joi, martie 28, 2024

Temele săptămânii și așa-zisa putere a presei

Trei au fost temele care au reprezentat punctele de maxim interes pentru opinia publică și pentru presă în cursul săptămânii ce se încheie astăzi.
Prima este legată de posibilitatea organizării alegerilor anticipate și de alegerea primarilor în două tururi de scrutin, cea de-a doua a avut în centru tragicul sfârșit al jurnalistei Cristina Țopescu, cea de-a treia ține de decizia lui Moise Guran de a părăsi gazetăria în favoarea politicii.
M-am ocupat în repetate rânduri de alegerile anticipate și, așa după cum am promis în comentariul publicat ieri, o voi face și în zilele viitoare. În schimb, am adoptat starea de expectativă în privința morții Cristinei Țopescu, nu fiindcă tragedia ei m-ar fi lăsat indiferent, ci deoarece am fost dezgustat, îngrozit de-a dreptul de canonul mizer, de explozia de ipocrizie care au urmat după aflarea veștii. Tot felul de oameni care, de fapt, nici nu au cunoscut-o pe Cristina, s-au autoproclamat prieteni ai defunctei. Aceasta în vreme ce o liotă de persoane care o cunoșteau, cum se spune, pe bune nu au fost deloc alarmate de faptul că jurnalista nu a mai dat nici un semn de viață vreme de cel puțin două săptămâni, că nu le-a răspuns la sms- uri care îndeobște curg gârlă în perioada Crăciunului și a Anului Nou. Nici ei, nici membrii familiei pesemne nu i-au dat un telefon Cristinei și, chiar dacă au făcut-o, în absența răspunsului au preferat starea de indiferență, mulțumindu-se să creadă că prietena lor ar fi plecat în străinătate.
Au plâns-o pe Cristina Țopescu tot felul de instituții de presă, ziare și televiziuni care s-au întrecut în elogii post-mortem. Numai că nici una nu i-a oferit de ani buni un job stabil, deși în lumea breslei se știa chiar foarte bine că fosta jurnalistă nu trăiește chiar pe roze, dar și că își dorește să revină în presă. Și nu la o televiziune de nișă. TVR, instituția de presă de care numele Cristinei Țopescu este legat indisolubil datorită meritelor personale ale defunctei și nu fiindcă a fost fiica unui mare jurnalist, a făcut de-a lungul anilor tot felul de angajări care mai de care mai cu cântec, însă nici un pdg, nici un director de canal, nici un redactor șef nu s-a gândit să o recheme la matcă pe fiica rătăcitoare. S-a pus, în schimb, rapid de un așa-zis omagiu cu secvențe din emisiunile de divertisment în care a apărut Cristina Țopescu pe vremea când era crainică în TVR. S-a vorbit complet aiurea despre eventualitatea sinuciderii, despre câți bani avea sau nu avea Cristina Țopescu, despre controversata decizie a incinerării, despre încă și mai controversata reacție a BOR și a purtătorului de cuvânt al acesteia, dl. Vasile Bănescu, s-au oferit cele mai intime detalii din viața personală a fostei vedete, i s-a scotocit biografia, s-a plâns cu lacrimi de crocodil. Mai ales când era vorba de live-uri tv. Bref, am avut iar parte de un delir funerar în lege, în care și presa, și mulți români, fie ei oameni simpli sau persoane publice, s-au comportat precum membrele clanului Duduleanu din Gaițele lui Alexandru Kirițescu care dădeau fuga la poartă să nu piardă nici un cortegiu funerar pe care pe urmă să îl toace în detaliu.
În fine, cel de-al treilea moment de maxim interes a fost întoarcerea pe toate fețele a deciziei jurnalistului Moise Guran de a părăsi presa în favoarea politicii. Lumea a făcut ipocrit pe mirata, făcându-se că nu s-a putut observa cu ochiul liber că Moise Guran avea de multă vreme opțiuni politice clare și că alăturarea lui în echipa USR-PLUS petrecută zilele trecute nu face decât să parafeze o situație pre-existentă. Dl. Guran însuși mărturisind că oferă de o lungă bucată de vreme consultații gratuite respectivei grupări politice. S-a făcut mare tam-tam din faptul că, în urmă cu ceva ani, Moise Guran îi punea la zid pe ziariștii care abandonau pixul și tastele computerului în favoarea afilierii la un partid politic, uitându-se că foarte adesea rosturile și, mai ales, soarta convingerilor sunt acelea de a se schimba. Or, era vizibil că unul era acel Moise Guran pe care l-am lăudat în articolul Moise Guran, un om de presă, publicat la data de 13 septembrie 2013 pe adevărul.ro, altul cel pe care l-am numit tangențial în comentariul Bunul simț în presă, apărut la data de 17 decembrie 2018 pe contributors.ro, și cu totul altfel personajul cu care am avut ocazia să dezbat în vreo două rânduri, pe vremea în care colaboram sporadic la Digi 24.
Există vreo relație între atenția nu întotdeauna curată acordată dispariției Cristinei Țopescu și falsul caz Moise Guran? Desigur. Având în vedere cât s-a scris și s-a vorbit despre amândouă s-ar putea crede că în România presa și oameni ei continuă să fie o prioritate națională. Că presa ar fi, pe mai departe, a patra putere. Că un articol de ziar sau un reportaj de televiziune ar avea capacitatea de a răsturna guverne. În realitate, nici vorbă despre asta. Avem o presă din ce în ce mai debilă. Mai la cheremul patronilor care au alte interese decât dreapta, corecta noastră informare, Ne preocupă jurnaliștii din interese mondene sau morbide. Nimic mai mult.
Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors. ro și pe blogurile adevărul.ro

Distribuie acest articol

4 COMENTARII

  1. „Avem o presă din ce în ce mai debilă.”
    Daca o spune cititorul, par egzamplu @ victor L, e considerata o blasfemie.
    NB,
    cel mau mult au regresat mass media si Justitia. Sint de departe mai cancerigene decit politicienii. Care asa sint de cind Lumea si politica :P

  2. Mass Media , ca peste tot in lumea civilizata , reprezinta dincolo de derapaje, de practici ce sustin interese materiale, de texte scrise ce au la baza jumatati sau parti de adevar si la care sunt adaugate minciuni ce in imaginatia textierilor ar trebui sa devina adevaruri, dincolo de toate astea ea reprezinta sanitarul de serviciu care nu poate fi inlocuit cu nimic alceva decit cu o dictatura feroce . Evenimentele prezentate , in textul supus dezbaterii, apar functie de importanta lor (data de catre autor )in prim planul intereselor cetatenilor . Politic vorbind alegerile in doua tururi si cele parlamentare anticipate tin capul de afis al saptaminii si impreuna,cred doar eu , cu sesizarea de care PSD a Comisiei de la Venetia si a PES referitoare la alegerile locale in doua tururi (dar deja comisia s-a exprimat si PES la fel aratind posibilitatea de largire a sferei democratice in orisice actiune politica ) fac agenda saptaminii . Trecerea in nefiinta a Cristinei Topescu (poate doar singuratatea acestui moment )este de pus in discutie ca tragedie . Intrarea sau accederea in politica a domnului Moise Guran este pina la urma o initiativa personala si ea nu poate fi pusa in oglinda cu diferitele luari de pozitie , a ziaristului in cauza , cu decizia de acum . Noi toti ne schimbam intelegerea ,posibila afectiune de moment aratata cuiva ,intr-un singur cuvint de modificam perceptia zi de zi functie de cunoasterea ce ne deschide in fata ochilor mereu si meru alte posibilitati ,alte abordari ,alte intelegeri proprii . Asa este si in cazul prezentat ,nu am mai fi oameni daca am ramane ancorati in vreo idee ce la un moment dat ni s-a parut corecta . Daca ar fi fost asa, am fi ramas in comuna primitiva deapururea .Desigur Mass Media are obligatia de a prezenta tuturor evenimente importante sau mai putin importante ,dar crezul unora dintre ziaristi (si unii politicieni marseaza la acest crez )ce DECID ,DESFAC SAU IMPUN POLTIC PARTIDE SAU PERSOANE este din ce in ce mai redus . Noua gindire politica , pune in prim planul evenimentelor necesitatea de transparenta decizionala , de responsabilizare a decidentilor de orisice fel si cistigul electoral datorat ,acestei actiuni complementare , s-a vazut foarte clar in alegerile de anul trecut unde presedintele ca unic decident (in pofida tuturor actiunilor de natura economica ce a maximizat veniturile populatiei , masuri luate de fosta guvernare )a reusit de unul singur sa maximizeze ca intentie de vot PNL,sa determine un procent substantial al votului in favoarea USR-PLUS si sa elimine PSD ca primul partid al tarii . Lucrurile nu se opresc insa aici si presedintele ce isi pune planul in aplicare -PAS cu PAS – impreuna cu premierul Orban , tine in acest moment toate elementele jocului politic in propria mina .Nimic nu curge fara acordul presedintelui ,iar incercarile de democratizare ale PSD,vezi recentele cerer,i adresate UE, referitoare la alegerile locale in doua tururi sunt sortite esecului ,ba mai mult cei sesizati vor arata pentru a nu stiu cita oara demersul corect facut de catre PNL-ORBAN si presedinte . Revenim functie de evenimentele la zi .

  3. Mereu sunt emoționat de modestia lucrătorilor din mass-media. Așa cum, cu modestie, jurnalista C Țopescu a trecut în tabăra PSD cu arme și bagaje, dl M Guran a trecut în tabăra USR, dl R Turcescu la PMP, iar dl R Bodgan în cea a PNL. Cu modestie, spunând că presa este slabă, cu rol nesemnificativ în viața social-politică a unei națiuni…

    Dar, articolul, prin mesajul profund, exprimat inclusiv prin sintagma „explozia de ipocrizie” pe care o conține, are darul de a pune cititorii pe gânduri… Oare, dacă modestia este falsă, în realitate, fiind vorba despre proverbiala ipocrizie a lucrătorilor din presă ?! Doamna Brîndușa Armanca a publicat o serie frumoasă de articole pe acest subiect chiar în spațiul acestei platforme.

    Despre forța manipulatorie a presei, cu toată ipocrizia sa dezgustătoare, stau mărturie, spre exemplu, dramatizarea operei lui HG Wells de către Orson Welles, la CBS, sau „opera” lui Dominic Cummings.

    Mărturisesc că-mi place la culme când cineva îmi spune despre d-nii Z Teszari, S Ghiță, D Voiculescu, B Păunescu, P Kellner șamd., că „sunt slabi”! Mă apucă, așa, o emoție, indescriptibilă.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro