joi, martie 28, 2024

Talentatul domn Ponta

Titlul este desigur o parafrază la binecunoscutul film al lui  Anthony Minghella, The Talented Mister Ripley, cu un Matt Damon magnific în rolul unui băiat sărac care se strecoară cu timiditate în înalta societate, adaptându-se cameleonic şi jucându-şi rolul de băiat simpatic tot mai bine până când se decide să-l elimine pe titular pentru a-i lua locul. Ambiția domnului Ripley pornește dintr-un sentiment de inferioritate și crește exponențial până când i se revelează faptul că poate fi oricine și poate avea orice. Ceva rămâne însă primitiv, infantil în domnul Ripley, și chiar dacă rolurile sale sociale devin mai complicate, mobilitatea sa extraodinară îl ajută să depășească fiecare impas. Ce a devenit domnul Ripley? Ce era, de fapt? Cine este, de fapt, domnul Ponta? Ce știe el, cu adevărat, să facă? În mod cert știe să joace un anumit rol sau se străduiește să o facă, pentru că prestația sa abundă în stângăcii, în ciuda talentului real de care dispune.

Suntem înclinați să credem, ca sunt funcţii în stat unde nu (te) poţi juca, unde impostura nu este doar inadmisibilă, ci realmente pericuolasă. Privind prestaţia lui Victor Ponta de când a ajuns primministru și până acum am avut mereu senzația stranie că în fața mea cineva performează un rol, că acest rol nu i se potrivește, precum un costum mult prea strâmt. Uneori această senzație revine la aceea că am de-a face cu un actor, unul care l-a înlocuit pe prim ministrul României, care tot încearcă să-şi intre în rol, care joacă toate ipostazele şi situaţiile cu care, în mod real, un prim ministru se confruntă, apelând mereu la improvozație. Când nu le face mai face faţă, când tracul e prea puternic şi situaţia pe care o are de gestionat, pardon, de jucat este dificilă, talentatul domn Ponta se pierde cu firea şi se ascunde, o ia literlamente la fugă, dispare în spatele cortinei, fie ce-o fi, trimite pe altul să zică ceva, că nu e acasă, că se simte rău, că e răcit sau îl doare burta. S-a întâmplat cu Victoria Nuland, secretarul de stat american, care a venit și nu l-a găsit, s-a întâmplat cu ocazia diferitelor inițiative oneroase de modificarea a unor legi de stat iniţiate tot de el, s-a întâmplat de numeroase ori. Apoi talentatul domn Ponta încearcă să-și reintre în rol, să-și recâștige aplombul. Departe de publicul larg care-i consacră vocaţia de a fi un altul, actorului îi cade uneori masca, se holbează pierdut când aude termeni noi precum MTO, turpitudinea, nesiguranţa, bălbâiala, stângăciile ies la suprafaţă.

Talentatul domn Ponta are vârsta mea, am constatat asta cu surprindere. Îmi părea mai mic, poate și pentru că are întotdeauna un aer de imaturitate șăgalnică. Fără să vrea. Pentru că încearcă exact inversul, afectează siguranţa de sine, seriozitatea, însă nu rezistă și brusc o dă pe glumă. Nimic nu e atât de grav, nimic atât de serios, Buget, Alianţa Nord Atlantică, corupţia endemică, minciuna sistemică, lipsa mai multor centre de votare pentru românii din diaspora etc. Totul este o bagatelă, e ca şi rezolvat, glumiţa lui ne asigură că nimic rău nu (ni) se poate întâmpla, va dispărea Băsescu şi hocus pocus toate se vor rezolva, e vremea să construim. Au trecut doi ani şi jumătate şi talentatul domn Ponta nu a fost în stare să construiască nimic, nici măcar un km de autostradă. Aceasta în condiţiile în care USL a avut o majoritate de 70% în Parlament. Cine s-a opus? Evident, Băsescu a împiedicat toate bunele intenţii, toate iniţiativele lăudabile, etc, el nu i-a lăsat. Acest băiat mai mare și rău care fură jucăriile altor copii care se joacă frumos la groapa cu nisip. Deodată, prin toţi porii infantilismul talentatului domn Ponta iese la suprafaţă. Deşi e aproape imposibil, talentatul domn Ponta încearcă să-şi compună mina de om serios, adâncit în probleme grave, asta presupune rolul de prim ministru, soluţii, viziune, spirit antreprenorial şi hotărâre. Încearcă să le joace, adăugă de la el puţin amuzament, glumiţa salvatoare. A învăţat acest truc actoricesc prin care distragi atenţia spectatorului către mica ta scamatorie. Te joci cu bricheta, o aprinzi, o stingi, faci cu ochiul. Talentatul domn Ponta a învăţat să prindă din zbor o replică, un detaliu, o sugestie şi şi-o însuşeşte, o joacă, îşi îngroaşă vocea când e nevoie, rosteşte răspicat cuvintele, dar … Dar imprevizibilul îi joacă feste. Uită să se dea jos din bărcuţa cu care îl cară câţiva vlăjgani de la SPP, plutind pe apa care adâncimea înfiorătoare de 20 cm. De acest infantilism îi e greu să scape talentatului domn Ponta. Pentru a-l îndepărta s-a urcat la volanul mașinilor de curse, e copilot. Altul conduce, dar e și el acolo, și cu un minim exerciţiu de imaginaţie este chiar el pilotul, acum ia o curbă, lumea se uită mută de amiraţie, fetele roşesc emoţionate. Chiar el să fie, elevul cuminte şi silitor, micul Titulescu? Acum atât de mare. E pe punctul de a o crede chiar el. Din moment ce a ajuns prim ministru. Nu e un vis, e pura realitate. Și din moment ce a învăţat rolul acesta, de ce nu l-ar juca şi pe cel de președinte? A furat meserie cât a putut de la Traian Băsescu, i-a învăţat schemele pe de rost, și chiar dacă mai exagerează uneori are propriul său principiu, semnalizezi dreapta și faci stânga. Sau invers. Oricum nu contează, important e să-i fentezi, să-i faci să creadă că tu chiar știi ce se întâmplă, că tu ești pilotul când nu te-ai urcat niciodată la volan, că băiatul din poză în costum frumos și cu cravată de lângă Obama ești chiar tu și ești real. Talentatul domn Ponta ştie însă să joace orice rol. Îi vom da pe mână o ţară cu cheile în contact.

II. Farmecul testamentelor totalitare

Cum spuneam, talentatul domn Ponta are vârsta mea. Nu face parte din garnitura de bolşevici autentici, trecuţi prin ciur şi prin dârmon, precum Ion Iliescu. Nu a făcut politică pe vremea când lipsa de atenţie la nuanţe, la meandrele liniei partidului făceau diferenţa dintre un activist bun și un comunist mort. Iliescu a jucat poker politic pe vremea când pe masă se afla la bătaie tot ce aveai, când cuvintele cântăreau greu. Talentatul domn Ponta nu a făcut discipolat pe lângă Ion Iliescu. Talentatul domn Ponta nu provine din generaţia politică nășită de bătrânul bolşevic, generaţie din care face parte mentorul său, Adrian Năstase. Adrian Năstase avea consistenţă profesională, ceea ce nu l-a împiedicat să mexicanizeze România avându-l ca mână dreaptă pe Șerban Mihăilescu, cu o zicere duioasă și Micky Şpagă, un om serios la tras sfori şi învârtit afaceri grele. Bunici, taţi, fii: Iliescu, Năstase, Ponta. Talentatul domn Ponta nu este produsul direct al unui sistem totalitar, de aceea nu are nici cea mai mică disciplină de corp, nimic din etosul tovărășesc al lui Iliescu care știa să recompenseze un serviciu şi să răsplătească o loialitate. Năstase nu mai avea aceste scrupule, pe de altă parte, aroganţa sa venea nu doar din relaţiile de familie, lecţia arivismului a fost însuşită de toţi, ci și din faptul că omul avea o consistenţă intelectuală, era un om educat printre grobienii cuc are nu se sfia să lucreze, colecţionar de artă, chiar așa pusă cu toptanul pe pereţi. Talentatul domn Ponta a depăşit şi acest stadiu, a evoluat. Doctoratul, un moft, o treime plagiat. Eu cred că nici nu merită acuzat, nu e vina lui, el n-a scris un rând din acea teză. Era obligaţia celui care i-a scris teza să fie mai atent. Talentatul domn Ponta s-a format la o altă şcoală, nu a rigorismului bolşevic care solicita risc şi spirit de conservare pentru a supravieţui în jocurile de culise, nici la a landlorzilor tranziţiei, a unui Adrian Năstase, un Henric care nu s-a desprins niciodată de umbra sa falstaffiană. Talentatul domn Ponta a depăşit aceste mofturi, doctorat, ştiinţă de carte, luptă în clandestinitate, loialitate față de ideologie etc. Talentatul domn Ponta nu are niciun Dumnezeu, a se citi „partid”, niciun proiect viabil, ci doar o ambiţie nemăsurată de a fi, de a fi ceva, ceva mare, preşedinte, spre exemplu. Talentatul domn Ponta este produsul unei inginerii a tranziţiei, un om nou care este capabil de orice, pentru care minciuna nu este ocazională, în funcţie de contextul politic, ci un mod de a fi, vitală asemeni respiraţiei. Inspiri minţi, expiri minţi. Valorile? Care valori? Cărtărescu poate fi astăzi „intelectual al Führerului”, mâine promisiunea noastră de Nobel, un scriitor minunat. Astăzi îi intinzi flegma pe toată faţa, poimâine îl inviţi la o cafea cu o amnezie perfectă. O parte a elitei intelectuale românești, Horia-Roman Patapievici, Mircea Mihăieş a fost acuzată de fascism. Cum? De ce? Ce înseamnă fascist? Ce importanţă are? Talentatul domn Ponta îi adulmecă de la distnață. Talentatul domn Ponta îl admiră pe Che Guevara, în generaţia lui mai sunt și alții, actorul Mazăre, negaţionistul Şova după care holocaustul a fost o piesă de teatru de păpuşi, etc. Talentatul domn Ponta a înţeles că Che era un tip cool. Cu băscuţa lui cu stea în frunte,El Comandate îi punea pe jar pe burghezi, intelectuali şi pe boşorogii care și-au pierdut timpul prin biblioteci. Cine e Che Guevara? Talentatul domn Ponta nu ştie precis, așa cum cu greu îi deosebește pe regele Ferdinand de regele Carol I (care să fi fost primul la domnie?). În orice caz, Che e tipul de pe tricoul pe care-l purta când mergea la baschet, un tip cu tupeu care le-a spus capitaliştilor, în general, și americanilor, în particular, să-l mai slăbească cu mofturile lor, cum ar fi democrația, spre exemplu sau separația puterilor în stat sau independența justiției. Talentatul domn Ponta are acest talent remarcabil de a face ca nimicul să pară ceva, are talentul să joace rolul, orice rol. Unde îl va duce asta? Ce importanţă are?, va vedea. Unde ne va duce asta? Desigur, în curând, vom vedea.

Distribuie acest articol

14 COMENTARII

  1. Frumos scris, bravo, o frumoasa caracterizare a tinarului nostru primministru si pare-se si viitor presedinte dupa confruntarea de aseara.

  2. Excelent articol! Personal, cred ca este una dintre cele mai bune caracterizari ale acestei nulitati doritoare sa se inscrie pe lista sefilor de stat ai Romaniei. Ca profesor, glumesc uneori cu unii dintre elevi, carora le recomand sa aiba cariere exclusiv prin meritele lor si sa nu devina ceva precum ,,talentatul domn Ripley” (ocazie cu care pot recomanda sa vada filmul.) Insa individul strecurat in functii de vreo 10 ani incoace (apropo, este din generatie cu mine, dar cred ca putine astfel de mediocritati am vazut de varsta asta!) exclusiv prin mijloace politruce, pupincuriste, de ,,famiglie” etc. este mai prejos, prin tot ceea ce a facut si face, chiar si decat Dinu Paturica din ,,Ciocoii vechi si noi”. Cred ca daca traia in Romania anilor`50 nu avea nici o problema sa condamne (eventual, sa-i execute!) pe ,,dusmanii poporului” descoperiti de el. In ceea ce priveste cultura lui politica, ati subliniat bine asa-zisa lui admiratie pentru Che Guevara. La cat de incult e smecherasul, doar nu era sa-i aiba drept model, politic si in viata, pe Gandhi, Martin Luther King Jr. sau pe Maica Tereza. Bine ca nu il are pe Gobbels, cu care seamana altfel destul de mult, dupa cum l-am vazut si in confruntarea de aseara. Mediocru, dom`ne!

  3. Gând la gând cu bucurie – iată primul paragraf al unui articol pe care l-am scris azi dimineață:

    „Campania prezidențială a lui Ponta se consumă în zona înșelătoriei, minciunii și calomniei. Acest talentat Ripley dâmbovițean reciclează sârguincios recuzita propagandistică bolșevică, având ca principali pivoți ura și frica. Aflat în descendența ignobilă a tătucului Ilici, Cârlanul se dispensează fără menajamente de rigorile doctrinare și de scrupulele democratice sau, cel puțin, de salvarea aparențelor.”

  4. Exceptional profil!
    Si adaug. Vazindu-l asa „talentat” lupii batrini ai PSD au decis sa-i aloce o soata pe masura, ca totul sa ramina in familia neaosa romana si ortodoxa, care se trage de la daci(ana).

  5. „[…]poimâine îl inviţi la o cafea cu o amnezie perfectă”. Părerea mea este că aici ați atins subiectul cel mai delicat, și anume dacă nu cumva persoana în cauză chiar are o problemă medicală gravă, pe care deocamdată o stăpânește. M-ar interesa dacă cei doi candidați sunt cu analizele la zi, pentru că la orice angajare în sistemul public știam că se cere adeverința de sănătate de la medicul de familie.

    • Dupa mine, scuzati-ma, d-l Ponta sufera pur si simplu de o nimicnicie cronica. Nefiind capabil de a „face”, acopera cu gura. Am cunoscut oameni care tind sa faca asta in perioade de foarte mare stres (de exemplu la sustinerea unei teze de doctorat scrise chiar de ei) – insa aceste perioade nu se extind la infinit. O data ce se termina intrebarile celui mai rautacios dintre membrii juriului, acesti studenti dadeau dovada de seriozitate, competenta, si chiar de idei stralucite.

      D-l Ponta joaca atu-ul contra-Basescu pentru ca, fiind „numai” prim-ministru, nu are pe cine altceva sa dea vina. Daca ar fi fost ministru, erau suficienti tapi ispasitori: senatorul cutare, senatoarea Y, guvernul, presedintele, etc. In schimb acum, dupa doi ani in care ura a devenit sentimentul principal al alegatorilor (fie ura de Basescu, fie ura de altii), d-l Ponta – prin nulitatea sa cronica si, de fapt, o capacitate uluitoarea de a se face uitat si neluat in seama cand doreste – nu e nici obiect al unei iubirii fantastice, dar nici cel al urii. Ca si Mr. Ripley, D-l Ponta imi dovedeste – mie cel putin – ca are stofa de spion. Aceasta este esenta unui spion – el intra din rol in rol fara sa aprofundeze nici unul, si este uitat cum a disparut din fata ta.

  6. Foarte bun portretul. Am o adaugire. Domnul Ponta functioneaza in alta paradigma decat restul lumii. Talentatul domn Ponta este talentat prin patologie. Natura l-a facut asa. Cazul domnului Ponta este unul clinic. Cei ca el se numesc psihopati.
    S-a scris mult despre asemenea cazuri si nu inteleg de ce la nivel public, lucrul acesta nu a fost devoalat. Aici aveti doar un singur material despre cum functioneaza oamenii ca el. http://romaniacurata.ro/metamorfoza-psihopatului/. Materialul acesta va poate conduce spre surse conexe despre psihopatologie.

  7. Genial ! !!!! Felicitari !!! Medicamente pentru minte si suflet !
    Acum imi pare rau ca nu am facebook ca sa dau mai departe. Daca ati citit si aveti fb dati si altora sa se „lumineze”.
    Articole ca acesta ne ajuta sa supravietuim psihic ororilor pe care le vizionam si le traim in Romania anului 2014.

  8. „am avut mereu senzația stranie că în fața mea cineva performează un rol, că acest rol nu i se potrivește, precum un costum mult prea strâmt”

    1. Prin 1919, un domn simpatic şi cu barbă de popă, Theodor Lessing pe numele lui, a spus că istoria le dă o raţiune oamenilor fără raţiune.

    2. Prin 1925, acelaşi domn scrie despre Preşedintele Hindenburg: nu e politician, nu e filosof, doar joacă un rol reprezentativ, e un zero. S-ar putea zice că e bun şi un zero. Dar istoria ne arată că după fiecare zero vine un Nero.

    3. Pe 30 Ianuarie 1933, vine la putere Purtătorul Celei Mai Celebre Mustăcioare din Lume. Fiindcă Theodor Lessing avusese înţelepciunea să fugă peste graniţă, Omul cu Mustăcioară a pus un premiu pe capul lui, ca pe vremea Vestului Sălbatic.

    4. Pe 30 august 1933, au venit unii să ridice premiul, după ce l-au împuşcat pe Lessing.

  9. un excelent articol-parc-ar fi fost scris de un psihiatru-, i-am recunoscut toate metehnele pe care le are, nu vreau si nu pot sa-mi imaginez o tara condusa de un fariseu ca el, atîta vreme cît n-a fost în stare sa conduca un guvern, „cel mai cinstit guvern” ! Ïmi doresc sa dea d-zeu minte si întelepciune românilor cu ceva între cele doua urechi si sa puna stampila pe cine trebuie !

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Angelo Mitchievici
Angelo Mitchievici
Conferenţiar universitar în cadrul Facultăţii de Litere, Universitatea “Ovidius” Constanţa. Doctor în Filologie. Ultima carte publicată: Umbrele paradisului. Scriitori români şi francezi în Uniunea Sovietică (Humanitas, 2011). Alte lucrări: Decadenţă şi decadentism în contextul modernităţii româneşti şi europene (Curtea Veche Publishing, 2011), Simbolism şi decadentism în Arta 1900 (Institutul European, 2011), Cinema (volum de povestiri) (Polirom, 2009), Mateiu I. Caragiale – fizionomii decadente, (ICR, 2007), Teodoreanu reloaded, (Art, 2011, coautor: Ioan Stanomir), Explorări în comunismul românesc, (vol.I, II, III, Polirom, coautori: Paul Cernat, Ion Manolescu, Ioan Stanomir), O lume dispărută, patru istorii personale urmate de un dialog cu Horia Roman Patapievici, Polirom, 2004, coautori: Paul Cernat, Ion Manolescu, Horia-Roman Patapievici, Ioan Stanomir)

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro