organismului sau biochimic) poţi să afli ceva relevant cu acţiuni pe termen scurt. Nu că ar fi simplu, dar e ceva fezabil dacă eşti doar un bun specialist. În ecologie nu afli nimic relevant având expertiză care permite acţiuni eficiente pe termen scurt. Pe de altă parte, în ecologie nu afli nimic relevant nici dacă te rezumi la scheme strategice de cercetare fără să faci la mare nivel de rigoare şi tot ce e necesar pe termen scurt, dacă te ţii doar de generalităţi şi imagini de ansamblu.
În termeni manageriali se poate spune că managementul ciclului de proiect în ecologie este mult mai complex ca în restul biologiei sau chimie, scara de timp fiind mai amplă. Te confrunţi mult mai probabil ca în alte domenii cu turn-over de resursă umană, cu penurie de resurse financiare înainte să fi obţinut rezultate relevante. Nu poţi produce ceva dacă ai finanţare un an şi apoi nu mai ai nimic. Alegerea scopului fezabil cu realism şi prudenţă este o decizie crucială pentru liderul grupului, fără asta munca tuturor oamenilor din echipă e posibil să fie de aruncat la coş chiar dacă a fost corect făcută la nivel operaţional.
În aceste condiţii leadership-ul este esenţial pentru succesul cercetării ecologice. Nu poate exista conducere formală nerecunoscută informal care să aibă succes. Ciclurile de proiect se fac varză şi rămâne doar o etichetă ecologie peste un set de activităţi disparate lipsite de articulare. Situaţia poate fi greu vizibilă din exterioar câtă vreme mai este ceva de ronţăit din rezultate vechi ale unor timpuri când exista leadership real. Dacă nu ai tradiţie tot ce poţi să faci este să imporţi lideri din centrele unde există tradiţie.
Un lider ecolog interesat de procese ecosistemice trebuie să aibă simultan competenţe bine antrenate de organizare în teren la scară mare (zeci de km pătraţi), în laborator, de prelucrare statistică a datelor şi acces la limbajul matematic. Asta e dificil nu atât ca know what, aici reclamă doar inteligenţă şi interdisciplinaritate, cât ca know how, pentru că în aceste zone operaţionale se lucrează cu resursă umană total diferită, de la zilieri la laborante şi matematicieni. Dacă transferi asta unor doctoranzi înainte să arăţi personal cum se face scazi dramatic şansele de reuşită, pentru că aceste lucruri nu se pot reinventa de le zero fără a cădea în amatorisme nepublicabile.
Poţi ai aparatură şi bani gârlă, clădiri construite din fonduri europene, burse pentru studenţi din POS-DRU-uri, dacă nu ai leadership în ecologie, în ştiinţele mediului, nu ai nimic.
Când vezi câte secţii de educaţie şi cercetare în domeniul mediului sunt la universităţile din ţară te-ai aştepta să fim în topurile clasamentelor de specialitate. Situaţia este exact pe dos, iar motivul principal al ei nu este absenţa resurselor la scară mare, ci irosirea lor pe prea multe untiăţi funcţionale care nu vor avea niciodată capacitatea să facă saltul către o activitate serioasă. Nu poţi să vrei să ai 100 de rising stars dacă ai doar 3 cash cows. Obţii doar 100 de starving dogs. Situaţia e diferită faţă de alte domenii pentru că nu e vorba doar de bani, ci şi de lideri care ştiu ce să facă cu banii.
Ce ar fi de făcut. 1) Micşorarea numărului de secţii / centre, 2 ) Direcţionarea resurselor financiare către centrele cu tradiţie, singurele care pot genera lideri în domeniu pornind de la tinerii cu potenţial şi 3) Încurajarea transferului de lideri tineri de la centre cu tradiţie către centrele cu potenţial de evoluţie păstrate. Cum asta nu se va face niciodată (statul nu poate desfiinţa ceea ce din incompetenţă a înfiinţat din cauza intereselor de grup) ce se poate face în centrele cu tradiţie este un marketing ceva mai susţinut pe piaţa candidaţilor la facultăţi şi sublinierea valorii scăzute a diplomelor de tip starving dogs pe canale informale.
În concluzie, cuvântul tradiţie nu exprimă un moft, ci pur şi simplu memoria instituţionalizată a capacităţii de a face ceva. Cu cât ce e de făcut e mai complicat şi necesită organizare pe termen lung, cu atât tradiţia e mai importantă. Ştiinţele mediului sunt un astfel de domeniu.
Felicitări autorului pentru modul in care a scris si structurat articolul.
Intr-adevar, un articol excelent (daca-mi este permis sa imi exprim opinia despre un domeniu cu care am prea putine tangente). Dar – caci exista intotdeauna si un „dar” – ecologia este una dintre stiintele intens ideologizate si as dori ca autorul sa prezinte pe larg acest aspect, eventual corelat cu existenta si mai ales cu orientarea liderilor pe care ii mentioneaza.
Bună ziua,
Am prezentat relaţie dintre ecologie şi ecologism într-un articol mai vechi aici:
http://www.contributors.ro/analize/despre-ecologism-%C8%99i-ecologie/
Puteţi găsi acolo o trimitere şi către o sursă cu detalii mai tehnice.
Ca element suplimentar, în România de facto ecologii şi cei din ştiinţele medului tind să fie cuplaţi ideologic cu ecologismul, de obicei de sorginte seculară, chiar cu nuanţe ateiste. Există o anumită tradiţie care vin din şcolile comuniste al căror obiectiv era şi proiectare funcţionării sistemelor socio-ecologice, un soi de socialism ştiinţific. Acesta a fost sublimat acum în teoria dezvoltării durabile varianta ecocentrică, stângistă, în care omul este parte din natură.
Trebuie subliniat că teoria dezvoltării durabile există şi în varianta antropocentrică, compatibilă cu economia de piaţă. Cele două coexistă pe piaţa ideilor şi sunt oarecum complementare dpdv al rolurilor pe care le joacă, în sensul că varianta antropocentrică aduce cu picioarele pe pământ idealismul ecologist ecocentric, iar acesta opreşte tentativele nerealiste de monetarizare a întregii valori a capitalului natural (estetică, spirituală, etc).
Mai nou cu enciclica Laudatio Si s-a făcut un take-over către o ideologie a dezvoltării durabile eco-antropo-teocentrice, după părerea mea reuşit. Cu asta ideologia stângistă va pierde mult din cota de piaţă ideologică.
Toate aceste preocupări arată că problemele sunt reale şi că motivarea rezolvării lor poate susţinută în diferite formule retorice.
Din punctul de meu de vedere leadeship ştiinţific ancorat ideologic este contraproductiv pentru reduce număr de clienţi care doresc să utilizeze rezultatele ştiinţifice, le resping pentru că sunt vândute la pachet cu opţiuni ideologice.
Susţin de aceea şi practic un leadership pur ştiinţific în care ecologii sau hidrogeologul transferă rezultate ştiinţifice către oricine doreşte să le utilizeze indiferent de perspectiva ideologică. Stimulez cererea din partea clienţilor cu argumente antropocentrice sau spirituale în funcţie de structura grupului de stakeholderi din zona de lucru pentru care rezultatele sunt relevante. De exemplu statul e sensibil la argumente antropocentrice, dar un primar creştin va fi sensibil la cele teocentrice. Ecocentricii de obicei sunt la oraş, nu în zonele unde se pune problema măsurilor de management al capitalului natural.
Susţin că valorile personale ideologice sau spirituale ale liderului nu trebuie să transpară în viaţa organizaţiei academice decât prin derivate gen comportament corect, muncă asiduă responsabilitate, etc. Asta nu înseamnă că le ţine sub covor sau se ruşinează de ele, dar ele tre buie aduse în discuţie pentru managementul grupului.
gânduri bune,
Va multumesc pentru raspunsul detaliat, voi (re)citi articolul.
„Asta e dificil nu atât ca know what, aici reclamă doar inteligenţă şi interdisciplinaritate, cât ca know how, pentru că în aceste zone operaţionale se lucrează cu resursă umană total diferită, de la zilieri la laborante şi matematicieni”.
Mai scrieți și despre ciclul de proiect. Este vorba despre acv/lca, sau, eventual, dlca?
Eu am contestat la o agenție județeană apm un proiect de decizie de mediu, între altele chiar așa: «la pct. … se face vorbire la impactul asupra mediului despre probabilitate redusă. Ce înseamnă redusă, pe ce scară, și, în primul rând, care este definiția spațiului de probabilitate în care este considerată această afirnație care nu poate avea un sens tehnic, logic, ori legal intrinsec?».
Răspunsul m-a dezamăgit total: întrucât aceste comentarii (au fost inserate în textul proiectului de decizie, care era fișier editabil, și în consecință) au inclus și antetul agenției, și numele persoanelor responsabile din agenție, nu mi se va răspunde. În fine, aștept acum răspunsul președintelui anpm.
Bună ziua,
Expresia ciclul de proiect s-a referit la project cycle management la modul generic, pentru orice proiect relevant pentru managementul mediului, nu la lca (life cicle assessment) ca metodă particulară folosită în evaluarea impactului (analiza ciclului de viaţă al unui produs).
Legat de ce spuneţi standardele folosite în Ro pentru realizarea evaluărilor de impact etc sunt foarte departe de ce se practică în ţările care au creat aceste metode (SUA, Olanda, Canada, Australia). Există o piaţă economică a lor deoarece le cere legislaţia, dar eficienţa lor în protejarea mediului e foarte mică iar fundamentarea matematică a impactului asupra proceselor (interacţiei dintre factorii de mediu în termenii actului normativ) e cvasi-nulă după cunoştinţa mea.
gânduri bune,
Va multumesc pentru raspuns.
Cred ca e cazul ca mai multi oameni cu diverse profesii sa scriem astfel de contestatii; in definitiv, prin expedierea de tipul „nu e cazul” din deciziile de incadrare, agentiile de mediu ne ofenseaza pregatirea de specialitate (finalmente ne incalca dreptul la munca), pe langa avizarea cu aparenta stiintifica a unor proiecte aberante (ex. balastiere in zonele agricole cele mai productive ale unui areal, de pilda lunca Muresului sit ROSCI).
Bună ziua,
Rolul oamenilor de ştiinţă nu este să facă contestaţii, aceasta e zona de operare a utilizatorilor, noi furnizăm instrumente care să permită modificarea metodologiilor de evaluare a impactului de mediu, a evaluării strategicede mediu, etc, în sensul creşterii componentei de modelare matematică a proceselor relevante pentru simularea scenariilor de impact.
http://www.aspabir.biogeochemistry.ro/
http://www.timmar.biogeochemistry.ro/
gânduri bune,
Va multumesc foarte mult!