vineri, martie 29, 2024

Tabloidizarea gândirii

Traim intr-o lume in care  cuvintele sunt diluate de ignoranta, prostie si o rautate gratuita.  Cred ca in lumea pe care o descriu si Sfantul Ioan ar fi fost huiduit pentru simplul fapt ca proslavea cuvantul:

1. La inceput era Cuvântul si Cuvântul era la Dumnezeu si Dumnezeu era Cuvântul. 2. Acesta era intru inceput la Dumnezeu. 3. Toate prin El s-au facut; si fara El nimic nu s-a facut din ce s-a facut. 4. Intru El era viata si viata era lumina oamenilor. 5. Si lumina lumineaza in intuneric si intunericul nu a cuprins-o.Noul Testament – Evanghelia Dupa Ioan

Intr-o societate în care cuvintele nu au sens, dialogul se transforma în monologuri paralele, iar întelegerea nu poate fi prezenta si nici încurajata. Societatea româneasca a devenit o societate a monologului, acutizat prin perversiunea interesatilor în dezbinare.

Tot ce nu este mediocru trebuie atacat, tot ce este inteligent si bine formulat trebuie trecut la capitolul “aroganta”. Traim intr-o realitate in care pozele au schimbat frazele si fosti “profesionali de manutanţa”, care au umblat cu boceaua printre mai toate partidele mioritice, dau lectii de politica unor absolventi la Oxford. Ce tragedie! O republica ce se doreste a deveni una noua isi cauta vocabularul in oameni vechi si imbacsiti de pseudo-intelectualitatea culeasa  pe malurile  politicii dambovitene. Aveti grija domnilor, vara asta la firul-ierbii sunt capuse care pot crea borrelioza .

Intr-o realitate in care J’accuse al lui Zola nu ar fi insemat nimic  si nimeni nici nu l-ar asculta pe Martin Luter-King sa-si formuleze vestitul  “I have a dream”, o gramada de pitici incearca sa incurce cu itele lor pe oricine este mai inalt ca ei. Din nefericire, guliverii Romaniei iau drumul bejeniei, generatiile viitoare vor trebui sa-si asume valorile si principiile migratorilor politici semi-analfabeti, cu “traista’n bat”, pentru ca altele nu vor mai gasi.

Nu cred in oameni providentiali si nici nu cred in partide formate din armate de ingeri conduse de arhangheli, cred insa in decenta, realizari si performanta. Cred ca cine arunca cu pietre trebuie in primul rand sa arate ca are cu ce sa schimbe geamurile sparte. Mai putin de toate nu cred in smecheri, care cauta cu auto-stopul realizari pe care nu au putut sa le aiba cinstit.

Din nefericire, şmecheria este sincretismul ultimativ al societatii romanesti contemporane, ea trece barierele sociale, religioase, politice, culturale, etnice sau profesionale. Doctrina şmecheriei este bazata pe egoismul absolut, fara nici o consideratie fata de colectivitate – ei pot fi numiti “fraieri” daca esti un smecher suburban sau “turma” daca esti un şmecher intelectual. Implementarea şmecheriei se face cu orice pret – minciuna, linguseala, prefacatoria. Şmecherul este intotdeauna serviabil superiorilor, va fi un absolut dictator fata de cei care-i sunt inferiori pe scala smecheriei pe care ascede.

Cuvintele, dialogul, ideile sunt pentru fraieri (turma),  smecherii – au ei un alt “combustibil” – de la “pile” pana la “şpaga”. Energia care misca aparatul şmecheresc este intotdeauna coruptia. Şmecherul da si primeste şpaga, traieste din diferenta dintre ce este platit si ceea ce este primit. Unde nu poate  misca şpaga in bani gheaţă, şmecherul gaseste o cale sa fie de folos – construieste o casa de vacanta titularului sau aduce podele rosii din China; alteori proslaveste in scris sau verbal subiectul smecheriei.

Tabloidul este exact metoda in care ideile trebuie pervertite de stridenta imaginilor si extremismul cuvintelor, gandirea tabloida este un semi-preparat numai bun de pus la microunde si servit neuronilor ametiti in fata cioclilor mogulizoarelor nocturne.

Distribuie acest articol

30 COMENTARII

  1. Șmecheria, în fond, e apanajul ticălosului alegru, a otrepei vioaie. Pentru șmecherul autohton, decorul, semenii, instituțiile nu sunt altceva decât prilejuri de dribling, materia primă a unui elan fraudator. E tipul uman care a confiscat fotoliile și agenda vieții noastre politice, transformând exercițiul Puterii într-un caleidoscop de imposturi, hatâruri și boscării. Lumea în care ne mișcăm se rezumă, trivial, la două categorii umane – șmecheri și fraieri, iar polifonia ei a cedat în fața unui tandem sonor de suburbie – ohtătura fudulă a trișorului, respectiv of-ul etern al victimei de cursă lungă. Ce-i de făcut? O nouă revoluție? Da, poate una lăuntrică, de unde începe orice recalibrare plauzibilă. Îngrijirea de sine, cultivarea interiorității, autoscopia necomplezentă pot fi ingredientele unui bun demaraj recuperator. Pentru a-ți lua țara înapoi, e musai să te miști cuviincios și inteligent în tine însuți. Să-ți asanezi mlaștinile și să faci din interioritatea ta o cetate respirabilă. Doar așa poți reconstrui sănătatea cetății exterioare.

    • Buna Ziua,
      Asanarea mlastinilor este sarcina institutiilor statului. Justitia nu-si face treaba smecheria triumfa. Povestile povestite de „reformatori” si „reformele justitiei” au dat rezultate aproape 0. Pana nu se va face cu seriozitate nimic nu se va intampla!

      • Excelent articol si foarte bune comentarii!

        In opinia mea, primul pas a poporului roman pentru a se auto vindeca e ca justitia sa-si faca treaba pe principiul sed lex dura lex, asa cum ati propus. Insa aceasta masura nu ne va vindeca – doar va opri temporar o hemoragie – caci mereu se vor gasi unii care sa invete sa fenteze regulile jocului. Pe termen mediu si lung, tot varianta propusa de Vali are calitatile curative cele mai bune – insa cum sa pornesti o astfel de revolutie launtrica? Chiar si asa, mi-e teama ca umbland doar la smecherie ne vom vindeca partial… mai trebuie recalibrat si infinitul nostru apetit pentru bascalie (nici o aluzie la calitatea comenatriilor sau a articolului).

  2. In videocratia globalista si relativista, in care masele sunt mediatic infantilizate, sistemul nervos central se atrofiaza, iar activitatea nervoasa superioara se desfasoara cu program de vineri-inceput de week-end.

  3. Spuneti asa:

    „Şmecherul este intotdeauna serviabil superiorilor, va fi un absolut dictator fata de cei care-i sunt inferiori pe scala smecheriei pe care ascede.”

    Aceasta este o scurta caracterizare a lasului, nu a smecherului.
    Lasul este „bland cu leii si dur cu mieii”.

    Lasitatea, ipocrizia, bovarismul si egocentrismul exacerbat – iata DOAR cateva dintre tarele societatii romanesti actuale.

    Bine spunea Titu MAIORESCU acum vreo 100 de ani: „…Nu de inteligente duce lipsa natia asta, ci de caractere!” Ce lectie, cat adevar in spusa fostului mare carturar si politician conservator…

    • Parerea Dumneavoastra este respectata.

      Cat despre Titu Maiorescu…si el era roman cu metehnele lui. Respectabil nume si respectabil om, din nefericire exemplele lui nu au fot intotdeauna urmate… de el insusi ;)

  4. Despre „Smecheria” romaneasca vorbea si un ambasador al SUA la Bucuresti, prin anii 70. Se referea la politica liderilor de atunci.

  5. Nu stiu daca cuvintele sunt diluate… nu stiu daca mai sunt cuvinte la urma urmei.
    Nu sunt familiar cu Biblia dar imi place atunci cand urmeaza „Toate prin El s’au facut; si fara el nimic nu s’a facut din ce s’a facut”. Imi place pentru ca leaga „cuvantul” de „a face”.
    Tot mai mult cuvintele din urma, cuvintele din lumea noastra, nu au legatura cu a face.

    Nimeni nu face ci doar spune cuvinte. Ele nu au legatura cu lucruri facute ci cu imagini de sine, cu emotii, cu pareri. Si daca nu suntem de acord cu cuvintele cuiva si le infirmam, acela ne poate da in judecata pentru ca ii lezam imaginea. Asa se creaza notorietati… din imagini fara nici o fapta. Cuvintele sunt decontextualizate si impachetate in produse de marketing. Si in marketing se stie ca produsul cu reclama mai multa se vine mai bine. Calitatea este secundara. Asta suferim noi: prea mult marketing, prea multa „comunicare”, prea multa identitate.

    Am mai spus’o si o voi mai spune: lumea asta are nevoie de o trauma adevarata. Atunci, cand lucrurile se judeca cu masura vietii si a mortii, atunci oamenii vor vedea adevarata masura a faptelor si a cuvintelor care nu sunt calpe. Pentru ca pentru ca un cuvant sa ajunga fapta mai trebuie ceva si acel ceva este credinta. Si nu poate exista credinta atata vreme cat oamenii nu vorbesc unii cu altii.

    Ce vad in jur sunt mase de zombi care muncesc in nestire si care in putinele momente libere se cufunda in lumea virtuala a televizorului sau a mediilor virtuale. Ei replica pareri auzite, ei reproduc argumente. Ei nu vorbesc cu alti oameni, nu folosesc cuvinte si nu pun credinta in cuvintele pe care le folosesc. De aceea si faptele intarzie.

    Dar nu numai faptele. Sufletul lor este un playlist, o suma de filme, poze de pe internet share-uite, si ceva informatii de genul „stiati ca”. Ei nici daca ar vrea sa vorbeasca unii cu altii nu ar putea. Comunicarea a devenit tabloizata, sufletul uman asisderea.

    In mod traditional personalitatea si caracterul era rezultatul edicatiei, iar educatia in adevaratul sens al cuvantului era a invata cum sa te infranezi. Astazi personalitatea si caracterul au devenit hedoniste. Omului ii place ca ii place anume ceva si tine sa comunice si altora aceasta descoperire extraordinara. Aruncati o privire pe site-urile de socializare. Exemplele abunda. Suflete moarte in spatele unor liste … lectura lor e fabuloasa:
    Citez: „My Personality: Character… Relationship status … Zodiac sign… Romance … Preferred first date … I share with my partner … Marriage is … I get jealous… Kids … Friends … Pets …” Asta ar fi personalitatea. Mai mult: „Detailed information. My Favourites: Dish…Cuisine…Drink…Music genre…Band…Song…Hobby…Travel destination…City…Country…Sport…Book…Movie…TV Show…Series…Colour….”
    Culoare !!? Asta nu era o intrebare pe care o puneam in gradinita ?

    De fapt lumea s’a infantilizat. Am vazut profesori jucand Fazan pe forumul site-ului Ministerului Educatiei… ce poate fi mai socant. Facem tot mai multa scoala (macar ca timp) dar nici vorba sa ajungem mai repede la maturitate ci dimpotriva. Caracterul este o amintire. De altfel nici nu stiu daca mai e folosit cuvantul acesta. Avem insa indentitate. Asa cum copii se joaca dea „hotii si vardistii” asumandu’si o identitate. Totul este indentitate. Daca am fi spus strabunicilor nostri de identitatea noastra probabil ca ar fi fost tare uimiti dar si cam scarbiti.

    Defapt nu traim intr’un tabloid (e prea general) ci traim intr’o reclama. Ne place sa credem ca domnisoara aceea draguta chiar este medic si ne recomanda din partea nu stiu carui asociatii nationale cutare pasta de dinti. Ne place sa credem ca vedeta noastra preferata chiar foloseste detergentul pe care ni’l recomanda cu caldura. Ne place sa credem ca cutare politican chiar va face lucrurile despre care ne vorbeste. Traim intr’o reclama. Ziarele au devenit tot mai ieftine si unele chiar gratuite. Cititorul plateste consumand reclama. televiziunile la fel. Si scandalul este sufletul reclamei. Vedete care isi exiba viata intima, dovorturile… can-can-urile… mondenitatile… „Banul face lumea sa se invarteasca” asa cum suna un cantec drag mie din Cabaret.

    In aceasta ordine de idei… principiile, Zola, Luther-King… cuvinte care contau… nu isi au locul. By the way, isi poate cineva imagina astazi ca un politican poate fi invinuit ca este „necinstit sufelteste” ? Eu cred ca ar crapa universul de ras.

    Vorbiti de sincretismul ultimativ al societatii romanesti si aveti multa dreptate sa il legati de egoism. Este un egoism frate cu diabolicul. O intreaga mantra a auto-afirmarii, o pshiologie a increderii in sine, a maririi de sine, o teorie a narcismului ca sursa a regenerarii… totul nu face decat sa rupa legaturile dintre oameni, sa ne transforme pe toti in zombii unor reclame ireale. (Preferatele mele erau cele de la Kent pentru irealitatea imaginilor). Omenii nu mai vand produse ci imagini, vise si in cele in urma identitati.

    Partea rea este ca atunci cand stingi lumina si ramai cu sinele tau… te cufunzi in toata mizeria realitatii faptelor si a absentei cuvintelor nicicand rostite, a intelesurilor imponderabile pe care nu le poti misca cu simpla ta vointa la simpla ta placere. Pentru asta, pentru a misca lucrurile si pentru a iti recapata deminitatea iti trebuie credinta si mai ales dragoste. Pentru asta iti trebuie un inteles al vietii si al sacrificiului. Pentru asta trebuie sa deschizi ochii si sa iti vezi aproapele. Pentru asta iti trebuie o societate in care oamenii sa isi spuna unii altora lucruri care sunt semnificative pentru vietile lor. Pentru asta… probabil va trebui sa sorbim toata apa indoita cu otet…

    Nu, nu este totul smecherie. Adesea este nevroza, anxietate, confuzie si multa multa drama. Ticalosia iese la suprafata pentru ca vremurile sunt ticaloase. In adanc insa… e drama neputintei, absurdul existentei si mai ales absurdul tacerii, a lipsei cuvintelor. Drama mamei care abia isi castiva existenta si care nu ii poate spune fetei sale ca este rau sa se prostitueze. Nu ii poate spune pentru ca sub un anume nivel de saracie morala tinde sa dispara. Cand ticalosia este regula… cand insasi prelatii dau exemple de ticalosie, cand regula este premierea ticalosului… omul de rand, amarat de saracie, nu poate sta singur impotriva viciului si a pacatului si a nelegiuirii. Oamenii sunt tilhariti in plina strada si lumea se fereste sa priveasca. Asta este rezultatul singuratatii si al lipsei de cuvinte, al nevolniciei. Omul singur este un om fricos. El isi consuma puseurile eroice la mall la cinemax 3D. In realitate insa… el este vorbit de altii, de cei ce fac reclamele, filmele sau clipurile muzicale.

    Dar prea multe cuvinte… la urma urmei oricum ele se vor sfarsi atunci cand cineva va face ceva.

    • Multumesc pentru comentariu, chiar foarte interesant.

      Problema este insa profund omeneasca, aici si peste tot. Intr-o lume fara arbitri egoismul triumfa. Traim intr-o lume in care arbitri au „demisionat” sau au fost cumparati.

      • acum ce sa spun… nu as vrea sa am dreptate….

        Cat despre arbitrii… nu cred ca au demisionat. Arbitrul este legea si legea este statul.
        Pur si simplu statul modern dispare. Garile, muzeele, bibliotecile, salilele de spectacol… au devenit un decor desuet. Scoala… tot mai inutila. Am exemple terifiante in care persoane ajunse sus in ierarhia administratiei aleg in cele din urma sa faca psihologia si imbratiseaza tot felul de teorii new age… iti ingheata mintea cand te gandesti ca oamenii ca astia hotarasc modul de guvernare al tarii.

        Cred ca probleme este cu cei care sustin legea si implicit statul.
        Imperiul roman era sustinut de armata… si cand s’a plabusit era plina lumea de cavaleri ratacitori. Nu mai avea lumea nevoie de ei….
        Regatele medievale erau sustinute de biserica… si cand s’au pabusit era plina lumea de calugari ratacitori. Nu mai avea lumea nevoie de ei…
        Statele moderne erau sustinute de universitati… si cand s’au prabusit era plina lumea de intelectuali ratacitori. Nu mai avea lumea nevoie de ei…
        Am simplificat de dragul argumentului dar ideea e asta: nimeni nu mai sustine statul.

        Intrebarea este cine sunt cei ce vor sustine urmatorul stat… pentru ca ei vor trebui sa faca legea. Eu nu cred ca schimbatorii de borduri sau dezvoltatorii imobiliari pot sustine un stat. Poate ma insel eu dar nu cred. Clasa muncitoare… e deja in Paradis. Intelighentia… e zdrente. Proprietatea este mai mult speculativa. Nimeni nu produce nimeni nu se gandeste ca bunastarea lui depinde la urma urmei si de ceilalti prin legile pietii. E un fel de frenezie a noilor veniti (asta a fost limita emanciparii liberale) care vor sa care cat mai mult pentru a isi ostoi foamea de parvenire si de bunastare. Ei sunt precum Tantal ce nu se pot in veci satura. (Desi comparatia este jignitoare pentru bietul Tantal care fusese pedepsit pentru ca furase nectarul si ambrozia zeilor pentru a le da muritorilor; din acet punct de vedere nici umbra de asemanare)

        Intrebarea este cine va fi urmatorul challenger si care vor fi idelurile noii lumi ce se va naste. Nu trebuie sa ne mai uitam inapoi dupa vechi arbitrii. Unii dintre ei vor face ceva bisericute, secte, subculturi sau alte cele… dar niciodata nu vor reusi sa ajunga la vechea glorie de alta data. Deja nimeni nu ii mai asculta. Sic transit gloria mundi.

      • Domnule profesor,

        Argumentul asta nu numai ca e desuet, dar astazi, in 2012, apare drept pueril.
        In acesti 22 de ani de la schimbarea regimului politic in Romania s-au succedat la putere practic mai toate fetele de politicieni (esaloanele 2,3 si 4 ale fostului regim comunist!), mai toate partidele politice, chiar daca pe parcurs si-au schimbat numele. Schimbandu-si numele nu si-au schimbat metehnele, fiind vorba, practic, de aceiasi oameni.

        Cea mai grava criza, in prezent, dincolo de grava criza economica ce macina puternic o tara (Romania) si asa aflata in criza in ultima suta de ani….este CRIZA DE CREDIBILITATE.

        Capitalul de incredere in calitatile MORALE si PROFESIONALE ale celor care au condus Romania in acesti 22 de ani s-a prabusit! La fel, calitatea electorilor, chiar daca nu sunt aceiasi ca la primele alegeri din 20 mai 1990, lasa puternic de dorit!

        Debusolarea s-a instalat puternic in Romania si tare mi-e teama ca nu va parasi societatea romaneasca degraba. Romanii nu mai au valori, ci fetisuri. Ei nu valorizeaza ceva, ci fetisizeaza, idolatrizeaza. Valoarea („horribile dictu”), ca si concept, a fost puternic pervertita in acesti 22 de ani, iar sechelele comunismului se vad inca. Manelismul, aceasta tumora maligna a Romaniei, a contribuit puternic la golirea de continut a conceptului de „valoare”.

        Care sunt, de fapt, valorile autentice ale romanilor astazi, in 2012? Manelismul? Superstitiile pe post de „credinta”? Parvenirea? Fetisizarea banului, a masinilor, a unor contramodele ca Gigi BECALI? Pai…daca Gigi BECALI, un cioban machidon, agramat, marlan si agresiv, imbogatit prin concursul unor jigodii gen Victor BABIUC (care i-a inlesnit cumpararea de terenuri ale armatei la inceputul anilor ’90!) a ajuns un model….e jale!

        Ati dat un citat biblic…Domnule profesor, cu regret va spun (ca un ateu convins, nu unul de parada!), la tumorile maligne ale Romaniei actuale….se mai adauga una – biserica ortodoxa – BOR!

        Este incredibil cum o natie care se declara, in proportie de peste 90 % crestin-ortodoxa….este atat de indolenta, de ipocrita, de lasa si de corupta!!!
        M-as bucura, sincer, daca (prin absurd, evident!) de maine…TOTI ROMANII AR FI ATEI! Insa nu doar declarativ, ci EFECTIV.

        Uitati-va la fariseismul si nemernicia bisericii ortodoxe (BOR), mai bine spus a preotilor si a tuturor celor care slujesc BOR! Uitati-va cum se afiseaza in masini de lux, uitati-va ce case au, ce averi…
        Si, toate astea, in timp ce ei propovaduiesc smerenia, modestia, chiar saracia ca virtuti! De-a dreptul halucinant!

        Si, ca si cum nu le-ar ajunge cat au, vor sa traga si ultima piele de pe spatele prostilor pentru o constructie faraonica, inutila si complet anacronica: biserica mantuirii neamului! Ce gretos….

        Domnule profesor, neamul nu se mantuieste cu niste biserici de dimensiuni faraonice in care sa vina sa se roage zilnic! Neamul se mantuieste prin invatatura, prin munca inteligenta, creatoare de valori autentice, printr-o cu totul alta paradigma asupra lumii si vietii! Neamul se mantuieste prin bunastare, civilizatie si deschiderea spre modernitate, nu prin saracie, manele, superstitii de 2 bani si dispret fata de oamenii de valoare….

        NU MAI CRED IN „PROPASIREA” ROMANIEI! Si am foarte multe motive sa gandesc asa!

        Iar aceste motive, decantabile usor de o minte lucida in realitatile halucinante ale Romaniei de astazi…ma indreptatesc sa cred ca decizia de emigrare PENTRU TOTDEAUNA…(pentru care ma felicit) A FOST UNA CORECTA!

        Sad, but true!

        • eu ma declar agnostic,dar in ce priveshte cele spuse de dvs,sint total de acord!inclusiv referitor la emigrare!ha,ha
          si asha raspund si autorului;eu zic ca sa voteze cei care sint direct afectatzi de alegerea facuta.
          daca mai citesc situri ruminesti e ptr ami confirma ca am facut o alegere corecta.
          eu sint unul care spune ca ptr orice comunist care azi o duce bine,exista cel putzin un om cinstit care a fost indepartat

  6. Am o mica observatie. Cuvintul trebuie urmat de fapte care sa fie in concordanta cu el. Iar cuvintul lui Dumnezeu e si fapta. O zi buna !

  7. Pacat ca n-am multa vreme sa ma alatur acestui onorabil grup elegiac, oricat de mult mi-ar placea.
    Zilele astea sunt tare ocupat sa strang semnaturi in sprijinul candidaturii lui Nicusor Dan la Primaria Capitalei. Nu vreau sa jignesc audienta dand si-o adresa de website, sunt convins ca acei care sunt interesati se vor descurca.
    @Vali. Nu m-am lamurit inca daca voluntariatul asta pentru Dan ma face smecher sau fraier. Presupun ca in timp lucrurile se vor decanta.
    @Razvan. Judecand dupa cum au functionat lucrurile cu sotia mea si cu mine, in timpul petrecut pentru a scrie cele doua mesaje de mai sus gandesc ca puteai colecta 5-7 semnaturi in sprijinul candidaturii numitului. Poate ca acei cavaleri nu rataceau doar din cauza altora; poate ca erau prea nobili si mandri ca sa-si puna spada in slujba oricarui maruntel, fie el si cinstit si bine-intentionat?
    @Theophyle. E unu’ la mine-n sat care-a haladuit o vreme prin Oxford. Nu i-a trecut prin minte ca asta ar trebui sa-l duca, hat, sus de tot. O fi fraier, vb lui Vali?

    @All. Din cate inteleg eu, articolul si comentariile se refera in mare masura la mass media. Va sugerez atunci, cu respect si umilinta deopotriva, sa inchideti televizorul. Ca prin farmec, vor aparea atunci niste lucruri care sugereaza ca nu e totul pierdut, ba chiar ca „schimbarea” e mult mai usor de facut decat s-ar putea crede.

    • Elegiac… tare!
      Si daca am strans si eu semnaturi pt ND sunt mai putin elegiac ?
      E drept ca nu am strans cate as fi vrut dar in mod cert mai multe de 5-7.
      De altfel primul comentariu a fost nocturn. E mai greu nopatea de strans semnaturi.

      Dar si aici am o anumita indoiala. Poate ND sa castige si daca da cum?
      Nu este vorba de persoana lui ci de produsul N.D. Pentru ca electoratul e deja obisnuit cu produse de marketing.

      Aseara am fost la un film remarcabil: Doamna de fier. Ce zicea la un moment dat respectiva doamna: „It used to be about trying to do something. Now its about trying to be someone.” Ce este interesant este ca lumea asta asteapta. Ma refer exclusiv la raspunsurile primite atunci cand ceream sprijin pt N.D.

      Asadar, poate cineva intrat in politica sa scurtcircuiteze logica asta sau nu si ea este o regula de fier. Apropo de Doamna de fier. Intamplator sau nu ea a fost dintre primii care au folosit marketingul politic. Asa ca pentru cei incantati de respectivul film pentru care eu as avea o oarecare doza de scepticism.

      • Da, asta te face mai putin elegiac!
        Adica nu, dar dupa o zi de munca cinstita la strans semnaturi parca esti mai indreptatit moralmente sa te si plangi :-) In fine, nu stiu daca se intelege ce vreau sa spun, e ca povestea cu aia care nu voteaza niciodata ca-s prea obositi, sau nimeni nu se ridica la inaltimea asteptarilor lor, dar in schimb se plang tot timpul de politica si politicieni
        Eh, ma bucur deopotriva ca tragem/impingem la aceeasi caruta si ca, probabil, ai constatat si tu ca nu CHIAR atat de greu.
        Da, asteptarile initiale au fost probabil nerealiste, prea mari, resursele omului infime, nici pregatit n-a fost, n-are nici carisma etc., dar per total mie mi se pare o evolutie interesanta si cert pozitiva.
        Dupa/daca face pragul, om vedea cum e si cu castigatul. Oricum, va avea ceva vizibilitate in media, in cel mai rau caz va deveni consilier – si daca dinafara a putut deveni asa un spin in coasta mafiotilor din primarie, ma astept ca dinauntru sa fie mult mai eficient – va vedea sistemul la treaba si din interior… iar alegeri o sa fie si-n 2016, cand ND va avea 46 de ani.
        Per total, e de bine, eu asa zic.

  8. Inca un articol din seria Teophyle (si altii asemenea) in care se dojeneste cu din ce in mai multa asprime poporul roman- mascandu-si astfel, dar si pregatindu-se parca pentru a-si exprima pe fata ura si dispretul – , de undeva de sus, din lumea „elitelor” – un termen demonetizat in ultimul timp prin asocierea evident nepotrivita cu personaje dubioase si mediocre- lumea „elitelor” din care o sa „pogoare” o noua clasa politico-conducatoare-reformatoare-civilizatoare. E dreptul lor sa incerce, dar noi stim deja ca sunt niste SMECHERI…

    • Amice Ciprian,
      avand in vedere ca domnia ta este probabil un „om nou” al protocronismului cel care a fost si mai este, nu incerca sa-ti explica nimic pentru ca domnia ta le sti probabil pe toate. Nu m-am considerat niciodata o „elita”, nu fac politica si nici nu voi face! Sper si cred ca sunt un bun roman care vede tarele si incearca sa le corecteze. Restul nici macar nu merita comentat.

  9. Nu stiu daca ar trebui sa fim „ideali”.

    Suntem asa cum suntem, doar ca spre deosebire de altii care isi doresc doar, normalitate in limitele rezonabilului, noi ne tot indignam ca nu avem o societetate ideala.

    Si ce daca avem tabloide? Ele sunt citite. Puneti pe taraba viata lui Einstein si cea a lui Fane de la Stefanesti si vedeti cat se cumpara din fiecare.

    Ei, si?

    Mergeti in Franta si puneti pe taraba „Discurs aspra metodei” si „Viata romantata a lui Mimi prostituata” – si vedeti cate se cumpara din fiecare.

    Ei, si?

    Suntem si vom fi mereu pe drumul asta, tot evoluam. Din toate punctele de vedere si intotdeauna, trebuie sa ne impacam cu gandul asta si sa incercam sa contribuim la evolutia asta, nu sa ne plangem ca nu am ajuns intr-o societate perfecta. Valabil si pentru partea materiala, si pentru cea de cunoastere si pentru cea spirituala…

    Ecclesia semper reformanda est.

    • Salut dedalus,
      Ideal este un lucru subiectiv in nici un caz nu poti discuta practic despre o asemenea tendinta. Ceea ce trebuie insa este o minima morala si in special sa traim intr-un stat in care efectele smecheriei sa fie pedepsite si nejustificate de societate. Nimic mai mult!

      • Vroiam sa spun ca Romania este intr-o etapa in care smecheria este necesara, este ca o treapta pe scara evolutiei istorice. Daca treapta asta ar lipsi, nici evolutia nu ar mai fi posibila.

        Aceasta „smecherie” va fi probabil prezenta si dupa ce vom evolua, intr-o proportie mai redusa insa. Ca si de saracie, de smecherie nu vom scapa niciodata.

        Comparand Estul cu Vestul (Europei), comparam nu numai 2 societati in etape diferite de evolutie, ci si doua societati ale caror caracteristici sociale definitorii sunt diferite.

        Sunt 2 societati structural diferite, nu conjunctural paralele… Fara ca asta sa insemene ca una e mai buna decat alta, sau ca evolutia ar trebui sa fie convergenta.

        La fel cum intr-un embrion vedem intreaga evolutie si putem sa prevedem o anume modificare structurala, la fel in fenomenele sociale de genul celor descrise vedem o anume evolutie, spre o anumita societate.

        Hai s-o spun mai „ciobaneste” – nu sunt incidente sociale ce trebuie corectate, ci semnele unui alt tip de societate spre care ne indreptatm. Societatile, in acceptiunea lor gerografico-isotorica, nu sunt „mai bune” sau „mai rele” ci doar diferite intre ele.

        Laudate Dominum omnes gentes.

        • Smecheria nu va disparea vreodata, de acord cu dumneavoastra.

          Era vorba de a limita smecheria, nu de a o justifica. Smecheria, asa cum aceasta a fost foarte clar definita de autorul articolului e o doctrina „bazata pe egoismul absolut, fara nici o consideratie fata de colectivitate”, noua fiindu-ne daunatoare macar si pentru simplu fapt ca societatea civila de azi e firava, pasiva si cel mai adesea adesea muta…

          Sa inteleg din ceea ce spuneti ca trebuie sa ne resemnam? Ca e normal sa ii lasam de izbeliste pe cei care au ales sa joace dupa regulile jocului? Ca sunt niste fraieri? Caci ceilalti, cei care sunt smecheri nu simt chiar nici o apasare, nici din partea comunitatii in care traiesc, si nici din partea autoritatilor. Iar dumneavoastra spuneti ca e normal sa avem asa ceva.

          Inca o situatie care-mi spune ca am procedat bine cand m-am decis sa-mi traiesc viitorul departe de Romania.

          Apropo, daca chiar credeti ceea ce spuneti, atunci exista niste oportunitati de afaceri din care s-ar putea castiga niste bani frumosi: cursuri pentru cei care vor sa stie cum sa eludeze legea inainte de-a o incalca (cursuri de evaziune fiscala, etc) precum si lectii de moralitate indoielnica (cum sa minti fara a fi prins, cum sa dai vina pe cel ce nu se poate apara, etc).

          • Este normal. Avem o directie de evolutie, din care face parte si aceasta etapa.

            Nu, nu trebuie sa ne resemnam, trebuie doar sa intelegem inainte de a actiona.

            Nu foloseste la nimic sa te revolti „in punga”, sa te aprinzi, indignat ca „nu se face nimic”.

            Unul dintre sfintii panteonului romanesc este „Sfantul Sase” (Sa se actioneze, sa se faca, sa se dreaga…:-)).

            Ca sa fiu totusi clar inteles: eu ma straduiesc sa aflu cauza, sa inteleg cum functioneaza mecanismele sociale. Cred ca este mult mai util pentru orice viitoare actiune decat sa ma revolt si gata.

            Din pacate, incercarile de influentare a mersului societatii pot fi foarte simplu lipsite de eficienta, daca nu stii asupra caror relatii actionezi.

            Mai intai stii, apoi actionezi. Stii, ca in bancul ala cu de ce chelesc nemtii la ceafa si romanii in frunte? Pentru ca nemtii se scarpina in cap gandundu-se cum sa faca si apoi fac, in timp ce romanii mai intai fac ceva si apoi se pocnesc cu palma in frunte „Cum naiba am facut asa ceva!” :-))

          • @ Daedalus

            Multumesc pentru comentariu. Asa e, aveti dreptate, atat cu prioritatea in aflarea cauzei, cat si cu abuzul de reflexiv… „sa se” :)

            In mintea mea smecheria e acel proces, aparent ascuns celorlalti, care nu te va afecta negativ, si prin care dobandesti un avantaj nu tocmai etic sau legal.

            Smecheria era candva apanajul celor puternici. Acuma, s-a bagatelizat, caci mai fiecare a devenit un smecher mai mare sau mai mic: vreau si eu sa intalnesc un roman care sa nu cunoasca pe careva cu influenta, sau care sa nu aiba vreo pila pe undeva…

            Probabil cand vor exista consecinte in tara asta (o mare vorba de duh a lu’ Eliade) probabil ca vom avea si noi chelie la ceafa ;)

        • cita dreptate avetzi domnule dedalus!asha e;shmecheria face parte din patrimoniul cultural natzional ruminesc.amu bine,ruminii noi nu sint atit de dotatzi dar invatza si ei cu sirguintza.statul are datoria sa mentzina unitatea natzionala indivizibila si shmecheria trebuie invatzata si de transilvaneni sa i ajute in evolutzie,cum bine spunetzi.

          • Daca vrei sa spui ceva util sau sa participi la o discutie, este bine sa eviti sarcasmul. Nu aduce nimic in plus si nu genereaza nici o replica.

            Sarcasmul poate doar sa inchida disputa, dar asta e valabil pentru cineva care s-a angajat intr-o disputa. Cine nu vrea sa participe la o disputa, nu participa si gata, nu livreaza un sarcasm la prima replica.

            Cineva imi spunea mai deunazi ca nu poate sa vorbeasca cu romanii pentru ca sunt foarte agresivi, la cea mai mica contrazicere sar sa riposteze violent, taind orice comunicare.

            Am spus toate astea pentru ca suntem pe un blog de o anumita factura, altfel mi-as fi vazut de treaba.

            Fara suparare :-)

          • @ Daedalus @ Dusu

            Desi nimeni nu are nevoie de avocati aici, domniile voastre aveti dreptate.Si separat, si impreuna. Cum nimeni nu poate contesta faptul ca romanii au in gena lor o doza de smecherie, la fel se intampla sa avem in maduva noastra si o doza de umor, pudrata cu un pic de bascalie si condimentata cu sarcasm.

            In vremuri grele, toate acestea ne-au ajutat sa facem fata mai usor: important e ca acum sa le folosim in doze moderate. Iar cei de pe acest site respecta acest lucru, iar daca nu ne-am contra un pic, unde ar mai fi distractia?

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Theophyle
Theophylehttp://politeia.org.ro/
Teophyle este autorul blogului Politeía (http://politeia.org.ro/).

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro