Home » Opinie »Societate/Life » Citesti:

Sunt cinstit: șpaga e prea mică!

Dorian Galbinski septembrie 17, 2012 Opinie, Societate/Life
10 comentarii 2,867 Vizualizari

Se spune că fiecare om are prețul lui. În funcție de poziția pe care o ocupă, de caracterul său, de circunstanțe, etc., etc. Și că nimeni nu este 100% incoruptibil. Trebuie doar să-i găsești punctul slab. La unii este dorința de îmbogățire, la alții vanitatea, la alții slăbiciunea pentru femei frumoase. Cum spunea Oscar Wilde: pot rezista la orice cu excepția tentației.

Cel mai vechi prieten al meu din Anglia, Max, a lucrat zeci de ani ca Chief Executive la diverse primării din Londra.  Odată, când i-am povestit de corupția din România, mi-a răspuns că nu crede că românii sunt mai corupți decât englezii, de exemplu. ”Faptul că în Marea Britanie sau în SUA corupția nu este atât de răspândită ca în România, Rusia, Bulgaria sau alte țări, nu se datorează onestității cetățenilor lor, ci numeroaselor niveluri de control la care sunt supuși. La mine la primărie”, continua el, ”adjunctul meu abia așteaptă să comit vreun act de favoritism sau să arăt vreo preferință pentru vreuna din companiile la care comandăm lucrări publice, ca să poată să-mi ia locul. Avem controale permanent, la toate nivelurile. Și când cineva este prins cu vreo infracțiune, este imediat sancționat, concediat sau dat în judecată, în funcție de gravitatea actului”.

Este adevărat. Ați auzit probabil de numeroșii deputați în Camera Comunelor și membri ai Camerei Lorzilor care și-au falsificat cererile de recuperare a cheltuielilor de reprezentare. Mulți dintre ei au fost obligați să înapoieze sumele încasate, unii au fost chiar judecați și condamnați la închisoare, alții și-au pierdut mandatul de deputat. De-a lungul anilor, unii miniștri și-au pierdut postul pentru sperjur și au fost condamnați la închisoare. (În Marea Britanie, imunitatea parlamentară apără un deputat numai pentru declarațiile pe care le face în incinta Parlamentului, nu și pentru infracțiuni comise în viața de afară.)

Și absolut nimeni nu este imun în fața legii. Prințesa Anne, fiica reginei, a fost amendată de câteva ori pentru exces de viteză. Comisari de poliție au fost destituiți iar unii chiar condamnați la închisoare pentru diverse delicte sau încălcarea regulamentului, ziariști de frunte arestați și anchetați în prezent sub acuzația că au interceptat conversațiile telefonice particulare ale unor personalități, scandal care a dus la închiderea săptămânalului News of The World,  etc., etc.

Am întrebat, cu mulți ani în urmă, un ofițer de poliție dacă i s-a oferit vreodată  mită. ”Da”, mi-a răspuns, ”pe la începutul carierei mele, când lucram la circulație. Am oprit noaptea o mașină și mi-am dat seama că șoferul băuse zdravăn. Mi-a spus că este impresar și că dacă își pierde și ultimele puncte pe care le mai avea pe carnetul de șofer nu-și mai poate practica meseria și rămâne muritor de foame. ”Pe bancheta din spate este o servietă cu cinci mii de lire sterline, a continuat el. Ia-o și hai să uităm totul”. Cinci mii de lire era pe atunci jumătate din salariul meu anual. O sumă respectabilă. Pe de altă parte, dacă s-ar fi aflat, aș fi fost dat afară din poliție, mi-aș fi pierdut deci slujba, dreptul la pensie, etc., și aș fi avut toată viața această pată la dosarul meu, fiindu-mi foarte greu să mă angajez în altă parte. Am decis așadar că nu merită, în contextul global mita era prea mică în comparație cu riscul. Am refuzat-o și i-am luat carnetul”.

Același principiu stă probabil și la baza remunerației judecătorilor din  Marea Britanie. Aceștia au salarii uriașe, se spune că unii judecători de la Curtea Supreamă câștigă chiar un milion de lire sterline pe an. Incoruptibilitatea lor se datorează tocmai faptului că pot pierde acest venit și pensia corespunzătoare în cazul în care sunt prinși că au primit mită sau că s-au abătut de la etica profesională. Un asemenea judecător a fost prins cu mulți ani în urmă că a încercat să evite plata taxelor vamale la mai multe sticle de alcool și baxuri de țigări aduse din străinătate. Și-a pierdut imediat postul și a devenit un paria.

În Marea Britanie, corupția nu prea există în viața de zi cu zi. Toate cererile la primărie, la telefoane, la fisc, sau la diverse instituții, se fac în scris sau prin email. Nu ajungi niciodată față în față cu funcționarul de a cărui aprobare ai nevoie. De asemenea, nu se dau ”atenții” medicului de familie, chirurgului de la spital sau infirmierelor. Dacă vrei un tratament mai rapid și o cameră mai elegantă la spital, recurgi la medicina particulară, fie cu bani peșin fie printr-o asigurare medicală privată.

Sigur, printr-o aplicare strictă  a legilor în vigoare, și în România și în alte țări corupția s-ar putea reduce drastic. Cel puțin cea care îl afectează  pe omul de rând, care suferă cel mai mult de pe urma efectelor ei. Situația de la aeroportul Otopeni, de exemplu, despre care am citit în ultima vreme, ar putea fi rezolvată imediat dacă ar exista voință. Și exemplele sunt nenumărate.

Dar inventivitatea și adaptabilitatea omului sunt nelimitate. Ce s-a întâmplat în Anglia și în SUA când legile anti-corupție au devenit prea aspre și directorii băncilor, utilităților publice și altor companii nu au mai putut beneficia de numeroasele avantaje asociate funcției (”perks”), cum ar fi mașină de la firmă, asigurare medicală privată, acoperirea taxelor școlare pentru copii la școli particulare,”ospitalitate” la hoteluri de lux, vacanțe în străinătate în locuri exotice, la vile somptuoase, etc., toate oferite gratuit? Au inventat prima (așa numitul ”bonus”). De fapt nu au inventat-o ci au adaptat-o la timpurile moderne. În trecut, primeai o primă relativ modestă pentru o inovație sau o performanță care depășea norma. Astăzi, prima este automată și reprezintă, în multe cazuri,  de câteva ori salariul anual. Și acești baroni industriali și bancari primesc acum aceste prime indiferent de performanța companiilor pe care le conduc. Chiar dacă firma a pierdut bani în anul financiar respectiv. Pentru că, așa cum îmi explica acum câțiva ani un director de bancă pe care-l intervievam: ”vedeți Dv, prima nu se dă doar pentru anul în curs, ea reprezintă recunoașterea eforturilor în direcția progresului companiei pe mulți ani de-acum încolo, pentru strategia pe termen lung”. Dar pe termen lung, cum spunea un economist celebru, suntem toți morți. Așa că, deviza pare să fie ”apucă ce poți acum”. (La urma urmei însă, acestea sunt companii private, iar dacă acționarii lor sunt dispuși să aprobe aceste prime anuale, este treaba lor. Deși, în ultima vreme au avut loc câteva revolte la Adunările Generale anuale ale acestor firme, în unele cazuri acționarii refuzând să-și dea acordul pentru prime automate, indiferent de performanță.)

Și e de mirare că moda ”bonus-urilor” a fost rapid adoptată și de alte țări, inclusiv România? Dar, dacă se ia exemplu de la occident în acest domeniu, de ce nu se ia exemplu și în ceea ce privește aplicarea strictă a legilor?

Cred că suntem cu toții de acord. Natura umană fiind așa cum este, corupția nu va fi niciodată eliminată complet. Nicăieri. Pentru că, așa cum răspundea un hâtru când era întrebat cum să i se arate recunoștința: ”Asta nu mai este o problemă de când fenicienii au inventat moneda!”

Dar ca în toate celelalte aspecte ale vieții, și corupția e o chestiune de gradație.

Articol aparut in revista Acum.tv

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "10 comments" on this Article:

  1. frank g. schmidt spune:

    stimabile domn galbinski,

    observatiile dumneavoastra in legatura cu spaga si implicit coruptia sunt foarte pertinente si cred ca larg raspandite in “europa nordica”. noi, cu naturelul mai simtitor, mai la sud, practicam un alt punct de vedere. nemtii spun ca balcanii ar incepe de la linz, si este lucru dovedit ca la viena, cu o cutiuta de bomboane poti crea o situatie favorabila in contactul cu autoritatea – asta insa se reduce la un zimbet si eventual un sfat binevoitor, nicidecum la incalcarea unui regulament sau al unei legi.

    din pacate incurcati un pic excesele corect punctate din banci si companii PRIVATE, cu spaga sau chiar coruptia, ceea ce nu prea sunt, caci proprietarii au pus deja si vor pune probabil si pe viitor stavila acestor “golden parachutes” cum se numesc, ele fiind per total foarte nocive chiar si pentru evolutia companiilor aferente.

  2. umoristu spune:

    Dar, dar bonus-ul acela e oficial, contabilizat, contorizat si pb ca si impozitat. nu e un plic bagat in secret in buzunar. Nu e spaga, e o forma suplimentara de venit. Si in majoritatea cazurilor, e din surse private.
    Evident..omul e la fel peste tot.
    Intr-o dicutie despre disciplina in trafic , la comparatia dintre RO si DE, concluzia a fost > nu exista popor civilizat/popor mitocan …exista doar popor amendat!

  3. Mircea Paul Vasiliu VASILIU MIRCEA PAUL spune:

    In afara de radacinile sale fanarioto-medievale coruptia din Romania isi trage grosul sevei din infernala rasturnare a tuturor valorilor practicata de comunism, la toate nivelele. Voi povesti un caz de la mijlocul periodei interbelice care ne arata foarte exact unde ne situam atunci (mi-a povestit-o tatal meu in calitate de participant direct).

    In acea epoca la Scoala de Artilerie Carol I din Timisoara directorul fura fara rusine din mincarea elevilor. Tatal meu mi-a declarat cu mina pe inima ca practic s-a hranit cu paine. Un viitor ofiter suferea de foame intr-o tzara “eminamente agricola”.

    Buun ! Ca sa mergem mai departe trebuie citeva explicatii: pe atunci cariera militara atragea doua feluri de tineri: cei saraci si dotati deoarece primeau totul gratuit (inclusiv lenjeria de corp si rechizitele) SI, pe ici pe colo, diverse nulitati din parinti militari, incapabile de altceva. La un moment dat un astfel de specimen (fiu de general) a ramas repetent. La un alt moment comandantul de baterie (dirigintele sau cum vreti sa-i spuneti) a adunat “clasa” in front si a ordonat: “Cutare, trei pasi in fata !” Ordin executat. “Asculta bine: il cunosc pe tatal tau care-i un om cumsecade. Tu esti o lepra. N-ai invatat si ai ramas repetent. Mi-ai pus conducerea scolii in cap. N-a tinut. Mi-ai pus Ministerul de Razboi in cap. Tot n-a tinut. Mi-ai pus in cap REGENTA ! (intre moartea Regelui Ferdinand si reintoarcerea lui Carol II exista un surogat de regalitate formata din trei persoane). ESTI SI RAMAI REPETENT ! INAPOI IN FRONT !” Trebuie sa mai adaog ca respectivul cadru didactic (militar) NU a patit nimic.

    La mijloc intre directorul hot si dirigintele intransigent – acolo se afla Romania. Apoi a venit razboiul care, cu toate nenorocirile lui, a selectat nemilos caracterele celor ce au luptat direct (de la soldat la general). Cu acesti oameni reintorsi in civilie tara noastra ar fi decolat ca o racheta – cine a vazut moartea cu ochii nu se apleaca dupa firfirici.

    DAR A VENIT COMUNISMUL, BOLSEVISMUL, RUSO-SOVIETICII, SAU CUM VRETI SA LE SPUNETI SI AU RETEZAT TOTUL DIN RADACINA. Am ajuns sa avem colonei-canotori sau colonei-”istorici-filosofi”.

    Desi o lungesc mai trebuie prezentat un caz absolut clasic privind coruptia. Pe la anul 100 BC Roma se lupta cu regele Jugurtha al Numidiei (Nordul Africii) si nu reusea sa-l infringa fiindca respectivul ii cumpara pe toti generalii trimisi impotriva lui. La un moment dat a fost chemat sa dea socoteala in fata senatului roman – la iesire a spus: “O, oras corupt ! Inca nu ti-ai gasit cumparatorul potrivit.” Cine l-a pus la pamint pina la urma ? Gaius Marius pe care IL INTERESA GLORIA MAI MULT DECIT BANII.

    Asta astept de peste doua decenii: un politician roman mai interesat de glorie decit de pitzule (Coposu a fost prea batrin). Sau NISTE judecatori, sau… Completati singuri lista.

    • Daniel spune:

      Baladă:
      Cândva, la granița SUA cu Mexic se desfășura un trafic ilegal de mare volum.
      Toți șefii de graniță trimiși ”să stăvilească fenomenul” erau, pe rând, cumpărați de mafioți.
      Washington-ul a găsit un general de armată precum zici – „mai interesat de glorie decât de pitzule” și l-au pus șef acolo. Brusc, traficul ilegal s-a oprit. După un timp (un an – doi), Washington-ul a primit o scrisoare de la dom’ general în care acesta scria:
      ”Vă rog să mă schimbați pentru că au ajuns la prețul meu”!
      Pam – pam!!

  4. r2 spune:

    ” Situația de la aeroportul Otopeni, de exemplu, despre care am citit în ultima vreme, ar putea fi rezolvată imediat dacă ar exista voință.”

    nu sunt de acord cu dvs. cred ca subestimati dificultatea problemei si nu ajuta la nimic. “daca ar exista voiinta”… desprea a cui vointa vorbiti? parerea mea e ca s-ar rezolva intr-adevar rapid problema prin vointa colectiva a celor implicati de a actiona impotriva propriilor interese imediate. not going to happen. e vorba de un intreg ecosistem economic acolo. vointa fiecarui spagar de a mentine un sistem care ii aduce lui personal beneficii este, agregata la nivel de sistem, o forta formidabila (valabil si la nivel de tara). o politie prost platita nu se poate pune cu sistemul oricat ar vrea seful sa faca “reforme”. e nevoie in primul rand de vointa altor agenti privati care sa-i concureze si sa-i scoata de pe piata pe spagari. solutia este 90% concurenta libera, 10% politie. autoritatile pot cel mult sa le sparga spagarilor monopolul si sa le sustina altora accesul pe piata, si asta cu un efort foarte mare la inceput.

  5. serban spune:

    Propun ca cei dovediti vinovati de coruptie sa aiba parte de urmatorul tratament:
    1. confiscarea tuturor bunurilor
    2. alungarea din case
    3. viata desfasurata in paduri, in locuri pustii, unde sa fie “cazati” in colonii (eventual de munca)
    4. Sa existe un site internet la nivel national cu numele tuturor coruptilor condamnati deja
    5. la gat sau la mana sa aiba o bratara cu cip prin care sa fie localizati permanent si sa nu poata parasi locul de detentie

  6. Anonimul nevenetian spune:

    Poate ca ar fi loc de o alta concluzie: In occident cinstea e doar pentru catei. Intr-adevar e mai putina coruptie la un nivel inferior insa la cei de sus nu e mult altfel decit la noi.

    Exista bineinteles ceva mai multa fereala dar cine crede ca justitia functioneaza total independent e naiv. Sa nu uitam ca Nastase e totusi in puscarie (asa cum merita) in timp ce Kohl a scapat doar cu amenda

    • Mircea Paul Vasiliu VASILIU MIRCEA PAUL spune:

      Domnule bolsevic complet ne-anonim,

      A-l compara pe Nastase cu Helmuth Kohl este o minarie ordinara in genul foarte batrinei metode sovietice “da’ si voi ii linsati pe negri” utilizata atunci cind nu mai aveau pe unde scoate camasa. Daca unii tineri poate sint dispusi sa inghita smecheria Dvs, mai traiesc destui BINE FRECATI LA RIDICHE CU ASEMENEA ESCROCHERII.

      • frank g. schmidt spune:

        stimabile domn vasiliu,

        pe fond sunt de acord ca a-l compara pe kohl nu nastase este la limita “blasfemiei”, dar in indignarea dumneavoastra treceti cu vederea ca stimabilul anonim nevenetian aduce in discutie doua cazuri in care au fost condamnati presedinti de partid pe motiv de finantare ilegala.
        cazul nastase din pacate nu are legatura prea mare cu coruptia, caci fapta nu i s-a imputat in calitate de demnitar al statului ci in calitate de sef de partid. ca stimabilul este presupus a fi fost unul dintre cei mai corupti politicieni sunt dispus sa accept, dar pentru moment lipsesc dovezile, acele probe asa de strict necesare pentru ca justitia sa fie exact ceea ce trebuie sa fie.
        din pacate inca este de actualitate bancul ala cu securitatea care il batea pe unu ca nu vroia sa recunoasca faptul ca ar fi scris scrisoarea a IIIa.

      • Anonimul nevenetian spune:

        Dle Vasiliu,

        N-ati inteles nimic din cele scrise de mine. Mai incercati.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Dorian Galbinski


Dorian Galbinski

A fost timp de aproape 40 de ani producator la sectia romana a BBC World Service, a lucrat ca translator si interpret pentru diferite institutii si companii britanice. A studiat la... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)