joi, martie 28, 2024

Tensiunile dintre Rusia și Ucraina sunt extrem de periculoase. Vestul trebuie să intervină

Tupeistele atacuri rusești de duminică asupra a trei nave ucrainene, capturarea a două duzini de marinari ucraineni și rănirea câtorva, reprezintă primul incident militar direct între Moscova și forțele Kievului. Ele constituie o escaladare profund periculoasă și o serioasă provocare pentru președintele american Donald Trump în timp ce se pregătește să se întâlnească cu președintele rus Vladimir Putin în marginea summitului G20 de la sfârșitul acestei luni.

Faptul că atacul rus din și în jurul strâmtorii Kerci a fost rapid condamnat atât de NATO, cât și de Uniunea Europeană, subliniază urgența și gravitatea situației. Occidentul trebuie să se miște rapid în două direcții – de-escaladare și descurajare – făcând aceste două obiective aparent contradictorii compatibile, dacă vrem ca pacea pe termen lung să izbutească

Miza nu poate fi supraevaluată. În primul rând, în cazul în care Rusia poate nega Ucrainei dreptul de a naviga prin strâmtoarea Kerci, atunci va bloca capacitatea Ucrainei de a exporta fier și oțel prin porturile Mariupol și Berdyansk, care reprezintă 25% din  exportul total al țării ca venit. Prin încălcarea Tratatului Rusia-Ucraina din 2003, ce era menit să ofere Kievului acces neîngrădit la strâmtoarea Kerci și la Marea de Azov,  Moscova va începe să stranguleze economia ucraineană.

În al doilea rând, prin blocarea navigației spre porturile ucrainene din Marea de Azov, Rusia va putea să submineze poziția militară a Ucrainei în orașul Mariupol, oraș care este destul de aproape de linia rebelilor controlați de Moscova din estul Ucrainei. Căderea Mariupolului în mâna apropiațiilor Moscovei ar fi o lovitură devastatoare pentru Ucraina.

În al treilea rând, dacă Moscova este capabilă să execute un astfel de atac direct asupra Ucrainei fără să fie pedepsită, acest lucru este un semnal către NATO că periferia sa este din ce în ce mai expusă riscului și că țările baltice, poate chiar Polonia, care se învecinează cu vulnerabila Depresiune Suwałki ar putea fi în pericol în viitor.

Orice încercare de a face față crizei în cadrul Consiliului de Securitate al ONU, dat fiind dreptul de veto al Moscovei, probabil ca nu va avea succes, așa cum s-a văzut în eșecul sesiunii de urgență de urgență de luni.Rusia, apelând la vechiul vocabular sovietic, a susținut că răspunde la o „provocare” ucraineană –  codul din vremurile sovietice pentru justificarea unei agresiuni.

Măsura luată de Ucraina de a introduce legea marțială nu este de natură să descurajeze Rusia și poate pe plan intern chiar să aibă un impact dăunător. Legea marțială nu poate spori în mod apreciabil capacitatea de reacție militară a Ucrainei (care după câțiva ani de oarecare îmbunătățire este încă relativ ineficientă), dar stârnește deja îngrijorări cu privire la posibila manipulare politică de către guvernul Poroșenko, în timp ce se pregătește pentru alegerile din martie 2019.

Prin urmare, este în la latitudinea Occidentului să găsească tipul corect de echilibru dintre de-escaladare și descurajare, pe măsură ce încearcă să reasigure de sprijin Ucraina. Pentru început, marinarii ucraineni trebuie să fie eliberați iar dreptul de trecere pașnică a Kievului prin strâmtoarea Kerci trebuie restabilit. Poate că ar fi nevoie de un regim internațional de monitorizare care să se asigure că navele ucrainene și rusești nu încalcă apele teritoriale în timp ce se deplasează în regiune, iar Moscova n-ar mai putea pretinde că e îngrijorată cu privire la posibile atacuri asupra podului său de legătură via Kerch către Crimeea.

În același timp, Occidentul trebuie să se miște rapid pentru a intensifica descurajarea regională a Rusiei și pentru a face clar că o agresiune viitoare va avea costuri inacceptabile. Acest lucru include câțiva pași pe care NATO și, în special, Statele Unite ar trebui să le întreprindă rapid, mai ales acum că domnul Trump se va întâlni cu dl Putin.

În primul rând, Ucrainei i s-ar putea acorda mai mult armament defensiv, dar acest lucru ar trebui să fie calibrat cu atenție, astfel încât Kievul să nu fie tentat să supra-reacționeze.

În al doilea rând, Occidentul ar putea impune sancțiuni suplimentare Rusiei. Având în vedere multiplele sancționi deja existente, acest lucru ar fi mai simbolic decât substanțial.

În al treilea rând, poate cel mai eficient lucru, domnul Trump ar putea să satisfacă cererile Poloniei de a detașa permanent pe teritoriul său o divizie blindată S.U.A. Acesta ar fi un pas substanțial vital și simbolic, având realmente un efect de descurajare pe teren în timp ce semnalizează Moscovei că noii membri ai NATO se bucură de aceleași drepturi și protecție ca și vechii europeni și că Statele Unite dezvoltă capacități reale de reacție militară în apropierea Ucrainei.

Într-un fel, escaladarea periculoasă a Rusiei nu este doar o chestiune urgentă pentru Occident, reprezintă în același timp și o oportunitate de a construi un mecanism de descurajare mai eficient împotriva Rusiei, înlăturând tentațiile Moscovei  de a profita de slăbiciunile de acum.

Distribuie acest articol

11 COMENTARII

  1. „Vestul trebuie să intervină”. Cine, mai precis? Statele Unite :)) Aceleasi State Unite considerate inamic de catre un oarecare Micron si de catre tovarasa lui de drum Merkel. Si Donald Trump, acelasi POTUS injurat ca este sluga lui Putin – pana la nivelul la care i-a devenit practic imposibil sa negocieze cu Putin.
    Si contra cui? Contra Rusiei :)) Aceeasi Rusie cu care Germania face in continuare afaceri extrem de profitabile, in ciuda „sanctiunilor” aplicate ca urmare a invadarii Ukrainei. Aceeasi Rusie care a pus in fruntea unor companii rusesti din energie pe precedentul Cancelar german – Gerhard Schroeder….

    Oare aceste disonante nu mira pe nimeni?

    • Domnule un G.,

      S-ar fi putut interveni cu extraordinara fregata norvegiana KNM Helge Ingstad de exemplu, dar bijuteria militara „nescufundabila” s-a lovit de un tanker de 250 metri lungime acum vreo doua saptamini si s-a scufundat, desi era dotata cu radare si senzori, vremea era excelenta, comunicatiile radio cu tankerul au functionat, iar zona respectiva oferea „maritime traffic real-time shipping control”.

      Mare pacat si mare ghinion de neșansă ca s-a scufundat, fiindca, asa cum scria presa inainte de accident, “Four out of five navigators on frigate KNM Helge Ingstad are women“, principiul egalitatii de gen fiind foarte bine servit in flota de razboi a Norvegiei.

      Fregata, una din cele cinci fregate Nansen-class norvegiene, costa cit bugetul pe un an al Norwegian Navy. In plus, tara a mai pierdut milioane din cauza ca un numar de cimpuri de extractie de petrol si gaze din zona au fost oprite temporar din cauza accidentului. Deoarece companiile petroliere platesc taxe de 78% pe productie, pierderile totale au fost inca si mai consistente, asa incit ar fi nepotrivit sa astepte cineva ceva de la marina militara norvegiana inainte de a-si reveni din acest șoc napraznic.

      P.S.
      Repet: KMN Helge Ingstad era „nescufundabila”.

      • @D Solomon
        Aaaa, la vremea lui o bijuterie inginereasca, si Titanicul era nescufundabil. Dar a avut neșansa sa se confrunte cu scenariul de tip lebădă neagra.
        But that’s not the point.
        Logica confruntării se desfășoară conform unor legități proprii. Ori escaladarea nu tine cont de superiorități tehnologice sau de capacități de angajare. Este o chestiune de voința si chiar de nesăbuință.
        De aceea NATO si Europa trebuie întâi sa se lămurească de ce Ucraina a aruncat in evenimentul de deunăzi doua ambarcațiuni militare cu luptători ai SBU si de ce au fost intampinati de mijloace de lupta si luptători ai FSB.
        Apoi poate da un răspuns in logica confruntarii.
        Si cred ca este de înțeles de ce este bine sa se procedeze de o asemenea maniera.
        Autorul articolului de față ne oferă de altfel argumente in acest sens.

      • @D Somon doar Dumnezeu este „nescufundabil” amice. In rest toata lumea este „scufundabila”. Ok, probabil ca alta a fost cauza si indraznesc sa cred ca cineva a reusit sa „orbeasca” aceasta fregata prin bruierea comunicatiilor si radarelor. La fel s-a intamplat si cu USS Cook in Marea Neagra acum cativa ani, dupa anexarea Crimeei, cand un Suhoi a paralizat efectiv nava. Doar in aceste conditii fregata ar fi putut deveni „scufundabila”, autunci cand nu a mai reusit sa se orienteze.
        Ma bucur ca domnul @Felea a scris despre cele doua ambarcațiuni militare cu luptători ai SBU, deoarece doar astfel ne explicam ce s-a intamplat. Eu nu cred ca Rusia risca un incident aiurea doar ca sa-si puna-n cap tot occidentul. Insa in clipa in care trimiti agenti secreti inarmati pana-n dinti , pregatiti pentru a se strecura in secret prin Kerci…”Ghinion”, cum ar spune Iohannis, nici FSB-ul nu doarme, nu-i asa?

  2. Desigur ca SUA nu pot asista nepasatoare, dar eu, ca european, astept reactiile celor doi soferi ai Uniunii Europene, galagiosii sustinatori ai armatei europene. Ca si de Rusia ziceau ca vor sa ne aparam. Acum e momentul sa-i vedem cum reactioneaza.
    Dar asteptarea mea va fi o mare dezamagire. Cind Germania este sclava energetica a Rusiei, nema reactie. Doar un fel de „luati-l de pe mine, ca-l omor!”

    • Macron isi pune problema daca scoate armata impotriva bluzelor galbene, asa ca ucrainienii sa mai astepte. Micul general ar putea chiar sa fie obligat sa dizolve l’Assemblée. Pe cand Merkel, chiar ce mai face Merkel?

  3. Confirmarea glumei (amare!) … Fiecare țară se învecinează cu ceva sau cineva. Numai Rusia se învecinează cu cine vrea ea!

  4. Poate ca pare ciudat, dar atacul rusesc asupra peninsulei Crimea a fost cel mai neinspirat act de agresiune al Rusiei. O eroare care a decuplat efectiv Ucraina de Maica Rusie. Si acum Federația Rusa va trebui, e obligata, sa duca acțiuni de lupta si altele diplomatice pentru a se apăra de reacția Ucrainei – reala sau presupusa. Rusia are acum in vest un inamic doar pentru ca, intr-o clipa de lipsa de inspirație Putin și-a dat acordul pentru ocuparea Crimeii, uitând ca de fapt ucrainenii in majoritatea lor nu erau inamicii Rusiei.
    Si uite așa, din una in alta, Putin a dezbinat Casa Rusia, ba mai mult, cheltuiește in delir sa tina economic peninsula pe linia de plutire, sa o militarizeze, sa apere podul, sa… etc.
    Am văzut ca majoritatea opiniilor converg către ideea ca, de fapt, Rusia lui Putin are inițiativă si face ce vrea ea. Eu cred ca de ceva vreme Rusia lui Putin face mult zgomot pentru ca de fapt controlează tot mai greu situația si, cu toate așa-zisele inițiative strategice nu a reușit prea multe. UE nu a crăpat inca si îi impune sancțiuni economice, SUA e tot puternica, China creste la hotarele răsăritene, industria scârțâie, petrolul se ieftinește, rușii nu se înmulțesc, au probleme demografice, A treia Roma creștină e departe sa creeze o schisma si sa puna în umbra statutul Patriarhiei Constantinopolului (gratie mai ales epurărilor dictate de comuniști)…
    Una peste alta, și-au găsit cel mai prost moment sa se războiască cu frații ucraineni. Si e doar începutul.

    • Exact. Rusii se lupta cu „ai lor” practic, iar propaganda lui Putin este nevoita sa faca salturi de circ numindu-i pe ukraneeni „fascisti”.

  5. Nu de mult le-au fost confiscate peninsula si apele teritoriale aferente, acum 3 nave, cu marinari cu tot. Potrivit normelor de drept international, toate acestea sunt urmari ale unor agresiuni si actiuni pirateresti. Daca anexarea peninsulei nu a fost recunoscuta mai de nimeni, inseamna ca nici apele teritoriale aferente acesteia nu pot fi considerate ca fiind ale „piratilor” si, prin urmare, nu este acceptabila explicatia acestora privind intrarea navelor respective in ape teritoriale straine, ele aflandu-se de fapt in propriile lor ape teritoriale. Si cand te gandesti ca toate astea sunt facute
    vecinilor pe care ii considerau frati. Nu e deloc de mirare ca, acum, acesti vecini ii numesc „fostii frati” pe cei care le tot confisca cate ceva. De multa pricepere trebuie sa dai dovada pentru ca pe fratii tai sa-i transformi in dusmanii tai.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Aurel Braun
Aurel Braun
Aurel Braun este profesor de Relații Internaționale și Științe Politice la Universitatea din Toronto. A fost profesor invitat la Department of Government de la Universitatea Harvard timp de trei ani (2012-2015). Este membru senior al Centrului pentru Studii Eurasiatice, Rusă și Est-Europeană și al Centrului pentru Studii Internaționale și membru al Colegiului Trinity de la Universitatea din Toronto. Profesorul Braun a fost desemnat de două ori Visiting Scholar la Institutul Hoover, Universitatea Stanford. În martie 2009, Cabinetul federal canadian l-a numit președinte al Consiliului Director al International Centre for Human Rights and Democratic Development (Rights & Democracy) pentru un mandat de trei ani. În decembrie 2012, profesorul Braun a fost decorat cu Queen’s Jubilee Medal pentru servicii aduse Canadei. Este autorul și / sau editor al mai multor cărți: NATO-Russia Relations in the 21st Century (Routledge, UK and worldwide, 2008); Dilemmas of Transition (Boulder Co. and London, U.K., Fall 1999); The Extreme Right: Freedom and Security At Risk (Westview Press, Boulder, CO and London, UK, 1997); The Soviet-East European Relationship in the Gorbachev Era: The Prospects for Adaptation (Westview Press, Boulder, CO and London, UK, 1990); The Middle East in Global Strategy (Westview Press, Boulder CO & London and Mansell Publishing, London, UK, 1987); Small State Security in the Balkans (Macmillan, London, UK, 1983); Ceausescu: The Problems of Power (Canadian Institute of International Affairs, Toronto, 1980); Romanian Foreign Policy Since 1965: The Political and Military Limits of Autonomy (Praeger, NY, 1978).

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro