vineri, martie 29, 2024

Suedia fluieră

Pe-aici vine iarna cel puţin o dată pe an, întinderi albe călcate gingaș de maşini ca de niște pisici suple, elegante, oamenilor şi copiilor nu le pasă de iarnă, stau închişi în case și-n maşini confortabile, oamenii de prin părțile locului ştiu ce ştiu, săniuş, schiat, patinat, oameni de zăpadă – toate, niște prostii, iarna e o povară, iarna nu-ţi dă voie să te bucuri de ea, frigul te face neom, doar căldura te face om la loc. Tot ce contează pe timp de iarnă este adăpostul. Uite un mercedes negru clasa C cu geamuri fumurii model avangarde,  un adăpost potrivit care lasă urme delicate, sobre pe zăpada de cinci degete. Se vede în depărtare un smoc de copăcei rahitici, iar ceva mai aproape se vede o colină şi-un drum ghicit pietros sub zăpada uşoară de noiembrie, o bisericuţă din lemn rămasă-n picioare din alte vremuri se ridică, ciudată, la capătul drumeagului, ţipenie de om, doar adăposturi.

Punând el pentru prima oară piciorul pe pământ suedez și nimerind într-un orășel din sud, un prieten remarca uluit că “aici e ca la sanatoriu”. Lumea este „cu totul alta” – un decor  uniform, abandonat, devitalizat, nevrotic prin care actorii locali se strecoară, la răstimpuri, cu stânjeneala unor intruşi.

Altcineva îmi spunea deunăzi, cu mândrie autohtonă, că puţinii suedezi care vizitează România sunt interesați de două lucruri: de alcool şi de diazepam. Imaginea pe care Suedia o are printre noi, latinii, este aceea a unei naţiuni narcotizate, victima propriei bunăstări şi a supra-securizării sociale.

Ce să cauți tu, român, în Nord? Ce ai „de câștigat”?

Câștigi prilejul unic de a-ți studia excepționalul contur uman în condiţiile ideale ale unui mediu lipsit de stridenţe, sălciu, rigid, zgârcit, monoton, reprimant, emasculat. Aici e de tine! Remarci, deci, cu plăcere, că contribuția ta devine brusc una inestimabilă: impetuoasă și salvatoare. Solemn ești tu singur, cel care creează, practic, acel spațiu, locuindu-l suveran,  iar decisive sunt doar acele înţelesuri care, rupte de sfârşeala depresivă a minţii suedeze, sunt resemnificate profund, duhovniceşte, româneşte. Nu-i de mirare că oamenii locului sunt neobișnuit de atrași de exuberanța ta. Le-o spui, deci, pe șleau, cu milă sarcastică “Aici la voi nici câinii nu latră”. Oamenii pleacă privirea și dau din cap aprobator. Nimeni n-a auzit vreodată vreun câine lătrând. Câtă dreptate are românul ăsta! Apoi își îndeasă căștile în urechi, încalecă bicicleta și-și văd, îngândurați, de drum.

Cei mai mulți suedezi, zice-se, sunt insensibili la transcendenţă. Sunt covârşiți de responsabilitatea târziu-modernă de a fi ei înşişi, sunt victime deznădăjduite ale neliniştii, nu au cum să se califice pentru cursa vieții propusă de noi, ăștia mai viguroși, mai realiști, mai aproape de Dumnezeu. Noi, ăștia de-aici știm de toate – să trăim, să mâncăm, să bem, să murim. Ei nu știu nimic! Nimic nu le iese. Până și social democrația lor s-a împuțit.

Armătura spirituală, umană şi intelectuală a românului îl califică nu numai pentru funcţia de ostaş al nădejdii eterne, dar şi pentru cea de  judecător ale celor suedeze – deci trecătoare – măsurate, neîndurător, cu măsura celor româneşti – deci veşnice. “Niște păgâni”, zice românul. “Și niște blegi terorizați de concubine.”

Dați-mi voie să păcătuiesc și eu românește și să purced la o scurtă analiză – nu lipsită de tandrețe – a celor suedeze. Lăsând gluma la o parte, ceea ce îmi propun cu acest text este să fac cititorilor câteva sugestii de lectură nuanţată a culturii suedeze în ceea ce cred că are ea – în mod inevident – definitoriu. Aceste sugestii dau, sper, măsura simpatiei pe care o nutresc faţă de un popor prea adesea redus la evidenţe lineare şi clişee inoperante, şi niciodată privit în ceea ce are el adumbros, subtil, divagant sau transfigurator, în nerăbdările şi ezitările sale care sunt, adesea, tot atâtea soiuri de a rezista sau de a se abandona morții.

Starea de narcotizare este, ce-i drept, o realitate. Ea poate fi, în cele din urmă, o modalitate organică de dez-implicare în propriul proiect de viaţă, o manevră de sustragere din prozaicul cotidianului. De la vitregiile vremii (a căror forţă cel puţin simbolică nu trebuie subestimată) până la greu-suportabilele obligaţii sociale (care au culminat, în ultimul deceniu, cu adoptarea rigidă, pe nemestecate, a tuturor amendamentelor corecte politic imaginate vreodată), întreaga “agendă” scandinavă predispune la lehamite, oboseală și somn. Conjugată activ şi agresiv cu obsesia pentru precizie şi eficienţă, totul devine tăcere, îndărătnicie, imobilism.

Fireşte că pentru sufletul românesc născut  în zarva histrionică a antecamerei Orientului, predispus deopotrivă la contemplaţie dezordonată şi la pragmatism melancolic, „tipul scandinav” este unul cu totul și cu totul inaccesibil. Însă, dacă suedezul, cu precauţia-i caracteristică şi cu excepţionala (!) sa lipsă de fler psihologic nu emite niciodată judecăţi de valoare pe marginea altor tipuri umane, românul este iute în verdicte şi întotdeauna dispus să judece diferenţa. Vede, deci, în suedez fie un molâu bețiv, dedat celor mai neverosimile vicii, fie un ipocrit progresist, cu accese irepresibile de cruzime.

Din câte îmi pot da eu seama, lucrurile stau în felul următor:

Pregătirea pentru sezonul verii suedeze este, într-adevăr, o afacere mediatică mult mai profitabilă decât şi-ar putea imagina cineva nefamiliarizat cu ritmul de viaţă scandinav care glisează cu o frenezie ameţitoare între efervescenţă şi letargie. Infidelitatea generică, flirtul, „clubbing”-ul și abuzul de alcool sunt teme preferențiale nu numai pentru media tabloide, ci și pentru publicațiile serioase. De cum dă firul ierbii, revistele de lifestyle şi canalele tv abundă în sondaje de opinie care testează disponibilitatea afectivă a femeilor pe timpul verii, ierarhizează tentaţiile bărbaţilor, discută parfumurile cu efect afrodisiac, cele mai frecventate săli de fitness şi cele mai aglomerate cluburi. Subiectele acestea sunt, mai apoi, analizate cu frenezie în bloguri, site-uri mai mult sau mai puţin specializate, albume muzicale, discuţii academice şi conversaţii private.

Contrastul dintre austeritatea lungii ierni şi lipsa estivală de „scrupul” (moral, social, afectiv) a suedezului în vacanţă poate fi frapantă. Această manieră scindată de a se raporta la el însuși și la lume reflectă, cred, o inabilitate specifică: aceea de-și valorifica social disponibilităţile interioare şi, prin aceasta, de a se percepe pe sine ca fiind un tot unitar.

Îmi pare că suedezul nu se simte, simultan, cetăţean şi fiinţă umană. El e ori una, ori alta.

Mulţi dintre suedezii pe care eu însămi îi cunosc îndeaproape trăiesc cu convingerea secretă că nu pot fi traşi la răspundere pentru compotamentul „de vacanţă”, şi cu atât mai puţin pentru cel manifestat la beție. S-ar spune că suedezul suferă de crisparea de a fi el însuși. Fondul acesta schizoid trece adesea drept ipocrizie. Aici apar totuși câteva nuanțe de care ar trebui să ținem seama. O parte din contradicțiile acestea comportamentale se datorează, cred, și background-ului protestant care se manifestă – ambivalent şi constrângător – chiar şi în lipsa motivaţiilor religioase. Îmi pare că protestantismul rămâne, în Suedia, un soi de sistem de operare care asigură „baza” invizibilă pe care se instalează şi derulează, scârțâit, toate programele zilnice: mândria și ciuda de a nu avea timp, interesul reprimat pentru bani și achiziții materiale, atracţia irezistibilă și teama nedesluşită faţă de loisir. Acelaşi „sistem de operare” conferă un soi de consistenţă nereflexivă unor valori cum ar fi atitudinea umilă, elogierea (adesea ostentativă) a utilului şi vigurosului în defavoarea oricărui tip de nuanță „barocă”.

“Baroce” sunt și emoțiile, toate. Cum bine știm, conduita neemoţională este extrem de costisitoare din punct de vedere psihologic. Dez-implicarea afectivă vlăguieşte. În context suedez, cred că s-ar putea vorbi despre un amestec de austeritate protestantă genuină și sobrietate conjuncturală mimată adesea neîndemânatic. Scene frecvente din viaţa publică ori intimă a unui suedez s-ar putea reduce, metaforic, la imaginea unui adolescent îmbrăcat în redingota tatălui său care-şi dă lecţii de austeritate în oglindă.

Pe fondul a ceea ce Åke Daun credea că este o frică aproape patologică de implicare socială s-a țesut – cu nesăbuință – o cultură socială bazată pe autonomia extremă, dar montată, din umbră, de cele mai radicale și mai nevrotic-autoritare mecanisme de control social.

Cultura publică din Suedia oglindește toate aceste contradicții. Preocupată de efecte, consecinţe, urmări, rezultate şi repercusiuni imediate, dar niciodată interesată de „insolitul” unor întrebări şi răspunsuri născute din autoreflexivitate, ideile şi dezbaterile culturale se nasc exclusiv in situ şi in concretu, au aspect şi scopuri practice, impecabile sub aspectul corectitudinii politice. Extrapolările sunt rarisime și atent normate, iar acolo unde se poate, subestimate. În Suedia, nimeni nu se pripește. Bäst att vara på säkra sidan spun ei, sau, mai simplu, better safe than sorry.

Prin contrast, cultura privată, secretată de şi întru singurătate, dezvăluie un suedez care arde, mocnit, în obsesia cauzelor şi într-o mizeră sărăcie a răspunsurilor restauratoare. Suedezul singur nu este, poate, omul reflexiv prin excelenţă, dar este omul care îşi refuză reflexivitatea cu cea mai mare înverşunare. Nu pot să nu bănuiesc  în spatele acestei rezistenţe înfiorarea celui care intuieşte că nu-şi poate croi, de fapt, drum spre el însuşi, iar dacă o asemenea aventură i-ar fi totuşi îngăduită, ar trebui să plătească această ardoare vitală cu viaţa însăşi. Or, pentru suedez, viaţa este vară, iar vara este nu doar îndemnul suprem la nereflexivitate (particularizată exemplar prin pescuit, festivaluri muzicale şi bere), ci şi starea supremă de consolare după lungul drum al iernii, după acel umblet somnambulic pe buza Văii Plângerii, în umbra rece-a morţii, la un pas de el însuşi.

Nu va înceta niciodată să mă mire opoziţia asta aproape paralizantă dintre „stilul” suedez public – asumat, dar debil – şi „stilul” suedez intim – neasumat, dar tragic-apăsat. În acel perimetrul minat al fondului individual rămas fără formă socială se pun necontenit probleme, dar nu se găsesc niciodată răspunsuri.

În mod surprinzător, această contradicție este oglindită impecabil de… muzica pop.

Arta suedeză de ieri şi de azi, minoră sau însemnată, cultă sau populară este, îmi pare, într-o măsură covârşitoare, un „fruct” şi un „simptom” al singurătăţilor şi tenacităţilor suedeze. Într-o ţară în care se poate vorbi despre o distribuţie relativ uniformă a fricii de expunere socială, fiecărui ins îi va reveni sarcina de a administra partea sa de deznădejde şi de solitudine; şi de a elabora în jurul propriilor blocaje interioare – după putinţă şi ştiinţă – o poetică a morţii sau o poetică a vieţii. Adesea, în Suedia, prima o disimulează pe a doua. Și invers.

Există în muzica pop suedeză – mai cu seamă exporturile de mare succes cum ar fi Abba sau Roxette (precum și în avatarul local, Gyllene Tider) – un estivalism amator şi naiv care nu convinge, ci înduioşează, care nu înveseleşte, ci distrage.

De la „Mamma mia” (Abba, 1975), „Dancing Queen” (Abba, 1977), „Sommartider” (Gyllene Tider, 1982), până la „Joyride” (Roxette, 1991) şi „Här kommer alla känslorna på en och samma gång” (Gessle, 2003) ceea ce ni se propune este o voioşie sălcie, şubredă, convalescentă. Se dă, parcă intenţionat, ocol vitalului şi voluptosului, şi nu se depăşeşte niciodată  latura „mondenă” a organicului.

Succesul uriaș al unor compozitori precum Björn Ulvaeus (Abba) sau Per Gessle (Roxette, Gyllene Tider) se bazează în mare parte pe capacitatea lor de a crea – cu tenacitatea unor oameni de afaceri şi cu entuziasmul unor adolescenţi – o muzică „omisivă”, tandră, neexcesivă, şi nu una contorsionată, anomică, de „debuşeu”.

Complet lipsit de miză existenţială ori socială, şlagărul suedez devine lesne o păcăleală general-acceptată fiindcă propune, aproape explicit, eludarea oricărei forme de dramatism sau de angajament. Avem o atitudine evitantă şi „neserioasă” care înduioşează şi convine.

Această programatică lipsă de grandoare câştigă simpatia amuzată a ascultătorului de muzică uşoară.

Caracterul „plăcut” şi „solar” al muzicii pop suedeze, în aparenţă nutrit de optimismul confortabil al unor compozitori lipsiţi de uimiri şi drame existenţiale, nu s-ar fi putut, în realitate, naşte decât în Suedia – care, spre uimirea tuturor, după Statele Unite şi Marea Britanie, este cea mai mare producătoare de muzică lejeră.

În muzica suedeză se fluieră mult. Fluieratul, ca marcă a unei predispoziţii existenţiale lejere, este menit să descânte poetica morţii. Să lămuresc metafora.

Prin anii ’60, Herbert Hendin, un psihanalist deviat înspre cercetarea experimentală și cantitativă, a avut ideea de a face interviuri cu scandinavi cu pulsiuni suicidare. Lucrarea n-a rămas fără ecou. Hendin vorbea acolo, printre altele, de preocuparea exagerată a suedezilor pentru performanţă şi succes social care, știm cu toții, este anxiogenă. Timiditatea, teama de conflict, individualismul, agresivitatea reprimată, sunt, toate, crede Hendin, „trăsături naţionale”.

În recenta biografie a muzicianului Per Gessle nu vei da de urma vreunui optimist incurabil. Descoperi, în schimb, un adolescent compulsiv, retractil, uşor de rănit, competitiv şi ambiţios, al cărui interes meticulos pentru rock frizează obsesia. Inevitabilă va fi, atunci, transformarea puberului stăpânit de complexe într-un adult tenace, trăind pentru şi prin muncă, introvertit, excesiv de prudent, timid, ironic, puţin mărinimos, puţin spontan, obsedat de control şi înspăimântat de schimbare. La fel, fostul student la Drept Björn Ulvaeus (Abba) va fi dublat pe tot parcursul carierei sale artistice (şi poate mai cu seamă o dată cu încheierea acesteia) de un om de afaceri tenace, eminamente raţional şi „precis” (adept activ al raţionalismului, de altfel) în a cărui muzică solară se regăseşte echilibrul chibzuit al compozitorului „practic”.

Uriaşul succes internaţional al acestor trupe rezumă şi justifică ceea ce s-ar putea numi un contagios „tonus popular suedez” – o stare de efervescenţă atent strunită, un slalom cumpănit, efectuat cu diligenţă şi dăruire, printre angoase străvechi. Citez dintr-un asemenea „slalom”, un imn neoficial al Suediei, un cântec de vară din anii ’90 fredonat literalmente de întreaga naţiune, dedicat de Gessle unei binecunoscute „compulsii suedeze”, pescuitul:

Ingenting är som det ska, likadant från dag till dag /Allting följer samma mönster ser på stan i från mitt fönster / Människor på rad i kö äta, jobba, sova, dö / Jag går och fiskar, och tar en tyst minut åker ut, ut och fiskar /En chans att andas in, andas ut. (Totul e cum va fi, mereu la fel zi după zi, toate lucrurile urmează acelaşi tipar, vezi oraşul de la fereastra mea, oamenii stau la coada, mănâncă, muncesc, dorm şi mor / Dar eu mă duc la pescuit şi stau o clipă în linişte, ies la pescuit / şansa mea de-a respira).

Compozitorii suedezi nu se adresează niciodată „spiritelor alese” şi nici nu râvnesc la statutul profesional exclusivist de „deschizător de drumuri”. Ei sunt, în schimb, epigoni cinstiţi ai tuturor genurilor muzicale minore care răspund – prin caracterul lor imediat-devorabil – nevoii de ancorare neîntârziată în uşurătatea existenţei. Pescari de suflete, ei îşi fluieră crezul chemând lumea la soare, la dans, la viaţă, la acum.

Niciunde altundeva (nici măcar în Liverpool, nici vorbă de New York!) genurile minore ale muzicii nu sunt urmărite cu atâta devotament şi încrâncenare, niciunde altundeva muzica „neserioasă” nu stârneşte pasiuni atât de serioase, niciunde nu este colecţionată cu atâta ardoare şi compusă cu atâta sârguinţă. Faptul că muzica uşoară (de la hard rock până la disco pop) constituie, în Suedia, un „jurnal de ţară”, un topos şi un program existenţial deopotrivă impetuos şi anemic, vocaţional şi silit, este ilustrarea cea mai nimerită a unui mod de a fi care ezită între ipocrizia populismului şi trufia individualismului, între indispoziţia psihică şi dispoziţia materială a suedezului de a (se) cheltui în divertisment.

Această extraordinară disponibilitate muzicală generalizată, având caracteristicile arătate mai sus, ilustrează, îmi pare, în plan imediat, cea mai convingătoare iniţiativă de recuperare a vitalităţii cotidiene prin deconstruirea realităţii cotidiene percepute dintotdeauna ca fiind indisolubil legată de o realitate „terţă”: realitatea morţii.

Pop-ul, ca jubilaţie cotidiană, constituie motivaţia preferată a majorităţii suedezilor nu numai pentru a-şi achiziţiona cel mai încăpător iPhone, dar şi pentru a-şi depăşi, prin subevaluare – fluierând-, momentele de impotenţă existenţială. Muzica uşoară devine, în sensul acesta, o înduioşătoare şi tandră convenţie socială, un pact salvator şi justificativ între un muzician neconsolat pornit, zadarnic, în căutarea hitului perfect, şi un ascultător inconsolabil, pornit, tot zadarnic, în căutarea experienţei muzicale perfecte.

Cei doi se vor întâlni, fluierând, la mijlocul acestui travaliu existenţial şi-şi vor continua, tandru, împreună, căutările infructuoase.

https://www.youtube.com/watch?v=k7BRHb8fw8c

https://www.youtube.com/watch?v=-crgQGdpZR0

https://www.youtube.com/watch?v=Rw9zOnHQinc

Distribuie acest articol

64 COMENTARII

  1. Bine scris articolul. Intrebarea este; De ce oare ma simt eu mai bine in Suedia (sint aici de 30 de ani) decit in Romania sau in alta tara? Sa fie sentimentul asta de siguranta pe care mi-l da „moder” Svea? ca atunci cind am fost bolnav de cancer au sarit cu mic cu mare si m-au vindecat, fara sa ma coste o coroana? plus multe altele de care in tara muma Romania nu am avut parte. Asa cum este tara asta Suedia, este de preferat oricerei tari de pe pamintul asta. Parerea mea.

    • @vasile: Permiteți-mi va rog un mic „rautacism”: ma bucur ca pe dvs. nu v-a costat nici o coroana, dar cu siguranță pe cineva a costat niște coroane bune! Probabil chiar pe cei care au sărit solidari sa va ajute sa va insanatositi, deci cu atât mai frumos din partea lor!

      • Frumos din partea lor. Dar si din a mea ca si eu am platit o gramada de impozite in anii stati prin Suedia. Imi aduc aminte ca injuram pe la inceput ca platesc multe impozite. Acum nu mai injur, caci am vazut unde se duc impozitele noastre. Am fost tratat cu tot respectul si cu toata competenta necesara ca sa ma fac bine de cancer. Pentru asta jos palaria.

    • Serios? Nu te-a costat nici o coroana? Inseamna ca esti ori asistat ori nu intelegi economie. Tarile scandinave au sistemele medicale cele mai scumpe si ineficiente din Europa. Doar ca banii merg la gramada in ele. Asta nu inseamna ca nu se platesc „coroane”. Doar ca nu iti dai seama.

      • Dar ce-aveti oameni buni cu Vasile? ba ca experienta personala e declaratie de dragoste (e o simpla declaratie umana, ce argumente mai vreti? analize?), ba va faceti ca nu pricepeti ce spune omul ‘ ca nu l-a costat nicio coroana”; pai se refera evident la lipsa de coruptie , a platit niste bani cit a muncit ac impozite, acum, la nevoie , a beneficiat de ei intr-un mod corect. In rest, ce atitea comentarii ? suedezii sint mai reci, e normal, dar mai corecti (cu defectele lor cu tot), noi sintem calzi nevoie mare, dar avem si noi defectele noastre. E nevoie sa-l numesc pe cel mai suparator? ne iubim cumva prea mult intre noi? ii apreciem cumva cum se cuvine pe cei mai destepti (nu smecheri) si onesti si ii punem sa ne conduca sau ii facem sa renunte si s-o ia la sanatoasa? sintem plini de empatie cu semenii nostri, avem o natura mai blinda si buna, sau sintem mincati de sarpele invidiei ? sintem cumva o natie de abstinenti in ale alcoolului ? Apreciez politetea dlui Vasile in raspunsurile primite, pe care le sesizez usor rautacioase… Sanatate dle Vasile si sa fiti fericit in Suedia.

      • Mă bucur că sunteți un caz fericit, dar nu toată lumea e mulțumită, mulți dintre cunoscuții mei s-au reorientat, preferând serviciile private

        • Din pacate in ulimii ani situatia s-a cam inrautatit in Suedia. Nu mai este Suedia de care m-am indragostit eu la inceput cind am venit aici. Dar dupa cite am observat eu cam prin toate tarile vestice situatia nu este roza. Stau si ma intreb citeodata ce s-ar fi putut intimpla cu mine daca as fi fost in Romania bolnav de cancer si nu as fi avut multi bani sa dau pe tratamentele de acolo si sa dau spagi pe la doctori. Asa cum este sistemul medical din Suedia, este cu muuuullltttt, mullllttt ,deasupra sistemului romanesc. Si nu numai sistemul medical ci toate sistemele.

    • O romanca adevarata in gandire si-n scris: „…noi, ăștia mai viguroși, mai realiști, mai aproape de Dumnezeu. Noi, ăștia de-aici știm de toate – să trăim, să mâncăm, să bem, să murim” , faţă de ăia, care „se străduiesc … sa-si depaseasca momentele de impotenţă existenţială”…

    • Da-mi voie sa te contrazic ! In prima parte a articolului tau ai reflectat mult mai bine societatea suedeza ! Ai incercat sa creezi o balanta intre … partea negativa si cea pozitiva a societatii suedeze. Locuiesc aici de aproape 8 ani ! Grei ani ! In primii trei ani ai mei suedezi … am facut o firma (produc propriile produse si vand in toata tara!), am cumparat o casa, am cumparat o veche statie de benzina pe care am transformat-o intr-o mica fabrica … Am muncit zi si noapte , eu si sotul meu, pt a ne impune pe piata… Si am pornit de la 300 de euro. NU am avut nimic altceva decat dorinta de a reusi. Am fost la scoala, inclusiv la scoala inalta de limba si, in paralel, munceam si livram in toata tara. Nu am primit vreodata vreun ajutor de la statul suedez. Nici macar o koroana. Deodata, in al treilea an aici , ne-a luat foc casa. A ars aproape toata. Asigurarea nu a vrut sa plateasca nici un ban … pt ca a ars de la un cablu electric aflat in pod . Podul casei … era o alta parte a casei ce trebuia trecuta in contract. In fine. In ziua aia … ne-am dus la social sa ne … dea cu chirie o locuinta ceva pt vreo cateva zile … pana reuseam sa gasim ceva … Stii ce mi-au spus ? „Vinde masina !” era un mercedes prapadit, de 3000 de euro, cu care ne faceam toata treaba la firma. L-am intrebat pe „desteptul” ala de suedez… daca sta cineva dupa colt , in noaptea aia, sa cumpere masina ! N-am mai asteptat raspunsul lui idiot. Am plecat de acolo, am reusit sa gasim o rulota, am dus-o acasa… si 8 luni am locuit in rulota si concomitent am renovat casa. Noaptea. Ca ziua munceam la firma. Crede-ma, vecinii, unii dintre ei , nici macar nu au stiut ca … noi am avut incendiu ! Pe urma … am renovat fabricuta in procent de 70 la suta (acoperis, curent, apa, caldura, gard imprejmuitor, asfaltari etc etc )… am mutat productia acolo … si … sotul meu s-a imbolnavit. Cancer. Un an de zile l-am ingrijit dupa indicatiile lor primite la spital. Inutil sa spun ca munceam ziua pt doi … el nu mai putea ! Am asteptat patru luni sa ii vina programarea la iradiere . A venit. Da. In ziua in care a murit. HM. Inutil sa mai amintesc cate telefoane am dat la spitale, de cate ori l-a luat ambulanta, de cate ori am condus eu la spital cu el aproape lesinat langa mine … si stateam in sala de asteptare cate 4 ore … In fine … dupa ce el a murit … mi-a fost recomndat un psiholog si ajutor social … Psihologul l-am primit . Ajutorul social : NU. Motiv ? Pt ca … in ultimul an cand el a fost bolnav firma mea a mers pe minus ! Nu am zis nimic. Am continuat sa muncesc si sa produc. Normal ca , in mijlocul investitiilor fiind … un an de zile producand foarte putin … am ajuns in situatia sa nu-mi pot plati facturile … Asa ca , am fost „insemnata” si am ajuns la … Kronofogden … (Kronofogden este un fel de recuperator de datorii… care iti poate scoate la vanzare bunurile in situatia in care nu platesti ). De trei ani … muncesc si platesc. Intre timp … am mai scos cateva modele, am mai evoluat putin cu firma , am mai continuat renovarile . Culmea. In ultimele 20 de zile am reusit sa adun 50.000 de koroane suedeze si am depus actele pentru societate pe actiuni. SURPRIZA ?! M-am dus azi la o banca … sa deschid un cont unde sa depun cele 50000 de koroane. Un banal kont de banca. Nu ceream nimic… nici macar o koroana, vreun imprumut sau altele asemenea. Dimpotriva. Depuneam bani, deschideam un cont… astfel incat clientii sa inceapa sa plateasca pe acel kont. AM fost refuzata . Pentru ca am acele probleme cu insitutia lor SUPREMA , KRONOFOGDEN . Am ajuns in situatia sa … caut pe statistici. Am gasit niste chestii cutremuratoare : din 8 mil. de locuitori , 2 milioane sunt datori la Kronofogden . Ma intreb, intr-o societatea ca aceasta, de DICTATURA BANCARA , cum pot acei oameni functiona ? Aceia dintre ei care au ajuns acolo nu pentru ca … sunt criminali … ci pt ca asa …a fost conjunctura vietii lor !!! Suedia pt multi dintre romani este un miraj. Sa va spun eu : Suedia este de fapt o tara comunista . Condusa de o dictatura. Daca va ganditi sa veniti aici … ganditi-va doar asa : ca trebuie sa aveti un loc de munca. Iar in ultima vreme , aici, locurile de munca sunt tot mai rare. Ah… alegeti drumul scolii … poate e ok. Dar atentie, in primii doi ani nu primiti nici un ajutor. Dupa aia … e posibil sa primiti ceva ajutor. (Eu nu l-am primit pt ca am absolvit cu brio toate cursurile lor … inainte de a implini doi ani de cand m-am mutat aici !!! E groaznic sa fii destept !). Dar, din proprie experienta va invat ceva : veniti aici … cu caciula in mana, fara sa aratati ca aveti spirit antreprenorial … cereti, cersiti ajutor … Daca aratati umili, putin destepti, sau handicapati … veti primi ajutorul sperat . Asta e Suedia … o tara ce sustine toti oamenii peCARE II POATE TINE SUB CONTROL. Ah, mai e o viarianta : Sunteti geniali ?! Atunci e bine . Are nevoie si de genii . Dar cati dintre noi au un IQ echivalent cu al lui Einstein ?! In fine … Revenind la viata de zi cu zi a poporului suedez, cauzele fericirii lui sunt : alcoolul ( sunt mai multi alcoolisti decat in tara !), diazepamul… drogurile , sexul. Sunt nepasatori … pt ca … mai acum vreun an de exemplu … o cunostinta suedeza (inregistrata ca fiind consumatoare de heroina !) care primeste ajutor de la stat in fiecare luna: casa, bani de mancare, de telefon, de haine … era nervoasa pe statul suedez si-mi striga asa: ” E dreptul meu sa primesc apartament cu doua camere in loc de garsoniera ,,, ca acuma am copil !”. Nu a absolvit vreo scoala, nu a adus vreo contributie extraordinara statului … a facut un copil ! Ah, da … intr-o seara de sex multiplu ( nici nu stie cine e tatal !). E dreptul ei, va intreb ????? Daca era in Romania … primea ca drept prima gaura de canal ! Si multi, multi altii la fel cu ea in tara asta ! Asa ca dragi romani, mai reflectati la mirajul Suedia !
      Personal , imi doresc sa vand tot si sa plec. Imi place tara. E fantastica. Frumoasa. Si … hai sa fim seriosi … aici in sud iarna sunt rareori mai jos de minus 10 grade. Vreo doua saptamani pe an, poate trei… cred ca e la fel ca in Romania in sud. Asa ca … nu mai veniti cu explicatii de genul: suedezii sunt cum sunt psihic pt ca ei au iarna multa si organismele lor sunt altfel ! Sunt pe dracu ! Poporul suedez traieste o dolce vita … la nivel mediu… vreo 50 la suta din ei ! 20 la suta sunt la kornofogden … si nu pot inchiria nici macar o remorca ! 20 la suta sunt protipendada cu salarii mari. Si 10 la suta milionarii . Unii din acest procent de 10 la suta … traiesc in strainatate. Suedia nu le prieste.Plus ca singuratatea e totala. Cand eram impreuna cu sotul meu aveam companie. Dupa ce el a murit … am devenit … un lup singuratic … o ciudatenie intr-o tara straina o cultura straina. Vecinii rar te saluta. Daca maine as fi nevoita sa ma internez in spital … nu exista nici o ruda apropiata , un vecin, un amic ceva, cineva … care sa primeasca un telefon de la spital pt a fi informat despre mine. Si toti sunt asa. Am o vecina la care niciodata in acesti 8 ani nu a venit cineva in vizita. Are o casa frumoasa, o gradina frumoasa … Nu a baut niciodata o cafea cu cineva la masa din gradina. A, si toti sunt la fel… Chiar si cei trei milionari de la casele de vis a vis. Eu nu am regretat ca am plecat din tara . Niciodata. Mi-a placut ca aici pot realiza ceva . Pretul a fost enorm . M-am pierdut pe mine, mi-am pierdut identitatea de dragul unui vis … sa fac ceva cu viata mea. Fiecare zi ce de duce … o consider pierduta . In fiecare zi sunt imbracata in haine de lucru … tamplar. Construiesc. Muncesc. Definitivez. Livrez. … O iau de la capat cu un nou proiect… Nu am fost in restaurante, in discoteci . Ca sa nu mai spun ca nu am avut concediu vreodata . Pentru ce ? Pentru a investi intr-o mica fabrica … Iar maine … daca mor… sau ma imbolnavesc doamne fereste ca sotul meu … sa constat ca … VIATA DE FAPT, SE MERITA TRAITA PE ALTE FRONTURI ! Si ca astazi … la o analiza mai atenta, ma simt aici in Suedia precum o „carne de tun „! IImi pare rau ca nu am timp de blogg-uri ! V-as … expune in fiecare zi … cate o latura a vietii din Suedia. Si, credeti-ma … hm … din 365 de zile pe an … cred ca as expune doar vreo 30 pozitive ! Restul … „carne de tun „. .. Fiecare cetatean este un „NUMAR” ( Hitler e promotorul !)… are un card bancar ( doamne fereste sa nu ai … iti va fi f greu sa functionezi fara asta ) … si … nimic altceva ! Mi-e dor sa primesc in cutia postala o scrisoare ! Nu doar facturi … Are dreptate semnatarul comentariului :DANTE : virtutile modelului suedez nu exista ! Totul e un bluff. Si… inca ceva , pt R.A.Muresan … Suedia nu este o tara corupta pt ca … exista proprietari… E greu sa corupi un proprietar de fabrica sa iti vanda la pret mic ceva. El e incoruptibil… Pt ca el detine fabrica… DAR pot fi corupti. Oho, cu succes chiar , unii dintre ei … ce sunt doar lucratori. Exact ca si in Romania. Oamenii sunt oameni. Doar …societatile difera… sau modul lor de organizare.

      • Imi pare sincer rau ca a trebuit sa treceti prin toate aceste lucruri. Si va dau dreptate: toate tarile nordice sunt de fapt niste tari comuniste si egalitariste. Si de aceea, este foarte adevarat ca ei prefera mediocrii si prostii si incapabilii. Pentru ca sunt dependenti de stat si sunt manipulabili.

        Nu am fost decat in Danemarca, si nu mi-a placut absolut deloc viata de acolo. Este permanent o atomsfera depresiva, apasatoare, trista, cenusie, fara nici o bucurie. In mod sigur nu mi-ar placea sa traiesc acolo. Si banuiesc ca nici in Suedia.

        Iar ca si o observatie despre felul lor de a fi, la hotel (care nu era nicidecum vreun jeg de cea mai joasa speta), in baie era plin de indemnuri sa iti folosesti prosoapele cat mai mult, pentru ca sa nu poluezi natura, apa de la dus se intrerupea la 60 secunde, ca sa trebuiasca sa apesi din nou robinetul si sa te improaste ori cu apa oparita, ori cu apa rece ca gheata (ca sa faci economie), iar in camera nu puteai sa citesti o carte seara, pentru ca aveau doar doua becuri chioare. In weekend in schimb, ai multe alternative de cum sa-ti petreci timpul: sa bei pana nu mai poti, sa bagi ceva in vena, sau sa-ti tai gatlejul. Dar mi-a placut ca multa foarte lume vorbeste engleza. Si nu mi-a placut ca foarte putina lume vrea sa te ajute, macar si cu o informatie.

      • Acesta este, de departe, cel mai autentic comentariu pe care l-am citit la vreun articol. Ever. Sper sa aveti putin timp si sa va faceti un blog, eu l-as citi indiferent de subiectul pe care v-ati decide sa-l abordati, numai sa aflu de el. Sau ati putea sa trimiteti un articol la cei care gestioneaza site-ul Contributors, sunt convins ca l-ar publica.

  2. Un text interesant si bine scris…convingerea tuturor europenilor din sud ca modelul nord european de societate este directia spre care trebuie sa mergem apare paradoxala…unde este fericirea in aceasta lume fara pacate? Si totusi nu salvezi nimic din aceasta civilizatie? Ai descris acesti oameni ca niste fiinte triste, oare nu gasesti urme de omenie in ei? Sa fie un popor atat de…artificial si fara idealuri? Nu cred ca ai putea face o astfel de analiza unui popor din sud, unde tipurile umane sunt, parerea mea, mai complexe, mai putin uniforme. In special cand cunosti organizatiile catolice poti sa sesizezi asta. Salutari de la Roma.

    • Nu i-am descris ca pe niște oameni iremediabil triști… :) Sunt, cred, niște oameni cu anumite tipuri (predominante) de probleme pe care încearcă să le rezolve așa cum am descris.
      Avem și noi soluțiile noastre, nu neapărat mai puțin păguboase :)

  3. Rezumatul rezumatului ar fi nevoia sudezului de a evada din realitate. Prin toate mijloacele, de la fluierat la alcool și de la alcool la promiscuitate sexuală. De preferat, în afara țării de baștină, cel puțin pentru femei. Pentru că o legislație care definește drept viol faptul că partenerul nu s-a oprit când a zis ea e ușor de impus. Însă ea mai are totuși din când în când nevoia să se simtă femeie, așa că face asta prin țările mediteraneene, unde bărbații nu au fost castrați psihologic. Și unde presa și politicienii nu au nevoie să ascundă violurile comise de musulmani. Aspecte datorită cărora începem să avem o oarecare înțelegere pentru nevoia suedezilor de a evada din realitate :)

      • Ce ar trebui să facă bărbatul e una, iar faptul că organele de cercetare penală se amestecă în asta e cu totul altceva. Chiar crezi că e treaba statului ce se întâmplă în dormitor? Chiar crezi că e normal ca două (!) dintre fostele partenere ale lui Julian Assange să-și aducă brusc aminte după doi ani (!) de la evenimente că ele parcă i-au spus să se oprească, iar el nu s-a confomat? Chiar crezi că e normal ca Suedia să emită un mandat de arestare în asemenea condiții?

        Și last, but not least: crezi că de-aia fac suedezele turism sexual de vreo 50 de ani încoace, au cumva o satisfacție masochistă să meargă în țări unde partenerul nu trebuie să ceară confirmare din 5 în 5 minute că e OK să continue?

  4. Felicitari ! Iata in sfirsit un articol ce nu poate fi deloc acuzat de spiritul corect politic al acestui blog. Foarte frumos scris, sincer si interesant, ne da speranta unui viraj redactional.
    Nu stiu cum ati gasit-o pe Adela si cum de ati publicat-o, dar cred ca merita spatiu suplimentar.
    cu stima

      • Mai adaugati va rog niste sincere aprecieri pozitive.

        PS: Grupul Abba a fost cosmarul adolescentei mele, dar aveam un prieten care considera ca asta e muzica de calitate (din pacate mai crede si astazi). Dar poate ca sunt eu ciudat, cum poate sa nu-ti placa asa ceva: „Chiquitita, tell me what’s wrong / You’re enchained by your own sorrow / In your eyes there is no hope for tomorrow / How I hate to see you like this / There is no way you can deny it”… Nu mai scriu mai departe ca ma bufneste plansul.

  5. fericirea incepe in fumul gratarelor improvizate (la iarba verde) unde sfiriie cirnatii si mititeii iar narcoticul nu este diazepamul ci petul de bere dupa care rigii si lalai intr o beatitudine suprema, si se termina pe caldarimul oraselor unde pina si dulaii participa la oda bucuriei imprastiindu si excrementele intr o deplina libertate, o simbioza perfecta om / salbaticiune (precum in slum urile indiene). daca suedezul fluiera bintuit de nevroze, romanul (sau ma rog,”sudistul temperamental”) fluiera a paguba

    • In Romania oamenii sunt programati sa asocieze obsessile ‘spirituale’ (de fapt patologice) ale discipolilor lui Noica (cu Plesu in frunte) cu un nivel superior de constiinta. Cine nu vorbeste ca Plesu de ‘transcendenta’ are carente intelectuale si spirituale majore. Cine nu e interesat de mistica este steril sufleteste.

      Bineanteles, acesta este un mecanism psihologic de aparare. Adica, dom-le, suntem noi corupti, incompetenti, delasatori, semi-civilizati, etc. , dar, pe de alta parte avem un simt al transcendentei foarte dezvoltat, detectam nualtele spirituale ale ‘Dasein’ ului, nu ca ciudatii aia rationali, reci, frustrati, ‘pã partea economica’. Noi ne ocupam de lucruri serioase, de moarte, de ingeri, de parabolele lui isus. Ma intelegi? Deci pe parte transcendentala nu ne intrece nimeni!!

    • Romanul (un pic rasarit) care fluiera a paguba, deschide ochii si in mod echilibrat vede si bune si rele. Am inteles cele bune de mai sus.. hai si niste rele.. asa de picanterie:
      * Numarul unu in Europa la capitolul violuri (https://en.wikipedia.org/wiki/Rape_in_Sweden) .. probabil provocate de lunga iarna nordica
      * Sex cu animalele, interzis doar cu doi ani in urma (http://www.thelocal.se/20140331/bestiality-now-illegal-in-sweden).. probabil tot iarna
      * „Una mica in public”.. cat se poate de legal (http://gawker.com/public-masturbation-declared-legal-in-sweden-after-land-1340599730) … asta .. chiar ma jur ca este din cauza suedezelor care nu au cedat la punctul unu.
      Si mai sunt… dar sa nu fim rautaciosi.

      • Vedeți mai întâi definiția aberantă a ”violului” în Suedia și clasificarea și mai aberantă a ”violurilor” în statisticile din Suedia, iar după aceea veniți să ne povestiți.

        ”Sweden reformed its sex crime legislation and made the legal definition of rape much wider in 2005 which largely explains a significant increase in the number of reported rapes in the ten-year period of 2004-2013”

        ”The Swedish police registers one offence for each person raped, and if one and the same person has been raped on a number of occasions, one offence is counted for each occasion that can be specified. For example, if a woman says she has been raped by her husband every day during a year, the Swedish police may record more than 300 cases of rape. In many other countries only a single offence would be counted in such a situation”

        ”In Sweden, the definition of rape has been successively widened over the years, leading to an ever larger number of sexual assaults being classified as rape. For example, in 1992 a legislative change came into force which shifted the dividing line between sexual assault and rape. This legislative change resulted in about a 25% increase in the level of registered rape offences”

        https://en.wikipedia.org/wiki/Rape_in_Sweden

      • @Logos: nu vi se pare cam mult să puneți în cârca lui Andrei Pleșu toate „derapajele spirituale” ale romanilor?

    • Buna replica. Noi romanii chiar avem mot in frunte, toti ceilalti sint plini de tot felul de defecte si da, de la inaltimea nostra ii privim cu compatimire ce rau o duc in societatile lor asezate, prea asezate, nu-i asa? mai bine aici. Un articol cu pretentii (bine zis @Logos) si nimic mai mult.

  6. Nu stiu cum s-a salvat cetateanul de mai sus de cancer.Aici ca sa te vada medicul de familie iti trebuie intre 30 si 90 de zile.Ca sa ajungi la medicul specialist inca 90 de zile. Si apoi ca sa fii operat intre 1 an si 7 ani. Eu zic sa tai un pic coada vulpii nenea cu cancerul. Si apropos: recomandarea medicului de familie: daca vrei sa te vada un medic specialist competent si repede mergi in Romania – e mai ieftin si mai repede. Apoi sistemul de aici de orice fel (totul e mai mult sau mai putin de stat) e cu ochii sa iti salte cati mai multi bani. Si nimeni nu recunoaste ca a gresit. Daca incepi sa intrebi de ce (de ce ti-a luat atatia bani si din ce motiv, de ce nu ai nici un drept ca, client) devii extrem de suspect si in cateva luni esti pus pe liber si luat la ochi. Si multe altele. Deci mai incet cu pianul ca se varsa clapele tovarasi admiratori ai socialismului suedezo-danezo-norvegian. Vorbim in zece ani cand denumirile oraselor vor avea si traducerea in araba (in Malmoe deja la primarie este obligatoriu sa aiba si vorbitori nu translatori de araba).

    • Asa e. La asa ceva duc ideile socialiste peste tot in lume.

      Cel mai informativ articol pe care l-am citit despre Suedia (si am citit citeva zeci):

      =================================================
      How Laissez-Faire Made Sweden Rich by Johan Norberg

      http://www.libertarianism.org/publications/essays/how-laissez-faire-made-sweden-rich

      Sweden often gets held up as an example of how socialism can work better than markets. But, as Norberg shows, Sweden’s history in fact points to the opposite conclusion.
      =================================================

      „Once upon a time I got interested in theories of economic development because I had studied a low-income country, poorer than Congo, with life expectancy half as long and infant mortality three times as high as the average developing country.

      That country is my own country, Sweden—less than 150 years ago.

      At that time Sweden was incredibly poor—and hungry. When there was a crop failure, my ancestors in northern Sweden, in Ångermanland, had to mix bark into the bread because they were short of flour. Life in towns and cities was no easier. Overcrowding and a lack of health services, sanitation, and refuse disposal claimed lives every day. Well into the twentieth century, an ordinary Swedish working-class family with five children might have to live in one room and a kitchen, which doubled as a dining room and bedroom. Many people lodged with other families. Housing statistics from Stockholm show that in 1900, as many as 1,400 people could live in a building consisting of 200 one-room flats. In conditions like these it is little wonder that disease was rife. People had large numbers of children not only for lack of contraception, but also because of the risk that not many would survive for long.”

      „The Father of Swedish Liberalism

      In 1763 Anders Chydenius, a young priest from Österbotten in Finland (then part of Sweden), sat down to write his contribution to an essay contest. The question he would answer was the most important in Sweden at the time: “Why do so many people leave Sweden?” Emigration had increased and was seen as a big problem. The common interpretation was that people were lazy and greedy, and instead of assuming responsibility and working hard, they were tempted by promises of an easier life abroad.

      Chydenius’s response was the opposite. There is nothing wrong with emigration, he wrote. The problem is the oppressive and corrupt system that makes it impossible for people to stay in Sweden and build a good life there. In detailing all the abuses, regulations, and taxes that destroyed opportunity, Chydenius outlined a radical laissez-faire critique of the Swedish government. He showed that privileges, license requirements, and trade prohibitions protected a small lazy aristocracy and stopped hard-working people from making their own luck. High taxes confiscated whatever they managed to create; a corrupt justice system made it impossible for them to win against the powerful; and restrictions on the press made it illegal for them to complain about it. “Fatherland without freedom and merit is a big word with little meaning,” he pointed out.”

      „Epilogue

      It was not socialist policies that turned Sweden into one of the world’s richest countries. When Sweden got rich, it had one of the most open and deregulated economies in the world, and taxes were lower than in the United States and most other western countries. The Social Democrats kept most of those policies intact until the 1970s, when they thought that those excellent foundations—unprecedented wealth, a strong work ethic, an educated work force, world-class exports industries, and a relatively honest bureaucracy—were so stable that the government could tax and spend and build a generous cradle-to-grave welfare state on them.

      They couldn’t.”

  7. De ce oare Suedia a dat casa masa si viata normala la mii de romani!
    Articol scos din penumbrele sistemul spre a speria romanii sa vina aici. Pentru ca specialistii sunt primiti integrati si respectati.
    Cand s-a nascut primul copil am fost in spital tratat mai bine ca in famile.Cand s-a nascut al doilea la fel!
    O suedezii nu respecta invidiosii, smecherii, manelistii, nu respecta minciuna sau lipsa bunului simnt, nu agreeaza funadamentalsimul relifios da orice fel!
    Daca esti cinstit, muncitor, ai o meserie poti duce o viata normala iar copii tai iubesc sa mearga la scoala ! Daca nu ai o meserie si vrei sa reusesti urmezi o scoala chiar si la varsta adulta si te reconvertesti profesional.
    Iubesc Suedia ca pe tara mea si romanii ar fi cat sa poate de fericiti sa aiba in tara acest model! In rest sunt tristi, nesiguri pentru ziua de maine si locuiesc intr-o tara bogata pe care ei insusi au saracit-o. Prin… cuvantul ce se numeste „prostie”!
    Daca iti pierzi un telefon in Suedia si il gaseste il suedez sapatamana viitoare ti-l recuperezi! Am crescut intr-o familie in Romania, in care principiile, muncii, corectitudini, erau sfinte si eram luat de prost cand nu copiam la examene! Asta e Romania adevarata a balcanismului si a furtului caciulii iar cei competenti nu au loc! Nu mi rusine de cum am fost crescut in Romania dar pe cei corecti si muncitori tara ii arunca ca rebuturi!
    Ma consider un „rebut” al Romaniei apreciat in Suedia! Ma simnt foarte bine nu sunt si alcoolic nici drogat, nici pletos, sunt om normal ce am muncit mult la viata mea si imi cresc copii f bine in Suedia si fara bona si bunici!

    Multumesc Suedia pt ca mi-ai dat loc de munca, casa si masa si imi cresti copii la un nivel inalt si multumesc Romania pentru ca m-ai crescut!

  8. din intimplare, iubesc nordul si ma simt atras in special de Norvegia.
    in 5 ani, in urma cu doar citiva ani, am vizitat Norvegia de 6 ori.
    merg cu masina si, bineinteles, vizitez, in trecere, Danemarca si Suedia.
    data viitoare, peste un an sau doi, vreau sa merg direct din Danemarca in Norvegia, cu feri.
    ultima oara, in 2013, cind am vazut Norvegia (inca nu am mers in Bergen, mai am multe de vazut), am traversat, in lungul ei, intreaga Finlanda. Si finlanda mi-a placut aproape la fel de mult, ca si Norvegia.
    dvs. ati observat multe deosebiri/asemanari intre oamenii din Suedia, Norvegia, Danemarca si Finlanda ?

    • Oh da, am observat… Aveam prieteni doctoranzi de prin tot Nordul, îți dădeai seama după numărul de cuvinte pe care le rosteau în decursul unei seri, la vreun bar. Islandezii scoteau cam 3 cuvinte. Danezii vorbeau mai mult ca latinii :))))

  9. O radiografie pertinenta a mentalului colectiv suedez.

    Locuind in aceasta tara de cativa ani, nu pot decat sa-i multumesc distinsei autoare pentru faptul ca a exprimat cu atata acribie propriile mele ganduri si framantari.

    Nu-i deloc usor sa-ti pastrezi identitatea aici. Adeseori ma-ntrebam daca nu cumva eu am o problema, daca nu cumva eu sunt prea dificil sau prea critic la adresa acestei societati.

    Articolul imi confirma insa faptul ca opiniile mele sunt bazate pe realitate si ca singuratatea nu mi-a deformat capacitatea de analiza.

    Ceea ce nu inseamna insa ca am de gand sa parasesc noua mea patrie!

    Multumesc, Adela Toplean!

    • Chiar n-aveți pentru ce să-mi mulțumiți. Toți prietenii mei buni locuiesc în Suedia, țin enorm la ei și, într-un fel, cu gândul la ei am scris textul ăsta. Nu știu – de fapt nu cred – că e ceva e FUNDAMENTAL în neregulă cu ei. Pur și simplu au niște profile la care noi, românii, rezonăm destul de puțin…

  10. Superb. M-am tăvălit de râs. Eu i-am „prins” de midsummer day… Confirm analiza, fiindcă la un moment dat m-am întrebat şi eu, mai puţin academic, bă, ce-o fi cu ăştia? Altfel, o societate cu un foarte elaborat camuflaj al contrastelor şi cu o spectaculoasă civilizaţie materială, chit că, în afară de Stockholm, cam peste tot eşti ca la ţară.

    • să vedeți ce se supără dacă află că v-ați apucat să-i judecați după fețele pe care le-aveau dimineața, pe 25 iunie :))))

  11. Constat ca sintem, ca de obicei, foarte buni in a-i critica pe altii: frapeaza totusi siguranta, stilul nostru oracular, desfasurarea de forte.
    Problema cea mai mare a mediocritatii o constituie mai mereu ceilalti: iar cel mediocru incepe critica mereu de la celalalt – altfel, motivul principal pentru care teoriile conspiratiei nu vor disparea niciodata este tocmai imposibilitatea eradicarii mediocritatii.
    Si totusi, normalitatea nu e totuna cu mediocritatea. Iar daca ar fi sa spun cine e normal in poveste si cine mediocru as face-o fara ezitare: abia suedezul e cel normal iar romanul e cel mediocru. Caci mediocru esti atunci cind lupti din greu ca sa obtii si sa pastrezi normalitatea, iar asta se intimpla nu fiindca altii sint de vina – de pilda politicienii –, ci fiindca mizele sint mai mereu mici. Caci in Romania, miza cea mai mare e cum sa dai un tun si sa traiesti apoi linistit din ce ai deturnat, iar daca nu esti lasat in pace de justitie, sa intri in politica si sa schimbi legea in favoarea ta si a celor ca tine. Ei bine, aceasta miza „uriasa” pentru romani, pentru suedezi e una de nimic, chiar admitind ca idealul suedez ar fi acela de a da lovitura in lumea muzicii pop. Prima indeletnicire e din capul locului necinstita in vreme ce a doua e perfect onorabila. Dar apoi, doar pentru a pastra aparentele onorabilitatii la noi trebuie sa intorci Romania intreaga cu fundu’ in sus, daca e nevoie sa schimbi inclusiv constitutia si sa critici virtos UE pentru pastrarea MCV, in vreme ce in Suedia, pentru a cuceri lumea nu ai nevoie decit de un hit scris cu talent.

    „Niciunde altundeva (nici măcar în Liverpool, nici vorbă de New York!) genurile minore ale muzicii nu sunt urmărite cu atâta devotament şi încrâncenare, niciunde altundeva muzica “neserioasă” nu stârneşte pasiuni atât de serioase, niciunde nu este colecţionată cu atâta ardoare şi compusă cu atâta sârguinţă. Faptul că muzica uşoară (de la hard rock până la disco pop) constituie, în Suedia, un “jurnal de ţară”, un topos şi un program existenţial deopotrivă impetuos şi anemic, vocaţional şi silit, este ilustrarea cea mai nimerită a unui mod de a fi care ezită între ipocrizia populismului şi trufia individualismului, între indispoziţia psihică şi dispoziţia materială a suedezului de a (se) cheltui în divertisment.”

    Suedia e una din acele tari nordice aproape fara coruptie, unde nici macar ateismul nu e dominant, asa cum cred unii – Suedia e totusi o monarhie.
    Oricit am vrea, nici rockul si nici hard-rockul – si probabil ca nici macar muzica pop – nu intra in categoria muzicii usoare, asta desi e facuta, in general, de oameni care nu au urmat neaparat studii muzicale pretentioase: cei pasionati cu adevarat de muzica usoara sint, de fapt, romanii, care n-au avut vreodata muzica pop de calitate si nici public autentic pentru asemenea muzica – ce sa mai zicem de muzica rock sau jazz, si azi fara prea mare ecou in cultura romaneasca.
    Cit despre fluierat, ar trebui sa ne amintim ca principiul functionarii marilor orgi e acelasi. Da, Suedia fluiera si mi se pare minunat – ce bine ar fi daca si Romania ar invata sa fluiere, mai precis sa-si traiasca normalitatea fluierind.

    P.S.
    Altfel, suedezii au muzica chiar dincolo de ce sintem noi dispusi sa numim muzica, iata doar o mostra:
    Dark Ambient Playlist – Atrium Carceri

    • Sunt destul de dezamăgită că v-a scăpat, practic, esența textului. Nu numai că nu i-am criticat, nu numai că nu i-am lăudat pe-ai noștri, dar am spus explicit la începutul textului că vreau să sparg un pic clișeele pe care noi, ăștia mai iuți, le punem în cârca lor. Pe tot parcursul textului n-am făcut altceva decât să găsesc contexte potrivite pentru a explica (și modula) ceea ce unii cred că ar fi niște „slăbiciuni” tipic suedeze. Că nu am fost ipocrită, asta e clar. N-am fost. Dar dacă ați fi citit mai atent și ați fi fost mai puțin tendențios, ați fi văzut că despre suedezi am vorbit cu tandrețe și onestitate, iar despre români cu ironie.

      • Lipsa mea de perspicacitate nu invalideaza afirmatiile pe care le-am facut.
        Pe de alta parte, textul d-voastra este in evident raspar cu introducerea al carei ton e totusi clar pentru oricine. Iar faptul ca lucrurile stau asa reiese inclusiv din satisfactia sau dezaprobarea pe care multi cititori le-au resimtit prin punerea la punct.
        Va inteleg dezamagirea, dar textul d-voastra chiar e derutant, cit despre tandrete, iertati-ma, dar abia aceea mi-a scapat cu totul.
        Asa incit am ales sa-mi exprim opinia cu gindul la tendinta problematica, probabil dominanta: de cele mai multe ori ma adresez celor care o sustin si mai putin autorului. Asta e si motivul pentru care astept parerea celorlalti si abia apoi spun ceea ce am de spus.
        Daca mai multi cititori mi-ar intelege gresit mesajul, atunci m-as intreba mai intii daca nu cumva ironia sau contributia mea a fost una confuza, fiindca nadajduiesc ca asta n-ar stirbi prea mult constiinta propriei valori.

  12. Daca tot am stat aici vreo sase ani si vorbesc cu ei zilnic la cafele, pot spune ca suedezii sunt mult mai normali la cap decat romanii. Acum eu nu am venit in Suedia ca sa ma fu[] prin cluburi, asa ca articolul asta ar putea fi despre partea nevazuta a .. lunii. In ce priveste nevroza si depresia locala are dreptate insa, suedezii inoata in chestia asta la fel cum romanii inoata in propriul cinism.

  13. Acesta este articolul unui doamne, Adela Toplean, care nu a inteles NIMIC din Suedia. Insaileaza cu usurinta platitudini si sabloane auzite de pe ici pe colo. Un om care, poate, desi traieste in Suedia, este total strain de sufletul ei. Un articol ca o colectie de clisee culturale. O straina care descrie viata suedezilor vazuta din avion. Vorbe, vorbe

  14. Stimata autoare,scrieti atat de sublim despre nenorocitii astia de nordici,dar o analiza despre viata adevarata si fericita din Vaslui cand o sa faceti? .

  15. Pericolul care ii paste pe suedezi ca si pe altii e urmatorul: credinta ca raul nu e posibil iar bunastarea, democratia si libertatea sint lucruri date care li se cuvin. Odata traind in certitudinea asta lumea pare un loc idilic cand de fapt nu este asa. Suedezii cred poate ca au creat gratie unor idealuri puse in practica Edenul terestru sau ceva asemanator. Nu stiu de ce, am convingerea ca mai devreme sau mai tarziu vor realiza ca traim intr-o lume perisabila si tot ce creem este detinat pierii iar lumea lor ideala a fost doar un iluzoriu castel de nisip. Am vazut de exemplu statistici surprinzatoare despre rata extrema de sinucideri in tarile nordice. Sint si altele care pun pe ganduri. Suedia e o minciuna, desi frumoasa, despre triumful omului. A se (re)citi Stefan Zweig – Lumea de ieri despre cum o realitatea aparent perfectea poata disparea peste noapte un fumul istotriei. Personal nu cred in perenitatea si nici virtutile modelului Suedez; totul are un iz de ireal pe care scepticimul meu interior nu-l poate digera.

  16. Aveam o vecina de bloc, tot „decretzel”, ca si mine. Eram cel putin 10-12 decretzei in bloc. Era tinuta din scurt de parinti (in special de mama sa) – nu avea voie sa se joace cu baietii nicicum, nu statea afara dupa ce se intuneca, atunci cand a crescut nu avea voie la petreceri etc. La fel si sora ei, cu doi ani mai mare. Cand au „scapat” de-acasa, la facultate (una la Ploiesti si alta la Bucuresti), s-au distrat fetele la maxim, cat au putut si au ajuns cunoscute ca „deloc cuminti”.

    Pe linie profesionala, am interactionat timp de 5-6 ani cu un german, un fel de „general area manager”, sef peste filialele din Romania, Bulgaria, Ungaria, Cehia, Slovacia etc. ale multinationalei la care lucram. Ne-am intalnit de mai multe ori, atat in Germania cat si in Romania, atat la intalniri oficiale, cat si la restaurant sau club. In Germania nu fuma, era sobru si bea cu masura. In Romania, fuma, bea, radea liber si se distra.

    Nu stiu care e situatia in Suedia, dar, cand omul scapa de constrangeri, incearca sa obtina ceea ce-si doreste si nu a putut avea. E in firea lucrurilor, cred eu. Iar societate perfecta nu exista. Cei ce sunt echilibrati si fericiti intr-o societate ce nu-i impinge la depresie si la sinucidere, trebuie sa se considere fericiti. Oricat de „avansata” sau de „primitiva” ar fi considerata acea societate.

    Bhutan nu e vreo „Suedie” a lumii, dar se preocupa (si) de fericirea populatiei sale…

    In mod cert, exista oameni fericiti atat in Suedia cat si in Bhutan. Care e ponderea lor si care-s cauzele fericirii lor, e o discutie lunga si complexa.

  17. eu ma regasesc total in articolul asta desi nu traiesc in Suedia ci in Canada.Tarile nordice au aceleasi caracteristici fara de care probabil nu ar fi existat pina azi;sint eficiente dar plate. sint solidare ca colectivitati dar indivizii sint singuri, etc, nu analizeaza nimic din ce li se intimpla in jur dar sint perfecti la a urma reguli, etc

    Iar asta cu clima dificila e adevarata…iarna e ca si cum un pic viata ta e pusa On Hold (o sa facem asta sau ailalta dupa ce trece iarna, adica un pic din viata)…nu degeaba filozofau grecii anticii era cald, bine, te hraneai cu putin….in nord nu poti s-o faci ca tre sa faci ceva sa nu-ti fie frig (in afara de autoare ….)

    dar noi sintem doar o generatie de tranzitie, care avem un soi de dubla identitate, (or no identity at all de fapt ca nu sintem nici asimilati dar nici ro nu ma sintem)…insa copii vor fi exact ca ai ei

  18. Stimata autoare,

    Am fost placut impresionat de talentul dv scriitoricesc. Mai departe insa ma opresc cu laudele. Oricine incearca sa filosofeze generalizant pe tema caracterului unui popor e sortit esecului. Mai ales cind cunostintele sale nu sint bazate pe traiul in cadrul poporului respectiv.

    Si mai speculativa si, pentru mine ca iubitor de muzica, cam deranjanta, e teoria legata de muzica suedeza, in speta pop-ul suedez. Faptul ca ati ales doua grupuri celebre si, en passant, o referire la Liverpool (alaturi de New York, ceea ce e mult mai acceptabil, fata de Liverpool care nu mai e nici pe departe un centru muzical major), nu arata decit limitele dv muzicale.

    Pop-ul, ca jubilatie cotidiana, cum spuneti dv., e motivatia preferata a majoritatii … romanilor, americanilor, englezilor, etc. Nu e un apanaj al suedezilor, ci o expresie a mediocritatii. Impotenta existentiala, credeti dv ca e boala de care sufera suedezii? Sint fraze frumoase pe care le scrieti, doar ca sint, ca in cazul de fata, insultatoare, ori pur speculative si doar un joc de vorbe.

    Scandinavii in general, si suedezii in speta, au o mare bogatie de muzicieni de toate stilurile. Va las placerea sa studiati internetul si sa-i descoperiti si pe altii decit pe comunii ABBA si Roxette. Jonas Hellborg ori Clas Yngström nici macar nu apar la „Music of Sweden” ori „Swedish guitarists” si credeti-ma ca „Temporal analogues of paradise” e o capodopera. Ascultati jazzmeni ca Bobo Stenson si Esbjörn Svensson, pentru a vorbi doar de pianisti, si veti descoperi o alta fata a Suediei, nu doar cea facila a locurilor comune.

    Vorbiti cu Puiu Nistor, excelentul trompetist roman de la Stockholm si veti avea o privire mai nuantata, macar asupra muzicii suedeze.

    Eu am petrecut 8 ani in Danemarca si 18 in Germania si nu m-as aventura sa-i caracterizez pe danezi ori pe germani si va spun si de ce: Cine crede ca intre aprozaristul suedez si inginerul, economistul sau avocatul suedez poate intrevedea o suma de trasaturi comune, in ciuda educatiei pina la un punct similare, e „deluded” sau se supraapreciaza in mod serios. In acelasi fel vad o afinitate si o privire asupra lumii mult mai mare intre mine si un coleg de serviciu suedez decit intre mine si un politician ori aprozarist roman. Nu ar fi un paradox conform teoriei dv? N-ar trebui toti romanii sa fim la fel asa cum credeti dv ca sint suedezii?

    Sper sa nu va suparati prea tare (ca oricum, nimanui nu-i pica bine critica) si sa incercati sa-i ascultati macar pe pianistii de mai sus, fara a gasi tendinte morbide doar fiindca piesele sint lirice/linistitoare:)

    Cu cit mai multa muzica veti cunoaste cu atit veti reusi sa traiti intr-o lume mai buna si sa va abtineti de la critici nefondate.

    Va doresc succes!

  19. Tin sa multumesc autoarei pentru experienta personala impartasita cu noi.
    Multumesc de asemenea celor care au adaugat comentarii, le-am citit cu atentie si au contribuit si acestea la a-mi crea o imagine asupra subiectului care imi era strain pana acum.

  20. Adela, scrii bine si interesant, dar… textele tale sunt prea lungi! Argumentul principal devine diluat, greu de urmarit. Pari ca incerci sa spui prea multe. Incearca sa scrii texte mai scurte si mai bine structurate. Zic si eu…

  21. Toate ca toate, dar sa reduceti muzica suedezilor la ABBA e chiar amuzant. De topicul asta mai bine nu va atingeati. In orice tara exista muzica usoara, banala si exportabila. In cazul lor, ABBA a fost un produs de export urias, ceea ce nu e rau pentru o industrie. La fel si Roxette.

    Aveti idee cine sunt Bathory, Candlemass, At The Gates, Therion, Meshuggah sau macar Yngwie Malmsteen?

    Aveti idee ce au insemnat trupele astea pentru scena europeana si mondiala de metal?

    E ca si cum m-as plange eu ca Inna e esentiala pentru Romania, dar as ignora complet trupe ca Urma, Luna Amara, Omul cu Sobolani si cine mai vreti dumneavoastra.

    Ce naiba, doar exista niste ierarhii in orice, nu? Nu ne impiedicam de Horia Moculescu in drum spre Celelalte Cuvinte.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Adela Toplean
Adela Toplean
Adela Toplean este doctor în filologie, activează din 2003 în Death Studies cercetând atitudinile contemporane în fața morții, a publicat numeroase studii de sociologia morții în Marea Britanie, Suedia și Germania. A studiat la Universitatea din București, Sorbona (Paris V) și Universitatea din Lund, a fost bursieră a Institutului Suedez și a Colegiului Noua Europă, este membru al Association for the Study of Death and Society. Din 2011 este lector universitar la Facultatea de Litere a Universității din București.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro